Archive for februarie 2012

Simcha Jacobovici

februarie 29, 2012

Ziarul RL anunţă : „A fost descoperit adevăratul mormânt al lui Isus” http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/fapt-divers/divine-iehova-trezeste-te-a-fost-descoperit-adevaratul-mormant-al-lui-isus-255298.html Mormântul se pare că ar fi fost descoperit de un tip pe care îl cheamă Simcha Jacobovici, vezi şi http://en.wikipedia.org/wiki/Simcha_Jacobovici , cu părinţii originari din România. Pentru redacţia ziarului RL, evreul Simcha Jacobovici este mai important decât evreul Iisus Hristos ?
Titus Filipas

Românii din Ţinutul Herţa îşi cer drepturile

februarie 29, 2012

Românii din Ţinutul Herţa îşi cer drepturile într-o scrisoare deschisă adresată opiniei publice şi mass media din România. Iată textul integral al scrisorii: „Românii herţieni de pretutindeni, atât din spaţiul actual al acestui teritoriu, aparţinând vechii Moldove, cât şi toţi cei care au fost nevoiţi să-şi părăsească locurile natale, din motive etnice (refugiu), deportări şi domicilii forţate, ca urmare a cotropirii staliniste, îşi pun întrebarea absolut legitimă: Până când vor fi românii herţeni-ucrainieni? De ce suportă herţienii ocupaţia străină, începând din 29.06.1940 şi până în prezent, cu excepţia perioadei 07.1941-03.1944, o administraţie străină (sovieto-ucrainiană), ştiut fiind că teritoriul Herţei a fost trup şi suflet al statului feudal moldovean, de când a luat fiinţă şi până la ocuparea acestuia prin forţa (rapt), fără nici un drept sau motive de orice natură. Apartenenţa ţinutului Herţa de statul moldovean este dovedită prin documente şi săpături arheologice chiar de la începutul milenului II, ea fiind atestată documentar în anul 1400 (satul Molniţa), de către înţeleptul domnitor al Moldovei, Alexandru Cel Bun. În tot acest lung interval istoric, în spaţiul ţinutul Herţa au locuit şi au trăit paşnic, neîntrerupt, numai români, sub administraţie moldovenească, fără emigranţi de altă etnie, astfel că în anul 1940, la supliciul Stalinist asupra Herţei, procentul de populaţie românească era de 98% (în prezent fiind de 95%), dintre cei aproape 40.000 de locuitori ai Herţei. În virtutea dreptului la restabilirea adevărului istoric, noi, herţienii de pretutindeni, apelăm la opinia publică, la societatea civilă şi mass-media, la toţi cei care au sentimente patriotice, cu dragoste pentru toţi românii, şi din afara graniţei, inclusiv şi din ţinutul Herţa – care atâtea secole au vorbit numai graiul românesc, să-şi spună părerea privind dreptul reîntregirii (rectificare de graniţă), al ţinutul Herţa, la trupul României. De aceea, pentru cei care ar considera acest demers, al nostru, al romanilor herţieni, ca o aşa zisă revendicare teritorială, noi o considerăm ca o abandonare a unei comunităţi de români, deoarece, în legislaţia europeană şi internaţională se stipulează clar că orice comunitate bine constituită etnic şi istoric, într-un teritoriu, are dreptul să-şi hotărască singură soarta vieţuirii în teritoriul stabilit, şi sub ce administraţie etnică şi istorică se constituie. Din aceste motive: trecutul istoric numai românesc, limba vorbită numai românească, religia creştină ortodoxă, obiceiuri şi cultura strămoşească, care se păstrează şi azi, şi mai ales că ţinutul Herţa a fost rupt prin forţă şi abuz din trupul ţării, credem că demersurile noastre, ale herţienilor către organele statale româneşti, şi către opinia publică sunt absolut îndreptăţite şi legale. O eventuală trimitere la afirmaţia că „nu dorim revendicări teritoriale” făcută de unii politicieni români, ar însemna o asociere cu nedreptatea istorică teritorială, acceptarea tacită a unui abuz asupra integrităţii teritoriale, prin folosirea forţei de către un stat puternic asupra unui stat copleşitor mai mic; înseamnă nerestabilirea unui adevăr din istoria ţării noastre şi o nepăsare despre soarta românilor, care, fără voia lor, se află în afara graniţelor României. Este necesar să declarăm că, în privinţa oricărei trimiteri a problemei ţinutului Herţa la unele hotărâri ale unor foruri internaţionale (Paris, Helsinki) de nemodificare a graniţelor, noi herţienii, nu vom fi de accord, atâta timp cât pe teritoriul Europei s-au făcut multe modificări de graniţe, posterior acelor hotărâri, ca de exemplu: eliberarea Ţărilor Baltice şi a altor state din Imperiul Sovietic, (Ucraina, Moldova, Georgia, Kazahstan, etc.) destrămarea Iugoslaviei, Cehoslovaciei, apariţia noului stat Kosovo, unirea celor 2 state germane, etc. numai România nu se poate încadra în spaţiul istoric de 2.000 de ani. Ca urmare, noi herţienii, considerăm că este necesar să se organizeze sub auspiciile Academiei Române, o dezbatere istorică şi juridică, cu participare internaţională (Italia, Egipt, Franţa, Spania, Grecia, Rusia, Ucraina) sub patronajul Senatului şi al Preşedinţiei, prin care să se arate încă odată – prin documente drepturile istorice şi etnice ale românilor în spaţiul carpato-ponto-danubian. De asemeni, să se cunoască şi mai mult cum a fost pârjolit acest spaţiu de popoare şi etnii venetice şi asupritoare. Referitor la organele statale ale României, noi herţienii, ne-am adresat prin memorii, în repetate rânduri, şi am primit răspunsuri ambigue sau de neputinţă. Sperăm, măcar acum, când nu mai este mult timp până la încheierea unui tratat cu Ucraina, ca populaţia ţinutului Herţa să revină şi să convieţuiască alături de toţi românii ţării noastre. MAMA ŢINUTULUI HERŢA ESTE NUMAI ROMÂNIA.” Scrisoarea este semnată de Preşedintele şi vicepreşedintele Societăţii Culturale „Ţinutul Herţa” Asimionese Petru şi respectiv Mircea Budacu. Sursa http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/scrisoare-deschisa-a-romanilor-din-tinutul-herta-255341.html Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/02/28/serbia-intre-ue-si-kosovo/#comment-155661
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Burebista şi celţii

februarie 29, 2012

Găsesc aici http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/fost-diplomat-olandez-est-europenii-nu-sunt-europeni-veritabili-poporul-balcanic-acestia-nu-sunt-oameni-albi-255160.html comentariul : +Neretva river in all history never was an european reference line, because it is a small mountain river with no single one way [direction] May be the reference were the rivers DRAVA, or SAVA.+ Good point ! Şi se ştie mai puţin la noi că numele SAVA şi DRAVA nu sunt denumiri slave, ci provin din vechiul fond latin, erau rîurile Savus şi Dravus, la rândul lor denumirile acestea provenind din vechiul fond celtic, dacă nu chiar pre-celtic (pelasgic, aşa cum scria mult hulitul protocronist Nicolae Densuşianu). Celţii, numiţi alternativ şi gali, galaţi, galateni, erau caracterizaţi printr-o mare mobilitate, astfel avem o Galiţia sau Halici la nord de Moldova, iar în Evul Mediu aceasta era chiar parte componentă a Moldovei, după cum există o Galicia în provincia iberică, la nord de Portugalia. Tot la fel, prea puţin se ştie că galaţii (alternativ denumiţi celţi, gali, galateni) au adus în Europa varza, gastronomia conservării acesteia cu sare (varza murată denumită eronat à la grecque), precum şi gastronomia conservării porcului cu sare. Ungurii afirmă uneori, totalmente eronat, că ei au adus gastronomia slanei, pe care ar fi învăţat-o de la huni ! „sunt comici!”, cum spunea Mihai Eminescu despre unguri. Pentru celţi, era vital că controleze minele cu sare. Din cauza aceasta două triburi de celţi, Boii şi Tauriscii îl atacă pe Burebista care deţinea minele de sare de la Ocnele Mari (antica Buridava). Burebista s-a luptat cu ei, a înregistrat nişte victorii decisive, motiv pentru care a fost supranumit Celtohtonul, apoi i-a urmărit, şi i-a ajuns, chiar până la vetrele lor. Tribul celtic Boii se afla atunci în Boemia, aşa că Burebista ajungea acolo cu un mileniu şi jumătate  înaintea lui Mihai Viteazu! Tribul celtic al Tauriscilor este căutat apoi de dacii lui Burebista chiar pe valea rîului Savus/Sava, unde se aflau atunci. Vezi de exemplu şi ce scrie “Istoria Ungariei înainte de unguri” la http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_Hungary_before_the_Hungarians Genialul strateg militar care a fost Iulius Caesar studiază itinerarul lui Burebista, şi intenţionează o ripostă militară. Doar uciderea lui în Senatul roman împiedică implementarea planului.
Titus Filipas

Lipsa de responsabilitate a Vestului

februarie 29, 2012

Diplomatul olandez Robert van Lanschot declară : „Est-europenii nu sunt europeni veritabili. Poporul balcanic? Aceştia nu sunt oameni albi!” http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/fost-diplomat-olandez-est-europenii-nu-sunt-europeni-veritabili-poporul-balcanic-acestia-nu-sunt-oameni-albi-255160.html +Fostul diplomat afirmă că adevărata Europă începe pe partea vestică a râului Neretva din Mostar (Bosnia-Herţegovina).+ Dar, sînt obligat moralmente să completez eu, tocmai tristul eveniment din Bosnia-Herţegovina a provocat extrem de brutalul sfârşit de Belle Époque şi izbucnirea primului Război Mondial. Iar dacă mergem pe firul de cauzalitate, noi, ca investigatori privind adevărul istoric, ajungem la anti-românescul Ausgleich din anul 1867, făcut posibil de contele austriac von Beust. Prin acel act Ausgleich, ia naştere distopia statală KundK (Kakania îi spunea scriitorul Robert Musil, lumea bună îi spune Austro-Ungaria). Congresul de la Berlin din anul 1878 impunea ca Bosnia-Herţegovina să fie inclusă în Austro-Ungaria. Însă ideologia Ausgleich de maghiarizare forţată nu va fi suportată de populaţia locală din Bosnia-Herţegovina, tot la fel cum nu era suportată nici în Ardeal. Atentatul de la Saraievo declanşează primul Război Mondial. Dar poate că trebuie să insistăm ceva mai mult asupra consecinţelor catastrofale aduse de Congresul de la Berlin românilor ! Marele Joc cunoaşte în România secolului XIX o fază marcată prin clauza obligatorie de împământenire a celui de al doilea val de carpetbaggers. După mult-lăudatul „război de independenţă” care nu a fost un război naţional, amintita gloabă internaţională fu impusă României la Congresul de la Berlin din anul 1878 de către cancelarul Bismarck, la propunerea lui Benjamin Disraeli. Politicianul britanic a diktat nenumărate capitulaţii esenţiale pentru garantarea prosperităţii valului de carpetbaggers în România, stimulând astfel crearea instituţiei de exploatare numită Arendaşul român. Deja în ‘Teoria fatalismului’, atât de necesară în contextul ideologic anti-românesc din anul 1876, Vasile Conta exprima doctrinar opoziţia lui faţă de punctul de vedere că adevărul ar fi tranzacţional. Dar tranzacţional fu „adevărul istoric” negociat la Congresul de la Berlin din anul 1878. Unde cuvântul lui Benjamin Disraeli ridicat împotriva adevărului dorobanţilor morţi la Asaltul redutei a cântărit greu. Unul dintre ziarele de limba română create la anul 1877 în capitala României lucra în sinergie cu planurile lui Benjamin Disraeli pentru Noua Europă. Astfel, împământenirile dictate de Benjamin Disraeli la Congresul de la Berlin din 1878 schimbă „ordinea firii” din România spre catastrofă. Ţinuturile româneşti fuseseră guvernate până atunci de amintirea cutumei pământului, a sistemului thematic. Jacqueriile nu puteau exista aici, în Romania Orientală. Pentru că oastea ţărănească era oastea ţării. Răscoalele ţărăneşti care bântuie mereu după 1878 în principatele unite Muntenia şi Moldova, culminând cu aceea de la anul 1907, nu pot fi interpretate corect decât ca nişte războaie interne, pe care Contractul Social de sorginte bizantină implementat până atunci ne învăţase cum să le evităm. Congresul de la Berlin a impus României starea de război intern permanent despre care Thomas Hobbes (1588-1679) ne avertiza în Leviatanul : „Also, if a man he trusted to judge between man and man, it is a precept of the law of nature that he deal equally between them. For without that, the controversies of men cannot be determined but by war. He therefore that is partial in judgement, doth what in him lies to deter men from the use of judges and arbitrators, and consequently, against the fundamental law of nature, is the cause of war.” Secolul XIX pentru români, chiar şi după Unirea Principatelor, a fost colonial, colonial, colonial, iar Disraeli a fost primul-ministru al imperiului colonialist par excellence. Românii nu s-au putut opune la diktatul berlinez din anul 1878 decât printr-un foarte ineficient Numerus Clausus. Totuşi, românii sunt învinuiţi de anti-semitism doar pentru că au vrut să înalţe un baraj la influxul agresiv de carpetbaggers în România! Ştim precis că tocmai sărăcirea „talpei ţării” provocată de acei carpetbaggers a provocat insurecţiile ţărăneşti culminând cu aceea din anul 1907. Evenimentul românesc de la 1907 aminteşte Evul Mediu cel mai negru, exploziile sociale de tip jacquerii precum răscoala de la Bobâlna şi răscoala lui Doja. Statul român de după 1878 furnizează resurse doar pentru „puii de cuci”. „Ciocoi pribeag, adus de vânt!”, exploda mânia lui George Coşbuc. Anafora „Noi vrem pământ!” înseamnă cerinţa de restatuare a valorii ‚sistemului thematic’, George Coşbuc era profund inserat în memoria veche din Romania Orientală. Apoi, Mircea Vulcănescu avea şi el toată dreptatea să noteze că realitatea sătească deţinea în perspectiva sa culturală „izvoarele autentice ale vieţii noastre româneşti.”
Titus Filipas

Tradiţii şi obiceiuri populare la români: „Meleşcanul”

februarie 29, 2012

+Unul dintre cele mai frumoase si încărcate de simbol obiceiuri româneşti este, desigur, Meleşcanul. Se obişnuieşte ca, în ajunul sărbătorilor electorale, să se meargă din poartă în poartă cu securistul. În unele zone, în loc de securist se foloseşte politicianul. În tradiţia Meleşcanului, prevederea mioritică “Unu-i Ungurean” este revizuită, Ungureanul fiind înlocuit cu Meleşcanul. Un element esenţial al tradiţiei îl reprezintă traseica. Momâia folosită în acest obicei este, de regulă, stropită cu apă din mai multe partide: PSD, APR, PNL, pentru ca în final să fie stropită cu whiskey, transformând traseica în basica. Spre deosebire de obiceiurile de Crăciun, când colindătorii primesc daruri de la cei colindaţi, în tradiţia Meleşcanului lucrurile stau exact pe dos. Meleşcanul e purtat cu basica din poartă în poartă şi lasă pe la porţi onoare, bun simţ, decenţă. Ieşind din şopronul băşcăliei, ar trebui să discutăm puţin despre numirea lui Teodor Meleşcanu la SIE. Aflat la o vârstă care ar fi trebuit să fie a unei senine senectuţi, domnul Meleşcanu pare dispus să renunţe la o anume respectabilitate pe care pare să şi-o fi câştigat ( meritat sau nu), în schimbul numirii de către Traian Basescu în funcţia de şef al spionilor. N-am să mă alătur celor care, subit, îi descoperă lui Meleşcanu puzderie de cusururi şi bube în cap. Omul nu e la prima trădare. Nici la a doua. Trecutul lui e destul de complicat, dar are şarm şi asta l-a ajutat. Nu acum “şi-a dat arama pe faţă”, să fim serioşi. Asta nu face mai puţin surprinzător gestul său. Dar personajul Meleşcanu mi se pare cel mai puţin interesant în toată povestea asta; îl priveşte în totalitate ce fel vrea să-şi scrie biografia. Ceea ce merită cu adevărat discutat este ce se întâmplă la USL. Şi acolo ar trebui să sune nu clopoţeii, ci ditamai sirena! Trădătorul de astăzi trecea drept una dintre figurile marcante ale PNL. Şi e doar exemplul cel mai recent de membru al opoziţiei trecut în barca puterii. Am spus-o şi cu alte prilejuri: scorul din sondaje al USL e lipsit de importanţă. Chiar dacă tendinţele indicate de sondaje se traduc în procente reale la alegerile din toamnă, nici asta nu contează. Pentru că USL riscă să funcţioneze ca un condensator de voturi pentru Băsescu, dacă nu îşi face foarte urgent curăţenie în ogradă, dacă nu îşi perie foarte bine listele electorale. A existat anterior cazul Aura Vasile/Marean Vanghelie, cu nostima şi zgomotoasa trecere la UNPR şi rapida răzgândeală urmată de boala subită. Au mai fost şi altele. Celor de la USL le va fi tot mai dificil să ne ceară votul dacă nu vor putea oferi şi garanţii serioase că acest vot va fi bine întrebuinţat. Există pericolul real ca imediat după alegerile din toamnă să vedem un număr important de membri USL trecuţi rapid în armata lui Băsescu. Dacă Meleşcanu (nume greu) a putut negocia în secret (şi o astfel de negociere cere ceva vreme) cu Băsescu fără ca cineva din USL să aibă habar, vă puteţi imagina ce tocmeli au loc la alte niveluri. Ne putem foarte bine trezi ca, în toamnă, votul anti-Băsescu e clătit bine în apele USL şi prefăcut în vot pro-Băsescu. Sigur, ar fi (cum a fost şi cu alte prilejuri) o flagrantă ieşire de pe tarlaua democraţiei, ar fi o ticăloşie teribilă a puterii, dar ar fi şi semnul marii prostii a USL. E momentul ca liderii USL să părăsească provinciile auto-mulţumirii şi să înceapă în sfârşit să facă ceva (în afară de grevă, care înseamnă să nu facă ceva). Şi ar putea începe cu primenirea propriei ogrăzi, pentru că, iată, devine nu doar necesar, dar urgent. Mai e de spus ceva. Cum vor putea invoca liderii USL o eventuală fraudă, cum vor putea reclama abuzurile serviciilor şi statul poliţienesc, când li se va servi imediat demonstraţia că şefii SRI şi SIE provin de la PSD, respectiv PNL? Complicat, foarte complicat. Repet, numirea lui Meleşcanu, de fapt, nu îmi spune nimic în plus despre Băsescu sau Meleşcanu. Dar îmi transmite o sumă de lucruri teribil de îngrijorătoare despre actuala opoziţie.+ Sursa http://moshemordechai.wordpress.com/2012/02/28/traditii-si-obiceiuri-populare-la-romani-melescanul/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Moartea unui comis voiajor

februarie 27, 2012

Vremea economică sumbră a provocat în America o redeşteptare a interesului pentru dramaturgia economică a lui Arthur Miller, în particular faţă de piesa Moartea unui comis voiajor http://www.nytimes.com/2012/02/26/theater/death-of-a-salesman-arrives-on-broadway-right-on-time.html?_r=1&src=dayp Citez din cronica teatrală : „Datorită creşterii explozive a reţelelor de socializare şi a platformelor de microblogging, faptul de a fi acum “well liked” (vezi „He’s liked, but he’s not well liked” din primul act, vezi „The man who makes an appearance in the business world, the man who creates personal interest, is the man who gets ahead. Be liked and you will never want.” tot din Actul 1, vezi „I’m very well liked in Hartford. You know, the trouble is, Linda, people don’t seem to take to me.”, de asemenea Actul 1) a devenit o profesie în sine. Adulţii şi adolescenţii efectuează numărătoarea asiduă a prietenilor de pe Facebook şi a celor care îi urmează pe Twitter. Certamente ei capătă un sentiment interior privind valoarea lor intrinsecă pe piaţă în funcţie de felul cum evoluează această numărătoare. Astfel, oamenii reali se transformă ei înşişi de bună voie şi nesiliţi de nimeni doar în nişte produse, atât pentru profit cât şi pentru plăcere, tentaţia inevitabilă este să pună semnul egalităţii între popularitatea brandului personal şi valoarea lor intrinsecă fundamentală ca oameni.”
Titus Filipas

Liberalii „roşii” ai grupului CheiARosetti

februarie 27, 2012

Bloggerul @ Fragmentarium Politic spune : „Comunismul nu trebuie abordat monolitic, ci etapizat, pentru ca si inainte de 1989 a existat viata, cu realizari si neimpliniri, cu avansari si reculuri, cu lumini si umbre. Comunismul face parte din curriculum-ul national si trebuie asumat in toate nuantele sale. Sindromul culpabilizarii trebuie sa ia sfarsit, pentru a face loc increderii si optimismului.”
Totalmente de acord ! Mai ales că la noi a existat, în secolul XIX, şi un comunism babouvist non-marxist, venind pe linia Jules Michelet şi Edgar Quinet. Liberalii „roşii” ai grupului CheiARosetti erau pe această linie ideologică, după cum foarte corect au perceput atunci „generoşii socialişti” care au „trădat”.
Titus Filipas

MANIFESTUL SOCIALIŞTILOR ŞI COMUNIŞTILOR ROMÂNI

februarie 27, 2012

+Restauraţia colonială a dus la prăbuşirea economică şi socială a României. […] Dezindustrializarea României, dezorganizarea agriculturii, prabuşirea finanţelor, comerţului, sistemului bancar au atras dupa ele zdruncinarea neîntrerupta a relaţiilor sociale, veşnica nesiguranţă şi agitaţie caracteristice societăţii burgheze. Concentrarea mijloacelor de producţie şi a proprietăţii în mâini tot mai puţine, şi nu neapărat indigene, a condus la crearea statului de tip gangsteresc, în care o minoritate hotărăşte soarta de mizerie a imensei majorităţi a cetăţenilor. Statul este condus de un commando reprezentând criminalitatea organizată şi care administrează treburile publice strict în interesul grupărilor mafiote. […] Prin globalizare, burghezia naţională cade ea însăşi în mrejele intereselor supra-statale, pierzându-şi astfel influenţa în ţara pe care au stăpânit-o în perioada de ascensiune. […] Dacă burghezia este prizoniera propriilor evoluţii, faimoasa clasă de mijloc a dispărut în aceşti 21 de ani. Clasa muncitoare a fost împinsă spre proletarizare şi lumpenizare. Odată cu ea, întreaga masă salarială, fie ea din mediul privat ori din sistemul bugetar, este împinsă spre proletarizare şi lumpenizare. […] Nu numai condiţiile materiale de trai s-au deteriorat catastrofal pentru majoritatea cetăţenilor, ci şi demnitatea personală a fost injosită nepermis de mult. […]Capitalul, ca forţă socială, trebuie să se întoarcă la întreaga societate, cu efecte pentru toţi cetăţenii. Criza permanentă a capitalismului se perpetuează de multă vreme tocmai din pricină că burghezia aplică acelaşi tipar: distrugerea premeditată a unei mari mase de forţă de producţie, cucerirea de noi pieţe şi exploatarea mai intensa şi mai intensivă a vechilor pieţe. […]Putem defini asemenea rezolvări ca fiind asasine. Când, la sfârşitul deceniului IX al veacului trecut, se puneau în mişcare aşa zisele „revoluţii de catifea”, urmate de Lovitura de Stat sângeroasă de la Bucureşti, se puneau, de fapt, şi bazele GENOCIDULUI la care este condamnată populaţia României. Cetăţenii sunt supusi pauperizarii şi înfometării, veniturile lor sunt dijmuite sălbatic pentru ca oligarhia să poarte războaie de agresiune în diferite părţi ale lumii, la remorca imperialismului mondial, totodată ca privilegiile să se menţină în cercul restrâns al stăpânilor planetei. în acest scop mica proprietate şi cea mijlocie au fost practic desfiinţate, de vreme ce 90% din societate nu le are. Putem să spunem că procentele de 10% proprietari au averile tocmai fiindcă 90% nu mai au nimic decât leafa, şi aceea nesigură, supusă capriciilor celor ce deţin puterea politică şi economică. Astfel se confirmă, încă o dată, că istoria lumii este istoria luptei dintre bogaţi şi săraci. […] Există o serie de factori care acţionează conjugat pentru a controla evenimentele. Producători de armament, bancheri, generali, politicieni, servicii secrete, de diversiune şi dezinformare, şi care cheltuie sume colosale de bani, pun la cale felurite scenarii, ca într-o veritabilă conspiraţie împotriva păcii şi a umanităţii, menite să consolideze poziţiile stăpânilor planetei. Popoarele nu intră în această ecuaţie decât ca masă de manevră şi carne de tun. Neîncetatele războaie locale sunt preludiul conflagratiei globale. Poporul român nu face excepţie de la regulă. Prin nesăbuinţa politicienilor, ţara noastră a ajuns o rotiţă în angrenajul războaielor de jaf şi de cotropire. Este prematur să ne pronunţăm şi cu privire la beneficiile strategice ale aderării noastre la UE. Până în prezent aderarea ne-a adus distrugerea capacităţilor productive, şomajul, nesiguranţa zilei de mâine, învrăjbirea minorităţilor etnice, datorii şi servituţi de tip colonial. Avantajul liberei circulaţii nu compensează pierderile economice şi sociale suferite. […] Considerăm că numai o Europă socială merita să fie susţinută. Ne pronunţăm pentru solidaritate activă cu PSE. […] În cei 21 de ani care au trecut de la lovitura de stat, politicienii de la Bucureşti au îngustat dramatic libertatea de acţiune a politicii externe româneşti şi aU amanetat viitorul ţării prin nenumărate aranjamente oneroase. Dacă toate guvernările post-decembriste se fac vinovate de politici antiromâneşti, se cuvin totuşi menţiuni speciale pentru regimul CDR din perioada 1996-2000 şi pentru regimul Băsescu-Boc, deoarece acestea au pus ţara şi sub jugul FMI, cu consecinţe nefaste pentru România. […] Pornim de la necesitatea evaluării corecte a rolului statului în rezolvarea problemelor societăţii româneşti. Nu considerăm statul ca fiind un instrument cu ajutorul căruia o minoritate îşi exercită propria politică şi conduce societatea în dauna interesului general al naţiunii. Considerăm statul ca fiind poporul însuşi, cu instituţii menite să asigure planificarea strategică a activităţilor economice, asigurarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului, consolidarea unei societăţi drepte şi echitabile pentru fiecare om în parte şi pentru colectivitate în ansamblul său. Funcţiile statului, de protecţie socială, cele deja cunoscute din perioada construcţiei socialiste, respectiv asigurarea şi garantarea locului de muncă pentru toţi oamenii, gratuitatea învăţământului, culturii şi a reţelei sanitare, a locuinţei, nu se pot înfăptui fără ca statul să deţină pârghiile necesare. Prin urmare statul trebuie să gestioneze industriile strategice, respectiv industria grea, constructoare de maşini, de extragere şi prelucrare a materiilor prime. De asemenea, pentru a împiedica preţurile de speculă, practicate în întreaga lume capitalistă, la alimente, medicamente, materie primă, materiale de construcţii şi produse de uz casnic si gospodaresc, statul va trebui sa conlucreze si sa sustina dezvoltarea micilor industrii locale, IMM-urile, cooperaţia meşteşugărească şi reţeaua comercială de desfacere a produselor. Creditul de stat va fi orientat spre susţinerea activitătilor productive din industrie şi agricultură şi din alte domenii conexe. Totodată, prin măsuri adecvate, trebuie prevenite şi înlăturate ravagiile provocate de fondurile speculative, de şarlatania tiranică a băncilor, de costurile uriaşe ale intermediarilor, lobby-ştilor, de costurile de întreţinere a datoriilor, de speculatiile bursiere. Altă măsură pe care o considerăm necesară este confiscarea averilor dobândite prin jefuirea avutului public sau retrocedări frauduloase. Concomitent trebuie introdus impozitul progresiv, dezvoltarea unei agriculturi de tip industrial, pentru a se asigura securitatea alimentară a consumatorului român. Toate activităţile productive se vor desfăşura după un plan general şi vor fi orientate spre satisfacerea nevoilor oamenilor şi rentabilizarea producţiei, nu înspre profitul nemeritat şi care se scurge în buzunarele marilor capitalişti. Vom introduce, de asemenea, obligativitatea muncii, astfel că singurele mijloace de îmbogăţire să fie munca si meritul şi nu privilegiile de rang şi de avere, care trebuie eradicate din viaţa societăţii. Edificarea societăţii eliberată de corupţie şi haos nu se poate realiza fără o educaţie corespunzătoare a societăţii. Legile contradictorii date în învăţământ urmăresc, pe de o parte, ca el sa îşi piardă caracterul public iar, pe de altă parte, ţintesc un proces educativ negativist, menit să zdruncine încrederea oamenilor în puterea lor de organizare, în valorile care solidarizează societatea şi fac posibile progresul şi civilizaţia. Acest lucru trebuie schimbat neîntârziat şi trebuie promovată o educaţie bazată pe ideile umaniste, pe altruism, grija faţă de om şi de nevoile sale materiale şi spirituale. Societatea româneasca este în prezent măcinata de dezbinare, şomaj şi sărăcie. De aceea ne simţim datori să vă reamintim, tuturor cetăţenilor, că voi sunteti aceia care, într-un trecut recent, construiaţi hidrocentrale, vapoare, poduri mareţe peste Dunare, oraşe, şosele, avioane şi locomotive, fabrici, uzine, combinate faimoase, prin urmare ştiţi şi să munciţi şi să vă organizaţi viaţa altfel decât sunteţi siliţi să trăiţi în aceşti ani de regres pe toate planurile. […] Comuniştii au mai scos o dată ţara din impas. După cel de al II-lea Război Mondial au planificat şi realizat industrializarea României, modernizarea agriculturii, urbanizarea şi alfabetizarea, ridicând poporul la nivelul civilizaţiei contemporane. Chiar şi în perioada critică din deceniul IX al veacului trecut, îndeosebi în perioada 1984-1989, când acelaşi FMI impunea regimului măsuri antipopulare, când se produsese şi blocada economică menită să compromită conducerea ţării, când complotiştii din interior sabotau şi dezorganizau tot ce se putea, era vorba de o criză de aprovizionare cu unele produse, nu se punea în discuţie trecerea salariaţilor în şomaj, închiderea, lichidarea sau înstrăinarea obiectivelor economice, ciuntirea salariilor şi pensiilor. Dar, cu toate dificultăţile şi greşelile, la momentul 1989 România nu avea datorie externă, iar BNR tezauriza 200 de miliarde de dolari excedent bugetar, ca să nu mai facem referire şi la avuţia naţională lăsată moştenire şi care i-a îmbogăţit pe potentaţii zilelor noastre şi pe stăpânii lor dinafara ţării. […] + Sursa http://www.pensionariicomunisti.ro/index.php?ID=3
Comentariul meu : Observ că este respinsă din nou agricultura răzeşească. Păi tocmai din cauza aceasta s-a prăbuşit la noi sistemul comunist ! Apoi, nu se face o focalizare asupra noilor forţe de producţie care pot fi implementate cu succes pentru noua economie din România ! Acest nou program comunist ne condamnă de fapt la stagnare. Cadrul său ideologic conceptual nu diferă prea mult de vechiul sistem ideologic al lui Nicolae Ceauşescu. Pe această bază ideologică precară, chiar nu se poate construi nimic bun în România!
Titus Filipas

TRANSILVANIA PE TAVĂ

februarie 27, 2012

Hai să interpretăm şi noi, ca parte românească direct interesată, următorul citat din articolul http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/nemeth-zsolt-a-venit-timpul-pentru-un-parteneriat-strategic-romano-maghiar-254931.html :+”Acestea sunt probleme care determină politica Europei centrale şi este foarte îmbucurătoare scrisoarea domnului Mihai Răzvan Ungureanu, tocmai în aceaste probleme doreşte o consultare şi o colaborare aprofundată între România şi Ungaria”, a afirmat Nemeth.+ Ce ştie MRU, ce spune acest prim ministru MRU demnitarilor maghiari din guvernarea iredentistă a lui Viktor Orban, şi în acelaşi timp ce ascunde domnul MRU cetăţenilor români ? Anume că după alegerile locale pentru stabilirea primarilor din primul tur, aşa cum prevede noua legislaţie electorală, majoritatea primarilor din Transilvania vor fi maghiari. MRU oferă astfel liderului Viktor Orban pur şi simplu TRANSILVANIA PE TAVĂ prin guvernanţa locală ! Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/02/26/raspunsuri-169/#comment-155469
Titus Filipas

Românii se află în starea de groggy ?

februarie 26, 2012

În fond şi la urma urmelor, ce anume vrea să zică demnitarul maghiar Nemeth Zsolt? Iată : +Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria Nemeth Zsolt a declarat, sâmbătă, la primul Congres al PPMT care a avut loc la Miercurea Ciuc, că a venit timpul realizării unui parteneriat strategic între România şi Ungaria, informeaza Mediafax. „La nivel mondial, la nivel european şi în contextul regional s-a creat o nouă relaţie în ceea ce priveşte relaţiile maghiaro-române. „Noi ne gândim că a venit timpul unui parteneriat strategic şi să evaluăm relaţiile maghiaro-române în acest fel”, a spus Nemeth Zsolt. Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Externe din Ungaria a afirmat că are încredere că maghiarimea „se va întări” în ţările vecine, atât la nivelul administraţiei locale, cât şi la nivel parlamentar. Nemeth a declarat că este dreptul maghiarilor din Transilvania să decidă cui îi vor acorda încrederea şi pe cine vor sprijini. „Noi lăsăm ca alegerea să aparţină comunităţii maghiare din Ardeal şi a celorlalte comunităţi. Dacă nu vom fi capabili să creăm acest lucru (parteneriatul strategic), atunci vor fi perdante şi Ungaria şi România şi Europa centrală”, a afirmat Nemeth Zsolt. El a precizat că parteneriatul stategic, în opinia sa, vizează proiectele mari de infrastructură, conectarea infrastrucurii de transport a celor două ţări, perspectiva financiară europeană 2014-2020, politica de coeziune, politica agrară comună, strategia Dunării, politicile externe şi de securitate. „Acestea sunt probleme care determină politica Europei centrale şi este foarte îmbucurătoare scrisoarea domnului Mihai Răzvan Ungureanu, tocmai în aceaste probleme doreşte o consultare şi o colaborare aprofundată între România şi Ungaria”, a afirmat Nemeth.+ http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/nemeth-zsolt-a-venit-timpul-pentru-un-parteneriat-strategic-romano-maghiar-254931.html Sunt multe lucruri absolut de neînţeles, şi foarte greu de acceptat, în aceste declaraţii maghiare. Totuşi, ministrul Ungariei (ţară care, din câte am priceput eu citind discursul infatuat la extrem, agresiv la modul cel mai inexplicabil, pronunţat de către primul ministru maghiar Viktor Orban, şi-a modificat statutul din Republică în Regat, ehe!, dar aici intrăm limpede în Teologia Politică, pentru că Ungaria ar fi Regatul Coroanei Sfântului Ştefan!) Nemeth Zsolt le vorbeşte românilor ca şi cum aceştia s-ar afla acum în starea de groggy !
Titus Filipas