Mankurtizare totală

Mă refer la autorul articolului http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/lectia-ruseasca-229760.html . „Lecţia rusească” ? Nu există aşa ceva. „Lecţia rusească” a fost, este, şi va rămâne numai lecţia de mojicie. Pentru că aparenţele acestea „luminoase” înşeală amarnic. La Marea Neagră există puternica bază navală de la Sevastopol, comparabilă ca putere de foc şi forţă de disuasiune doar bazei britanice din Gibraltar. Iar drepturile pentru a fi construită baza navală de la Sevastopol au fost conferite Rusiei condusă de ţarina Caterina cea Mare prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi. Acel tratat putea să fie şi altfel, adică în favoarea noastră, mai exact în favoarea principatului moldovenesc de atunci. Dar forma extrem de favorabilă Rusiei a fost fasonată de un lobby pro-Rusia, lobby organizat de către ilustrissimul Voltaire. Care primea bani de la ţarina Caterina cea Mare, lucrul acesta a fost dovedit. Trebuie să re-memorăm că de la împăratul roman Mihail al VIII-lea Paleologul, cel care a inaugurat politica inteligentă a delocalizărilor de funcţii romane, şi până la anul 1453, poltica din Romania s-a făcut prin delocalizări în favoarea noastră. Lucrul acesta era învăţat în manualele româneşti de istorie de liceu scrise în perioada interbelică. Acolo se amintea delocalizarea funcţiei imperiale pentru Romania nord-pontică, de Comnenii şi Paleologii rămaşi cu porturi şi cetăţi în spaţiul Pontului Euxin, către domnitorul Alexandru cel Bun. Istoricii militari ruşi ştiu toate acestea, le pot confirma! Numai istoricii români trebuie să tacă, din motive mai mult sau mai puţin „politiceşte corecte”. Ei bine, prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi, ţarina Caterina cea Mare a primit dreptul de a construi NovoRossiia ori Rusia meridională. Aşa au apărut hilarele sate ale lui Potemkin, dar şi înspăimântătoarea bază de la Sevastopol ! Tot prin prin tratatul din 1774 de la Kuciuk Kainargi, a fost suspendată până în cel de al doilea război mondial Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol. Capitulaţiune care fusese semnată şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii de atunci. Cancelar al Franţei era cardinalul de Fleury, cunoscutul orientalist, sincer interesat de „problema orientală” a Europei. Iar domnitor în Moldova era bunul Grigore Ghica al II-lea, un fals fanariot. Ei bine, prin Capitulaţiunea din 1740, Imperiul Otoman şi Franţa recunoşteau legitimitatea frontierei răsăritene pe rîul Bug pentru principatul moldovenesc. Într-o scurtă fază dificilă pentru Aliaţi din cel de al doilea război mondial, Anglia şi America erau dispuse să revalideze pentru România condusă de Ion Antonescu legitimitatea frontierei pe Bug. Ruşii ne respectă doar pentru că unii dintre ei ştiu mai bine decât românii care sunt drepturile noastre istorice. Drepturi vechi, de la Roma şi Nova Roma!
Titus Filipas

Abordarea chestiunii regionalizării în România

Aceasta fiind considerată parte a statului postmodern Uniunea Europeană. Tema regionalizării României a fost pusă recent în actualitatea deciziei prezidenţiale pripite de către actuala coaliţie de guvernare PDL-UDMR. Însă, fiecare parte din coaliţie, din motive total diferite. Pentru PDL, –formal, pentru că decizia reală îi aparţine lui Traian Băsescu–, chestiunea reală este ştergerea urmelor decizionale luate de preşedintele României la creşterea datoriei suverane a României. Am mai spus, şi spun iarăşi, acestea sunt linii premeditate de politică macroeconomică destinate să împingă România în starea de faliment suveran. Să fim realişti, preşedintele Traian Băsescu a reuşit să distrugă mai mult de 50 % din şansele României. Iar să fim realişti, USL nu va veni la guvernare decât dacă va contracara eficient orice tentativă de fraudă electorală. Deocamdată ideologii PDL dau ca sigură premisa că la alegerile viitoare vor avea o marjă de superioritate de 1000000 de voturi. În ecuaţia de guvernare, ce anume vizează UDMR prin regionalizare ? Formula „Ţinutul secuiesc plus Partium” spune totul. Despre ce „Ţinut secuiesc” vorbim, –de fapt vorbesc culturnicii de la UDMR, şi ascultăm noi, românii în cea mai mare parte mankurtizaţi–, aceasta în condiţiile când există de fapt numai 300 de secui ? Însă pentru succesul campaniei propagandistice a UDMR-ului de acum trebuie să blamăm politica anti- românească, –în sens strict cultural anti- românească–, dusă de dictatorul Nicolae Ceauşescu. Ei, maghiarii, construiesc în eficienţă toate mijloacele lor de propagandă. Comparaţi numai articolul despre secui scris în Encyclopaedia Britannica, –ultima ediţie din Belle Époque, extrem de obiectivă–, cu articolul propagandistic despre secui scris în Wikipedia de acum. În primul rând, în ediţia Belle Époque nici nu se vorbeşte despre Ungaria Mare ! Sintagma „Ungaria Mare” este în mod limpede un canular postmodern ! Apoi, în vechiul articol despre secui scris în Encyclopaedia Britannica, ediţia din Belle Époque, scrie de asemenea limpede că secuii nu sunt un trib ungur ! În articolul din Wikipedia scris acum se afirmă contrariul, în ciuda tuturor evidenţelor aduse prin documente istorice. Faptul că dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost de un primitivism extrem în gândire dăunează grav intereselor României de acum. De fapt, nici măcar ca dictator, Nicolae Ceauşescu nu a fost o reuşită, pentru că nu a fost Leviatan Hobbesian efectiv protejat de o cămaşă de zale alcătuită din oameni devotaţi, toţi slujitori ai României, iar nu paiaţe sinistre precum Tudor Postelnicu şi Emil Bobu, opresc aici enumerarea. În fine, să revin la regionalizare, dar strict în contextul instrumentalismului logic, de la care se abat în modul cel mai flagrant ideologii care îl sprijină pe Traian Băsescu, cât şi ideologii de la UDMR. Este un principiu că regionalizarea României, –nu pentru iredentism şi împingerea politică premeditată spre situaţii explozive de tip Kosovo, ci o regionalizare în sensul dezvoltării durabile–, se face pentru creşterea bunăstării sociale. Prin cele două teoreme ale bunăstării sociale, –unde criteriul este optimalitatea Pareto–, economicul şi socialul devin congruente. Principiul de economie politică a bunăstării sociale pe regiuni implică nişte calcule de ponderi de bunăstare socială pe regiuni. Iar calculele de ponderi de bunăstare socială folosesc câte un ansatz predefinit pentru forma funcţiei de bunăstare socială. Istoriceşte, prima formă pentru funcţia de bunăstare socială s-a încadrat pe linia ideologică dezvoltată de Jeremy Bentham (1748 – 1832). Este aşa-numita funcţie utilitariană pentru bunăstarea socială. În general funcţia de bunăstare socială incorporează judecăţi de valoare privind utilitatea interpersonală (vezi de exemplu http://else.econ.ucl.ac.uk/papers/uploaded/264.pdf ). Într-o abstractizare şi simplificare matematică extremă, putem modela societatea ca fiind formată numai din două tipologii de indivizi, fiecare categorie fiind numită în mod convenţional „persoană”. Atunci graficul pentru funcţia utilitariană (sau Benthamiană) de bunăstare socială are forma unei linii drepte care taie axele pe care sunt reportate utilităţile pentru fiecare dintre cele două „persoane”. Este primul grafic, la stânga, înfăţişat aici http://en.wikipedia.org/wiki/File:Social_indifference_curves_small.png . În abordarea utilitariană, toate persoanele sunt tratate exact la fel, indiferent de posibila lor dotare iniţială în venituri. Deci în abordarea benthamiană, un sărac înfometat e tratat la fel ca un bogat sătul. Am mai vorbit despre filosoful social John Rawls (1921 – 2002). El a criticat pertinent abordarea utilitariană/Benthamiană şi a propus un criteriu Max-Min pentru construcţia funcţiei de bunăstare socială. În acord cu acest criteriu, bunăstarea socială este maximizată prin alocaţii ce ameliorează situaţia celor mai săraci. Din seria de grafice spre care am pus link, funcţia de bunăstare socială de tip rawlsian este reprezentată la mijloc. Dar, în fine, pe noi ne intersează funcţia de bunăstare socială pentru regiuni. Dacă mă refer la ţări din zona noastră, atunci văd că pentru Turcia se foloseşte un ansatz de funcţie de bunăstare socială de tip Bergson-Samuelson. Aici se presupune o justiţie socială bazată pe merite.
Titus Filipas

Economia de piaţă quasi-monopolistă

@ Florea Dumitrescu Vedeţi http://nastase.wordpress.com/2011/06/27/tvr-info-ora-22-00/ Fără să vă aduc vreo vină principială, –poate numai de stil–, număr citările termenului „monopol” din postarea dumneavoastră pertinentă (repet, enumerarea nu este o critică!) : 1/ „Nu identificăm nicio modificare în sistemul fiscal pentru sporirea veniturilor bugetare prin mărirea contribuţiei celor bogaţi, a monopolurilor”.2/ „aceste politici fiscale sunt în favoarea monopolurilor”. 3/ „Pentru că altminteri nu erau apărate interesele monopolurilor”. 4/ „politici greşite şi dăunătoare ţării, întrucât avantajează monopolurile”. 5/ „a dat mână liberă monopolurilor”. 6/ „profiturile de monopol”. 7/ „îmbogăţirea monopolurilor”. 8/ „poftele monopolurilor transnaţionale”. 9/ „Preţurile de monopol şi de speculă”. 10/ „sporesc profiturile de monopol”. De fapt veţi observa că abordarea mea (deşi mai puţin tehnică) este convergentă cu abordarea dumneavoastră. Mă interesa, mă interesează, tipologia pieţelor în România după intrarea în UE, dar şi înainte de această intrare, chiar şi înainte de anul 1989. Propaganda economică de la postul de radio Europa Liberă pur şi simplu delira în legătură cu „avantajele economiei de piaţă competitivă” după răsturnarea regimului comunist. Eu constat, în România de acum, în România după ce a intrat în UE, absenţa totală a economiei de piaţă perfect competitivă, şi predominarea, absolută aproape, a economiei de piaţă quasi-monopolistă.
Titus Filipas

Tratatul de la Speyer

Ce „regiune de dezvoltare” cer de fapt culturnicii UDMR în România? Ţinutul Secuiesc plus Partium. Vedeţi subtilitatea culturnică de tip Bela Kun ? Pe bune, câţi dintre bieţii rumâni ştiu acum ce înseamnă „Partium” ?, şi de unde provine denumirea acestei noi „regiuni de dezvoltare” construită „pe bază istorică” – apud culturnicii de la UDMR. „Partium” constituie excerpt dintr-o formulă latinească propusă în anul 1571 prin Tratatul de la Speyer. Însă acest tratat din 1571 este atât de neînsemnat pentru istoria europeană, încât nimeni nu şi-a bătut capul să scrie măcar un articol bine documentat despre „Tratatul de la Speyer” inserat pe Wikipedia ! Reamintesc, atât în Tratatul de la Speyer din anul 1571, cât şi în Edictul de la Turda din anul 1568, interesele românilor au fost negate. Fără să fiu agresiv, întreb : Care document UE cere ca regionalizarea României pe gustul iredentiştilor maghiari din România să se facă în acord cu Tratatul de la Speyer din anul 1571 ?
Titus Filipas

Destutt de Tracy versus Montesquieu

Academicianul Răzvan Theodorescu, (preşedintele „Clubului ecologist român”?), invitat zilele trecute la una dintre televiziuni afirma că bazele statului-naţiune la români au fost puse prin asimilarea doctrinei lui Montesquieu. Ceea ce nu este adevărat. Nici măcar principial. Teoria statului la Montesquieu a fost disecată şi criticată extrem de eficient şi modern de ideologul primar Destutt de Tracy. De altminteri Napoleon I i-a interzis lui Destutt de Tracy să îşi publice Comentariul său la Montesquieu în Franţa. Thomas Jefferson a tradus Comentariul în limba engleză şi l-a publicat în America. Oricum, rumânul din epoca fanarioţilor nu îl citea pe Montesquieu. Dar în prima jumătate a secolului XIX, „pruncii români” de la şcoala Sfântu Sava îl citeau pe Destutt de Tracy.
Titus Filipas

Funcţia de producţie în turism

Văd investiţiile nesăbuite în industria turismului, cheltuieli ordonate de ministrul Elena Udrea. Totuşi, niciodată n-am auzit-o să abordeze problema turismului prin prisma funcţiei de producţie în turism. Am mai spus, funcţia de producţie trebuie să se adreseze în mod „natural“, intrinsec, randamentului de scală. Or, dacă ne referim la turismul sezonier, atunci scala este determinată şi de timp prin vreme (meteorologică) şi climă. Aici diferenţele latitudinale contează. Nu poţi avea, de exemplu, acelaşi randament de scală pe turismul de litoral în România şi în Bulgaria. Totdeauna randamentul de scală pe turismul de litoral în România va fi mai mic decât cel din Bulgaria.
Titus Filipas

Cultura „focurilor de tabără” ale organizaţiilor paramilitare

Am ascultat traducerile pe româneşte ale cuvântărilor ţinute azi de liderii UDMR în legătură cu participarea în continuare, sau nu, a uniunii culurale UDMR la guvernare în România. Nu vreau să vorbesc despre calitatea traducerii, dar trebuie puse nişte notaţii pe conţinut. Vorbesc despre conţinutul de origine, aflat adică în discursurile prezentate în vernaculara maghiară, sau pe care eu îl bănuiesc acolo, ghidat numai de traducere. Sărăcăcios, lipsit de idei-forţă. Identic de tern discursul liderilor UDMR cu vorbăria unor politruci de provincie români obşnuiţi. Nu ştiu cum s-a născut mitul acesta al calităţii intelectuale excepţionale a liderilor politici din UDMR! Nu ştiu ce poezie scriu aceştia în vernaculara lor, ştiu doar că unii lideri sunt poeţi. În fosta Iugoslavia, liderii locali care vroiau autonomie scriau poezia glonţului care trece prin craniul duşmanului. Sper, foarte pios, că nu este încurajată asemenea „literatură” în UDMR. Adevărul este nici un jurnalist român n-a fost invitat vreodată la „focurile de tabără” ale organizaţiilor paramilitare maghiare din România.
Titus Filipas

Nostradamus şi mesajul Bisericii Universale

Pictura lui El Greco transmite mesajul pentru Romania Neoacquistica al mişcării de Contra Reformă din Biserica Universală. Acelaşi mesaj e transmis şi de quatrenele divinaţiilor lui Nostradamus (1503 – 1566) : „L’an que les Freres du lys seront en aage,/ L’vn d’eux tiendra la grande Romanie:/Trembler les monts, ouuert Latin passage,/Pache macher contre fort d’Armenie.” În divinaţia lui Nostradamus vedem acţiunea (combinată) a lui Mihai Viteazu şi Ioan Vodă Armeanul. În vremuri “normale” pentru biserică, Nostradamus trebuia ars pe rug. În vremea de Contra Reformă, Nostradamus a fost tolerat pentru că avea de transmis către mase un mesaj al Bisericii Universale.
Titus Filipas

Acţiunea politică a lui Mihai Viteazu

Noi, românii, sîntem obligaţi să credem că divinaţiile lui Nostradamus reprezintă concepţia difuză, ce poate fi caracterizată chiar în mare parte confuză, a mişcării de Contra Reformă despre Romania Neoacquistica. Acţiunea politică a lui Mihai Viteazu, de asemenea sprijinită de Contra Reformă, aduce un grad nesperat de precizie. Această precizie a fost inserată în doctrina statului-naţiune modern, în ideologia naţionalismului românesc. Ea acţionează formator şi definitoriu pentru noi la sfârşitul primului război mondial, prin Marea Unire în România Mare, numai un fragment din Romania Neoacquistica.
Titus Filipas

Românii sunt un popor primitiv ?

Vă propun o lecţie de românism şi universalism. „Viitor de aur ţara noastră are / Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.” Sunt două versuri din poezia Mircea Cel Mare şi Solii. Aici un poet romantic îşi imaginează discursul unui Domnitor român. Însă Dimitrie Bolintineanu era la rândul său influenţat de construcţia discursului istoric la Jules Michelet. Când unii declară cu maximă impudenţă : „Românii au o istorie. Nu ştiu ce să facă cu ea. Românii au un prezent. Nu ştiu ce să facă cu el. Românii au un viitor. Nu ştiu ce sa facă cu el.”, ei dovedesc că sunt influenţaţi de ideologia lui Vladimir Tismăneanu (fiul alogeno-cominternistului Lioncik Tismineţki, specializat în a face maxim de rău posibil românilor de pe cele două părţi ale Prutului). În general discursul lui Jules Michelet a fost influenţat de ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Ideologia naţionalismului românesc a fost formată în secolul XIX prin incorporarea acestui acquis european. Care a influenţat totodată şi spiritul preşedintelui Thomas Jefferson. Dacă americanii de acum reamintesc ideologia jeffersoniană, nu renunţă la aceasta, raportează temele lor politice majore la ideologia jeffersoniană, nu înţeleg de ce trebuie să renunţăm noi, autohtonii din România, la ideologia naţionalismului românesc. Împrejurarea că Raportul Tismăneanu „uită” să amintească influenţa ideologiei primare a lui Destutt de Tracy asupra ideologiei naţionalismului românesc nu arată decât tentativa lui Vladimir Tismăneanu de a „demonstra” că românii sunt un popor primitiv. Leonard Tivey, în cartea „The Nation-State: The Formation of Modern Politics”, spune că ideologia primară (a lui Destutt de Tracy), atunci când asimilată de alte naţiuni, a construit un îndreptar pentru politica lor modernă! Despre incorporarea ideologiei primare a lui Destutt de Tracy scria în cărţile româneşti arse în anul 1948 la ordinele alogeno-cominterniştilor, în primul rând Lioncik Tismineţki, tatăl lui Vladimir Tismăneanu.
Titus Filipas