Frontiera dintre limbajele Satem şi Centum

martie 4, 2015

Sarmaţii sunt o populaţie de referinţă în civilizaţia lumii. Primul autor antic care îi menţionează a fost matematicianul şi astronomul Eudoxus. Lingviştii apreciază că pe teritoriul Sarmaţilor trecea frontiera dintre limbajele Satem şi Centum. Ca populaţie de origine latină, noi, românii, ar trebui să folosim un limbaj bazat pe Centum. Poate că paradoxul lingvistic cel mai mare este acela că noi folosim un limbaj bazat pe Satem! În ultimul său dialog (Căutarea Adevărului), filosoful şi matematicianul René Descartes îl botează Eudoxus pe purtătorul de cuvânt al unor opinii având cert spirit cartezian.
Titus Filipas

Decizia pentru distrugerea României

martie 4, 2015

Un preşedinte american cu opinii apropiate de cele exprimate acum de Barack Obama, n-ar fi permis la acel început al lui decembrie 1989 din Malta luarea deciziei pentru distrugerea României prin organizarea „evenimentelor din decembrie 1989” numite într-un mod fals „revoluţia română.”
Titus Filipas

Vor avea noile automobile soarta PC-urilor?

martie 4, 2015

Adică vor deveni simple platforme pentru programarea algoritmică ? http://www.nytimes.com/2015/03/04/business/international/at-geneva-auto-show-worry-about-silicon-valley.html?hpw&rref=automobiles&action=click&pgtype=Homepage&module=well-region&region=bottom-well&WT.nav=bottom-well
Titus Filipas

Degradare

martie 4, 2015

Mediul înconjurător se degradează galopant în Uniunea Europeană : biodiversitatea naturală se reduce, rolul solurilor este deturnat de la funcţia agricolă, la destinaţia unor terenuri pentru construit (imobile, autostrăzi), pădurile sunt tăiate, aquiferele sunt poluate. Iar în România, suplimentar, Tokeş Laszlo şi Andrei Pleşu poluează Istoria mare a ţării, tot după cum Gabriel Liiceanu poluează cultura mare.
Titus Filipas

Establishment-ul universitar

martie 3, 2015

http://www.romanialibera.ro/aldine/profil/%E2%80%9Eti-aduci-aminte–harry–parca-era-si-brailoiu–dar-el-adormise-intr-un-colt—interviu-cu-harry-brauner-si-lena-constante-366458 Establishment-ul universitar belakunist este bine alimentat cu bani şi onoruri de la statul român. Aceasta se cheamă “discriminare pozitivă”. Unul dintre cei mai vioi întocmitori de ideologie belakunistă pare să fie profesorul universitar Zoltán Rostás. În poteca asociativă am aşezat un interviu mai vechi cules de la Harry Brauner. Acela declara : „Eu am fost într-un regim, la Zarcă, cum se numea. Acolo, unde l-am cunoscut și pe Nichifor Crainic.” Părintele Arsenie Papacioc spunea despre Zarca din Aiud : “Zarca era o închisoare în închisoare. Făcută de unguri pentru români. Ca să-i omoare.” Îmi pare rău că Zoltán Rostás şi redacţia RL n-au inserat şi declaraţiile martirului român Arsenie Papacioc.
Titus Filipas

Echilibrul între antiteze, este necesară o nouă ediţie

martie 2, 2015

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/interviu-cu-ambasadorul-nicholas-dean–emisarul-special-al-statelor-unite-pentru-holocaust-369307 Doamna Sabina Fati ne prezintă un interviu cu ambasadorul American Nicholas Dean. Redau o fază în care jurnalista îmi pare a fi chiar provocatoare, în vreme ce ambasadorul răspunde mai curând prevenitor : +Naționalismul ia amploare în state precum Ungaria sau Grecia, în același timp în Ucraina există un conflict care se bazează pe cele două mari comunități, filo-rusă și ucraineană. Credeți că aceste probleme pot fi contagioase și pot ajunge în România? N.D.- Din perspectivă americană, ne referim mai degrabă la patriotism, care este definit ca ceva pozitiv. Nu sunt sigur că “naționalism” este bine folosit în aceste situații. Ceea ce se întâmplă în Ungaria sau Grecia sunt chestiuni specifice, care țin de natura acestor țări. Nu cred că putem vorbi despre naționalism oriunde. Statele Unite consideră că drumul democratic este cel mai bun, de aceea susținem democrația.+ Cartea centrală a ideologiei naţionalismului românesc este Echilibrul între antiteze, de Ioan Eliade Rădulescu. Ultima ei apariţie a fost înregistrată înaintea primului război mondial ! Cred că este absolut necesară o ediţie nouă, susţinută de un competent aparat critic. Însă nu o ediţie supervizată de către mereu prezentul şi foarte activul “ideolog anti-comunist” Volodea Tismăneanu-Tismineţki.
Titus Filipas

Văd că natura capitalismului se schimbă chiar sub ochii noştri

martie 2, 2015

Nu ştiu dacă am înţeles eu bine, dar aici http://www.nytimes.com/2015/03/02/opinion/paul-krugman-walmarts-visible-hand.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&module=c-column-top-span-region&region=c-column-top-span-region&WT.nav=c-column-top-span-region&_r=0 domnul Paul Krugman anunţă o competiţie între dever şi productivitate. Însă dincoace http://www.lemonde.fr/idees/article/2015/03/02/internet-ou-l-inversion-du-capitalisme_4585982_3232.html , se statuează limpede că Internetul inversează natura capitalismului.
Titus Filipas

Triunghiul Halici, Pşemîsl, Luţk

martie 2, 2015

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/bb/Polska_1386_-_1434.png Mamă ! Ce aproape trece Nistrul de Liov ! Vedeţi şi triunghiul aproape echilateral format de oraşele Halici, Pşemîsl (se mai scrie Przemysl, atunci se citeşte aproape ca Pîrjoală), Luţk. Oraşul Sokal de unde provine – se pare- numele de familie al autorului celebrului canular Alan Sokal ce îl ataca pe Ideologul primar Jacques Derrida este aşezat foarte aproape de triunghiul Halici, Pşemîsl, Luţk. Oraşul Sokal este puţin în exteriorul acestui triunghi, dar foarte aproape de latura care uneşte Luţk cu Pşemîsl. Şi un pic mai jos de Cerwonogrod (Oraşul Roşu, vedeţi şi ce zicea Simion Dascălul pe tema aceasta!) vine Cernăuţiul. În fine, oraşele Cernăuţi, Munkacevo (din Maramurăşul nostru istoric), şi pe unde se pare că a mers cea de a treia armată a lui Manuel I Comnenul la anul 1167, Tokai şi Mişcolţ sunt pe linii de latitudine foarte apropiate.
Titus Filipas

Pentru craioveni, într-un mod special

martie 2, 2015

Invitaţie la reşedința lui Pazvante Chiorul (acum acolo este amenajat un muzeu). De la amicul nostru https://calatoriifestinalente.wordpress.com/2015/02/27/nis-belogradchik-vidin/
Titus Filipas

Dan Culcer, un mesaj în voia Internetului, pentru Ioan Avram

martie 2, 2015

+Recunosc că îmi face plăcere să găsesc, din când în când, cîte-un ecou la cele scrise de mine prin reviste sau bloguri. Nu ca să mă laud, ci ca să nu uit, uitucenia poate fi o formă egoismului, am reprodus mai jos această scriere onlainistică a lui Ioan Avram. Am dat peste ea, fiindcă azi voiam să verific ce texte sau spuse ale mele au intrat în memoria «perisabilă» a Internetului, pentru a le salva pe hârtie. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc că nu mai folosim hârtia pentru scrisori ci șirurile de cifre ale mesajelor electronice, mă apucă o tristețe iremediabilă. Putem să ne iluzionăm și să vociferăm indignați contra utilizării publicațiilor noastre de către analiștiii marketing pentru a ne vârî sub pleoape mesaje publicitare adecvate preocupărilor noastre, în speranța că ne vor face să le cumpărăm produsele, mai ales cele perisabile, cele de care nu avem nevoie. Dar o singură și serioasă pană de energie electrică — așa cum se întrevede ea posibilă chiar și la orizontul vieții unor vîrstnici ca mine —, va elimina din memoria colectivă toată această pălăvrăgeală, pălăvrăjeală la care particip și eu în acest moment. Am păstrat, așa cum unchiul tatălui meu păstrase, o carte, Poetica lui Timotei Cipariu, cu autograful lui Eminescu (de fapt un ex-libris). La desțărare am dăruit-o Bibliotecii județene din Târgu Mureș. Acolo e și acum. Cartea există din 1860, cel puțin. A scăpat de furia activiștilor de partid încartiruiți, care au naționalizat (sau pur și simplu ocupat abuziv) casa unchiului Tatei, deși fusese exilată de ocupanții aculturali sub streașina casei, într-o ladă de lemn, în ploaie. Și va supraviețui, dacă nici o altă catastrofă nu o va distruge, acestor bloguri în care ne facem vacul. Îi mulțumesc, deci, lui Ion Avram că nu m-a uitat, după ce mi-a citit cu atâția ani în urmă, textele din Vatra. Las acest mesaj la voia Internetului și a motoarelor de căutare performante, folosite și de serviciile secrete de informații, așa cum știm, fiind aproape sigur că sticloanța în care l-am depus, sticloanță de ecran fabricat în China, legată de marea rețea care ne adună și desparte cu violență, va fi dusă de valurile unui tsunami până la picioarele celui căruia îi este destinat.+ //“Publicistica zăpăciţilor care visează un Nobel pentru un român…..” şi câte ceva despre Dan Culcer, un text scris de ioan avram în octombrie 20, 2014. Sursa : https://ioanavram.wordpress.com/2014/10/20/publicistica-zapacitilor-care-viseaza-un-nobel-pentru-un-roman-si-cate-ceva-despre-dan-culcer/ Am scris de câteva ori despre Nobelul pentru literatură. Am exprimat şi atunci, cum fac şi acum, convingerea că de cele mai multe ori ne aflăm în faţa unui premiu politizat. Şi atins de aripa globalizării, dar mai ales a “politicii corecte”. Dan Culcer a fost un important cronicar literar român şi a făcut parte din redacţia poate celei mai serioase şi bune reviste româneşti de dinainte de ’89. Se numeşte (revista) ”Vatra” şi apare la Tg.Mureş. Spun a fost pentru că de la emigrare nu am mai citit cronici literare semnate de Dan Culcer. Am citit multe cronici de ale lui Dan Culcer şi mărturisesc că m-au ajutat să-mi fac o părere despre unele cărţi sau atitudini ale autorilor…… Cronicile (opiniile) lui Dan Culcer erau în răspăr cu cele curente, nu mergeau întru idolatrizarea unei anumite direcţii în literatură, erau contra-curentului sau grupului literar aflat în graţiile criticii literare… Spre exemplu, eu găseam deosebită literatura scrisă de scriitorii ce au făcut parte din grupul literar de la “Echinox” sau a unui număr important de autori care nu figurau în bilanţurile de premii ale criticii de întâmpinare de atunci, literatură mai profundă, mai aşezată, mai trainică şi mai aproape de estetică, asta în opoziţie cu ceea ce erau pe atunci răsfăţatii criticilor literari care suiseră pe soclu pe Nichita, Păunescu, Sorescu, Alexandru, Breban, Blandiana, Ivasiuc, Fănuş, etc, etc, etc… Găseam la Dan Culcer uneori o abordare similară, poate punct dintr-un program, nu aveam de unde să ştiu. Autorul de care vorbim a emigrat în Franţa la sfârşitul anilor ’80 şi “Vatra” a devenit, pentru mine, mai săracă… L-am re-descoperit după ’90 pe Dan Culcer prin diverse reviste şi în mediul on-line… Precizia raţionamentelor — pe care o ştiam din tinereţe — nu l-a părăsit, un text a lui Culcer seamănă cu o demonstraţie cap-coadă în cel mai pur stil al matematicii…. Culcer este un cartezian….. Să ne întoarcem la Nobel literatură… Mie nu mi se umflă pieptul de sub faldurile naţionalismului…. Am tratat elegant alegerea Herthei Muller ca laureată Nobel dar fără a crede că autoarea este un mare scriitor. Adică dintre cei ce deschid o cale…. Drama ei individuală sub vremea comunismului, ca şi drama altor etnici germani, nu este cu nimic mai sus, mai de spus, mai “valoroasă” decât drama tuturor românilor ce au trăit sub acele vremi. Hertha Muller a scris, a descris această dramă…. Emoţional sigur poate depăşi anumite cote…. Dar aici avem de-a face cu ideologizarea literaturii…… Cărţile ei sunt un document, o dare de seamă asupra unui timp dar nu o mare literatură…. Nu scad cu nimic meritele autoarei……. care rămân. Dar Hertha Muller este un scriitor de valoare medie……. şi nu unul extraordinar….. Norman Manea este un alt autor supra-evaluat la bursa Nobelului literar…. Numele lui s-a tot rostit şi în lunile ce au precedat decernarea premiului pe 2014. Norman Manea atacă/descrie/scrie, în cărţile lui ce au făcut succes în Occident, Holocaustul plecând de la drama familiei lui… Este cu totul remarcabil efortul făcut de Manea ca amintirea Holocaustului să rămână în pagina de carte…… Dar Manea are şi alte cărţi ceva mai valoroase din punct de vedere literar……..Este un bun exemplar scriitor, dar nu este o mare valoare literară. Dan Culcer are un punct de vedere direct şi penetrant cu privire la Norman Manea şi Hertha Muller: “De aceea văd în publicistica zăpăciţilor care visează un premiu Nobel pentru un român, exprimată prin avansurile ridicole acordate romancierului Norman Manea, nobelizabil potenţial, o delegare a unei dorinţe paranoice. Doar că, în cazul lui Norman Manea, deşi a scris şi scrie literatură în limba română, şi poate fi considerat un scriitor român, meritele sale, câte există şi pentru care a fost propus pentru acest premiu mereu politizat, nu au nici o legătură cu calităţile artistice sau intelectuale ale lui Norman Manea şi nici ale românilor, nici cu valorile culturii române, precum nici cu inteligenţa nativă a [ipoteză?] evreilor. Intrarea lui Norman Manea în această competiţie cu suma nulă este rezultatul unui oportunism al autorului care a jertfit publicistic şi literar pe altarul reactualizării temei etnocidului anti0-evreiesc. În secolul trecut ca și la începutul acestuia, e o temă care atrage atenția și dirijează uneltele, reflectoarele mass-media asupra unui autor. Așa se întâmplă de la Kaput-ul lui Kurzio Malaparte încoace, adică din 1947. Dacă opera lui Manea se mărginea să reprezinte temele curente ale autorului și nu implica un mixaj cu neverosimilități ascunse sau evidente, punerea în scenă a autorului nu s-ar fi produs. O similară punere în scenă a avut loc și în cazul prozatoarei de limbă germană, Herta Muller. Alt proces al unei tentative de etnocid, cel al sașilor și șvabilor din România, a fost recuperat de propaganda germană din vremea Angelei Merkel. O asemenea punere în scenă nu se poate realiza decât prin intervenția unui aparat de propagandă, de stat, de partid, de comunitate, de lobby, dar nu poate fi vorba de o recunoaștere spontană a unei valori literare în sine.“[Din Jurnalul unui vulcanolog (I)- apărut în revista Confesiuni nr.19/2014}–Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 3/01/2015 05:22:00 p.m. SURSA http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.ro/2015/03/un-mesaj-in-voia-internetului-pentru.html
Pentru conformitate,
Titus Filipas


Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 28 other followers