„America putrezeşte”

Scriitorul american Gore Vidal spune că „America putrezeşte” –  is ‘rotting away’. Citeşte tot articolul la  adresa URL http://women.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/women/the_way_we_live/article6854221.ece

Şcolăriţă din Coventry moare după vaccinare

O şcolăriţă din Coventry moare după vaccinul destinat să o protejeze, cândva, în viitor, de un eventual cancer cervical. Citeşte mai mult  la adresa URL http://www.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/health/article6852858.ece

A murit ‘Lucy in the Sky with Diamonds’

Desenul dedicat colegei sale de grădiniţă, Lucy O’Donnell, executat de Julian Lennon, fiul în vîrstă de 4 ani al lui John Lennon, poate fi văzut la adresa URL http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/music/beatles/article6852494.ece . Fiind întrebat de tatăl său ce anume desenează acolo, atât de concentrat, micul Julian a răspuns  candid : “It’s Lucy in the sky with diamonds”. Replica lui Julian a dat titlul celebrului cântec al formaţiei Beatles. Lirica propriu-zisă a fost inspirată din literatura non-matematică a matematicianului britanic Lewis Carroll. ‘Lucy in the Sky with Diamonds’ a intrat în cultura de masă prin albumul din 1967 al formaţiei Beatles : “Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”.

Titus Filipas

Tematica pur simbolică a conferinţei G20 de la Pittsburgh

Articolul meu a fost provocat de o postare citită pe excelentul blog financiar românesc http://hymerion.wordpress.com/2009/09/28/se-stinge-incet-suprematia-dolarului/ .

Poziţia dominantă a dolarului era dată de puterea economiei americane. Iar locul dominant în asigurarea puterii economiei americane era dat de consumul interior. Odată cu sărăcirea populaţiei, a scăzut foarte mult şi consumul interior. Chiar dacă un sondaj recent arăta că reţeaua de distribuţie Wal-Mart simbolizează cel mai bine America, ne putem întreba dacă acesta nu-i doar un reflex nostalgic faţă de exuberantul consum al populaţiei din trecut. Iar  ultima conferinţă G20 de la Pittsburgh, unde au participat lideri ai unor ţări ce reprezintă 85% din PIB-ul mondial agregat, a preferat să abordeze o tematică simbolică, nu o tematică instituţională. Oricum, ultima conferinţă G20 nu şi-a propus să împiedice declanşarea unor războaie  monetare.

Titus Filipas

Guvernabilitatea

Poate  că până la urmă elitele culturale  româneşti ar trebui să  fie preocupate de tematica foarte extinsă  a guvernabilităţii  fără hiatus, la fel cum erau preocupaţi junimiştii. Dar trebuie să se înţeleagă că înainte de ideologia junimistă,  prin şcoala de la Sfântu Sava, principiile europene ideologice primare (în formulările lui Condillac şi Destutt de Tracy) erau transformate în ideologia naţionalismului românesc. Astfel ţările noastre din Romania Orientală intrau în normalitate. Sigur, normalitate „cu un gradient”, dar gradientul e tipic pentru această veche Romania Orientală, un teritoriu pe care Herodot îl numea Sciţia pontică, un teritoriu pe care dezideratul anti- Romania al triadei Montesquieu-Voltaire-Gibbon l-a transformat până la urmă în Rusia Sudică a „satelor lui Potiomkin”. În cartea sa de la 1904, „Cultura română şi politicianismul”, urmaşul ideologiei junimiste Constantin Rădulescu-Motru definea  abaterea de la principiile de bună guvernare ca pe  ”o practicare meşteşugită a drepturilor politice – prin care câţiva dintre cetăţenii unui Stat  tind şi uneori reuşesc să transforme instituţiunile şi serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, cum ele ar trebui să fie, în mijloace pentru realizarea intereselor personale.” Politicianismul românesc este practic europenizarea ca potemkiniadă. Rusia Sudică a „iluministului” Potemkin este aproape. Generalul Lebed se lăuda că armata din Transnistria ajunge la margine de Bucureşti în câteva ore. Dacă vorbim despre primitivism aici, atunci acesta este pericolul primitivismului : „iluminismul rusesc” sprijinit de occidentali.

Titus Filipas

Furia mea de “rumân”

Pe blogul unui fost prim-ministru, cineva scria un sfat : “Construiţi autostrăzi chiar cu riscul de a injumătăţi suprafaţa agricolă, şi viitorul este al României”. 

Ceea ce îmi stârneşte o fază de enervare :  Pe ce doctrină economică te bazezi? Te anunţ că deocamdată singura doctrină economică valabilă pentru România este doctrina fiziocrată, în formularea lui Apostol Arsache. Am revenit apoi : Cer scuze dacă “interpelarea” mea către dumneavostră a supărat. Pe de altă parte, mărturisesc că eu însumi sînt tensionat când abordez anumite subiecte care mi se propun, şi nu le pot trata cu luciditatea rece implicată de abordarea unei probleme de geometrie 🙂 . Doctrina economică, mai ales în zilele noastre, este legată foarte strâns de arta supravieţuirii. La mine, care nu am plecat din România, este vorba nemijlocit despre arta supravieţuirii ca români! Dumneavoastră, simt aceasta din lectura comentariilor pe care le faceţi, sunteţi deja afectat de aculturaţie, nu vă mai interesează “arta supravieţuirii ca români”, vă interesează cel mult “arta supravieţuirii ca român”, şi înţeleg că o stăpâniţi perfect. Repet, eu însumi sînt tensionat când abordez doctrina economică drept suport cu valoare adăugată pentru “arta supravieţuirii ca români”. Şi mă interesează de aceea structurile profunde ale doctrinelor economice. Dacă neglijaţi acest aspect, nu vă blamez. Dar nici dumneavoastră nu trebuie să blamaţi furia mea de “rumân”, folosesc termenul aşa cum era definit de Ioan Eliade Rădulescu în “Echilibru între antiteze”, o carte pe care domnul Gabriel Liiceanu, care conduce editura Humanitas, a refuzat să o reediteze. Am avut nişte profesori foarte buni de Limba Română la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova în perioada 1958-1962. Când am intrat eu la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova în 1958, am avut extraordinarul noroc de a-l “prinde” şi pe profesorul de matematică Voinea. Dar norocul acela nu a durat decât două luni. După care, profesorul de matematică Voinea a fost dat afară pentru totdeauna din învăţământul românesc, într-un mare lot de epurare a învăţământului din România de “profesorii legionari”. Iar dacă îl folosesc drept model fiducial pe acel fost profesor de matematică Voinea de la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova până în anul 1958, trebuie să conchid că “profesorii legionari” din învăţământul românesc aveau un standard profesional foarte înalt! De exemplu, profesorul de matematică Voinea ne sugerase nouă, nişte “boboci la algebră” abia intraţi la liceu, că teorema lui Bézout poate servi drept bază pentru construirea unui algoritm de derivare!

Titus Filipas

Pentru că lăudam slavonica

Pe un blog se punea întrebarea : “Ce înseamnă a fi român?”. Au urmat discuţii aprinse. Reţin fraze, sintagme şi propoziţii : „A fi ortodox înseamnă a fi român, a fi român înseamnă a fi ortodox şi invers.”, „trimiterea la un articol al pr. Iustin”, şi  “Basarabia nu e din ţara asta.”

Aici reacţionez : Chiar aşa? Eu sînt răzeş sorocean, şi sînt român ortodox ca religie. Dar   părintele Iustin Pârvu mă acuza şi pe mine că sunt filorus/filoslav, pentru că lăudam slavonica*, un limbaj artificial perfect, inventat de primul umanism bizantin. Mihai Eminescu a scris Luceafărul inspirat de cartea 1Enoh, adusă din Etiopia de un explorator scoţian. Şi Mihai Eminescu dorea să înveţe perfect slavonica pentru a citi şi cartea 2Enoh, păstrată numai în slavonică.

*Slavonica a permis coeziunea unor  popoare slavice, altminteri foarte disperse. Pentru ideologia panslavistă, artificiala slavonică, artificială la fel ca sanskrita, a fost considerată “coloană vertebrală” în panslavism. Inventarea ideologiei sioniste în secolul XIX a fost premisă pentru inventarea ideologiei panslaviste.

Titus Filipas

Consonanţa şi disonanţa cognitivă

Am fost provocat de postarea despre Leon Festinger pe care domnul Adrian Năstase a scris-o la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/23/elitele-romanesti-2009-vs-2004/ .

Hai să dăm Cezarului ceea ce a fost al Cezarului. Iar aici, –poate că mi se pare–, Cezarul a  fost românul Ştefan Odobleja (1902 -1978), nu americanul Leon Festinger (1919-1990). Trebuie să reamintesc că mai întâi a fost scrisă şi publicată cartea românului  Ştefan Odobleja :  „Psychologie consonantiste”, volumul I 1938, Paris, volumul II 1939, Paris, şi mult mai apoi  a fost scrisă şi publicată cartea americanului Leon Festinger  , “Theory of Cognitive Dissonance”, prima ediţie apărea abia în anul 1957. Sigur, mi se poate replica faptul că disonanţa  cognitivă  şi consonanţa  cognitivă sunt sintagme diferite. Este adevărat, dar vorbim totodată şi despre un timp structuralist, când conceptele sunt definite obligatoriu  în opoziţie binară, aţi uitat aceasta ? Văd că este pe cale să se întâmple  acum din nou ceea ce s-a întâmplat în cazul nefericit al lui Nicolae  Paulescu, pierderea priorităţii unei invenţii, pierderea priorităţii unei descoperiri.

Titus Filipas

Modelul microeconomic al întreprinderii româneşti

Aflăm dintr-o postare la adresa URL  http://hymerion.wordpress.com/2009/09/15/voineagu-seful-insmiza-este-sa-elaboram-un-macromodel/ , +… ca un colectiv de oameni destepti si competenti lucreaza la un model macro pentru Romania. […] “Este vorba de un raspuns la o provocare mai veche ca ASE sa incurajeze cercetarea interdisciplinara in domeniul economic. […] Miza este sa se elaboreze un macromodel”. Coordonarea cercetarii este asigurata de prof.univ.dr. Ion Gh.Rosca,rectorul ASE.+

Problema acută este modelul microeconomic al întreprinderii româneşti de succes. ASE nici măcar nu antamează problema 🙂 .

Titus Filipas

Aforism remarcabil, inventat de un cheferist

“Unui lucru fără cale dându-i cale, alte lucruri fără cale-i vor urma”.

L-am citit la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/14/raspunsuri-80/#comment-62831 .

Titus Filipas