Rick Wagoner

Rick Wagoner, directorul CEO (PDG) de la General Motors este un personaj de extraordinară competenţă. Dar a apărut un element  pe care  managementul de la această firmă nu are cum să-l influenţeze. Succesul remarcabil  din trecut al companiei   General Motors a creat ameninţări  pentru această firmă după un timp egal cu perioada de muncă a unui muncitor angajat permanent la GM  de la o vârstă tânără  şi până la vârsta de pensionare. Să reamintim că, începând cu  anul 1931, firma General Motors a fost  mereu ‘numărul unu mondial’ în producţia de automobile. Nu se poate spune deci că managementul practicat la General Motors a fost în trecut de calitate deficitară. Într-adevăr,  în anii 196X compania General Motors  stăpânea mai mult de jumătate din piaţa automobilelor din SUA. Astfel, firma General Motors  a reuşit să creeze un mare număr de locuri de munca, –bine plătite în raport cu salariile din restul lumii de atunci–,  pentru  economia americană. Dar în februarie 2005, General Motors  mai deţinea circa un sfert din aceeaşi piaţă! Iar muncitorii care lucraseră  în deceniul 1960 pentru General Motors  s-au pensionat. Celor care nu  muriseră, compania General Motors  era  obligată să le plătească pensiile. Astfel, în februarie 2005, fiecare două dintre persoanele angajate   la General Motors   lucrau  la acel moment să asigure ori să plătească şi pensiile pentru cinci foşti angajaţi ai firmei General Motors! Circumstanţa respectivă  introducea nişte încărcări suplimentare enorme pentru preţurile vehiculelor General Motors, de circa 1500 de dolari în medie per autovehicul la nivelul anului 2005.  Aceasta  a creat  probleme insurmontabile  pentru managementul de la General Motors, pentru că erau sarcini care în sine se aflau în afara puterilor oricărei persoane umane angajate pe postul de  director CEO. Rick Wagoner, preşedinte al  consiliului de administraţie şi director CEO la General Motors, a luptat ca un adevărat erou al timpurilor postmoderne, deci exclusiv cu arme manageriale,  pentru a creşte competitivitatea  şi atractivitatea produselor companiei General Motors. De exemplu, el a creat o filială financiară a lui GM care oferea credite foarte avantajoase cumpărătorilor de vehicule GM. Se pare că decizia de îndepărtare a foarte competentului Rick Wagoner vine direct de la preşedintele Barack Obama. Preşedintele SUA  acordă o mare importanţă relansării industriale americane după norme ecologice. Fostului CEO de la GM  i se poate reproşa (cel puţin aşa cred eu că a gândit Obama) că nu a dezvoltat un “green car” american. Într-adevăr, Rick Wagoner a crezut sincer în geniul de “previzionist economic” al lui Alan Greenspan. După acest geniu, creşterea economică a SUA şi a lumii trebuia să continue multă vreme în ritm ameţitor. Deci în economia reală a SUA şi a lumii, vor circula mereu pe şosele fluxuri de materiale (materii prime şi mărfuri). Din cauza acesta, în dezvoltarea produselor firmei  General Motors, directorul Rick Wagoner a pus în primul rând accentul pe camioanele cu instalaţii de încărcare (pickup trucks). Or, a venit recesiunea, debitul de  fluxuri de materiale pe şosele s-a redus considerabil, şi de aici dificultăţile firmei General Motors. Nu cred că se poate găsi în lumea largă vreun manager care să cunoască problemele firmei General Motors mai bine decât Rick Wagoner. Poate că actuala recesiune economică este o recesiune în V*, nu o recesiune de platou. Mă uit că deja unii schimbă obligaţiunile T-bonds de la trezoreria americană, în obligaţiuni de corporaţii ce asigură un randament mai mare. Mă mai uit cum creşte preţul cuprului, semn că activitatea industrială americană este reluată.

*Alte scenarii : Dacă se iese din criza financiară, va mai trece încă un an până când succesul financiar va impulsiona economia reală. Se admite că actuala criză financiară şi economică nu este o nouă Mare Depresiune, ci o Mare Recesiune. Scenariile ipotetice pentru ieşirea din Marea Recesiune sunt în general desemnate cu litere latine mari, după forma graficului. La început s-a sperat într-o ieşire rapidă din recesiune, acesta fiind scenariul grafic în V. Din motive de prudenţă, unii au presupus că pe parcurs va interveni o bulă financiară, deci scenariul grafic în W. Alţi economişti previzionişti spun că starea de recesiune se va prelungi mult, dar predictibil se va ieşi din ea, scenariul în U. Cei excesiv de pesimişti spun că trebuie să ne mulţumim doar cu stagnarea declinului economic, după care va fi o mişcare a economiilor numai pe planşeu : scenariul grafic în L.

Titus Filipas

Obama declară : “Vă vom învinge”

Barack Obama declară pentru talibani şi Al-Qaida : «Vă vom învinge!».  4.000 de soldaţi americani suplimentari vor fi trimişi în Afganistan. Problema este că la Kabul, americanii sunt percepuţi ca trupe de ocupaţie! http://www.guardian.co.uk/world/video/2009/mar/27/obama-afghanistan-military 

Titus Filipas

Crin Antonescu şi utilitatea deciziei

Citesc aici http://stiri.kappa.ro/actualitate/crin-antonescu-legatura-popoviciu/stire_183283.html un articol cu titlul “Crin Antonescu: Nu am nici o legatura cu Popoviciu!”. La întrebarea unui ziarist, Crin Antonescu răspundea : +Cand eu eram ministru al sportului, am promovat o hotarare de Guvern care trecea terenul [aflat acum în proprietatea oligarhului Puiu Popoviciu, n.n.] din             patrimoniul ministerului in patrimoniul complexului sportiv „Lia Manoliu”, subordonat ministerului.+

Problema este că orice act decizional are o utilitate pentru cineva. Liberalii cunosc bine  principiul. Crin Antonescu nu lămureşte cui anume a fost utilă decizia sa.

Titus Filipas

Ideologul “revoluţiei române”

Fără îndoială, comunismul a venit în România adus pe tancuri sovietice. Dar instalarea comunismului a fost facilitată de conivenţa occidentală. Dintre liderii Apusului, numai Charles de Gaulle exprimă  sentimente de scârbă faţă de Yalta.

Cu acord american, sovieticii exterminară elita intelectuală  românească. Cine rămânea să “implementeze” comunismul în România şi să “conducă” în România ? Alogenii cominternişti. Îşi schimbară numele ce îi identificau din start ca străini, în nume româneşti : Roman, Brucan, Tismăneanu, Olteanu …

În anul 1989, unul dintre vechii bolşevici cu nume nou deveni şeful ideolog al “revoluţiei române” : Silviu Brucan. După împuşcarea celor care „conduceau” România din cabinetele 1 şi 2, alogenul Petre Roman deveni şeful executivului în România. „Dacă vrei să nu se schimbe nimic, trebuie schimbat totul.”

Silviu Brucan avu reticenţă în a proclama „victoria finală”. Prezise că după douăzeci de ani românii vor înţelege cum au fost păcăliţi în 1989. Este singurul merit ideologic al lui Silviu Brucan.

Titus Filipas

TIC în şcoala românească

Despre situaţia TIC (Tehnologia Informaţiei şi Comunicării) în şcoala românească aflu dintr-un comentariu în abordare conceptuală ascendentă (bottom –up approach) :  +Ilinca spune: Va rog sa analizati planul cadru pentru clasa a IX-a liceu tehnologic (aprox.   60% din numarul elevilor) publicat in ordinul 3411.16.03.2009, si veti constata ca Doamna Ministru Ecaterina Andronescu a scos o ora de TIC (Tehnologia Informatiei si a Comunicatiilor) si a introdus o ora de chimie. La angajare, ce cunostinte sunt testate (indiferent de domeniul de activitate??? – cele de utilizare a calculatorului, sau cele de chimie). Mi se pare cea mai  “neinspirata” decizie a doamnei ministru.+, vezi http://nastase.wordpress.com/2009/03/26/nu-va-panicati/ .

Altă evaluare, pentru starea actuală a blogosferei româneşti, o întâlnesc aici: http://mariabarbu.wordpress.com/2009/03/25/despre-starea-blogosferei-romanesti/ . Am comentat :  Este un bun început. Pe de altă parte, văd că în UK se bagă studiul bloggeritului la ciclul primar : “Pupils to study Twitter and blogs in primary schools” (din Guardian). Nu ar fi cazul ca Ministerul Educaţiei să deschidă un fir de discuţii (pentru un grup de reflecţie) pe tema asta ? Ori să facem noi, bloggerii, un blog educaţional (aflat în legătură cu Ministerul Educaţiei) pe tema platformelor 2.0 în şcoala românească ?

Maria Barbu răspunde : “Mi se pare o initiativa laudabila, pentru ca introduce elemente de educatie si de civilizatie in sfera virtuala. Grobianismul si agresivitatea unor “asasini platiti” cum sunt cei din blogosfera romaneasca sunt de neacceptat.”

Titus Filipas

Tratatul din 1740 prin care se recunoştea frontiera pe Bug

http://www.youtube.com/watch?v=iJ3S0y9IeVA&eurl=http%3A%2F%2Funiristu%2Eblogspot%2Ecom%2F&feature=player_embedded

Există şi Drepturile popoarelor. La manifestaţiile de la Salonik, nu demult, anarho-separatiştii armâni cereau recunoaşterea Constituţiei lui Caracalla de la 212 AD. Capitulaţiunea de la anul 1740 este mult mai aproape. Evenimente capitale pentru noi din secolul XIX s-au împlinit tocmai în numele ei. Uităm ?

Nu este vina UE pentru această uitare, este vina noastră. Mai précis, este vorba despre incapacitatea construirii unui discurs românesc actual legat de   vechile drepturi ale neamului nostru. Paşoptiştii noştri ajunşi în Franţa foloseau infiltrarea lor într-un lobby masonic pentru a determina decidentul suprem din Franţa acelui timp să reia, să readucă în actualitatea post-paşoptistă Capitulaţiunea de la 1740 ce garanta frontiera răsăriteană pentru Romania Neoacquistica. Această reluare a temei Capitulaţiunii de la 1740 a dus la restituirea Sudului   Basarabiei şi la Unirea Principatelor. Înţeleg că omul cel mai puternic din Rusia, Vladimir Putin, ar fi dispus acum să accepte ca teritoriul chemat respublika Moldova să revină la România. Ce facem cu Sudul Basarabiei şi Nordul Bucovinei ? Este evident că Ucraina actuală este o însăilare artificială de teritorii decisă de vechii dictatori.

Pe blogul domnului Adian Năstase, cineva comenta: “Dupa Revolutia Bolsevica a fost creata in stanga Nistrului – cu scopul de a fi subminata integritatea teritoriala a Romaniei, – Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana.” 

Răspunsul meu: Perfect! Acum, acest argument istoric de necontestat poate să fie folosit de noi pentru re-afirmarea drepturilor noastre istorice. Faptul că Stalin a înfiinţat o “Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Nistreana” între Nistru şi Bug era complet justificat. Deşi elementul diversionist şi anti-românesc al acţiunii lui Stalin este de necontestat. Aşa cum a descoperit   Mircea Snegur, ruşii păstrau (şi mai păstrează) în arhivele lor o copie legitimă a tratatului din 1740 de la Constantinopol, prin care Franţa se obliga să fie garantul frontierei Moldovei pe Bug. Garanţia a fost temporar uitată, pentru că independenţa Greciei avea prioritate. Abia la 1852 Franţa îşi reamintea (sub presiunea unui lobby Masonic infiltrat cu paşoptiştii noştri emigraţi în Franţa) că trebuie să pună în practică acele obligaţii asumate prin Capitulaţiunea semnată la 1740. De aici au urmat trei evenimente : 1/ Războiul Crimeii (asocierea Angliei, — care la acel moment era cea mai mare putere a lumii—, la proiect a făcut ca politica iniţială a războiului să   fie pentru controlul istmului baltico-pontic). 2/ Cedarea Sudului Basarabiei de către Rusia, o cedare printr-o luptă în care generalul Osman Pasha a fost de partea noastră! 3/ Unirea Principatelor Române. Cu prilejul cererii Turciei de a intra în Uniunea Europeană, consider că diplomaţia românească trebuie să re-pună în discuţie chestiunea Capitulaţiunii de la 1740. Mai ales că acea Capitulaţiune a fost semnată şi garantată de Franţa. La fel cum Franţa nu a uitat vreodată provinciile Alsacia şi Lorena, tot la fel nu trebuie să uităm de provincia Transnistria, garantată pentru noi de Franţa.

Titus Filipas

De ce simplifică FMI condiţiile de împrumut ?

Fondul monetar internaţional a anunţat marţi, 24 martie 2009,  că instituţia aceasta se angajează într-un vast program de reformă a  procedurilor pentru atribuirea împrumuturilor. Intenţia este aceea de a le simplifica. De ce oare ?  Este evident că principalele economii bolnave ale lumii sunt acelea guvernate de regulile capitalismului anglo-saxon. Este un capitalism care, din nou, excelează în disimularea tacticilor. Este un truism că instituţia FMI lucrează în primul rând pentru apărarea intereselor capitalismului  anglo-saxon. Acest capitalism anglo-saxon îşi trage bogăţia originară din colonialism, din comerţul cu sclavi negri, exploatarea  muncii  lor, precum şi din acapararea agresivă de teren (principala sursă de valoare economică, după doctrina fiziocraţilor), agresivitate mascată sub ideologia americană Manifest Destiny (tradusă de germani ca Lebensraum).  În fine, revenim cu investigaţia în lumea actuală. Există pe de o parte economia reală, formată din resurse umane în acţiune, fluxuri de materii prime şi fluxuri de energie, precum şi economia virtuală (a nu se confunda cu e-economy), văzută în primul rând ca flux monetar. Sigur, trebuie să existe un anumit grad de corespondenţă între fluxurile din economia reală, şi fluxul monetar. Numai că această  corespondenţă  este foarte redusă. Se estimează că doar 2 % până la 5%  din fluxul monetar actual intră în economia reală. Totuşi, totuşi, economia reală este aceea care contează! Restul este joc pentru traiul uşor al naţiunilor bogate (fostele state coloniale, precum şi state cu doctrină Manifest Destiny), naţiuni care exploatează  marele flux monetar prin cicluri de jocuri financiare speculative de perioadă scurtă, dar foarte profitabile. Deci cum procedezi acum tu, “naţiune bogată”, ca să extragi bogăţie reală din alte ţări care nu- s  tradiţional  “naţiuni bogate” ? Prin “delocalizarea industriilor”.  Ţările sărace unde sunt trimise aceste industrii îşi exploatează la maxim resursele : umane, de materii prime, de energie şi mediu (prin poluare şi reducerea drastică a biodiversităţii). Scriam în titlu : De ce simplifică FMI condiţiile de împrumut ? Pur şi simplu pentru a face să funcţioneze economia reală a naţiunilor sărace. Care primesc pentru exploatarea până la epuizare a resurselor naţionale de materii prime, de energie şi apă, de asemenea pentru degradarea tragică a unui mediu de calitate, o infimă parte din fluxul monetar.

Titus Filipas

Criză de civilizaţie

Este adevărat, criza a plecat de pe Wall Street. Dar în mod radical ea nu este imputabilă bancherilor şi managerilor de fonduri speculative. În mod categoric, sfârşitul celui de al doilea război mondial şi reconstrucţia potbelică au marcat, cel puţin în Occident, începutul unei epoci de prosperitate economică fără precedent. Totul aflat sub semnul Victoriei Aliaţilor asupra puterilor Axei. Simbolul tehnic cel mai important al  acelei Victorii a fost considerat a fi explozia bombei atomice aruncată peste oraşul japonez Hiroshima. Iar ceea ce a dus la construirea acelei bombe atomice a fost ulterior considerat a fi un vârf, un summum al instrumentalismului logic. Ce anume, mai precis ? Fizica teoretică şi fizica matematică. Albert Einstein a fost glorificat instantaneu drept cel mai mare geniu al omenirii!

Instrumentalismul logic incorporat în fizica teoretică şi fizica matematică a fost pus la lucru şi în ştiinţa economică. Astfel, tot ceea ce fusese elaborat mai bine în Economia Politică, adică opera unui secol şi jumătate de gândire doctrinară calitativă în economie, a fost transpus în modele matematice! În instituţiile financiare de pe  Wall Street au început să fie angajaţi matematicieni şi specialişti în fizica matematică. Aceştia renunţau la un serviciu din lumea cercetării academice şi a universităţilor, cu un salariu de 50 000 de dolari pe an, pentru un job de matematică financiară şi modelare a riscului pe Wall Street, unde câştigau un milion de dolari pe an ! Au fost instituite pentru ei şi onoruri academice speciale : Premiul Nobel pentru Economie acordat anual. Doamne fereşte, eu nu spun că oamenii aceia nu erau cu toţii de bună credinţă! Însă, deoarece influenţa pleca de pe  Wall Street, totul era marcat de superficialitatea americană. Cel mai bine este descrisă această superficialitate americană în literatura lui Sinclair Lewis. Acum, din păcate, în acest vârtej de superficialitate americană este prins noul preşedinte  Barack Obama. Care chiar crede în puterea ştiinţei americane ! Ştiu că voi fi condamnat de aproape toţi cititorii acestui blog, care cred şi ei  în puterea ştiinţei americane. Mai precis în justeţea instrumentalismului logic incorporat în fizica matematică. Mi-a  fost dat să fiu referent la o carte de inginerie cosmică, http://www.springerlink.com/content/g253m16423408723/ , (cartea este pusă integral în biblioteca Google, adresa URL este http://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=%22titus+filipas%22&source=bl&ots=gpIhNBOPcw&sig=i0QgBMWwBGIIyY822HmUkCwylEE&hl=ro&ei=8A7KSbie

HcaKsAaP6dmzAg&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result). Capitolul la care am fost referent trata proiectul unui ascensor cosmic. Punctul de start al ascensorului cosmic era, bineînţeles, suprafaţa Pământului.  Autorul proiectului era profesor la o universitate din New York. Capitolul respectiv incorpora idei inginereşti foarte solide, precum şi formule de fizică matematică impecabile. M-am uitat cu atenţie la una dintre formule. Era exact ecuaţia pentru viteza undelor pe coarda elastică. Era cât se poate de clar o problemă Cauchy, chiar dacă autorul proiectului uita să spună aceasta. Or, într- o problemă Cauchy lucrezi cu un orizont de timp foarte extins. Pe acest  orizont de timp vor apărea inevitabil şi  perturbaţii, chiar dacă minore la început (vezi „efectul de fluture” din teoria haosului), dar care puteau dezvolta vibraţii  înspăimântătoare în ascensorul cosmic. Insist, inventatorul acela din New York nu era deloc un tip stupid. Dar el lucra în cadrul paradigmei ! Dacă nu o paradigmă unanim acceptată, cel puţin o paradigmă larg acceptată. Paradigmă instituită în secolul XVIII. Acum, unii dintre criticii americani cei mai virulenţi ai prezentei crize economice dau vina chiar pe Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane din secolul XVIII.  Mai precis, pe importul fără discernământ al Iluminismului european. Hai să fim corecţi până la capăt şi să îi criticăm şi pe aceşti critici americani recenţi. Poate că fiecare dintre acei Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane a trecut Oceanul Atlantic şi a trăit o vreme în atmosfera Iluminismului european din secolul XVIII. Dar ceea ce implementau ei în America era un Iluminism colonial ! Să amintesc numai sclavii negri (şi sclavele negre) din proprietatea lui Thomas Jefferson.

Actuala criză economică  a fost generată de o criză paradigmatică, şi în fond  de o criză de civilizaţie.

Titus Filipas

Deosebirea între Bine şi Rău

Dacă dezvoltăm ideile lui Thomas Hobbes (care face o distincţie clară între omul social şi animale), Justiţia constituie  una dintre funcţiile regaliene ale statului, şi este totodată parte a Contractului Social. Justiţia pune în aplicare principii universale, adică principii aplicabile fiecărei fiinţe umane. Principiile din Justiţie fac distincţia dintre  Bine şi Rău, acesta este un imperativ categoric. Dezincriminarea incestului propusă de „noua lege românească” este şi un îndemn subliminal de „trecere la act”. Cum arată exemplul tragic al relaţiei dintre romancierul Lawrence Durrel şi fiica sa, în relaţia incestuoasă dispar sentimentele de lealitate şi deferenţă reciprocă. Prin dezincriminarea incestului dispare verecundia, fără de care nu poate să fie gândită comunitatea  umană. Este adevărat, pentru omul postmodern toate valorile au dispărut, a dispărut şi verecundia. Dar este vremea ca România să intre în cea de a doua modernitate a sa, în care valorile să fie re-instituite. Linia de ghidare? Ea marchează deosebirea între  Bine şi Rău.

Titus Filipas

Cumpărarea de aramă

Este o hotărâre extrem de neinspirată restrângerea de activitate la Cupru Min Abrud (vezi http://www.romanialibera.ro/a149357/18-companii-din-ministerul-economiei-vor-fi-restructurate-cu-disponibilizari.html ). Ştiu că preţul cuprului în decembrie 2008 a înregistrat un mimimum pe pieţele mondiale, ceea ce în sine era un puternic indicator de recesiune. Dar de atunci,  preţul cuprului  a crescut cu 44%! Ceea ce arată că acest metal se cumpără acum tot mai intens. Cumpărarea de aramă este un indicator puternic pentru activitatea industrială, cuprul fiind folosit într-o mulţime de industrii.

Titus Filipas