Postarea Bologna

Am citit pe Blog tehnic, vezi  http://ceoameni.wordpress.com/2008/05/23/bologna/  , postarea :

+Bologna/Cred ca astia vor sa faca experimente pe noi. Sa vada cat de confuz poate ajunge un student, cat de mult sa se streseze si cata incertitudine poate suporta. Dupa trei ani de facultate (care n-au nici macar utilitatea acestei paranteze), tre sa stii (ca de!, ai 21-22 de ani) ce master sa urmezi. Se mira cu totii: “Cum, tu iti dai licenta intr-o luna si nu stii la ce master sa dai?”, incat te fac sa te-ntrebi daca nu cumva esti pierdut. Din 100 de studenti de an 3, cred ca doar unul e convins ca vrea la un anume master (si asta probabil indrumat si indoctrinat ca aia isi doreste). In rest, atata nesiguranta, incertitudine, teama de ratare profesionala, frustrari si regrete n-am vazut la nicio categorie de oameni. Doar la studentii de an 3. Poate ca de-aia noul trend e sa dai o fuga in alta tara pentru un master scurt. Foarte bine! Sau cum se mira unii ca o prietena, studenta in an terminal 3, nu da la master anul asta, ca nu stie unde. Fata vrea sa stea pe bara ceva vreme, pana cand se hotaraste ce vrea. Munceste, incearca domenii diverse si abia apoi studii postuniversitare. Foarte bine!”+

Am comentat la 25 mai  2008, orele  2:22 am : Impecabilă evaluare privind implementarea procesului Bologna în România !

Avatarul theonlyfleurdelis   adaugă un comentariu cu valoare  la postarea Bologna,  mai 26, 2008 at 6:08 pm : “pe modelul cum sa mai stoarcem niste studenti de bani intr-un timp mai   scurt..pe noul sistem la 10 ani au mai castigat o generatie buna de plata!”

Am comentat intervenţia lui theonlyfleurdelis,  mai 27, 2008 at 3:29 am, aşa :

Pe vremurile non-comuniste din România, chestia aceasta de economie politică se chema “dever” şi se aplica în economia de piaţă reală, bazată pe onestitate în ceea ce priveşte “calitatea mărfii”. Acum văd că procesul Bologna ne forţează să implementăm “deverul rapid” în sistemul de învăţământ românesc fără să avem transparenţa despre Viziunea sistemului de învăţământ românesc, şi certitudinea “calităţii mărfii”. În acord cu principiul Bologna, “marfa de calitate” oferită studentului trebuie să fie competenţa pentru a se integra imediat în economia de piaţă, adăugând valoare tocmai prin acea competenţă pentru care primeşte un tutorial ce poate fi folosit ca vademecum.

Titus Filipas

Să–l traducem pe Mircea Cărtărescu

Cine a construit/construieşte cultura anti – comunistă în România ? Ana Blandiana cu Motanul Arpagic, popularizat înainte de 1989 ca “literatură anti – comunistă” de tovarăşa Tia Şerbănescu, redactor la ziarul brigadierilor comunişti de pe şantierul Bumbeşti – Livezeni? Sau Mircea Cărtărescu, autorul Postmodernismului românesc, el fiind cel mai important postmodernist român ? Or, Postmodernismul lui Cărtărescu înseamnă lipsa acută şi declarată infatuat de cultură solidă, lipsă de valori şi tropi autentici*! Când eram copil, cei care îmi arătau cum să ţintesc realitatea cu săgeţile gândului dispăreau, arestaţi de muncitori securişti ca Vasile Paraschiv, şi rămâneau doar cei care spuneau mândri, la fel ca postmoderniştii de azi, ”Bă, eu nu ştiu multe!”.  Nu vedeţi că şcoala  românească de azi, de la comunistul antiromân Mihai Şora (care intra în maquis pentru a –i  sprijini pe bolşevici,  după ce românii i – au atacat pe sovieticii ocupanţi în Basarabia şi Bucovina de nord), până la  ministrul redneck Cristian Adomniţei, pur şi simplu îşi bate joc de copiii români?

Titus Filipas

cum lansează Mircea Cărtărescu săgeata tropului pervertit de postmodernism înspre ceea ce crede a fi realitate culturală istorică. Nicolae Manolescu, scriind despre Mircea Cărtărescu, nu îşi pune niciodată problema identificării tropilor creaţi de acesta. De ce? Pentru că aceştia nu există, ori pentru că Nicolae Manolescu  în general  nu caută  şi tropii cei noi în literele româneşti?

*vezi aici

https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/25/semnul-mirarii/ , 

Freeganism

Excelent reportajul acesta :

http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/05/23/bloggerii-si-atitudinea/ ,

despre mediul din Bucureşti.

Alt comentariu ne  propunea  o comparaţie între mediul din Bucureşti şi mediul urban din New York. Într – adevăr, spiritul  civic urban în New York  cred că este cel mai evoluat din lume. Acolo, spiritul  civic urban s – a dezvoltat pînă la punctul în care a creat o inteligenţă colectivă care acţionează ca un  demon Maxwell macroscopic! Din start, deşeurile şi resturile menajere sunt atît de bine selectate de către cei care le duc la gunoi, încît aceasta a permis, în New York şi alte oraşe americane, dezvoltarea unei mişcări ecologiste anti-  turbo-  consumeriste de tip freeganism,  vezi Freegan.info  (http://freegan.info/) şi articolul din  Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Freeganism .

Titus Filipas

Să ne rugăm pentru victimele Hiroshimei!

Când  am comentat, pe blogul Proortodoxia, la tema : http://proortodoxia.wordpress.com/2008/05/20/cercetatorii-au-dovedit-ca-bolile-pot-fi-vindecate-cu-ajutorul-rugaciunii/ , “Ortodocşii români nu trebuie să acorde credibilitate patriarhatului apocaliptic de Moscova. Iar pentru că a fost investit cu funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, unde a predicat pe vremuri Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, – teolog şi filosof, un geniu mai mare decât Albert Einstein–, patriarhul BOR este îndreptăţit să vorbească şi pentru pravoslavnicii ruşi.”, avatarul TLP a ripostat acolo imediat :

  “Vasile cel Mare, mai mare geniu decat Einstein? Hai spune-mi ce stii despre Einstein de iti permiti sa faci o asemenea afirmatie.” /Comentariu by TLP | mai 22, 2008

I-am răspuns  în mai multe rînduri de fraze:

@ TLP/Ce ştii tu despre filosoful cappadocian Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare? Ce ştii tu despre teologia negativă şi teologia pozitivă? Ce ştii tu despre infinit ? Habar n -ai tu că la ora actuală istoriografii oneşti ai Occidentului încearcă să traseze sursa ştiinţei Occidentului tocmai la   filosofii teologi cappadocieni din Romania Orientală! /Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008

@ TLP/Cum adică “iti permiti”, care este instanţa morală supremă la care te referi tu ? În general eu nu tutuiesc pe blogosferă, dar aşa ţi – ai permis tu să intri în discuţie !/Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008

James Randerson, science correspondent The Guardian, Tuesday May 13 2008,  wrote : +A little known letter written by him [Albert Einstein n.n.], may help to settle the argument – or at least provoke further controversy about his views [on religion]. Due to be auctioned this week in London after being in a private collection for more than 50 years, the document leaves no doubt that the theoretical physicist was no supporter of religious beliefs, which he regarded as “childish superstitions”.+

Pe baza acestei scrisori a lui Albert Einstein, al cărei conţinut este doar “miştocăreală despre religie“, ca să spunem lucrurilor într- un limbaj foarte drag avatarului TLP, îşi permite acum cu maximă impertinenţă acest biet avatar TLP să îl degradeze pe Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare! / Comentariu by blogideologic | mai 23, 2008.

Hiroshima era oraşul japonez cu numărul cel mai mare de creştini şi biserici. S – au rugat şi bomba atomică a lui Albert Einstein a căzut peste ei. Aceasta nu înseamnă că noi trebuie să încetăm a ne ruga pentru salvarea sufletului   bolnav, şi vinovat, al lui Albert Einstein!

Titus Filipas

Chipul mamei

Mama mea, refugiată din Basarabia, m – a născut într – o cameră curată dintr – o casă de ţigani din Băileşti, Dolj. Ţiganii aceia s -au bucurat. Ghiţă Serdaru, proprietarul casei, mi- a urat: “Bă, tu trebuie să ajungi ăl mai mare pungaş!“. Ceea ce însemna să ajung  o valoare, ca să traduc codul de valori ţigănesc. Dar tata era  pe front, la Odessa, în Transnistria! Mama era foarte tînără.  Poate părea bizar, dar textul celebru : „Sur ce sentiment inconnu dont l’ennui, la douceur m’obsèdent, j’hésite à apposer le nom, le beau nom grave de tristesse. C’est un sentiment si complet, si égoïste que j’en ai presque honte alors que la tristesse m’a toujours paru honorable. Je ne la connaissais pas, elle, mais l’ennui, le regret, plus rarement le remords. Aujourd’hui, quelque chose se replie sur moi comme une soie, énervante et douce, et me sépare des autres.”, îmi reaminteşte mereu chipul mamei.

Titus Filipas

Patriarhatul apocaliptic de Moscova

Am citit recent pe blogul Proortodoxia, articolul :  http://proortodoxia.wordpress.com/2008/05/20/cercetatorii-au-dovedit-ca-bolile-pot-fi-vindecate-cu-ajutorul-rugaciunii/#comment-138 , care face mult prea frecvent referire la minuni petrecute în bisericile pravoslavnicilor.

Cu tot respectul cuvenit, îndrăznesc să  spun aici că noi, ortodocşii români, nu trebuie să dăm totdeauna mult credit celor spuse în bisericile ruseşti care sunt  închinate partriarhiei de Moscova.  Pentru că în felul acesta negăm indirect drepturile noastre legitime româneşti, în primul rând acela de a fi moştenitori  ai sintagmei–sigiliu  Nova Roma*, sintagmă afirmată de conciliul  de la Constantinopol din anul Domnului 381. Lucrările acelui conciliu, realmente un think tank dacă spunem lucrurilor  folosind termenii cei mai moderni, au fost supervizate de Sfîntul Ierarh Grigore Teologul (ori Bogoslovul, dar această denumire este folosită abia după inventarea limbii artificiale şi sacre chemată  slavonica de către sfinţii cărturari bizantini Fotie, care aşeză principiile gramaticale, apoi fraţii Chiril şi Metodiu, care implementară acele principii ale umanismului bizantin).   Partriarhia  de Moscova, să nu uităm, pur şi simplu a furat ** de la noi sintagma–sigiliu  Nova Roma.  Motivele de putere pur politică, la început numai peste Rusii, apoi peste întreaga lume, au fost evidente. Să amintesc unele fapte vechi, în primul rând apocriful lui Filofei. Scrisoarea călugărului Filofei din Pskov adresată fiului Sofiei (ori Zoe -Sofia, fiica lui Toma Paleologul, frate al lui Constantin al XI -lea Paleologul, ultimul împărat la Constantinopol, se creează mitul că Rusia moscovită preia drepturile Paleologilor), Marele Cneaz Vassili al  III- lea (1479 – 1533) care la 1510 cucerea oraşul Pskov, îi precizează acestuia şi semnificaţiile Rusiilor  unite:  „Două Rome au căzut. Cea de a treia Romă s-a ridicat acum.” Scrisoarea este de fapt un text apocrif!  Pentru noi contează în mod absolut această această subliniere. Dar mai  contează, în sens relativ,  starea de spirit în Rusii care ducea la crearea acelui document apocrif, mărturisind pentru starea ignară a călugărului generic Filofei. În anul Domnului 1589, este foarte surprins de această  stare de spirit ignară şi agresivă, –acum este tot la fel!–,  patriarhul Ieremia al II-lea de la Constantinopol, care  călătorea  în Rusii pentru a colecta ajutoare. Clerul rus profită. Îi cere imediat să recunoască o biserică autocefală la Moscova, capitală pe care să o declare “Cea de a treia Romă”. La început, marele teolog şi cărturar   Ieremia al II-lea rezistă la aceste presiuni lipsite de elementară civilitate.  El ştia mult mai multe decât ruşii pravoslavnici. Anume că  epitetul “a treia Romă” avea  o semnificaţie apocaliptică!  Dar muscalii pravoslavnici insistă în ignoranţă, fără să realizeze că vor chema Apocalipsa bolşevică peste ei. Grecul Ieremia al II-lea cedează aparent, însă redactează un document conţinând de fapt numai venin prin recunoaşterea patriarhului Iov la Moscova – “a treia Romă”. Abia prinţul nostru Dimitrie Cantemir îl lămureşte în 1721 pe imperatorul Petru cel Mare despre adevărata semnificaţie din actul scris de patriarhul grec Ieremia al II-lea de la Constantinopol la anul 1589. Incontestabil,  Petru cel Mare detesta prostia, şi  desfinţează imediat prin ukaz  patriarhatul apocaliptic de Moscova.  Stalin reînfiinţează în anul 1941, nu prin ukaz  publicat ci în mod tacit***, patriarhatul apocaliptic de Moscova. Ortodocşii români nu trebuie să acorde credibilitate  patriarhatului apocaliptic de Moscova.  Iar pentru că a fost investit cu funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, unde a predicat pe vremuri Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, – teolog şi filosof, un geniu mai mare decât Albert Einstein–, patriarhul BOR este îndreptăţit să vorbească şi pentru pravoslavnicii ruşi.

*Denumirea Nova Roma se atribuie oraşului Constantinopol. Dar ea nu a fost dată de Constantin cel Mare, fondatorul oraşului la  anul Domnului 330 şi el însuşi decedat la  anul Domnului 337, ci de conciliul bisericesc din 381 AD, care a funcţionat ca un grup de reflecţie (think tank) din Romania Orientală.

** În acel grup de reflecţie, conciliul bisericesc din anul Domnului 381 AD, chiar se gîndea extrem de intens asupra unei situaţii de criză din Balcani. Astfel, la anul Domnului 378  muriseră  în bătălia de la Adrianopole “ultimii romani autentici”  din Balcani alături de împăratul Valens. Dar imperiul roman trebuia menţinut, aşa gîndea şi Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, care murea la anul Domnului 379 (vezi şi lucrarea lui G.F. Reilly, Imperium and Sacerdotium According to St. Basil the Great. Washington, DC, 1945). Colegul său la facultatea de filosofie din Atena, Sfîntul Ierarh Grigore Teologul, îndeamnă conciliul  din 381AD să lucreze pentru salvarea imperiului roman.  Aşa apare sintagma – sigiliu  Nova Roma chiar la acel conciliu.  Să interpretăm prin analogie semnificaţia sintagmei. Dacă Roma adevărată era în Latium, atunci Nova Roma se găsea  în Novum Latium. Această sintagmă – sigiliu  Nova Roma era de fapt recunoaşterea fenomenului ‘socii’- alizării traco – daco- moesilor şi ilirilor din Balcani (vezi şi denumirea Romanaţi, ca teritoriu şi populaţie). Moscova expansivă nu a îngăduit niciodată menţinerea unui Novum Latium în spaţiul carpato–  danubiano – pontic.   După ce Suvorov trece Bugul, începea  rusificarea  masivă şi forţată a populaţiei majoritare româneşti locuitoare  a teritoriului dintre  Bug şi Nistru. De altminteri oştenii suedezi care l–  au însoţit pe regele Carol al XII în anul 1709 în campania  militară pe istmul baltico–  pontic vor mărturisi că atunci populaţia majoritară între Bug şi Nistru era românească. În arhivele din Stockholm se păstrează acele documente doveditoare ale drepturilor noastre istorice asupra teritoriului dintre Nistru şi Bug. Nu întâmplător mareşalul Antonescu ţinea să negocieze armistiţiul cu URSS  tocmai la Stockholm, şi sub medierea diplomaţilor suedezi, care ştiau ce documente se află în arhivele lor, după cum, bineînţeles, ştiau şi sovieticii. Dar copii bine autentificate ale acelor documente se păstrează de asemenea în cancelariile din Londra şi Washington DC. Astfel, Winston Churchill, despre care– i greu să bănuim că era simpatizant al mareşalului Antonescu, scrie în memoriile sale pentru care a primit premiul Nobel la Stockholm, că anglo –americanii recunoşteau drepturile istorice ale românilor pînă la rîul Bug. Deci, în acord cu textul lui Winston Churchill, marea greşeală a lui Antonescu nu a fost trecerea Prutului, nici măcar trecerea Nistrului, ci trecerea Bugului!

***pentru mobilizarea energiilor ruşilor pravoslavnici în lupta contra “ocupanţilor fascişti”.  

Titus Filipas

„Eşti prea inteligent!”

În puşcăriile comuniste din România au existat şi deţinuţi politici voltairieni. Discuţiile deţinuţilor politici voltairieni din închisorile comuniste ale României erau de o intensitate intelectuală greu de imaginat! În vara lui 1965 am discutat cu unul dintre aceştia, o rudă din familia basarabeană extinsă, care mi – a spus : „Domnule, dar dumneata gândeşti la fel ca noi!”

 Iată că a trebuit să vină anul 2008, pentru ca un blogger să îmi reproşeze  cu mânie  şi dispreţ absolut : „Eşti prea inteligent!”, vezi :

http://mariabarbu.wordpress.com/2008/05/16/uratenia-si-infectia/#comment-6202

Titus Filipas

Despre “anvergura discuţiei”

Pun aici împreună o serie de intervenţii ale mele la postarea lui Goriulian aflată la adresa : http://orasuldesmarald.wordpress.com/2008/05/15/sugestiile-mele-pentru-olimpiadele-comunicarii/ .

1.) Comentariu by blogideologic — mai 16, 2008 /Este o postare cu mare densitate ideatică. Aş vrea să comentez fragmentul :+Insa cred ca este nevoie de o critica asa-zis “constructiva”, nu de afirmatii de genul “sunt dezamagit” sau “prezentarile au fost slabe”, etc. As vrea ca membrii juriului sa fie sincer deschisi in a comunica mai clar modul in care au judecat totul: de la prezentare la strategie, creatie, etc. Ar putea exista o sectiune speciala pe site-ul OC, unde toata lumea sa inteleaga cum si ce s-a jurizat din perspectiva fiecarui jurat implicat.+

Membrii juriului sunt perfect în spiritul acestui timp. Ei îşi construiesc judecăţile  de valoare şi afirmaţiile mai ales pe baza unei psihologii hedonice/hedoniste  (nu m – am prins care variantă de termen s – a fixat în Limba Română). Oricum este ponderea unor judecăţi viscerale. Un spirit constructivist- ontologic ar demonstra un salt în calitatea ontică asociată întregului proces. Va veni şi vremea aceea, poate curând. Cred şi eu că în finalul şi concluzia OC, organizatorii trebuiau să schiţeze o diagramă SWOT cu patru cadrane pentru sesiunea viitoare.

A fost un comentariu ce conţinea şi o frază excesiv de optimistă. Pentru că a urmat imediat atacul avatarului   cristianclita la adresa celor spuse de mine  :+ SWOT-ul are mereu patru cadrane  e cam pleonasm.+

2. )Comentariu by blogideologic — mai 16, 2008 /  “patru cadrane”. Mă refer la mâzgăleala grafică. Dacă vrei, un brouillon de SWOT, poftim! Există şi Thesaurus, chiar dacă nu e prea (ca să mă exprim olteneşte) scris în în Limba Română!

Atacul avatarului   cristianclita sună  foarte  didactic la adresa mea :+  Un bun comunicator stie in ce context sa foloseasca un anume limbaj. Blogosfera nu este spatiul in care sa avem conversatii intr-un limbaj elevat. Deoarece simuleaza jurnalismul, blogul este mai apropiat limbajului colocvial iar ,,bruillon”-urile, ,,onticul” si ,,judecatile viscerale” sunt deplasate in   acest context. In acelasi timp SWOT-ul tot patru ,,cadrane” are asa mazgalitura sau nu tot ,,cam pleonasm” este.+

3. ) Comentariu by blogideologic — mai 20, 2008 /,,brouillon”-urile, ,,onticul” si ,,judecatile viscerale” există şi în acest timp, şi în acest context. Expresia +patru ,,cadrane”+ este pur şi simplă redundanţă absolut necesară în comunicarea didactică, nu este un pleonasm gratuit. Distincţia creează adevărul. Pentru expresiile ,,brouillon”, ,,ontic” şi ,,judecăţile viscerale” nu am folosit redundanţa necesară în comunicarea  didactică. Aţi văzut rezultatul?*

4. ) Comentariu by blogideologic — mai 20, 2008 /,,Trei cadrane/  În discuţiile despre joncţiunea p –n (vezi aplicaţiile la celulele solare) se foloseşte mereu diagrama “curent –tensiune” . Cele două axe rectangulare, axa curentului şi axa tensiunii, împart planul diagramatic în patru cadrane, dar  se discută exclusiv trei cadrane. “Patru cadrane”, “trei cadrane”, sunt informaţii ajutătoare referitoare la “anvergura discuţiei”, punct imediat următor după fixarea “scopului discuţiei”. Compris** ?

5 ) acronimul SWOT anunţă patru inventare, nu patru cadrane! ***

Titus Filipas

*comentariu şters pe blogul lui Goriulian

**comentariu şters pe blogul lui Goriulian

***comentariu care pur şi simplu nu a fost acceptat de blogul lui Goriulian.

vezi şi postarea

https://blogideologic.wordpress.com/2008/05/13/ce-semnifica-swot/

Cadranul High Risk

Stimate Domnule Adrian Năstase:

Aţi anunţat acceptul la eventuala nominalizare de ”candidat la preşedinţia României”. Atunci staff-ul de  campanie ar trebui să antameze imediat construcţia unei matrici a riscului (Risk matrix). Ca mâzgăleală grafică, ea este o diagramă convenţională cu două axe şi patru cadrane. Nu ştiu ce vor trece acolo experţii internaţionali angajaţi de PSD pe bani grei (iertaţi -mă, eu nu am dovezi, dar aşa spune lumea că se procedează), însă pe cadranul High Risk vă rog să treceţi ca item prioritar  “Întrebare venită de  la Traian Băsescu”. Şi nici nu are importanţă ce va întreba.  El v -a furnizat  deja o mostră de întrebare în campania prezidenţială precedentă. Şi nu aţi fost pregătit să răspundeţi, aşa aţi pierdut alegerile, pentru că PSD-ul v –a angajat experţi străini, care habar n -au   ce înseamnă “viesparul valah”, cum descria un antropolog  occidental situaţia românească. Şi răspunsul corect, eficient, era atâta de simplu! Îl furnizez eu, gratuit, acum. Este prea târziu ?  Răspund că el ar putea fi totodată un răspuns predefinit universal la orice chestiune de  High Risk venind de  la Traian Băsescu.

http://nastase.wordpress.com/2008/05/19/realitatea-tv-ora-2005/

Titus Filipas

Apariţia acestor EMO kids

 

Blogul fantasya ne atrage atenţia asupra copiilor EMO, prin postarea  şi comentariile sale de la adresa :

http://fantasya.wordpress.com/2008/05/19/bancuri-emo/#comment-3967

Cred că apariţia acestor  EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea  era pusă în legătură cu aculturaţia  indusă de sistemul de educaţie. Care, din  păcate, acum produce  la noi EMO kids care se sinucid* (Dumnezeu să- i ierte  pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, Iată!,   chiar  stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea  impertinentul  psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul  Mircea Miclea înlocui  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic al omului ca un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea  este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă  în modul de gândire al copilului, pentru că  induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal  Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într– un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru   învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani!  În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă  dovedeau totuşi sinceritatea  infatuată să numească  această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.

*vezi articolul ‘Blestemul EMO: La 12 ani i-a scris mamei biletul de adio si s-a aruncat de la etajul zece’, semnat de Ion Alexandru, Mihnea Petru-Parvu, Adrian Horincar, în ziarul Gardianul din 14-05-2008.

 

Titus Filipas