Două citate

@Centru, contributor pe blogul https://nastase.wordpress.com/2016/01/28/cum-poate-fi-revocat-procurorul-general-sugestie/ , are două citate care pot fi ridicate la rang de aforisme : 1/ “Sursa Răului în România este comunismul regățean care s-a modelat folosindu-se atitudinea de viață a moșnenilor din Muntenia.” 2/ “Românii ortodocși trebuie să treacă la catolicism.” Seamănă al naibii de mult cu propaganda cea mai recentă a lui Klaus Iohannis privitoare la “românul ortodox toxic.”
Titus Filipas

Doclea

Finanţele imperiului Romania erau echilibrate de transporturile în aur monedă colectat ca impozite din provinciile imperiului roman din Italia. La un moment dat, o galeră eşuează în golful Doclea. Aurul bizantinilor fu jefuit de un strămoş al viitorului rege Constantin Bodin din Doclea. Rege care a fost ginerele marelui Robert Guiscard de Hauteville. Normandul italic ducea politica alianţelor de încuscrire pentru a controla întreg teritoriul traversat de Via Egnatia. Tatăl pământesc al lui Constantin Bodin primise titlul de „Rex sclavorum” de la papa Grigore al VII-lea Hildebrand, suveran pontif de la 1073 la 1085. În titulatură, cuvântul „Rex” sublinia elementul latin existent în Doclea (numele alternativ este Diocleia, împăratul Diocletian provine de acolo!), iar cuvântul „sclavorum” provine printr-o transfornare gramaticală de la substantivul latinesc sclav. Astfel titulatura primită de la papa Hildebrand demonstrează existența unui gradient sclav. Să ilustrez conceptul printr-un personaj concret. Omul ori persoana ieromonahului tipograf Macarie poartă categoric amprenta unui gradient sclav. Care îi afectează, și îi transformă profund, fondul autohton valah. Însă ieromonahul tipograf Macarie a fost realmente o personalitate uriașă ! El învinge stigma istoriei printr-o căutare personală de identitate și revine în Valahia. Încă mai în vechime, dacă facem abstracţie de Constituţia anului 212 (Constituţia Antoniniană), atunci trebuie să spunem că puntea de trecere de la peninsula italică la peninsula balcanică, pe care ţineau foarte mult s-o controleze toţi împăraţii romani de la Traian Optimus Princeps și până la Manuel I Comnenul, o punte dominată hidrografic de rîul Savus iar urban de oraşul Sirmium, fusese tradiţional un rezervor de sclavi numit Sclavonia. Doclea cuprindea Albania de nord, o parte din Muntenegru, şi se învecina cu portul şi cetatea Dyrrachium, aici aflându- se şi capătul apusean de pe Via Egnatia. Generalul bizantin Gheorghe Probat, trimis în Doclea ca să recupereze aurul impozitelor strânse din Italia, este înfrânt categoric de autohtoni. Astfel imperiul rămâne într- o criză acută de bani lichizi. Iar pentru a compensa lipsa de monedă în tezaur, ministrul Ioan Orphanotrophos comite o greşeală fatală în colectarea finanţelor. Greşeala de politică fiscală comisă de ministrul bizantin de finanţe şi al problemelor sociale creează instabilitate politică în teritoriile din nord ale Oikumenei, reintegrate în 1018 la Romania de bazileul Vasile al II-lea, Bulgarohtonul. Orphanotrophos comută impozitul în natură, stabilit de împăratul Vasile al II-lea -în marea lui înţelepciune- cu un impozit plătibil numai în monedă. Din cauza aceasta, populaţia vlahă se uneşte cu populaţia creată prin gradientul sclav şi se revoltă. Prima oară la 1040-1041, sub conducerea vlahului Petru Delian. Răscoala începea din părţile balcanice ale imperiului mai depărtate de capitala Constantinopol. Revolta lui Petru Delian pleca dintr – un cadrilater având latură sudică marcată între Skopie şi Belgrad, latura nordică fiind dincolo de Dunăre, în Oltenia – zonă pe care Orphanotrophos încerca să o impoziteze. Dar oamenii nu aveau bani, oltenii erau mai săraci decât scoţienii! Banii lichizi puteau fi obţinuţi uşor numai din comerţul cu Constantinopolul. Pentru locuitorii din Romania aflaţi departe de Constantinopol, birul în lichidități făcea viaţa oamenilor foarte grea! Putem bănui că a existat o răzvrătire şi mai devreme decât răscoala condusă de Petru Delian. Astfel, armistiţiul încheiat de bazileul paflagonian Mihail cu islamicii din Sicilia, pentru ca ei să nu atace teritoriile bizantine din peninsula italică, putea avea această motivaţie – trupele bizantine erau ocupate cu liniştirea unei răscoale din peninsula balcanică. Armistiţiul bizantinilor cu sarazinii era destinat să protejeze galerele bizantine de atacurile corsarilor islamici din Sicilia. Armistiţiul era numai vremelnic. Pacea cu maurii din Sicilia era destinată să camufleze un plan. Bizantinii şi-au câştigat o reputaţie din faptul că totdeauna aveau şi un plan secret, cel mai adesea cu bătaie foarte lungă.
La drept vorbind, grecii din Constantinopol nu erau prea impresionaţi de consecinţele celor două veacuri de stăpânire arabă asupra Siciliei. Nu le vedeau ireversibile. Astfel că în anul 1036, bizantinii şi normanzii formează o alianţă impotriva islamicilor, pentru câştigarea Siciliei. Între 1037 şi 1040, bizantinii conduşi de generalul George Maniakes reiau lupta pentru Sicilia. Organizatorii bizantini ai expediţiei în Trinacria fac apel la prinţii lombarzi din sudul Italiei, rămaşi acolo după ce Charlemagne preluase coroana de fier a marelui regat lombard din nordul Italiei. Domnind numai peste mici teritorii, prinţii lombarzi din sud se găseau pe atunci în cei mai buni termeni de cooperare cu împăratul bizantin Mihail al IV -lea Paflagonianul (1034-1041). Prinţul Guaimar al IV-lea din Salerno trimite în ajutorul bizantinilor trei sute de cavaleri normanzi. Între care se aflau şi doi dintre fraţii de Hauteville: Guillaume Bras de Fer, şi Dreux (Drogo). La fel ca şi Guillaume le Conquérant, cuceritorul Angliei, fraţii de Hauteville, fii lui Tancred de Hauteville, făceau parte din cea de a şasea generaţie de normanzi socotită după generaţia întemeietoare care îl însoţise pe ducele Rollon (venind dintr-o țară chemată Dacia Hiperboreană, așa spune istoria lor). Normanzii nu erau la conducere în Italia. Decideau alţii pentru ei. Contingentul normanzilor era comandat de Ardouin, un senior lombard din Milano. În tabăra din Reggio de Calabria se adunară forţele corpului expediţionar bizantino- normand. Se întâlnesc direct aici şi bineînţeles că fraternizează, două „soiuri” de vikingi: normanzii, urmaşi ai companionului vikingului Rollon veniţi din Normandia până în sudul Italiei pe excelenta reţea de drumuri ale fostului Imperiu Roman de Apus, şi varangii din garda imperială bizantină, conduşi atunci de sângerosul viking Harald Hardrada (adică Harald, Conducătorul cel Dur). Tradus ad litteram, numele Harald Hardrada înseamnă Harald Cel fără de milă. Biografia lui se află scrisă în Heimskringla, cronică islandeză în care fiece capitol este o saga. La anul 1047, Hardrada va fi încoronat ca rege al Norvegiei. A jucat un rol imens pentru a deveni regele Norvegiei faptul că slujise militar la Miklagard (Constantinopol). Când a plecat de acolo – la anul 1044 – era încărcat de aur şi de onoruri. În 1066, pe tărâm englezesc, Hardrada va fi rivalul nenorocos al anglo-saxonului Harold în competiţia pentru tronul Angliei. Avem din vremea expediţiei din Sicilia când trăia şi Hardrada, mărturia că aventurierul normand Roussel de Bailleul, ce va juca un rol în distrugerea imperiului bizantin, fiind totuşi angajat de bizantini ca mercenar! îi cunoaşte pe fraţii Guillaume Bras de Fer şi Dreux de Hauteville. Aceştia precum şi Onfroy (Onofrei) au fost primii dintre fiii lui Tancrède de Hauteville ce au călătorit, mândri cavaleri în zale, pe vechile drumuri romane din Franţa până în Italia. Robert Guiscard de Hauteville vine şi el în sudul Italiei în intervalul 1045-1046, şi cere o slujbă contelui Drogo. Fratele se debarasează de el, trimiţându-l în brigandaj « cavaleresc » în Calabria, provincia din vârful « cizmei » italice. Întrebuinţând şi noi limbajul radical al lui Simion Dascălul, spunem pur şi simplu că Robert Guiscard de Hauteville a fost la început un « tâlhar ». Guiscard se instalase în castelul San Marco din Calabria -provincie pe care bizantinii o recâştigaseră cu mai bine de un veac de la aghlabizii aflaţi în declinul puterii- trăind numai din pradă haiducească. Către anul 1051, Robert Guiscard de Hauteville se căsătoreşte cu Aubrée (Alberda), fiica normandului Gerard de Buonalbergo, şi rudă exclusiv prin alianţe matrimoniale, nu şi genetic, cu Guiscard. Aubrée de Buonalbergo aducea, ca zestre din Normandia, un detaşament format din două sute de cavaleri. Mai târziu, Robert Guiscard se va despărţi de Alberda, pentru a câştiga principatul de Salerno. În anul 1038, împăratul bizantin dă ordinul declanşării expediţiei contra sarazinilor din Sicilia, aflaţi atunci într-o stare de diviziune internă, fiind prinşi în lupte de succesiune dinastică. Alianţa dintre bizantini şi vikingi (normanzi şi varegi) în campania din Sicilia durează doi ani. Oraşul Messina este recucerit încă din toamna lui 1038. Alte campanii victorioase bizantino- normande urmează în nordul, în vestul şi în centrul Siciliei. Musulmanii sunt învinşi la Rametta, forţele strânse de Maniakes reuşesc să câştige Siracuza. Când asediază Palermo, George Maniakes este rechemat în Balcani. Începuse răscoala vlahilor conduşi de Petru Delian, şi astfel tot rezultatul campaniei bizantine pentru eliberarea Siciliei este pierdut. Răscoala lui Petru Delian a fost înfrântă, dar ea marchează punctul final în efortul militar bizantin de extensie administrativă a Romaniei Constantinopolului în Macedonia şi la nordul ei, dincolo de Dunăre, până pe teritoriul Olteniei.
Titus Filipas

Ministrul Educației pentru toată Rusia

Și țarul Nicolae al II-lea a văzut Evangheliarul slavonic de la Reims, scris de români. Motiv pentru care a numit un român ca ministru al Educației pentru toată Rusia. Tot din același motiv a permis autohtonilor nord-pontici să urmeze pe românește studiile superioare la Iași.
Titus Filipas

MERCENARI’ LU’ SOROȘ

DACIAN JULIEN CIOLOŞ şi aproape toţi membrii actualului Guvern al României (conform Apologeticum.ro şi multe alte surse)
SANDRA PRALONG (reprezentanta miliardarului George Soroş pentru România, în prezent consilieră a preşedintelui Klaus Johannis și fostă consilieră a lui Emil Constantinescu, promotoare a cultului regelui mason Carol I, la emisiunea globalistă ”Mari români” la TVR)
CRISTIAN PÂRVULESCU (politolog, fost preşedinte al ONG-ului Pro Democraţia)
IONUȚ SIBIAN (director al Fundaţiei pentru Dezvoltarea Societăţii Civile)
NICUȘOR DAN (Uniunea Salvaţi Bucureştiul)
LIVIU MIHAIU, jurnalist, ,,Este inițiatorul „Lanțului Uman în Jurul Parlamentului pentru deconspirarea Securității” 2003, inițiatorul protestelor naționale și internaționale în cazul Bastroe-Delta Dunarii și participant la delegația guvernamentala română, condusă de ministrul Mihai Răzvan Ungureanu – Kiev, 2005.” (conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Mihaiu)
MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU – director al SIE, fost membru al PNL, ministru de externe (2004 – 2007), șef al SIE (2007 – 2012), premier al României (februarie 2012 – mai 2012). ,,Mihai-Răzvan Ungureanu a fost numit în funcția de Ministru al Afacerilor Externe la data de 29 decembrie 2004, în Guvernul Tăriceanu. El a demisionat din funcția de ministru de externe în data de 4 februarie 2007, la două zile după ce premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut să-și prezinte demisia, în urma situației create de reținerea a doi muncitori români (Nelu Ilie și Adrian Gâncean) în Irak. Într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat că intenționează să îi propună lui Mihai Răzvan Ungureanu să fie cap de listă la alegerile pentru Parlamentul European. „Vreau să spun public că Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul Național Liberal, este un om în care am încredere și a dat dovadă de verticalitate morală, asumându-și vina pentru greșeala ministerului din subordine. O să vedeți cum în perioada următoare Mihai Răzvan Ungureanu își va continua cariera politică. Mă gândesc să-i propun o responsabilitate în cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru PE”, a declarat premierul. Pe 19 februarie 2007, la două săptămâni după demisia lui Ungureanu, Partidul Național Liberal a înaintat președintelui propunerea de revocare din funcția de ministru de externe a lui Mihai-Răzvan Ungureanu și numirea în acest post a senatorului Adrian Cioroianu. Deși conform art. 6 și 8.1 din Legea 90/2001, președintele României, la propunerea primului ministru, trebuia să ia act de încetarea calității de membru al Guvernului și să declare vacantă funcția de ministru în maximum 15 zile de la data depunerii demisiei, președintele Traian Băsescu a semnat decretul de eliberare din funcție a lui Mihai-Răzvan Ungureanu, abia la 12 martie 2007. Cu toate acestea, președintele a refuzat să-l numească pe Adrian Cioroianu în funcția de ministru. [14]” (conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_R%C4%83zvan_Ungureanu)
EDUARD RAUL HELLVIG – șef al SRI, fost politician, membru al PNL, n. 27 octombrie 1974, Zalău. ,,În timpul studiilor universitare a obținut o bursă a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă pentru proiectul “Cine guvernează sau cine deține puterea în România?”În perioada 1998-2000 a fost, pe rând, consilier politic al fostului vice-președinte PNL Horia Rusu și al Ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu, precum și consilier al candidatului la președinția României Mugur Isărescu. În 2004 a fost ales deputat de Bihor în Parlamentul României[5], în timpul mandatului fiind secretar al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională și membru al Adunării Parlamentare a NATO. Eduard Hellvig a fost ales în anul 2006 să facă parte din primii europarlamentari ai României[6], perioadă în care a făcut parte din Comisia de Comerț Internațional (INTA) și Subcomisia pentru Securitate și Apărare (SEDE). Din 2008 este membru al Partidului Național Liberal, în 2009 devenind consilierul președintelui PNL Crin Antonescu De la începutul anului 2011 și până la 11 martie 2014 a ocupat funcția de secretar general al Partidului Național Liberal. În 2012 a facut parte din Guvernul Victor Ponta, ca ministru al Dezvoltării Regionale și Turismului.[7] La alegerile parlamentare din decembrie 2012 a fost ales deputat în Colegiul uninominal nr. 4, Ilfov[8]. Eduard Hellvig a fost vicepreședinte al Camerei Deputaților[9] și a făcut parte din Comisia pentru Afaceri Europene și din Delegația României la Adunarea Parlamentară a NATO. La 3 septembrie 2013 a demisionat din Parlamentul României pentru a prelua mandatul de europarlamentar liberal. Din 4 septembrie 2013 este membru al Parlamentului European.” (conform https://ro.wikipedia.org/wiki/Eduard_Hellvig).
ADRIAN CIOROIANU – istoric, decan al Facultății de Istorie a Universității București, a fost unul din susținătorii introducerii Manualelor alternative, inițiativă a Fundației Soroş. Fost senator, de Timiș, fost europarlamentar, fost ministrul de externe (aprilie 2007 – aprilie 2008)
ALINA MUNGIU-PIPPIDI (preşedinte Societatea Academică Română, politolog, șef al Știrilor TVR (1997 – 1998), profesoară la SNSPA)
ANDREI PIPPIDI – istoric, membru în Comisia care a elaborat Raportul Tismăneanu și Raportul Elie Wiesel privind participarea României la Holocaust
ANDREI OIȘTEANU – etnolog, antropolog, membru în Comitetul educațional al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”
VLADIMIR TISMĂNEANU – politolog, președinte al Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România
ADRIAN CIOFLÂNCĂ – cercetător științific, fost membru al CNSAS, coator al Raportului Tismăneanu și al Raportului Elie Wiesel.
ALIN TEODORESCU – sociolog, primul președinte al GDS, consilier al premierului Adrian Năstase, Ministru cancelar, șeful Cancelariei Primului Ministru Adrian Năstase, fondator IMAS
CLAUDIU CRĂCIUN – politolog, lector al Catedrei de Științe Politice și Studii Europene de la SNSPA, fost expert în cadrul Secretariatului General al Guvernului şi Ministerului Educaţiei (2004-2009). Lucrarea sa “The Learning Government Research Project: Assessing Policy Making Reform in Romania” a fost editată sub auspiciile Open Network Society și a Centrului pentru Studii Politice din cadrul Universității Central Europene, ambele înființate de George Soros.”
CRISTINA GUSHET (de la Freedom House, respinsă recent de Comisia juridică din Parlament la portofoliul justiției)
MONICA MACOVEI – europarlamentar, fost Ministru al Justiției (2004 -2007), fost candidat la președinția României
SORIN IONIȚĂ – politolog, fost consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale şi UNDP pe Europa de Est şi Balcani; reprezentant al României ȋn Comitetul Economic şi Social European (EESC), sectiunile Transport-Energie şi Mediu-Agricultură, fost membru în Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice
LAURA ȘTEFAN – membră a ONG-ului “Expert Forum”, director în Ministerul Justiției ( 2005-2007), a fost declarată expert – anticorupție de către Ambasada SUA
MIHAIL BUMBEȘ – istoric, co-fondator al ONG-ului Miliția Spirituală, cercetător în cadrul IICCMER. A obținut, prin Miliția Spirituală, o bursă de 30.000 de dolari de la CEE Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe.
MIRCEA TOMA – activist, Active Watch.
RENATE WEBER – consilier al președintelui Traian Băsescu, (2004 – 2005) europarlamentar PNL.
TEODOR BACONSCHI – teolog, fost ministru de Externe, decembrie 2009 – ianuarie 2012, ambasador al României la Vatican, în Portugalia, San Marino. Secretar de stat în MAE (2005-2006), Consilier al Președintelui Traian Băsescu (2006 – 2007)
ANDREI PLEȘU – scriitor, Ministru al Culturii (28 decembrie 1989 – 16 octombrie 1991), Ministru de Externe (29 decembrie 1997 – 22 decembrie 1999), membru al CNSAS(2000 – 2004), consilier al președintelui Traian Băsescu (decembrie 2004 – mai 2005)
CATRINEL PLEȘU – fost director, Centrul Naţional al Cărţii, din cadrul ICR (2009 – 2012)
ANDREI MARGA – filosof, Ministru al Educației (1997 – 2000), Ministru de Externe (mai 2012 – august 2012), președinte al ICR (septembrie 2012 – iunie 2013)
MIHAI ȘORA – filosof, Ministrul Educației (decembrie 1989 – 28 iunie 1990)
LIVIU ANTONESEI – scriitor, jurnalist
HORIA ROMAN PATAPIEVICI – filosof, membru al CNSAS (2000 – 2004), președinte al ICCR (2005 – 2012)
GABRIEL LIICEANU – filosof, director al Editurii Humanitas( fosta Editură Politică)
MIRCEA MIHĂIEȘ – critic literar, eseist, fost vice-președinte al ICR( 2005-2012)
VICTOR REBENGIUC – actor
SABINA FATI – jurnalist România Liberă, revista 22
STELIAN TĂNASE – scriitor, președinte-director general al TVR, fost director la Realitatea TV
ALEXANDRU LĂZESCU – fost director al TVR
RODICA CULCER – jurnalist, fost referent la Ambasada SUA de la București( 1985 – 1991), fost director al Știrilor TVR
STERE GULEA – regizor, fost președinte al TVR
SMARANDA ENACHE – președinte al ONG-ului Liga Pro Europa, fost ambasador al României în Finlanda (1998 – 2001)
RADU FILIPESCU – nepotul fratelui lui Petru Groza, membru fondator al GDS
ARMAND (ARMANT-CONSTANTIN) GOȘU – istoric, fost consilier al Ministrului de Externe (2010 – 2012), fost membru al Comisiei Prezidențiale pentru analiza Dictaturii Comuniste în România, fost director al Institului Român pentru Istoria Recentă
DAN PERJOVSCHI – desenator, ilustrator

Credem că toate aceste persoane menționate mai sus, menționate în altă ordine pe site-ul justițiarul.ro, au primit burse sau bani (granturi) de la miliardarul ungur și evreu George Soroș, cel care a urmărit consecvent în ultimele decenii schimbarea sistemului comunist din Europa de Est și adoptarea unui sistem capitalist-corporatist sălbatic, magnat care nu întâmplător a sponsorizat după cum am aflat mai recent și islamizarea Europei. Masoneria desigur că are în România mult mai multe slugi, nume care pot fi regăsite parţial pe lista masonilor din România din rapoarte mai vechi ale SRI, la care putem adăuga între timp şi alte nume: Mugur Isărescu (guvernator al BNR), COZMIN MIRIȘAN (fost membru PC și PNL, implicat recent în crearea Partidului Colectiv), REMUS CERNEA (deputat şi preşedinte la Accept), TOMA PĂTRAŞCU (Asociaţia Secular Umanistă din România), CONSTANTIN BĂLĂCEANU-STOLNICI (academician), OVIDIU NAUMOVICI, MIHAI DRAGOȘ, mulţi politicieni. Dacă veți analiza cât de cât programul de guvernare atât de subțire și plin de amatorism (fără date și măsuri concrete!) al acestui Guvern ,,tehnocrat” Cioloș-Johannis, veți observa că se urmărește printre altele și o profundă reformă a administrației publice, dar nu în sensul bun, crearea unor programe de evaluare și selecție a funcționarilor publici (pe criterii de performanță preluate de la Comisia Europeană). Mai mult, doresc chiar implicarea sau parteneriatul cu ,,societatea civilă”, cu ONG-urile (alese în mod evident selectiv, dintre cele vădit anticreștine). Iată așadar cât de importante și puternice au devenit peste noapte aceste ONG-uri aservite ocultei mondiale care merită să fie menționate și combătute mai ales pentru atitudinile deschis anticreștine și false dovedite până acum, dintre care menționăm pe cele mai cunoscute nouă: mai multe site-uri (romaniacurată.ro, contributors.ro,hotnews.ro etc), Uniunea Salvați Bucureștiul (ONG condus de Nicușor Dan), Fundația pentru o Societate Deschisă (al cărei președinte este însuși George Soroș), Grupul pentru Dialog Social, Pro Democrația, SAR (Societatea Academică Română), APADOR-CH (Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România-Comitetul Helsinki), „Freedom House”, ASUR (Asociația Secular Umanistă din România), Asociația Mișcarea Civică Miliția Spirituală, ,,Uniunea pentru Reconstrucția României”, ,,Centrul de Parteneriat pentru Egalitate”, ,,Centrul pentru Dezvoltare Economică”, Fundația ,,Concept”, ,,Centrul pentru Drepturile Omului – București”, „National Endowment for Democracy”, „National Democratic Institute”, „Open Society Institute”, ,,Soros Advising and Placement Center”, ,,Soros Educational Advising Center” etc. Din mass-media aservită ocultei mondiale putem prezenta şi alte câteva nume, jurnalişti foarte cunoscuți publicului și formatori de opinie precum Oreste Teodorescu, Bogdan Chireac, Corina Drăgotescu, Cozmin Guşă, Bogdan Rareş, Robert Turcescu, Andreea Pora…

FRAȚI ROMÂNI, ÎN TOATE STATELE EUROPENE S-A MĂRIT SALARIUL MINIM PE ECONOMIE. NUMAI ÎN ROMÂNIA, UNDE CREŞTEREA ECONOMICĂ ŞI STABILITATEA MACROECONOMICĂ AU FOST MAI MARI, NU S-A MĂRIT. ŞTIŢI DE CE? PENTRU CĂ RECENT NE-A VIZITAT UN DOMN TITRAT, DIRECTOR AL FONDULUI MONETAR INTERNAŢIONAL, DATORITĂ CĂRUIA S-AU ÎNCHIS MULTE COMPANII DE STAT DIN ROMÂNIA ETC. DUPĂ VIZITA D-LUI THOMSEN, O PARTE A PRESEI A OBSERVAT FIREŞTE CĂ SALARIILE ŞI PENSIILE PE 2016 AU FOST ÎNGHEŢATE ŞI S-A RENUNŢAT CLAR LA CREŞTEREA SALARIULUI MINIM PE ECONOMIE. ADICĂ ROMÂNII VOR TRĂI ÎNTR-O SĂRĂCIE TOT MAI MARE DUPĂ TOATE SCUMPIRILE LA MĂRFURI ŞI SERVICII CARE S-AU FĂCUT ŞI SE VOR MAI FACE. VOR PLECA ŞI MAI MULŢI ROMÂNI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE ŞI ROMÂNIA VA FI TOT MAI SĂRACĂ ŞI DEPOPULATĂ. CAPITALUL ROMÂNESC SE VA REDUCE, MULTE FIRME MIJLOCII ŞI MICI VOR INTRA ÎN FALIMENT.
Autor: Radu Iacoboaie, Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei, SURSA http://gandeste.org/general/o-lista-a-mercenarilor-magnatului-ungur-george-soros-aflati-in-solda-ocultei-mondiale-2/62382

Senzație, limbaj, intenție, conștiință

Fenomenologia este o masă -ca obiect de mobilier- ori o platformă conceptuală sprijinită pe patru “picioare”. Anume senzația, limbajul, intenția, conștiința. Nu am definit aici intenția și conștiința. Dar primii doi termeni sunt ostensiv abordabili. Așa că putem considera în simplificare maximă fenomenologia drept domeniul cunoașterii unde se întâlnesc senzația și limbajul. Edmund Husserl îți cere să accepți intenția cu definiția propusă de Franz Brentano. Ciudată cerere pentru o filosofie ce pretinde că eliberează logica din psihologism ! În isihia românească, actul de creație al omului înseamnă “a lucra împreună cu El” (Domnul Iisus Hristos). În filosofia lui Edmund Husserl, creaţia intelectuală în fenomenologie înseamnă “a lucra împreună cu Franz Brentano”. Trebuie să recunoaștem că filosofia germană are uneori accente hilare!
Titus Filipas

Piatra din Magdala

http://www.nytimes.com/2015/12/09/world/middleeast/magdala-stone-israel-judaism.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&clickSource=wide-thumb&module=mini-moth&region=top-stories-below&WT.nav=top-stories-below&_r=0 Piatra sculptată din Magdala este ea totodată și absolut autentică? Pentru că ea pare să rezolve miraculos un punct foarte critic al istoriei evreiești. Anume, când apar sinagogile ? Tradiția clasică evreiească ne spune că ele apar abia după ce apare Diaspora evreiească din Evul Mediu (vedeți și Will Durant ce spune) !
Titus Filipas

Bernard Shaw despre mănăstirea celtică insulară

Dramaturgul George Bernard Shaw descria creştinismul celtic după o vizită făcută în anul 1910 la mănăstirea Skellig Michael, astfel : “Această mănăstire nu aparţine unei lumi în care am trăit şi am lucrat. Este parte componentă dintr-o lume a visului!” http://www.nytimes.com/2015/12/06/travel/star-wars-ireland-skellig-michael.html?hpw&rref=travel&action=click&pgtype=Homepage&module=well-region&region=bottom-well&WT.nav=bottom-well&_r=0
Titus Filipas

“prinţul de emporiu” Rostislav

Rostislavovicii -adică “Dinastia Rostislavovilor” din Haliciul Moldovei- începeau linia lor dinastică odată cu “prinţul de emporiu” Rostislav Vladimirovici creat în emporiul khazar Tmutarakan. Viitorul rege Bela al III-lea al Ungariei (dar pe când era încă prinţul Alexe la Constantinopol, sortit să devină împărat de Romania prin căsătoria cu fiica împăratului Manuel I Comnenul), observă această incongruenţă pe vremea pregătirilor romane pentru bătălia de la Sirmium din anul 1167.
Titus Filipas

Geopolitica pro-Romanija

Se impun reflecţii serioase, dar mai puţin luarea de hotărâri, şi pe acest blog. Ne-am obişnuit să blamăm UE şi NATO pentru cât rău fac românilor. Însă refuzăm aproape constant a semnala şi binele, atunci când el, realmente, există ! De exemplu geopolitica pro-Romanija schiţată în ultimii ani de către NATO. Dar principiile sale datează din secolul XIX. Eminentul eminescolog şi om de vastă cultură care este profesorul Nicolae Georgescu semnala la un moment dat pe o televiziune că pentru a se deturna atenţia lui Mihai Eminescu orientată aproape cu un caracter obsesiv spre Ardeal (şi bine a făcut Mihai Eminescu, căci altfel acum întreg Ardealul vorbea ungureşte!), i s-a cerut să fie implicat mai activ în geopolitica pro-Romanija ! Acea linie geopolitică pro-Romanija este reluată acum în cadrul NATO! Am semnalat deja pe un fir mai vechi transferul de la NATO înspre România a chestiunilor de geopolitică pro-Romanija în cazul Bosnia ! Gavrilo Prinţip, declanşatorul primului război mondial, era efectiv un autohton valah negru din principatul Romanija https://en.wikipedia.org/wiki/Romanija . Acum, aflăm că „Rusia avertizează Muntenegru cu privire la aderarea la NATO”. Muntenegrul este ţara valahilor negri de unde a venit în Ţara Românească ieromonahul tipograf Macarie. Principatul Romanija era schiţat de Bogdan Petriceicu Haşdeu. Romanija era traversată de linia Alpilor Dinarici de care atârnă cel puţin Bosnia şi Muntenegrul.
Titus Filipas

Ungrovlahia şi Moldovlahia

@ Adrian Năstase https://nastase.wordpress.com/2015/11/21/mihai-viteazul-si-gheorghe-basta/
Sigur că momentul Mihai Viteazu, anul 1600, a fost capital. Dar mai sunt alte două momente pregătitoare, la fel de importante : 1/ Marea victorie de la Sirmium din anul 1167, când a fost creată Ungrovlahia de către Manuel I Comnenul. 2/ Primirea Diademei împărăteşti la anul 1403 de către Alexandru cel Bun, când a fost creată Moldovlahia. Prin actul de la 1167, se reduce rolul şi forţa Hungariei-1, în favoarea creşterii puterii Valahiei. Toate adjectivele de caracterizare pentru Mihai Viteazu derivă din acel act. Oikumena ungrovlahică este o politeia suportabilă pentru valahi. Iar prin Diadema împărătească de la 1403, Moldova şi Muntenia încep să acţioneze într-un tandem ce le extrage din Commonwealthul slavonic (având slavona ca limbaj liturgic). În acest tandem, cele două state se prezintă la Conciliul din anul 1415 de la Constanţa. Este surprinzător, şi totodată foarte supărător pentru mine, că în ultimii ani au apărut teologi ortodocşi de limpede exprimare liturgică românească, teologi care încearcă, într-o totală conivenţă şi supuşenie faţă de ideologul rus Alexandru Dughin, să introducă România în Commonwealthul slavonic !
Titus Filipas