Archive for Septembrie 2014

Statistica bayesiană şi Disonanţa cognitivă

Septembrie 30, 2014

http://www.nytimes.com/2014/09/30/science/the-odds-continually-updated.html?hp&action=click&pgtype=Homepage&version=HpSumSmallMedia&module=pocket-region&region=pocket-region&WT.nav=pocket-region Există “statistică frecvenţială” (care se învaţă în liceu), precum şi “statistică bayesiană” (numită de asemenea statistică epistemologică). Folosind statistica bayesiană, cercetătorul M. Keith Chen a verificat datele celebrului experiment din anul 1956 care pe vremuri părea să confirme Disonanţa cognitivă (s-a mai vorbit pe blog), teoria propusă de Leon Festinger. Chen a găsit că vechile interpretări sunt eronate. Extinderea studiului asupra altor cazuri experimentale din Disonanţa cognitivă folosind statistica bayesiană ar permite atacarea Disonanţei cognitive. Deşi, în opinia mea, Leon Festinger şi-a construit teoria plecând de la o inducţie corectă.
Titus Filipas

Anunțuri

Un citat privind percepţia

Septembrie 30, 2014

Maurice Merleau-Ponty : „Ştiinţa absolută a filosofului este percepţia.”
Titus Filipas

Vulgata englezească

Septembrie 30, 2014

În trecutul colonial britanic din America, un rol cultural deosebit l-a jucat Vulgata englezească tradusă şi tipărită la Reims în anul 1582. Iată şi o gravură de Albrecht Dürer (1471 – 1528) expusă într-un muzeu din Reims http://www.lemonde.fr/culture/article/2013/08/20/la-fougue-de-durer_3463637_3246.html
Titus Filipas

ELLO

Septembrie 29, 2014

O reţea socială hipster chic http://abonnes.lemonde.fr/pixels/article/2014/09/29/ello-le-nouveau-reseau-social-anti-facebook_4494952_4408996.html
Titus Filipas

Conexiunea dintre cuvinte şi lucruri

Septembrie 29, 2014

http://www.newrepublic.com/article/118043/our-libertarian-age-dogma-democracy-dogma-decline În acest articol din New Republic se vorbeşte despre o chestiune kantiană, dar şi destuttiană. Anume, despre conexiunea dintre cuvinte şi lucruri. Conexiune care în urmă cu 200 de ani era considerată esenţială, iar în prezentul neoliberal, ea politiceşte s-a destrămat. Aluziv aproape, conexiunea dintre cuvinte şi lucruri (bine explicată pe vremuri ideologice primare şi clasice de către Kant şi Destutt de Tracy) este prezentă în frazări subtile despre “percepţii” în acest nou articol din NYT http://www.nytimes.com/2014/09/28/world/europe/a-rare-arctic-land-sale-stirs-concerns-in-norway.html?action=click&pgtype=Homepage&version=Moth-Visible&module=inside-nyt-region&region=inside-nyt-region&WT.nav=inside-nyt-region
Titus Filipas

Astronautică şi arheologie culturală

Septembrie 29, 2014

http://www.romanialibera.ro/stiinta-tehnologie/stiinta/agentia-spatiala-europeana–esa–a-stabilit-ca-sonda-spatiala-rosetta-va-incerca–pe-12-noiembrie-sa-atinga-suprafata-cometei-churyumov-gerasimenko-351269 despre sonda spaţială cometară numită Rosetta, şi modulul său de contact mecanic numit Philae. Denumirile Rosetta şi Philae te provoacă la arheologie culturală (adică la maniera recomandată de filosoful Michel Foucault pentru a scrie Istorie). Sunt totodată şi localităţi de pe Valea Nilului. Bănuiala este că piatra de la Rosetta a fost cândva expusă într-un templu de la Sais, oraş aflat în “delta biblicelor sinte”. Philae este şi numele unei insule aflată la prima cataractă a Nilului, nod comercial între Meroe şi Memphis. Există la Philae un templu construit de împăratul Traian, iată-l, templul fără de acoperiş prin chiar planul de construcţie, într-o fotografie din anul 2004, după ridicare, transport şi „restaurare“ http://en.wikipedia.org/wiki/Hypaethral#mediaviewer/File:Philae,_Trajan%27s_Kiosk,_Aswan,_Egypt,_Oct_2004.jpg . Iată-l într-o fotografie din secolul XIX http://en.wikipedia.org/wiki/Trajan%27s_Kiosk#mediaviewer/File:Hypaethral_Temple_Philae.jpg , precum şi într-un tablou romantic pictat la anul 1838 http://en.wikipedia.org/wiki/Hypaethral#mediaviewer/File:David_Roberts_Hypaethral_Temple_Philae.jpg Într-un act personal de arheologie culturală în anii de studenţie, găseam şi cumpăram la un anticariat din Bucureşti cartea “La mort de Philae” de Pierre Loti.
Titus Filipas

Modelul moral german

Septembrie 27, 2014

Cred eu că tocmai domnul Victor Ponta îşi asumă modelul moral german, iar nu domnul Klaus Johannis. Nu demult am vorbit aici despre importanţa pe care o dobândeşte cunoaşterea morală în căutarea căii pentru succes. Pentru succesul nostru ca naţiune. S-a spus de către unii, chiar până la saţietate : „Avem şi noi un neamţ înscris acum în cursa politică prezidenţială. De ce să nu-l folosim ?” Tema aceasta a lansat-o cumsecadele nostru actor Mircea Diaconu. Pe care altminteri îmi place să-l ascult şi să-l văd. Dar problema – şi mă adresez acum şi aici în primul rând domnului Mircea Diaconu- este, să mă ierte amicul nostru comun, Maestrul M.D., aceea că Herr Klaus Johannis n-a specificat în mod expres că el foloseşte modelul moral german. Bine, în mod direct şi expres nici Victor Ponta n-a spus aceasta. Dar indirect, alţii au spus aceasta pentru Victor Ponta. Atunci când au insistat – unii pentru blamare, iar alţii pentru laudă – că Victor Ponta este urmaşul spiritual şi politic al domnului Adrian Năstase. Personaj care din anul 2004 încoace urmează modelul moral german. Care-i acest model ? Trimit la o gravură celebră http://en.wikipedia.org/wiki/Knight,_Death_and_the_Devil#mediaviewer/File:Albrecht_D%C3%BCrer_-_Knight,_Death_and_the_Devil.jpg
Titus Filipas

Joc cu bâtă (club dance)

Septembrie 27, 2014

Frumoasele Dansuri Lace (Valahe?) / Enigma inspiraţiei istorice pentru frumoasele Dansuri Lace (Valahe? http://en.wikipedia.org/wiki/Lachian_Dances ) Prima parte este intitulată : „Din vremuri străvechi”. Compozitorul Ianacek mărturiseşte că inspiraţia provine de la două dansuri din Valahia Moravă. Unul dintre acestea se cheamă Dansul Adevărat (“real dance”). Denumirea trimite, indubitabil, la un arhetip cultural. Şi nu exagerăm dacă zicem că-i străvechi. Cel de al doilea se cheamă Dansul Bâtei (“club dance”). Trimiterea este de-a dreptul ciobănească, dacă nu chiar mioritică ! Cea de a doua parte se cheamă „Binecuvântat”. Tema care deschide este repetată multiplu. Se consideră că-i trăsătură esenţială pentru dansurile din Valahia Moravă. Enigma este amplificată de faptul că există şi Dialectele Lace, care cuprind cuvinte valahe http://en.wikipedia.org/wiki/Lach_dialects Dar acum ascult “Jocul cu bâta sau Joc cu bâtă. Dans din Voiniceni/Mezőszabad, astăzi județul Mureș. Se dansează cu o bâtă. Energic și fericit.” Şi privesc fotografia ataşată înregistrării. http://www.romanialibera.ro/aldine/magazin/dansuri-romanesti–originalele-inregistrarilor-facute-de-b%C3%A9la-bart%C3%B3k-acum-un-veac–351181 Primul personaj din dreapta fotografiei, cel mai vârstnic, pare totodată a fi şi cel mai relaxat. Aceasta arată că a el apucat odată vremuri mai bune. Pe măsură ce maghiarizarea post-Ausgleich s-a intensificat asupra tinerelor generaţii de locuitori români, aceasta se manifestă negativ asupra condiţiei lor psihice. Cel de al doilea bărbat, socotind personajele de la dreapta la stânga în fotografie, vrea să arate autorităţilor ungureşti, autorităţi care supraveghează întreaga acţiune, autorităţi pe care noi nu le vedem dar pe care le putem bănui în domeniul extins din spatele camerei fotografice – cât de extins ? păi ideologia Ausgleich spune că tot Ardealul este al lor!- ce disciplinaţi au devenit românii. Iar frumoasa fetiţa româncă aflată imediat la dreapta fonografului, are o figură timorată la extrem, dacă nu de-a dreptul speriată ! Deci este vorba despre ţăranii români de atunci, aflaţi într-un sat despre care lideri etnici maghiari din România, caracterizaţi printr-o impertinenţă extremă – vreţi să dăm nume ? să începem enumerarea cu lăudărosul pastor protestant Tokes Laszlo ce spune lumii întregi că el a fost fitilul aprinzător pentru declanşarea evenimentului denumit eronat “revoluţia din decembrie 1989” destinată dezintegrării României, apoi Toro T. Tibor, apoi Kelemen Hunor – afirmă acum că-i parte din Ţinutul Secuiesc. Fotografia şi fonograma demonstrează fizic că realitatea nu-i chiar aşa. Pot veni şi cu o mărturie personală. În primăvara anului 1968 făceam stagiul militar la şcoala de ofiţeri de rezervă din Bacău. Profesorii erau excepţionali ! Majoritatea dintre ei proveneau din vechi familii răzeşeşti din Moldova. Spun aceasta ca să-i deosebesc de răzeşii secui (dar mă înţelegeam şi cu aceia foarte bine, deşi erau mult mai duri decât neamul meu de moldoveni). În fine, era aşteptată vizita generalului Charles de Gaulle –preşedintele Franţei- în România. Franţa de-atunci era sub regimul cezarismului plebiscitar. Nicolae Ceauşescu a încercat să introducă o parte majoră din practicile cezarismului plebiscitar în organizarea PCR, fapt care i-a enervat cumplit pe belakuniştii de la noi ! A fost iniţiată de către Ceauşescu o perioadă de câţiva ani ce permitea ca presa naţionalistă franceză (evident, şi pro-neolatină!) să intre în România. Am cumpărat de la un chioşc de presă din Bacău o revistă franţuzească tipărită pe hârtie ieftină ce conţinea un articol extins, şi foarte bine documentat, despre Latinitatea Orientală. L-am citit cu voce tare, direct pe româneşte. Cei care mă ascultau erau majoritar români. Dar erau şi câţiva maghiari. Unul dintre ei a ţinut în final – când au plecat ceilalţi- să laude mult articolul : “Ştii, bunicul meu mi-a spus că satul nostru era pe vremuri un sat românesc!” Cam aşa s-a făcut maghiarizarea post-Ausgleich în Ardeal. Se ştie prea bine că Vasile Alecsandri (1821 —1890) a câştigat concursul din 19 mai 1878 de la Montpellier. Am găsit informaţia că au mai participat alţi doi poeţi români la acel concurs. Unul dintre ei a fost patriotul Romulus Scriban (1838 – 1912), geniu sintetizator care a produs maxima : “Literatura măreşte popoarele, învie pe cele moarte şi sprijină pe cele căzute. Ea este mama copilăriei lor, Muza bărbăţiei lor şi toiagul bătrâneţelor lor. Fericit poporul care cunoaşte acest adevăr ; el rezistă cuceririi şi, ca luminătorul nopţii, luminează în noaptea timpurilor prin operele geniului său, întreţine flacăra spiritului naţional şi perpetuă Patria.” Totuşi, cine a fost cel de al treilea poet ? Un literat român de la Târgu Mureş, poet al cenaclului românesc existent atunci la Târgu Mureş. Oraş care nu face parte din Ţinutul Secuiesc, aşa cum pretind extremiştii maghiari de acum. Extremismul acesta a fost lansat prin actul Ausgleich de la 1867. Vă daţi seama ce paroxism exista atunci la Târgu Mureş ? Pentru un alt timp, pe vremea dictatorului pozitiv Nicolae Ceauşescu, îl percepea încă Romulus Vulpescu : “Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureş/Şi beau cafea./Oraşu-i trist, ostil, sémeţ şi gureş,/Cu lume rea.// N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef/Să mai scriu versuri:/În fiecare prost presimt un şef/Şi întrevăd demersuri.//Abandonat de tine, trag tutun/Şi mi-e cam silă,/Că-n barbă-aborigenele văd un/Semn de prăsilă.//Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,/Într-un scurt iureş,/Întreagă cafeneaua praf s-o fac/La Tîrgu Mureş…” Aşa că numele celui de al treilea poet român participant la concursul din Montpellier s-a pierdut. Sate după sate româneşti de lângă Târgu Mureş au fost maghiarizate forţat şi definitiv.
Titus Filipas

Cererea de sens

Septembrie 26, 2014

În lume există acum o cerere enormă de sens, mai exact de lămurire a sensului. Numai oferta filosofiei o poate împlini. http://abonnes.lemonde.fr/idees/article/2014/07/26/la-philo-contre-la-philosophie_4463268_3232.html?xtmc=sartre&xtcr=21
Titus Filipas

Numărarea ardelenilor

Septembrie 26, 2014

http://www.romanialibera.ro/actualitate/proiecte-locale/cum-au-ajuns-cercetatorii-de-la-babes-bolyai-sa-numare-ardelenii-de-la-1850-351080?c=q2561 Claudiu Pădurean : Numărarea ardelenilor de la 1850. Deci înainte de Compromisul/Ausgleich de la anul 1867 care a creat statul distopic KundK pe care Robert Musil îl denumea criptat, în literatura sa, Kakania. Dacă interpretăm formal denumirea acelui stat distopic –adică Imperiul Austro-Ungar- ar rezulta că acolo erau numai două naţiuni : cea austriacă, şi cea maghiară. În realitate, KundK era format din două zone mari : Cisleithania popoarelor, şi Transleithania popoarelor. Erau mulţi români acolo, nu doar în Ardealul propriu-zis. Parlamentul Transleithaniei popoarelor era la Budapesta. Tot acolo era şi sediul central pentru administraţia fiscală a Transleithaniei popoarelor. Banii strânşi prin impozitarea popoarelor au fost folosiţi de către extremiştii de la Budapesta pentru maghiarizarea feroce a popoarelor. Deci maghiarizarea nu se referă doar la românii din Ardeal, dar şi la cei aflaţi în restul Transleithaniei. Aşa au fost maghiarizaţi între 2,5 şi 3 milioane de români.
Titus Filipas