Baza de calcul

Cât este baza de calcul pentru calculul majorităţii electorale ? Rezultatul recensământului din 2002, sau rezultatul recensământului din 2011 ? Curtea Constituţională condusă de Zegrean, fost economist şef de BJATM în România socialistă, a hotărât ca această bază de calcul să fie 18 300 000 de locuitori. Deci Curtea Constituţională a României a introdus o EROARE ABSOLUTĂ de 3 000 000 de locuitori. Iar BEC anunţă, foarte corect, numai ERORI RELATIVE, după principiile probabiliste ale lui Condorcet (ideolog primar, matematician şi politolog). Votul la referendum a fost monstrous deformat prin cerinţele total ilogice, chiar anti-matematice, impuse de străinii Mark Gitenstein, Manuel Barroso şi Viviane Reding care n-au dovedit vreodată că excelează în studiu, fie cel al paradigmei thermidoriene, fie cel al istoriei noastre moderne începând cu secolul XIX. Aceşti străini ne-au forţat să ieşim din condiţiile matematice de corectitudine ale votului, condiţii cerute de către ideologul primar Condorcet !
Titus Filipas

O şcoală de învăţătură modernă

Filosoful Adrian Rogoz îmi spunea că o şcoală de învăţătură modernă trebuie să înceapă cu studiul dualismului. Un bun articol pe englezeşte introduce în temă http://en.wikipedia.org/wiki/Mind%E2%80%93body_problem Dacă vi se pare dificil, singura consolare este aceea că ilustrul CNATDCU (prin membrii săi) întâmpină aceleaşi dificultăţi.
Titus Filipas

Matematicianul şi politologul Condorcet

Birocraţia din UE (focalizez special asupra numelor Manuel Barroso & Viviane Reding) şi actualul ambasador USA în România nu înţeleg absolut nimic din ideologia naţionalismului românesc care ne-a permis să ieşim din epoca fanariotă, şi a creat condiţiile ca să devenim o naţiune modernă. Repet, la adresa lor, ceea ce am mai spus aici pe blog. Jeffersonianismul american şi naţionalismul românesc au incorporat de la naştere exact acelaşi nucleu prudenţial ca un acquis de modernitate : Ideologia primară, denumită astfel de către Antoine Destutt de Tracy. Dar grupul de ideologi primari francezi nu se limita la această singură persoană, ci număra câteva generaţii. În acest context al votului nostru de la referendum, trebuie să amintesc numele matematicianului şi politologului Condorcet. În secolul XVIII el a stabilit câteva condiţii de corectitudine „sine qua non“, cum ar fi spus probabil Nicolae Ceauşescu. Or, votul la referendum a fost monstrous deformat prin cerinţele total ilogice, chiar anti-matematice, impuse de străinii Mark Gitenstein, Manuel Barroso şi Viviane Reding care n-au dovedit vreodată că excelează în studiul istoriei noastre. Aceşti străini ne-au forţat să ieşim din condiţiile matematice de corectitudine ale votului, condiţii cerute de către ideologul primar Condorcet ! Or, naţionaliştii români, printre care mă număr, cred cu mult mai mult în principiile de vot enunţate de către Condorcet, decât în impunerea, cu intelectualism redus dar cu putere decizională implacabilă, a birocraţilor din UE şi a diplomaţilor cu empatie faţă de Traian Băsescu şi de Monica Macovei. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul
http://nastase.wordpress.com/2012/07/29/ne-vedem-la-vot/

Titus Filipas

Filosoful Adrian Rogoz, un veritabil Don Quijote

În „ISTORIA CRITICĂ A LITERATURII ROMÂNE”, domnul NICOLAE MANOLESCU îşi permitea să facă o comparaţie totalmente neinspirată, punând aproape semnul egalităţii între Adrian Rogoz şi Cristian Tudor Popescu. Dar fiecare fasciculă editată de filosoful şi redactorul Adrian Rogoz în colecţia CPŞF era un fel de “capsulă a timpului” conţinând idei fundamentale din universalismul cultural. Chiar şi rolul paradigmei thermidoriene în fasonarea anticipaţiei tehnico-ştiinţifice fusese luat în consideraţie de către scriitorul şi filosoful Adrian Rogoz, un veritabil Don Quijote, mereu infinit adulat de către oamenii modeşti prezenţi în fandomul SF românesc ! Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul
http://nastase.wordpress.com/2012/07/15/despre-frica-in-2008/#comment-165736
Titus Filipas

Roadele propagandei pro-Traian Băsescu

La rubrica politică „Idées” (şi ar cam fi vorba despre “ideologie”) din Le Monde, văd roadele propagandei pro-Traian Băsescu dusă cu un succes prelungit de către fostul ambasador Theodor Bakonsky în Franţa http://www.lemonde.fr/idees/article/2012/07/24/cessons-d-ignorer-la-crise-democratique-en-roumanie_1737659_3232.html Un colectivist “Collectif” [François Bafoil (CERI – Sciences Po Paris) ; Marie-Laure Basilien-Gainche (Université Paris 3 Sorbonne Nouvelle) ; Jean-Jacques Becker (Université Paris 10 Nanterre) ; Emmanuelle Boulineau (Ecole Normale Supérieure de Lyon) ; Dominique Bursztejn (rédactrice) ; Olga Camel (INALCO) ; Georges-Marie Chenu (ministre plénipotentiaire) ; Philippe Claret (Université Bordeaux IV) ; Irène Cortelian (politologue) ; Lydia Coudroy de Lille (Université Lyon 2) ; Stéphane Courtois (CNRS) ; Marie Elizabeth Ducreux (EHESS – CRH) ; Catherine Durandin (INALCO) ; Nicolas Escach (Ecole Normale Supérieure de Lyon) ; Pauline Fournier (INALCO) ; Francois Frison Roche (CERSA-INALCO) ; Gueorgui Gotev (journaliste) ; Claude Grasland (Université Paris 7 Diderot) ; Petia Gueorguieva (Nouvelle Université Bulgarie) ; Béatrice von Hirschhausen (Centre Marc Bloch, Berlin) ; Nicolas Jacob (Université Lyon 2) ; George Frederick Jewsbury (CERCEC – EHESS) ; Roman Krakovsky (Sciences Po Paris) ; Nicolas Lecaussin (IREF) ; Sébastien Leclef (Center for Social and Economic Research, Varsovie) ; Anne-Marie Le Gloannec (CERI – Science Po) ; Stefan Lemny (BNF) ; Judit Maàr (Université Paris 3 Sorbonne Nouvelle) ; Jean-Sylvestre Mongrenier (Université Paris 8 Institut Français de Géopolitique) ; Paul-Antoine Miquel (Université de Nice) ; Ioan Negrutiu (Ecole Normale Supérieure de Lyon) ; Ilinca Nicodim (artiste plasticienne) ; Carmen Popescu (Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne) ; Patrick Renaud (Université Paris 3 Sorbonne Nouvelle) ; Violette Rey (Ecole Normale Supérieure de Lyon) ; Andreia Roman (INALCO) ; Hélène Roth (Université Blaise Pascal Clermont Ferrand) ; Stéphane Rosière (Université de Reims Champagne-Ardenne) ; Samuel Rufat (Université de Cergy-Pontoise) ; Traian Sandu (Université Paris 3 Sorbonne Nouvelle) ; Anne-Marie Scotto (OVR Solidarités) ; Elena Soare (Université Paris 8) ; Svetoslav Terziev (journaliste) ; Damien Tricoire,(Université de Halle, Allemagne) ; Ana-Maria Vele (Université de Nantes) ; Marie Vrinat-Nikolov (INALCO) ; Serge Weber (Université Paris-Est Marne-la-Vallée) ; Mariusz Wolos (Academie polonaise des Sciences, Varsovie).] protestează faţă de inacţiunea guvernului francez la presupusa “criza democratică” din România. Dacă intelectualii franţuji, bulgari şi polonezi semnează fără a şti despre ce-i vorba de fapt, păi românii Ioan Negruţiu, Ilinca Nicodim, Carmen Popescu, Andreia Roman, Traian Sandu, Elena Soare resping pe faţă ideologia naţionalismului românesc şi tradiţia politică liberală a doctrinei Partidei Naţionale! Prin faptul că ei îşi asumă declarat o atitudine de sprijin deschis faţă de politica anti-românească dusă de actualul preşedintele suspendat Traian Băsescu. Şi prin faptul că ei aderă total la conceptul stupid de „coup d’Etat parlementaire” lansat de către europarlamentarul Monica Macovei. Aceşti intelectuali ai lui Băsescu trăitori în Franţa nu se lansează, pentru că nu-i duce mintea?, să facă o comparaţie între acţiunea curajoasă şi nobilă a Parlamentului din Bucureşti împotriva dictaturii lui Traian Băsescu, şi acţiunea din 9 thermidor anul II (27 iulie 1794) a Convenţiei din Paris împotriva Terorii Comitetului de Salvare Publică. Certamente, Ioan Negruţiu, Ilinca Nicodim, Carmen Popescu, Andreia Roman, Traian Sandu, şi Elena Soare n-au învăţat nimic din istoria Franţei în care trăiesc, şi habar n-au ce înseamnă paradigma thermidoriană ! Ca „Idées”, intelectualii lui Băsescu se află mult sub acea intellighenţia rusă care aderase, liberă, măcar la simulacrul buharinist de paradigmă thermidoriană prezent, cumva, şi aproape nevoalat, chiar şi în Revoluţia Rusă cea mare! Eu detest profund acest “Collectif” semnatar acum pro-Traian Băsescu în ziarul franţuzesc Le Monde. Un “Collectif” care încearcă să imite acţiunea Comitetului de Salvare Publică ! Acest “Collectif” internaţionalist îi terorizează de facto pe bieţii români care vor îndrăzni să voteze DA pe 29 iulie 2012 la referendum.
Titus Filipas

corelaţie

Se constată că există o corelaţie între atacurile speculative asupra leului, şi cererea simultană pentru demiterea premierului Ponta (din motive de „plagiat“, bineînţeles! :-)). Un mare speculator financiar extern, ostil României şi în particular unei Românii naţionaliste condusă de USL, face pariuri non-fortuite pe cursul leului, punându-l în corelaţie cu demisia guvernului USL, pe care doreşte să o impună, să o forţeze cu orice preţ. Totodată este apreciată de către acest agent speculator politica anti-naţională, adică pronunţat anti-românească, a preşedintelui Traian Băsescu, un exponent al intereselor externe care acum îl susţin feroce. Însă a putea trasa o politică a ofertei reformelor structurale pe teremen lung pentru România (politica USL) este mai important decât această speculaţie externă anti-leu românesc pe termen scurt. Îmi amintesc că atunci când speculatorul financiar George Soros atacase lira sterlină, gestul lui a provocat o reacţie de ostilitate printre cetăţenii UK. Şi stafful de la revista Nature se raliase acelor opinii. Dar iată că acum conducerea de la Nature.com sprijină prin corelaţie (cauzalitate Grangier) atacurile speculative asupra leului românesc.
Titus Filipas

Cotidianul RL exagerează

„Universităţile şi cercetătorii români ar putea avea probleme de credibilitate în străinătate în urma scandalului în care a fost implicat Victor Ponta.” http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/soarta-politica-a-lui-ponta-in-pixul-ecaterinei-andronescu-271066.html Universităţile şi cercetătorii români au grave probleme de credibilitate şi în ţară, atâta vreme cât nu ajung să îşi folosească ideile pentru crearea unor germeni de întreprindere (startups). Iar America nu îi primeşte pe cercetătorii români decât dacă : 1/ Doresc să îşi asume riscuri antreprenoriale ; 2/au idei clare pentru crearea de startups.
Titus Filipas

Lucrurile nu sunt simple

România este acum, mai ales după mişcările civice anti-Băsescu, într-un posibil final de epocă fanariotă. Urmează, plauzibil, eu cel puţin aşa doresc, o revoluţie educaţională, şi o necesară înflorire naţionalistă în siajul vechilor idei paradigmatice care au oprit în urmă cu 200 de ani căderea noastră în nefiinţă. Infatuatul şi ignarul preşedinte al Comisiei de Etică din cadrul Universităţii din Bucureşti, profesorul dr. Marian Popescu de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, habar nu are ce vorbeşte atunci când spune : “În urmă cu 200 de ani, ACADEMIA a stabilit normele de etică după care se constată un plagiat.” Sîntem acum, parcă în Anul Domnului 2012. Deci “în urmă cu 200 de ani” înseamnă Anul Domnului 1812. Nu, Profule dr. Marian Popescu, “în urmă cu 200 de ani” lucrau pentru România doar pruncii noştri quintesenţiali : Petrache Poenaru şi Ioan Eliade Rădulescu. Ei citeau pe franţuzeşte cărţile de Ideologie primară (scrise de Antoine Destutt de Tracy) şi le comentau pe româneşte. Ei au lărgit pentru toţi rumânii şcolirea prin metoda lancasteriană, ei au inserat ca pe un acquis de valoare nepreţuită paradigma thermidoriană (prezentă şi în Jeffersonianismul american) în ideologia naţionalismului românesc. Similar, după 29 iulie 2012, dacă DA, atunci structura instituţională a şcolii româneşti poate fi ameliorată printr-o agregare cu trei structuri asociative : 1/Agenda 21 de proximitate a şcolii (pentru principiile Brundtland) ; 2/ Laboratoarele de fabrică şcolară unde se învaţă noile metode de producţie (deja Alvin Toffler ne vorbea despre acestea în „Al treilea val”); 3/ Comunităţile anarho-epistemice pentru inovaţia industrială (să nu uităm că în Belle Époque avionul nu a fost inventat de universităţi, ci de comunităţile anarho-epistemice) şi crearea germenilor de întreprindere/startups. Dacă NU pe 29 iulie 2012, înseamnă că ideea de România a primit un NU hotărât de la populaţie.
Titus Filipas

De dincolo de ziduri …

transpare aroganţa intelectuală infinită a omului politic Adrian Năstase. Care demonstrează ostensiv mediocritatea intelectuală a componenţilor Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti : Profesorii universitari doctori Marian Popescu, Ionel Lazanu, Cristian Mărunţeanu, Vasile Preda, Tudor Roşu, Dumitru Sandu, Anca Sârbu, Sterea Tache şi Liliana Zaharia. Am spus deja că tema “Descoperirea printr-o cercetare ştiinţifică atentă şi condamnarea virulentă a plagiatului primului ministru român Victor Ponta” intră sub incidenţa Studiilor culturale. Acestea încearcă să identifice filosofic şi forţele mari care construiesc vieţile noastre zilnice. De la ionianul Heraclit cunoaştem şi noi că dacă timpul curge, atunci “Totul curge”. Paradigmele de asemenea, adaugă modernul Thomas Kuhn. Dar iluştrii componenţi ai Comisiei de Etică de la Universitatea din Bucureşti, profesorii universitari sus citaţi, nu şi-au pus deloc problema identificării paradigmei dominante la momentul când domnul Victor Ponta şi-a scris teza de doctorat. Aceasta era paradigma postmodernistă ! În acord cu paradigma postmodernistă, autenticitatea ori adevărul sunt furnizate numai prin copierea conformă. Profesorul universitar Adrian Năstase a inserat deliberat această provocare în demersul folosit la dirijarea tezei de doctorat a domnului Victor Ponta. Pentru că în această provocare era prezentă o ruptură epistemologică ! Nu toţi cunoaştem poate ce înseamnă conceptul. Însă arogantul Adrian Năstase ştia că toţi “posesorii bunului simţ” din Comisia de Etică a Universităţii din Bucureşti vor ţipa, arşi cu fierul roşu! la asemenea abordare. Adrian Năstase mai era totodată deplin conştient că toţi duşmanii săi ideologici vor încerca să-l desfiinţeze ca om civic. Au reuşit complet nu doar civic, dar aproape, foarte aproape!, chiar şi fizic. Însă profesorul Adrian Năstase le-a demonstrat în final superioritatea lui intelectuală. La fel ca matematicianul Friedrich Gauss, şi Adrian Năstase ştie acum că mulţi dintre universitari sunt de fapt doar nişte “beoţieni”.
Titus Filipas

Studii culturale

Tema cu titlul “Descoperirea printr-o cercetare ştiinţifică atentă şi condamnarea virulentă a plagiatului primului ministru român Victor Ponta” se pretează foarte bine la o abordare prin metodologia Studiilor culturale. Celor care au uitat, ţin să le reamintesc că sintagma englezească “Cultural studies” a fost propusă în anul 1964 de către britanicul Richard Hoggart, fondatorul Centrului pentru Studii Culturale Contemporane aflat la Birmingham. În acest sens, mi se pare demonstrativ rânjetul victorios, de infatuat ignar, http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/marian-popescu-despre-declaratiile-premierului-privind-comisia-de-etica-nu-am-carnet-de-partid-271072.html afişat de profesorul universitar dr. Marian Popescu (care predă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării ) : “I got him, I got the bastard !” Disciplina ştiinţifică a Studiilor culturale se referă într-o măsură importantă la un conflict între ideologii adverse care încearcă să producă semnificaţii. Ideologia de care ţine premierul Victor Ponta este ideologia naţionalismului românesc (la fel ca tot USL-ul, dar nu într-o măsură suficientă, din păcate, pentru că ei n-au respins hotărârea obraznică şi fără de fundament a CCR pentru fixarea cvorumului de referendum la 50 %). Profesorul universitar dr. Marian Popescu răspunde la declaraţiile premierului privind Comisia de Etică: “Nu am carnet de partid!” Vai, vai, vai!, dar nu asta contează domnule profesor Marian Popescu ! Nu ştiaţi ? Contează ideologia pe care o aveţi ! Din secolul XIX ştim că între ştiinţă şi ideologie există o legătură strânsă. Iar domnul profesor universitar dr. Marian Popescu a făcut următoarea afirmaţie pe un post de televiziune : “În urmă cu 200 de ani, ACADEMIA a stabilit normele de etică după care se constată un plagiat.” Sîntem acum, parcă în Anul Domnului 2012. Deci “în urmă cu 200 de ani” înseamnă Anul Domnului 1812. Atunci, apare ca foarte legitimă întrebarea noastră : Despre care “ACADEMIA” vorbiţi ? Pentru că apare aici o gâtuitură în comunicare. Cu atât mai bizară pare, cu cât dumneavoastră lucraţi la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Suplimentar, eu, un ilustru anonim, îi solicit domnului profesor universitar dr. Marian Popescu să prezinte copia listei “cu normele de etică după care se constată un plagiat”, norme stabilite de ACADEMIA domniei sale, deocamdată rămasă foarte, foarte incertă 🙂 de la Anul Domnului 1812. Dar la acel timp, “în urmă cu 200 de ani”, se aplica Ideologia primară/paradigma thermidoriană. Care cere EXACTITATE în exprimare ! Iată de pildă un scurt excerpt din discursul unui oficial din Isère pronunţat pe data de 30 fructidor anul VII (adică 16 septembrie 1799) : „Vous mettrez de l’ordre dans vos idées; vous acquerrez cette précision, cette justesse philosophique qui rachète la sécheresse du sujet par la netteté des conceptions”, adică „Veţi pune ordine în ideile voastre ; veţi câştiga acea exactitate filosofică şi precizia aceea care compensează ariditatea subiectului prin tăietura clară a concepţiilor”. Discurs de excepţie, ţinut totuşi de un funcţionar din provincia franceză în faţa şcolarilor şi profesorilor de la Şcoala Centrală din Isère, în urmă cu mai bine de două sute de ani ! Deci înainte chiar de proverbiala „vreme a lui Pazvante”, adăugăm noi, pentru a face o comparaţie mai de înţeles cu situaţia românească. Adică Proful nostru de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, preşedintele Comisiei de Etică din cadrul Universităţii din Bucureşti, ne ţine un discurs fără exactitate, ca pe „vremea lui Pazvante”.
Titus Filipas