About

Titus Octavian Filipas was born on the  26th  of  march 1944, in  a clean and properly kept  gipsy house room in  Bailesti, a small town  in the province of  Oltenia,  the quintessential  latin province of  Romania. His Romanian  mother was one  of  the many Bassarabian  refugees in the second world war, forced by the anti-german and anti-Romanian Allies  to leave forever their homes and their fortunes in  Bassarabia. When I was born, my father was fighting the soviet partisans in Odessa, then a city in the Romanian province of Transnistria. The family of my  father belonged to the social category  of   „Razeshi”. The  word is not known in the West, but  this social institution is very old, being  mentioned for the first time in the Greek book ‚Strategikon’, written by the Eastern  Roman emperor  Mauricius  Tiberius August (582-602),   who  reorganized the  Roman Empire. Although in ‚Stategikon’ there is also a Glossary of early Romanian words,  the name   „Razeshi” was not yet invented in the 6th century.  Instead for „Razeshi” it was used used a Greek terminology translated in the present day plain English language as „Free farmers forming  the local army of the theme”.  It is important to mention for the Romanian history,  that after the Roman emperors Traian (98-117), and  Aurelian (270-275) in Rome, that influenced in a decisive way our  history, Mauricius  Tiberius August was the third Roman Emperor, not in Italian Rome  but in Constantinople (called also ‚Nova Roma’)  that structured our medieval history.  In Moldavia, the Razeshi  were the descendants of Moldavian frontier guards,  on the river Nistru (Dniestr), who had land given them either by the Moldavian princes before the phanariots came, and after that by  the Orthodox Church,  in return for their services in defending the borders, and who had       succeeded in keeping that land in their possession. The land owned by my grand parents totalized 100 hectars.

Academic Studies:

– Faculty of Physics, University of Bucharest, Romania (1962-1967)

– PhD Thesis in 1988 at the University of Bucharest. Title of the dissertation: „The study of the meterological interaction soil-atmosphere”, focussed  on the random mediterranean  climate in Southern Oltenia.

Published books:

1.’From the astral myth to astrophyscics’ – « De la mitul astral la astrofizica », Scrisul
romanesc Publishing House, Craiova, 1984, 211 pages, in Romanian language  (the chapter treating the problem of the Extra Terrestrial Civilizations was translated in the Hungarian language under the titlle  : “Civilizációk Földünkön kívül”, and  was  published by the Hungaria magazine ‚Galaktika’). Cartea întreagă poate fi citită/descărcată de aici :  http://89.122.40.35/sarm/carti/Mitul/ 

2. ‚Matter an technology’- « Materie si tehnologie », Editura stiintifica si enciclopedica Publishing House, Bucharest, 1987, 119 pages, in Romanian language  

3. ‚Journey in Universe’ –  « Calatorind prin univers », Scrisul Romanesc Publishing House, Craiova, 1989, 278 pages, in Romanian language  .

4. ‚Beyond the stellar rainbow’ – « Dincolo de curcubeul stelar », Editura stiintifica Publishing House, Bucharest, 1991, 120 pages, in Romanian language.

5. ‚Environment and Exergy’ – « Mediul ambiant si exergia », with co-author dr. Marin Bica, Editura Academiei Romane Publishing House, Bucharest, 2005, 274 pages,  in Romanian language. I present on this site the content of the book and also the first chapter translated in English language.

Now Titus Filipas  works in the field of Life Cycle Analysis and  Industrial Ecology.

– Scientific articles  published  in ‚Romanian Journal of Physics’, ‚Romanian Reports in Physics’, and in the ‚Annals of the University of  Craiova’.

– A  Case Study on EcoDesign  „Electronic devices Romanian University of Craiova develops a model for eco-design implementation in an SME”, on the web site

http://www.ecodesignarc.info/servlet/is/160/ProjectBrochure_Nov05.pdf?command=downloadContent&filename=ProjectBrochure_Nov05.pdf

– A participation with a paper at the international workshop on EcoDesign organized by the Chamber of Commerce and Industry of Romania on the 16th of september in Bucharest:

www.ecodesignarc.info/servlet/is/Entry.607.Display/

Mi-a  fost dat să fiu referent la o carte de inginerie cosmică, http://www.springerlink.com/content/g253m16423408723/ , (cartea este pusă integral în biblioteca Google, adresa URL este http://books.google.ro/books?id=5bZBEM31K1MC&pg=PA3&lpg=PA3&dq=%22titus+filipas%22&source=bl&ots=gpJhNCKKfx&sig=31iOf4YKli9q6fCKvsiG-XhzZ_k&hl=ro&ei=C7tiSp79FsSksAa2tuXpDw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10 ). Capitolul la care am fost referent trata proiectul unui ascensor cosmic. Punctul de start al ascensorului cosmic era, bineînţeles, suprafaţa Pământului.  Autorul proiectului era profesor la o universitate din New York. Capitolul respectiv incorpora idei inginereşti foarte solide, precum şi formule de fizică matematică impecabile. M-am uitat cu atenţie la una dintre formule. Era exact ecuaţia pentru viteza undelor pe coarda elastică. Era cât se poate de clar o problemă Cauchy, chiar dacă autorul proiectului uita să spună aceasta. Or, într- o problemă Cauchy lucrezi cu un orizont de timp foarte extins. Pe acest  orizont de timp vor apărea inevitabil şi  perturbaţii, chiar dacă minore la început (vezi „efectul de fluture” din teoria haosului), dar care puteau dezvolta vibraţii  înspăimântătoare în ascensorul cosmic. Insist, inventatorul acela din New York nu era deloc un tip stupid. Dar el lucra în cadrul paradigmei ! Dacă nu o paradigmă unanim acceptată, cel puţin o paradigmă larg acceptată. Paradigmă instituită în secolul XVIII. Acum, unii dintre criticii americani cei mai virulenţi ai prezentei crize economice dau vina chiar pe Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane din secolul XVIII.  Mai precis, pe importul fără discernământ al Iluminismului european. Hai să fim corecţi până la capăt şi să îi criticăm şi pe aceşti critici americani recenţi. Poate că fiecare dintre acei Părinţii Fondatori ai instituţiilor americane a trecut Oceanul Atlantic şi a trăit o vreme în atmosfera Iluminismului european din secolul XVIII. Dar ceea ce implementau ei în America era un Iluminism colonial ! Să amintesc numai sclavii negri (şi sclavele negre) din proprietatea lui Thomas Jefferson. Actuala criză economică  a fost generată de o criză paradigmatică, şi în fond  de o criză de civilizaţie.

Scriitor de tutoriale pentru dezvoltarea durabilă

„A sili pe un popor să înveţe altă limbă însemnează a-l tâmpi, a-l face intelectual inept, deci şi economic şi politic inept.” Mihai Eminescu

Sînt un scriitor de tutoriale, un technical writer pentru dezvoltarea durabilă în România. Rezolvarea problemelor cu obiective multiple, aşa cum este într-un mod special dezvoltarea durabilă, cere în oricare etapă evaluări-şi-echivalări-optime-prin-compromis, sintagma aceasta în limba română se scrie pe scurt tradeoffs în limba engleză. Englezescul Tradeoff Principles se traduce, în buna şi vechea limbă română, prin „reguli de contrapartidă“, cu semnificaţia: „principii de evaluare şi echivalare prin compromis“. Numai în domeniul electronicii de consum de la noi, existentă in România chiar de la momentul următor invenţiei lui Marconi, depanatorii foloseau cuvântul „compromis“ în cel mai adecvat sens modern, atunci când înlocuiau cu improvizaţii funcţionale piesele şi montajele dintr-un aparat de radio stricat. A traduce cuvântul englezesc tradeoff prin troc, probabil că este corect în oricare domeniu, cu excepţia ştiinţei dezvoltării durabile, în special într-acel capitol care se referă la etichetele ecologice, unde tradeoff s-ar tălmăci mai bine prin „troc baroc pe o piaţă hedonică“. Sună ca o preţiozitate, însă lucrurile se prezintă fără compromisuri : dacă „troc baroc pe o piaţă hedonică“ este preţiozitate, atunci şi expresia „dezvoltare durabilă“ este preţiozitate.   Terminologia şi echivalările lingvistice folosite în frazele precedente arată necesitatea căutării unor sinonime, chiar a construirii unui mare Dicţionar de sinonime, a unui Thesaurus, în proiectul românesc al dezvoltării durabile. Chestiune superfluă ori chiar fără legătură cu dezvoltarea economică ? Câtuşi de puţin. De exemplu, la implementarea voluntară a unor sisteme de gestionare ambientală într-o întreprindere mică şi mijlocie (proverbiala IMM), pentru personalul în număr redus al întreprinderii, problemele imense legate de complexitatea limbajului tehnic al standardelor europene şi internaţionale pentru managementul ambiental conduc la ora actuală, de ce să nu recunoaştem?, la dificultăţi aproape insurmontabile în diviziunea muncii şi folosirea timpului.   Evident, în cadrul unui stat naţional unde există o limbă dominantă, dar care nu intră în categoria „limbajelor sacre“ moderne, contemporane, chiar post-moderne, deci aflată numai în statutul de „vernaculară“ – limbaj purtător de informaţie foarte puţin relevantă pentru lumea post-modernă în care trăim — cum poţi să exploatezi oferta reală a „masei critice“ în cunoaşterea teoretică, tehnico-productivă şi în cunoaşterea prudenţială până la producerea unei deplasări de paradigmă în societate ? O naţiune devine bogată numai când stăpâneşte perfect cele trei tipuri de cunoaştere: ştiinţa dezvoltării durabile este situată la intersecţia lor.   Dintr-o parcurgere rapidă („răpede privire“) a bibliografiei domeniului, devine limpede că ştiinţa dezvoltării durabile face apel la o multitudine de concepte, într-o agregare de mare rafinament intelectual. Asemenea tipuri de gândire constituie privilegiul unor perioade de pace, conjugate cu o criză societală reală. Ştiinţa dezvoltării durabile propune căi de stopare a degradării mediului, soluţii ideologice primare care pot să fie credibil înscrise pe o listă de alternative aflate dincolo de „globalizarea“ pe care economistul Joseph Schumpeter (1883-1950) — care a predat la universităţile din Cernăuţi şi Harvard –, o numea „distrugere creativă“. În principiu, alternativele la „distrugerea creativă“ pot fi alese ca enunţuri decizionale cu valoare adăugată într-o democraţie participativă reală. Deci trebuie să înţelegem „cum se adaugă valoarea“.   Chestiunea înţelegerii „pe româneşte“, chestiunea limbajului inteligibil, total diferit de „limba de lemn“, devine astfel un factor esenţial pentru dezvoltarea durabilă în România. Căci reprezentările ontologice noi în Limba Română sunt şi faţete diverse ale predicatului „devenirii întru fiinţă“. Construirea de reprezentări ontologice pentru toate standardele europene, în limbajul fiecăreia dintre ţările membre ale statului post-modern Uniunea Europeană, este cerută chiar de principiul de subsidiaritate.   Să ne referim de exemplu la standardul european destinat gestionării problematicii ambientale a întreprinderilor/organizaţiilor din U.E. Coerenţa şi comparabilitatea între documentele statelor membre în U.E. sunt fundamentale pentru funcţionarea corectă a schemei de gestionare şi audit ecologic european. Însă acordul între statele membre asupra uniformităţii criteriilor aplicative nu poate fi realizat de facto fără definirea acestor criterii în fiecare dintre „limbile naţionale“ ale statelor-membre. Regulile postmoderne de construire a textelor în stadiul dell’arte facilitează  şi eforturile vernaculare româneşti de asimilare a standardelor internaţionale. Nu este o exagerare să spunem că aceste reprezentări ontologice noi în Limba Română care servesc, incontestabil, bunei funcţionări a întreprinderilor (organizaţiilor) din România, adaugă valoare. Este în primul rând o valoare adăugată pentru facilitarea procesului decizional într-o lume postmodernă. Iar pentru întreprinderile economice, decizia managerialã reuşită se converteşte într-o valoare economică adăugată (ad litteram).   Depozitarele majore de informaţie cu semnificaţie antropică, societală, umană, aşa-numitele „limbaje sacre“, sunt la ora actuală limba engleză şi limba franceză. Jucând acelaşi rol pe care-l aveau în antichitatea civilizaţiei mediteraneene „greaca“ şi „latina“, iar în India Evului Mediu — „sanskrita“. Însă dezastrul economic şi societal observat în Africa postcolonială, unde noile state care şi-au declarat independenţa folosesc în mod preferenţial, ca limbă oficială, engleza ori franceza, demonstrează ostensiv faptul că utilizarea lor nu a provocat, ca o consecinţă naturală, implementarea masivã de know how tehnologic în economiile africane, unde elitele intelectuale au fost formate în primul rând prin imersarea într-un mediu lingvistic englez sau francez în perioada studiilor. Pe de altă parte, sunt remarcabile succesele economice şi industriale înregistrate acum de China, care foloseşte o limbă cu scriere hieroglifică, incontestabil foarte îndepărtată de limbajele europene  în care au fost redactate iniţial tratatele şi codurile de practică pentru dezvoltarea industrială şi dezvoltarea durabilă. Dar chiar în China comunistă, problema transmiterii de know how de la elite — formate în Rusia comunistă dar şi în Occident! — a fost rezolvată printr-o divizare epistemologică extrem de ingenioasă şi de reuşită a reprezentărilor ontologice pentru tehnologia de vîrf  exprimate într-o limbă europeană, urmată de o traducere şi o distribuire de instrucţiuni de lucru scrise cu hieroglife pentru muncitorii chinezi!  Pentru succesul dezvoltării durabile în România trebuie să ţinem cont de realitatea concretă a Limbii Române, şi mai ales de faptul că în secolul XVIII, când Occidentul formulează intelectual condiţiile pe care se bazează tranziţia la o lume tehnologică, – de exemplu folosirea infiniţilor mici, a derivatelor şi integralelor —, în Principatele Dunărene creşterea limbii româneşti era interzisă de domniile fanariote, deşi în Europa Occidentală, vremea aceea se chema Epoca Luminilor! Chiar şi Karl Marx exemplifica în filosofia lui conceptul de alienare,—- de „înstrăinare“ —, prin acea soartă individuală a fiecărui ţăran român sub regimul fanariot. Abia după revoluţia intelectuală liberală adusă în România de Ideologia Şcolilor Centrale, mai specific de textele în limba franceză scrise de Condillac, Destutt de Tracy şi Volney, texte citite în franceză, apoi discutate în limba română şi asimilate în limba română de prodigioşii elevi Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru la Şcoala grecească de la Schitu Măgureanu, începe să fie creată Limba Română modernă ca instrument de lucru pentru transmiterea şi implementarea ideilor noi.   În cartea de memorialistică „Echilibru între antiteze“, Ioan Eliade Rădulescu mărturisea că textele perfecte din limba greacă veche, — în care imersau copiii români inteligenţi din şcoala de la Schitu Măgureanu —, furnizau modelul fiducial pe care vroiau să-l imite în limba română. Dar în textul tutorialelor noastre pentru dezvoltarea durabilă în România folosim în permanenţă limba engleză şi limba franceză în stadiul lor actual ca prime referenţiale lingvistice pentru post-modernizarea limbii române. De pildă, am dat neologismului „a implementa“, introdus în limba românã după decembrie 1989, semnificaţia pe care o deţine în limba engleză expresia compusă „to carry out“, sau, în limba franceză, semnificaţia expresiei „mettre en oeuvre“.   Adaug că ştiinţa dezvoltării durabile poate fi realmente implementată numai dacă piratează codurile culturii populare. Întrucât faconda stereotipurilor din cultura populară degenerează frecvent în dihotomia maniheistă cu inventar existenţial clasificat în Bun şi Rău, etichetele ecologice şi gestionarea ecologică a organizaţiilor încearcă să producă o congruenţă de semnificaţii între adjectivele Ecologic şi Bun. Dar etichetele ecologice sunt justificate prin reprezentări ontologice riguros construite. Iată cum reprezentările ontologice şi cultura populară se ating. 

Articolele scrise de mine pe blog sunt concepute, după multe căutări ale datelor, ca răspunsuri la întrebări personale.

Anunțuri

92 răspunsuri to “About”

  1. blogideologic Says:

    Curriculum Vitae (Biografie)
    Titus Octavian Filipaş s-a născut pe data de 26 martie 1944, în oraşul Băileşti din Oltenia, într-o familie de refugiaţi basarabeni. Urmează şcoala primară la Piatra Olt, se joacă lângă o pădure numită a Sarului, într-o natură idilică pentru că era nepoluată, cu un grup de copii care într-o zi întâlnesc un O.Z.N. Primele cărţi citite de Titus Filipaş : Taras Bulba, Hadgi Murad, Discursul despre metodă. Din 1955, se mută cu familia la Craiova, unde Titus Filipaş este marcat de trei experienţe intelectuale : întâlnirea cu biblioteca publică Alexandru şi Aristia Aman, cu şcoala Petrache Poenaru, şi cu piesele tehnice şi artifactele cele mai neobişnuite aduse la rampa militară. În anul 1956, Titus Filipaş editează în samizdat un ziar – manifest anti-sovietic intitulat Adevărul, pe care îl răspândeşte în oraş împreună cu unii colegi de şcoală. Este arestat şi anchetat de securitate, acuzat nu pentru că activa împotriva ocupaţiei sovietice, ci pentru că a creat o “organizaţie de tineret cu caracter fascist”! În 1958 se înscrie la liceul Fraţii Buzeşti din Craiova. Unde cel mai bun profesor va fi cel de limba rusă. Era un aristocrat “alb” din Basarabia, licenţiat al facultăţii de litere şi filosofie al Universităţii din Iaşi. Nu i se mai permitea să predea filosofia, şi operele marilor clasici ai literaturii ruse deveneau pentru profesorul Andrei pretextul unor magnifice lecţii de filosofie aplicată pe literatura rusească din secolul XIX. Pe de altă parte, eminentul profesor de matematică oltean Voinea fusese alungat din învăţământ, acuzat de legionarism. După numai o lună de zile de lecţii cu elevii din noua clasă, apucase totuşi să sugereze bobocilor în algebră faptul că teorema lui Bézout poate servi şi la construirea unui algoritm de derivare ! În general, prin îndepărtarea sistematică şi programată a profesorilor buni din învăţământ atunci, foşti legionari ori “simpatizanţi cu legionarii”, perioada 1958-1962 a fost marcată de o acută degradare a şcolii româneşti. Titus Filipaş completează lipsa de informaţie din manualele şcolare intenţionat şi grosolan deformate, după principiul de lungă perenitate “politiceşte corect”, cu lecturi din cărţile care puteau fi găsite atunci în bibliotecile publice. În lipsa textelor lui Mircea Eliade, citeşte Descoperirea Indiei a lui Jawaharlal Nehru, în lipsa unui curs de antropologie citeşte traducerea din limba rusă “Introducere în istoria culturală a comunei primitive”, iar în lipsa unei cărţi despre fenomenele sociale, economice şi procesele istorice din S.U.A. citeşte un text compilat de un fost secretar al partidului comunist din S.U.A., “Schiţă a istoriei politice a celor două Americi”, unde era explicat cu maximă claritate şi sinceritate conceptul, pare-se de lungă perenitate, chemat “Politica marii bâte”. Premiul I câştigat în 1962 de Titus Filipas la olimpiada naţională de fizică (pe atunci nu exista şi faza internaţională) nu este relevant, are însă drept consecinţă faptul că urmează fizica la Universitatea din Bucureşti. Acolo vede capitala României ca pe Nova Roma, centrul spiritual radiant şi atractiv pentru Latinitatea Orientală. Citeşte extrem de multe texte de filosofie şi psihologie. Între 1967 şi 1974 lucrează ca profesor de fizică la două licee din Craiova. În 1971 publică povestirea ştiinţifico-fantastică Nisipul, în colecţia îngrijită de scriitorul şi filosoful Adrian Rogoz pe lângă revista Ştiinţă şi tehnică. Din 1975 devine cadru didactic la Universitatea din Craiova. În 1988 obţine titlul de doctor în fizică la Universitatea din Bucureşti după susţinerea tezei cu titlul : “Studiul interacţiunii meteorologice sol-atmosferă”. În 1984 apare cartea sa “De la mitul astral la astrofizică”, la editura Scrisul românesc din Craiova. Capitolul ce tratează problema civilizaţiilor extraterestre a fost tradus şi în limba maghiară sub titlul : “Civilizációk Földünkön kívül”, şi publicat în revista Galaktika. După mai bine de douăzeci de ani, cartea a fost scanată de către domnul Dragoş Bora, şi poate fi citită/descărcată gratuit din Biblioteca de Astronomie Online aflată la adresa http://89.122.40.35/sarm/carti/Mitul/ . Înainte de 1989, Titus Filipaş scrie şi i se acceptă articole de popularizare/divulgare ştiinţifică în revistele Contemporanul, Ramuri, Magazinul, Ştiinţă şi tehnică. În 1987 apare cartea Materie şi tehnologie la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti. În 1989, din nou la editura Scrisul românesc din Craiova, apare cartea Călătorind prin Univers, iar în noiembrie 1989 este tipărit, la Editura ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti, primul exemplar al cărţii Dincolo de curcubeul stelar, ce nu va apărea pe piaţă decât în 1991. După decembrie 1989, scrie numai pentru sertar, din lipsă de sponsori pentru cărţile sale. Revistele unde mai publicase îi refuză articolele, numele său fiind trecut pe o listă neagră alcătuită de Andrei Pleşu, capul de listă fiind ilustrul iluminist român Edgar Papu. Abia în 2003 îi este publicat în revista electronică Asymetria din Paris, coordonată de scriitorul şi criticul literar Dan Culcer, primul text post-revoluţionar, intitulat Ideologia Şcolilor Centrale.
    Titus Filipas

    • Raul Noica Says:

      Buna ziua

      Ce parere aveti despre evolutia economica a Romaniei pe urmatorii 2 -3 ani? Care sunt sursele de inspiratie ale articolelor cu tema istorica? Aveti ceva si in limba romana?
      Cu respect,
      R.N.

      • blogideologic Says:

        Am fost invitat în 2005 de Camera de Comert si Industrie Bucuresti, în cadrul unei teme pentru dezvoltarea durabilă, la o dezbatere cerută de Bruxelles. Ei, cei de la Camera de Comert si Industrie, s-au plâns că România nu are specialişti pe tema respectivă, şi atunci au primit adresa mea. Problema este că aceşti producători artizanali trebuie să se conecteze cumva cu Noua Economie şi cu platformele Web 2.0. Toate acestea într-o politică a ofertei pentru relansarea economiei prin doctrina “statului modest” (Michel Crozier). Este imperioasă relansarea dezvoltării economice în România, eu vorbesc despre dezvoltare, nu despre creştere, –comunismul a încercat să inculce în minţile noastre o egalizare de intenţie şi extensie între cele două noţiuni–, trebuie să afirm că ea poate fi obţinută numai printr-o combinaţie inteligentă între o “politică a cererii” (Keynes) şi o “politică a ofertei”. Dezvoltarea este imposibilă fără capitalul intangibil construit prin mijlocirea sistemului de educaţie în care se implementează politici inteligente. Se înţelege la noi mai puţin aceasta, funcţionarea unei întreprinderi economice se bazează şi pe capital intangibil construit prin sistemul de educaţie! Analize economice serioase efectuate în Occident arată că la întreprinderile economice din Occident între 50 % şi 90 % din profit provine din capital intangibil furnizat aproape gratuit întreprinderilor de către ţara respectivă! Ministerul Educaţiei din România trebuie să ofere posibilitatea unei educaţii ambientale aplicative bazată pe Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală ! Fiecare Agenda 21 de proximitate poate acoperi integral, sau numai limitat, teritoriul acoperit de o Agenda 21 locală. În fiecare şcoală trebuie să existe o combinaţie între o “structură asociativă”, care este realmente o noutate la noi!, –o invenţie!–, şi o structură instituţională, de fapt structura instituţională clasică existentă deja la Ministerul Educaţiei. Ei bine, profesorii şcolii care lucrează efectiv, eficient şi inteligent pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii ar trebui să facă parte, –repet, eu vorbesc despre o nouă politică a ofertei dusă de Ministerul Educaţiei–, dintr-o asemenea structură asociativă. Complicat ? Da! Imposibil ? Nu ! Un sistem de educaţie ambientală în România trebuie să fie realmente aplicativ, şi să adauge valoare din punctul de vedere al capitalului intangibil. El trebuie să fie structurat pe baza temei “Agenda 21″. Două mari conferinţe internaţionale “la vîrf”, una la Rio de Janeiro şi cealaltă la Johannesburg, au subliniat prioritatea obiectivului “Agenda 21″. Trebuie construit şi la noi, în modul raţional şi serios, o Agenda 21 naţională, divizată într-o serie de Agenda 21 regionale. La rândul ei, o Agenda 21 regională este divizată într-o serie de Agenda 21 locale care acoperă întreaga regiune. Acum, problema este aceea că produsele acestor artizani locali sunt foarte specifice, şi în cantitate foarte mică. Iar când este vorba despre marketing pentru produsele lor, ele nu intră în metodele abordabile prin “dominarea Pareto”, care acoperă 80 % din arie la dreapta lui „zero” sub curba xy=1, ci foarte mici zone din rest, “The Long Tail” cum numea Chris Anderson acest fenomen. Postam recent pe blogul lui Chris Anderson: +In Romania, we are trying to introduce the traditional artisanal products made by craftsmen, in the Romanian New Economy, using the managers of the Local Agenda 21 (usually school teachers), they are mapping the local traditional products, and your “Long Tail” concept.+ Deci profesorii şcolilor ce realizează Agendele 21 de proximitate trebuie să treacă în aceste Agenda pe artizanii locali, cu produsele lor. Sigur, platforma naţională Web 2.0 pentru toate genurile de Agenda 21 naţională, regionale, locale, şi Agendele 21 de proximitate ale şcolilor) trebuie să reprezinte o investiţie inteligentă a statului român “modest”, investiţie în capitalul intangibil pentru dezvoltarea durabilă.

  2. psihedelicul Says:

    Domnule Filipaş, am o rugăminte: activaţi comentariile, pentru că unii utilizatori nu ştiu să dea trackback.

  3. Adina C Says:

    Buna ziua.
    V-am descoperit blogul pe digitallights.net la categoria Codex Politicus: Comentatori si as dori sa imi oferiti o adresa de mail prin care sa va trimit un set de cinci intrebari legate de blogosfera politica romaneasca. Realizez un studiu pe aceasta tema si orice parere imi va fi de folos.
    Va multumesc anticipat si astept un raspuns pe adresa de mail: ciuraru_adina@yahoo.com sau adinkra.c@gmail.com

  4. L. Arhip-Musat Says:

    La capitolul prostie si servilism resursele sunt uriase.grav e ca si universitatile au devenit adevarate depozite de prostie si asta la comanda”geo-strategica” ba evreo–americana ba nord-atlantica si viceversa ca tot una e.si uite asa in ograda almei mater e plin de rebuturi.Prin Univ. Bucuresti cucoana cu frustrari Miroiu Mihaela a facut din feminismul poMpmat de evrei din Americutza o afacere de familie,uite asa de sa moara toti barbatii mioritici.Sclifosita feminista a impanzit cu minciunile ideologice numite studii de gen yoata tarisoara.Si uite asa sin in ograda SRL-stului universitar Andrei Marga s-au pripasit tot felul de ghionoaie platite de Soros pentru a prosti studentimea romana multiculturala pusa sa audieze la Cluj cursuri de tortura,manele si mahala predate de una dusa cu pluta ce isi zice Ruxandra Cesareanu si care e in gasca cu cona Miroiu, colega titulara de ideologie americana de spalat creierele si de manipulare.Tot prin curtea de oratanii a lui marga s-a cuibarit si cuplul Mihaela Frunza si Sandu Frunza cu afaceri de familie prin universitate..Ea imprastie feminismul si el, un vestit agarci, plagiator de texte, cu doctorat contrafacut si greu acceptat de diriguitori de la centru intelighentei doctorale,dar numai bun pentru bursele date de evreii americani carora le face papucii din pozitie de copist restaurator de filozofii ebraice.cica omu e multumit, ca sefu de peste ocean plateste bine. Nici la Iasi nici la Timisoara prostia universitara,cu staif nu moare.Cu impostori colorati ideologic si bagati ca sa faca jocurile tartorilor prostia domneste in universitati.Lista celor care o sporesc la aceste nivele, desigur e mult, mult mai lunga.

  5. Helga Says:

    Un blog intr-adevar util. Si sufletului. Si mintii. Dumnezeu sa va ajute!

  6. Alina Says:

    Buna ziua,

    am o mare rugaminte la dumneavoastra…daca aveti materiale cu privire la optimalitatea Pareto va rog sa imi trimiteti pe adresa mea de e-mail…fac o lucrare cu privire la acest subiect si adun cat mai multa informatie…va multumesc mult, blogul este o o adevarata „revelatie”.

    Alina Vladoiu

  7. Ion Ioan Lancranjan Says:

    Domnule Titus Filipas,

    Sunt fiul regretatului scriitor Ion Lancranjan. Am citit (in diagonala larga)comentariul dumneavoastra despre romanul CALOIANUL scris de tatal meu in 1965 – 1969 si publicat in 1974.
    Considerati ca ar fi de interes documente din arhiva tatalui meu precum si din Dosarul de Urmarire Informativa (DUI), instrumentat de securitate tatalui meu, referitoare la modul in care au fost publicate CALOIANUL si DRUMUL CAINELUI?

    Ion Ioan Lancranjan

  8. Maria Postu Says:

    Mi se pare foarte interesant acest blog si abia astept sa am timp sa citesc cu atentie, nu in fuga anumite articole. Sper si va rog sa imi permiteti sa va adug la blogroll pentru a va accesa mai usor articolele. Multumesc.

    • Roxana Says:

      Buna ziua,
      Va scriu din prisma unui voluntar vioi si tenace care doreste sa ii faca pe ceilalti partasi la activitatile sale. Sunt Roxana Aron, membru al organizatiei ASER (Asociatia Studentilor Economisti din Romania) si in prezent lucram la unul dintre proiectele noastre, FORCE, adresat liceenilor. Acesta este un proiect de interes national si ne-am dori ca mesajul nostru sa ajunga in cat mai multe licee, in toate colturile tarii. Va contactez in eventualitaea unei colaborari media.

      FORCE (Foundation for Opportunity, Responsibility and Chance for Education) este un program national sustenabil de responsabilitate sociala si implicare in comunitate, care se axeaza pe dezvoltarea personala si profesionala a liceenilor cu potential si performante academice crescute, insa cu oportunitati limitate de dezvoltare din punct de vedere social, material, cultural si geografic.

      FORCE consta in realizarea unei Scoli de Vara pe parcursul a 10 zile in luna August 2010, precum si in realizarea de programe ulterioare de mentorship, implicare comunitara si dezvoltare de proiecte sociale la nivel local de catre tinerii participanti, prin intermediul Comunitatii FORCE si a partenerilor de proiect.

      Suntem deschisi sa oferim informatii la eventualele neclaritati si speram sa la un raspuns pozitiv.

      Multumesc pentru timpul acordat ,
      Roxana Aron

  9. Raul Noica Says:

    Buna ziua.
    As dori sa va intreb ce parere aveti despre energia eoliana ( sau in general despre energia regenerabila).
    Cu respect,
    RN

  10. blogideologic Says:

    @ Raul Noica
    “As dori sa va intreb ce parere aveti despre energia eoliana ( sau in general despre energia regenerabila).”, aţi spus. Chestiunile respective intră la categoriile chemate în globish „green energy” şi „clean technology”. Toate bune şi frumoase, numai că pentru a fi într-adevăr „green”, este necesar să fie făcute evaluări credibile prin metodologia LCA (Life Cycle Analysis). Metoda este dificilă, eu am reuşit să impulsionez un mic grup la Universitatea din Craiova, dar legile sunt legi, am fost forţat să ies la pensie, şi nu mai pot lucra decât ilegal, ca un “muncitor clandestin” pentru Universitatea din Craiova. Este totuşi moralmente încurarajator pentru mine să găsesc că un fragment de text didactic, pe care l-am scris pentru folosul studenţilor Universităţii din Craiova, a fost preluat de studenţi politehnişti din Bucureşti şi pus de ei pe Net la adresa URL http://facultate.regielive.ro/referate/stiinte_politice/dezvoltarea_durabila-46909.html .

  11. Raul Noica Says:

    Sint posibile framintari sociale in Romania in perioada viitoare?

    • blogideologic Says:

      Doamne fereşte de “frământări sociale”! De altminteri eu sînt unul dintre puţinii “reacţionari desueţi” care consideră că greva minerilor din 1977 pe Valea Jiului, şi manifestaţia muncitorească din 1987 de la Braşov mergeau împotriva cursului istoriei universale. Deşi în cele două cazuri amintite de mine eu nu exclud influenţa “agenturilor” de care se temea Nicolae Ceauşescu. De altminteri condiţia de salariat bugetar ori într-o întreprindere particulară mare va dispărea. Este foarte dificil să faci management de întreprindere mare, vezi cazul GM. Viitorul este al IMM-urilor şi al comunităţilor epistemice (în locul universităţilor).

  12. Newsted Says:

    Azi am avut prilejul sa dau peste acest blog care mi se pare incantator. Si cand ma gandesc in ce imprejurari am aflat de existenta userului si apoi a blogului… :))
    Toata stima!

  13. Raul Noica Says:

    Buna ziua
    Exista o asemanare intre situatia internationala de astazi si romanul 1984? Va multumesc!

    • blogideologic Says:

      Bună ziua !
      “Un articol interesant pe BBC privind efectele insidioase ale lipsei de intimitate si ale insecuritatii generate de guvern http://news.bbc.co.uk/1/hi/health/7988310.stm . Societatea orwelliana spre care ne indreptam nu tine cont de nevoile de securitate si de intimitate ale oricarei fiinte cu efecte nebanuite si foarte nocive pe termen lung. Intr-un acvariu trebuie puse pietre, scorburi, plante dese pentru a permite pestilor sa se retraga atunci cand din punct de vedere psihic nu se simt in forma. Este o nevoie universala scrisa in ADN-ul tuturor fiintelor dintr-un motiv foarte simplu: o fiinta supravegheata permanent este o fiinta vulnerabila. Ne-o confirma rezultatul a milioane de ani de evolutie.” Este un citat cules de la adresa URL http://nastase.wordpress.com/2009/09/17/mai-aproape-de-europa/

  14. Raul Noica Says:

    Ati vorbit in ultimul articol despre „arta supravieţuirii ca români”. Va refereati la romani in sens cultural sau intr-un sens mai larg? Va multumesc!

  15. Raul Noica Says:

    Buna ziua
    Va referiti la tabloul The Reply of the Zaporozhian Cossacks to Sultan Mahmoud IV(http://www.abcgallery.com/R/repin/repin75.html)? Era expus in Sankt Petersburg. Spuneti ca oamenii din imagine sunt moldoveni sau e vorba de port moldovenesc?

    • blogideologic Says:

      Domnule Raul Noica, articolul “Cazacii” este incomplet. Dacă Dumnezeu îmi va îngădui, voi scrie mai multe.
      Numai bine,

      • blogideologic Says:

        Originea cazacilor: Cetele de cazaci „tembeli” răbufnesc ca generaţie spontanee peste Sciţia Mare abia după anul 1453, adică după căderea cetăţii Constantinopol numită Nova Roma (iar nu “a doua Roma”, cum rezultă subliminal din sintagma perversă “Moskova -a treia Roma”) de conciliul ecumenic de la 381AD. Până la 1453, bizantinii controlau diplomatic acea porţiune (Sciţia Mare) din „drumul mirodeniilor” –deschis de „Dariu al lui Istaspe”– peste uscatul eurasiatic. Bizar, chiar Tamerlan şi Ghinghis Han i-au ajutat pe bizantini în menţinerea ordinii. Nepreţuita traducere a lui Păstorel Teodoreanu după Taras Bulba de Gogol este astăzi considerată a nu fi politiceşte corectă, şi a fost făcută o nouă traducere, „politiceşte corectă”. „Tembelismul” cetelor de cazaci este tot ce poate fi mai opus artei manageriale! Avem nevoie de arta managerială, nu de cetele de cazaci. Ei, de altminteri, îi omoară pe românii din Transnistria care se opun mankurtizării.

  16. Raul Noica Says:

    Buna ziua!

    Unde as putea gasi Insemnari despre romani de Marx?
    RN

    • blogideologic Says:

      Bună ziua!
      Cred că se găseşte în orice bibliotecă judeţeană, şi vorbesc în special despre acele oraşe capitale de judeţ care au fost mai înainte capitale de regiuni.

      • viorel Says:

        buna ziua ! aveti un blog extrem de frumos ! as dori sa stiu sau sau sa ma ajutati cu un sfat cum sa apar pe google sa mi se indexeze blogul

  17. Raul Noica Says:

    Buna ziua!

    Cine credeti ca a facut lobby pt transformarea SF Sofia in muzeu ( din moschee)? Rusia si/sau Occidentul ?

    • blogideologic Says:

      Bună ziua !
      Ştiu că hotărârea de a transforma Aghia Sofia din moschee în muzeu îi aparţine lui Gazi Mustafa Kemal Atatürk (1881-1938), fondatorul statul turcesc laic modern. Când eram copil, tata mi-a dat să citesc un volum mare, pe româneşte !, despre Atatürk. Două lucruri am înţeles din acea carte. În primul rând, anume ce însemna la 1938 „România Mare”. În seria de fotografii de la funeraliile preşedintelui Atatürk, apărea extrem de impresionantă şi onorantă prezenţa unui echipaj din Marina Regală Română. Faptul biografic că la şcoala militară cadetul Gazi Mustafa dovedea un talent remarcabil la matematici, pentru care a fost supranumit Kemal, însemnând Perfecţiunea, nu m-a impresionat. Dar detaliul aparent insignifiant al vieţii sale de tînăr ofiţer, anume că reflecta îndelung (exact în spiritul contemplării sufite), asupra cărţilor de ideologie primară pe care le citea, mi-a ghidat înclinaţia ontică a lecturilor. La Gallipoli, în primul război mondial, colonelul Mustafa Kemal îşi arată personalitatea de excepţie: cumpăneşte corect lucrurile când ordinul cazon superior nu venea (un general german trebuia să conducă, dar acela era absent), şi ia decizia corectă. Or, lucrul acesta nu a fost fructul pur al hazardului. Prea puţin se ştie la noi, că după războiul ruso-turc din 1877-1878, Osman Pasha a fost în mai multe rânduri, şi pe o lungă durată de timp, ministrul de război al imperiului otoman. În această calitate, reorganizează şcolile militare, şi organizează asigurarea liniştii interne a imensei împărăţii a sultanilor otomani. De exemplu, întregul teritoriu acoperit de Irakul actual era menţinut în stare de linişte numai cu 400 de soldaţi ! Iar în şcolile militare depăşeşte principiul formării de caractere, punând accentul pe formarea personalităţii. Şcolile militare sunt ‘rezerva de cadre’ pentru organizaţia “Tinerii Turci”, constituită iniţial exclusiv din cadeţi. Dintre boierii români, se pare că numai junimistul Petre Carp a urmărit cu atenţie, chiar cu simpatie, evoluţiile din imperiul otoman după 1877-1878. Surprinzând şi elementele pozitive. Chiar dacă mulţi nu dădeau crezare strigătelor de alarmă pronunţate de Petre Carp, a fost totuşi un merit incontestabil al politicienilor români de la 1915 faptul că nu au mers orbeşte pe „conexiunea engleză”, soluţiunea propusă de Winston Churchill. Păguboasă din start, de altminteri ca orice soluţiune hotărâtă de englezi pentru România. Petre Carp ştia multe lucruri. În virtutea faptului că au hotărât să nu atace Turcia în primul război mondial, marii oameni de stat români din anul 1915 reînnoiau de facto valabilitatea capitulaţiilor otomane decurgând din hrisoave bizantine pentru Romania (La tratatul pentru pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, Britania a sprijinit Rusia pentru anularea Capitulaţiunii de la 1740, semnată la Constantinopol şi de Franţa, pe atunci cea mai mare putere a lumii, capitulaţiune prin care se recunoştea în mod expres legitimitatea frontierei răsăritene a principatului moldovenesc pe rîul Bug). Pe lângă incompetenţa lui Winston Churchill când a hotărît atacul de la Gallipoli, am fost poate ajutaţi atunci şi de competenţa colonelului T.E. Lawrence, trimis să câştige Ierusalimul. Pentru cine? Ştim doar acum. ‘Lawrence al Arabiei’ scria că lumea arabă a trecut prin secolele ei de istorie fără să înveţe nimic. Implicată în această alegaţie a lui T.E. Lawrence era viziunea despre istorie ca o categorie ontică. Însă deja în ‘Ştiinţa cea nouă’, napolitanul Giambattista Vico ne învăţa că istoria nu este categorie ontică. Şi urmându-l pe Nicolae Iorga, noi, românii, îl credem pe Vico: Istoria este conjecturală, fiind un construct epistemic prin care omul ajunge să înţeleagă lucrarea umană. ‘Materialismul istoric’ al lui Karl Marx s-a străduit să ne ascundă acest adevăr. Cucerirea Ierusalimului, o lucrare umană unde ‘Conspiraţia’ cu bătăi lungi în timp devenea transparentă, are în mare măsură trăsăturile unei revoluţii troţkiste. Organizarea unor triburi arabe pentru lupta împotriva imperiului otoman a fost similară organizării Armatei Roşii care lupta decisiv împotriva resturilor de umanitate din imperiul ţarist. De altminteri documentarele de propagandă realizate de Armata Roşie în cel de al doilea război mondial, la ordinul expres şi încărcat cu „indicaţii preţioase” al criminalului roşu Iosif Stalin, sunt folosite acum ca documente centrale, şi cu o credibilitate de 100%, pentru a justifica politica ‘No mercy’ împotriva refugiaţilor palestinieni. Trebuie să recunoaştem că actuala criză din Orientul Mijlociu îşi are sursa în acea Conspiraţie unde ‘Lawrence al Arabiei’ era singura persoană vizibilă, suficient conştientă de actele sale şi de ambianţa istorică. Dar cine a împins hârtia pentru a fi semnată de stiloul lordului Balfour, devenind astfel ‘hrisovul fals’ care tulbură pacea din Orientul Mijlociu? Nu vom şti probabil niciodată. Mi se pare hilară, chiar derizorie, tentativa de a contracara conjectura Conspiraţiei lipindu-se mereu eticheta peiorativă de ‘Teoria conspiraţiei’! După deciziile de la Gallipoli, ofiţerul Gazi Mustafa Kemal a cărui personalitate se formase în şcoala de cadeţi reorganizată de bătrânul ministru de război Osman Pasha, – un fel de Petre Carp al turcilor–, va lua alte decizii independente, inspirate şi de mare succes. Dar care determină un foarte venal ministru de război otoman să îl trimită forţat într-un fictiv ‚concediu de boală’, deşi era avansat în gradul de general. Abia după ce britanicii şi marionetele lor –din care provine şi actuala familie regală saudită – formate de ‚Lawrence al Arabiei’ ocupă Ierusalimul, noul şi energicul ministru de război turc îl recheamă la datorie pe Gazi Kemal. Generalul Kemal înţelege că nu mai poate face nimic altceva pentru Imperiu, decât să comande retragerea ordonată a rămăşiţelor forţelor otomane care asiguraseră până atunci pacea şi prosperitatea în Marele Orient Mijlociu. Oricum, cred că tocmai acea ocupare a Ierusalimului va slăbi presiunea predatorială asupra României de atunci (dar nu întrutotul). Astfel, prin alegerile lor inteligente, politicienii români reuşeau să dea concreteţe unei foarte mici extensii a conceptului de Romania Neoacquistica, numită în mod exagerat şi total eronat: România Mare. La Trianon, occidentalii acceptă România Mare numai pentru că vedeau partea de răsărit din Romania Neoacquistica ca pe o „felie de tort” de pe un ‚menue’ rezervat pentru altcineva. Unii dintre tinerii intelectuali români din perioada interbelică resimt totuşi condiţia de colonie a unor interese străine pe care o poseda România Mare de facto. Tineri români, organizaţi ca o mişcare de eliberare din colonii (observaţie de substanţă aparţinând politologului Ion Varlam, strănepotul istoricului Radu Rosetti), îşi vor da viaţa ca să incendieze foaia pe care era tipărit acel ‚menue’. Aveam cenuşă în România, dar ei nu ştiau că existau copii ale condamnării noastre în cancelariile occidentale, din Londra şi până la Washington D.C., copii ale unui ‚menue’ păstrat ‘just in case’. Deşi România a fost tratată precum ţările baltice în 1939, ei nu i s-au mai restituit drepturile istorice după 1989. Ţărilor baltice le-au fost asigurate drepturile întrutotul. În romanul său din 1911 despre caracterul fictiv Zuleika Dobson, într -o scriitură cizelată pe un deceniu şi jumătate din Belle Epoque, britanicul Max Beerbohm puncta binomul pe care îl considera antinomic: „beauty and the lust for learning have yet to be allied”. Dezvăluind un scenariu de ‘femme fatale’ destinat spre concreteţe în războiul care va urma. Într-adevăr, personajul din romanul baroc cu acelaşi nume creat de Max Beerbohm pare a fi jucat de foarte reala Venetia -latinizarea prenumelui Gwyneth- Stanley (1887-1948), amanta primului-ministru britanic Herbert Henry Asquith (1852-1928). La întrebarea amantei despre proiectele Lordului Amiralităţii, Winston Churchill, premierul îi răspundea: „His volatile mind is at present set on Turkey and Bulgaria, and he wants to organise a heroic adventure against Gallipoli and the Dardanelles: to which I am altogether opposed…” Lordul Kitchener, Horatio Herbert (1850-1916), ministrul războiului în Imperiul Britanic, află cumva despre acele dezvăluiri şi comentează : „My colleagues tell military secrets to their wives, except X who tells them to other people wives”. Nu prea enigmaticul „X” era Winston Churchill, unul dintre prietenii lui Asquith, –amândoi fiind „beutorii grei” din guvernul britanic –, şi a fost virulent criticat de australieni şi neo-zeelandezi pentru înfrângerea suferită la Gallipoli. După primul război mondial, Winston Churchill argumentează că decizia lui din 1915 se încadra într-o lungă tradiţie de politică britanică externă: imitarea Veneţiei (oraşul italian). În fine, revenind la transformarea faimoasei clădiri din Romania Orientală în muzeu, trebuie să spun că filosofia pe care se baza ideologia organizaţiei Tinerii Turci era pozitivismul, chiar pozitivismul logic aş putea zice privind consecvenţa lor în decizii. Iar în pozitivism, rolul Observatorului obiectiv în observarea realităţii este esenţial. Mai puţin se ştie la noi, că în timpul răscoalei ţărăneşti de la 1907, un grup important al organizaţiei Tinerii Turci se afla în Macedonia Vardarului (acum FYRM), ofiţeri staţionaţi de armata turcă pe acea porţiune din Via Egnatia. Ofiţerii din organizaţia Tinerii Turci erau foarte bine informaţi. Ei ştiau despre pogromul din 1904 de la Chişinău (cele mai recente documente de propagandă pun acel pogrom pe seama României!), despre pogromul provocat de revoluţia rusă din 1905, după cum ştiau despre existenţa unor agitatori alogeni în România anului 1907, pentru a instiga intrarea ţăranilor răsculaţi în târguri unde urmau să îi jefuiască şi ucidă pe negustorii evrei. De asemenea şi ofiţerii armatei române ştiau foarte bine despre conspiraţia pogromurilor prilejuite de răscoală. La fel ştiau şi politicienii români. Trebuia organizată rapid o violentă acţiune pentru disuasiune, şi ea a însemnat împuşcarea celor 11 000 de ţărani români! Dar nici un alogen nu a fost ucis ! Un pogrom ar fi antrenat desfiinţarea României printr-o hotărâre comună a marilor puteri. Doctrinarul basarabean Constantin Stere dezvăluia proiectul conspiraţionist de transformare a României în Fischerland. Printre tinerii ofiţeri români care au împiedicat realizarea acelui proiect se afla şi locotenenetul Ion Antonescu. El a participat activ la împiedicarea pogromurilor. În fine, spuneam că ofiţerii turci staţionaţi în Macedonia Vardarului observau comportarea dură manifestată la 1907 de armata română. Ei au aplicat aceeaşi manieră de replică dură peste vreun deceniu, în ceea ce se cheamă acum „genocidul armean”.

  18. Raul Noica Says:

    Buna ziua!
    Cum comentati rezultatul alegerilor?

  19. Arabel Says:

    Buna ziua
    Cit de apropiat era regimul Ceausescu de Orientul Mijlociu? Si cum ii reusise aceasta apropiere? Numai prin filiera ortodoxa de acolo sau si altfel?

  20. mickey Says:

    Stimate Domnule Filipas,

    Urmaresc de vreo saptamana (atunci l’am descoperit, facand o cautare web…) blogul Dvs din birou: este foarte interesant, si am aflat destul de multe lucruri !! am aflat multe despre pacea de la Kuciuc Kainargi, printre altele…

    Sper sa aveti puterea de munca si pasiunea sa continuati; eu va doresc foarte multa sanatate si numai bine !

    Am cateva intrebari pentru Dumneavostra:

    1) s’a vehiculat cum ca Eminescu a fost asasinat intr’un spital de psihiatrie ? ce stiti despre asta ?

    2) am citit cu fff mult interes cele doua comentarii ale Dvs despre 1907 (si comentariul de mai sus!) – incep sa inteleg… : ati spus ca razboiul de la 1877 ne’a fost impus (s’au asa v’am inteles eu…): de cine si de ce ? ati spus ca el a generat (printre altele) si rascoala din 1907 : de ce ? este adevarata cifra de 11000 de morti in 1907 ? s’a spus ca era o foarte mare exagerare, ca numarul adevarat era de vreo 2500…

    3) ati putea prezenta amanunte despre pozitia Romaniei in ceea ce priveste razboiul Crimeii ?

    Va multumesc foarte mult pt raspunsuri. E prima data cand scriu pe un blog, si de asta nu dau nici o referinta corecta in ceea ce ma priveste.

    Toate cele bune !!

  21. Raul Noica Says:

    Buna ziua

    Imi puteti oferi niste indicatii despre locurile de importanta deosebita din istoria noastra din Dobrogea, eventual Oltenia?
    RN

  22. andrei macovei Says:

    Va semnalez un material care banuiesc ca v-ar interesa, ca om interesat de economie politica/distributism/micul intreprinzator/socialism:

    http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2010/08/comunism-capitalism-si-crestinism.html

  23. Raul Noica Says:

    Craciun fericit !!!

  24. blogideologic Says:

    Crăciun fericit !

  25. raul noica Says:

    Buna seara

    Ati uitat de comemorarea rascoalei din Fisherland ( Flaminzi).

  26. Raul Noica Says:

    PASTE FERICIT!!!

  27. Emil Vulcanescu Says:

    Apel către Cartel Alfa pentru salvarea Roşiei Montane : OPRIȚI ȚEAPA MILENIULUI

    Actualul guvern al României şi-a exprimat în repetate rânduri intenţia de a favoriza proiectul de exploatare a zǎcǎmintelor aurifere de la Roşia Montanǎ, în Carpaţii Occidentali ; Guvernul român participă la proiectul Rosia Montana Gold Corporation prin compania Minvest care deține 18%, restul de acțiuni fiind în proprietatea companiei canadiene Gabriel Resources Ltd.

    În acest fel se ignorǎ hotarâri judecǎtoreşti definitive şi irevocabile, se nesocoteşte statutul de monument natural şi istoric protejat al patrimoniului din zonǎ, precum şi opoziţia exprimatǎ în ultimii zece ani de cǎtre societatea civilǎ, Academia Românǎ, Comitetul Internaţional de Monumente şi Situri (ICOMOS), Biserica Ortodoxǎ Românǎ, Bisericile celorlalte culte din Transilvania, Ordinul Arhitecţilor din România, Comitetul Internaţional de Istorie a Tehnologiei (ICOHTEC), zeci de organizaţii non-guvernamentale (printre care Greenpeace şi Asociaţia « Alburnus Maior » a localnicilor din Roşia Montanǎ), şi de cǎtre mii de specialişti români şi strǎini independenţi.

    Coaliţia pentru salvarea Roşiei Montane, formatǎ din organizaţii non-guvernamentale româneşti şi strǎine, protesteazǎ împotriva acestui proiect din urmǎtoarele categorii de motive :

    1.Legalitate : Proiectul de exploatare aur și argint de la Roșia Montană se bazează pe o serie de acte a căror legalitate este sub semnul întrebării sau ferm infirmată în justiție. Licența de exploatare în baza căreia se presupune că ar urma să se deruleze activitatea este secretizată. specialiștii noștri au identificat mai multe posibile încălcări ale legii minelor. Mai multe acte – certificat de construcție, descărcare de sarcină arheologică – emise de autorități au fost contestate în justiție și au fost anulate definitiv și irevocabil.
    2.Economic : În scenariul cel mai optimist (1000 USD/uncie de aur) profitul maxim al proiectului poate fi de 3,2 miliarde USD ; pentru partea română el nu poate depăși 305 milioane dolari pe întreaga perioada de 16,2 ani de exploatare, dar profitul nu va fi accesibil înainte de 12 ani. RMGC comunică valori în continuă creștere ca fiind « beneficii indirecte » pentru România ; aceste valori sunt, de fapt, costurile de producție în integralitatea lor. Suma de 1,024 miliarde USD nu poate fi acceptată ca « beneficii indirecte » cât timp majoritatea utilajelor și substanțelor de procesare sunt achiziționate din import. Anexele contractului de asociere sunt inaccesibile, fiind declarate « secret de serviciu » ceea ce pune sub semnul îndoielii accesul părții Române la beneficii
    3.Social :
    3.1Comunitatea locală este dezrădăcinată prin relocarea multor localnici în alte localități. Din 1362 de familii, 960 (2000 de oameni) vor fi mutate (proces realizat în proporție de 77%).
    3.2Comuna este grav afectată de șomaj în condițiile în care Consiliul local a votat că Roșia Montană este o zonă monoindustrială. În consecință, accesul majorității localnicilor la activități economice alternative a fost interzis. (Cu o altă primărie, la 50 de km distanță, o comună – Rimetea – la fel de afectată de absența locurilor de muncă în minerit și prelucrarea minereurilor a devenit principala destinație turistică din România pentru cetățeni din Ungaria și Austria). După încheierea exploatării, RMGC va lăsa în urmă un teritoriu pustiu, inutilizabil.
    3.3Conform unui studiu comandat chiar de Gabriel Resources lui Independent Mining Consultants Ibc. în 2003 și prezent până nu de mult chiar pe site-ul companiei, proiectul va genera o medie de 217 locuri de muncă directe, cu un maxim de 248 în anul 8. În același timp, închiderea minelor din zonă va genera un total de 2300 de disponibilizări ceea ce face irelevantă oferta de locuri de muncă trâmbițată de proiect. Referirile la locuri de muncă indirecte (până la 6000 în declarațiile din campania RMGC) sunt nerealiste pentru o activitate de termen scurt, care se va încheia cu desființarea definitivă a mineritului în zonă.

    4.Mediu.
    4.1Proiectul preconizează utilizarea tehnologiei cu cianuri, care implică deversarea a sute de milioane de tone de deşeuri cianurate într-un bazin de 600 ha (suprafața cartierului Berceni), închis de un baraj de pământ (alocamente) situat la patru km în amonte de oraşul Abrud (10.000 locuitori). Va apărea probabilitatea unor accidente catastrofice, ca în cazurile cunoscute ale altor exploatări similare în lume : cutremur, alunecări de teren, supraîncălzire, neglijenţă umană, care ar duce la degajare de noxe şi la otrăvirea apelor freatice şi implicit a cursurilor de apă din România şi din țările învecinate.
    4.2Vor fi distruși prin escavare patru munți din jurul comunei Roșia Montană. Exploatarea de suprafaţǎ presupune mǎcinarea munţilor, umplerea vǎilor cu steril, dispariţia localitǎţilor şi transformarea ireversibilǎ a peisajului într-un deşert pe o suprafaţǎ de 2.300 ha. Concesiunea obţinutǎ de societatea canadianǎ cuprinde multe alte posibile exploatǎri similare, care pun în pericol un sfert din Carpaţii Apuseni.

    5.Distrugerea comunitatii umane din Roşia Montanǎ. Ameninţarea desfiinţǎrii integrale sau parţiale a satelor, cu şcolile, bisericile, casele şi cimitirele lor, dezrǎdǎcinarea populaţiei, divizarea familiilor în opozanţi sau partizani ai proiectului, au creat un climat de tensiune şi nesiguranţǎ în regiune şi au spulberat coeziunea socialǎ a acestei comunitǎţi vechi de douǎ mii de ani. Categoria de « roşia-munteni » este ştearsǎ de pe harta geo-politicǎ a ţǎrii.
    6.Distrugerea patrimoniului material şi imaterial. Roşia Montanǎ este una din primele localitǎţi atestate documentar în România (Alburnus Maior) şi unul dintre cele mai importante situri istorice naţionale. Zona cuprinde vestigii excepţionale : în subsolul Muntelui Cârnic există aproximativ 70 km de galerii care încep cu 7 km de galerii romane și dacice Este singurul loc din lume în care există o istorie a mineritului, neîntreruptă, de 2000 de ani. Muntele Cârnic a primit în 2004 aviz de descărcare de sarcină arheologică din partea Ministerului Culturii ; în 2008 instanțele au infirmat definitiv și irevocabil decizia ministerului. Pe 12 iulie 2011, împotriva acestei decizii, Ministerul a recidivat în ciuda recomandării Comisiei Naționale pentru Monumente Istorice de a înscrie Roșia Montană pe lista tentativă a patrimoniului UNESCO. Proiectul minier va distruge integral nu doar această « Veneție » subterană ci și 9 biserici – între care una ortodoxă din 1700 – și 10 cimitire, multe clădiri clasate ca monument istoric.
    7.Embargo-ul informațional. Aproape toate televiziunile importante, majoritatea publicațiilor naționale și din Translivania au fost « cumpărate » de publicitatea RMGC. Evenimentele și opiniile care nu convin RMGC sunt cenzurate. Nici chiar moțiunea anticianură a Parlamentului European nu a avut vizibilitate pentru cetățenii români. Protestul recent împotriva ministrului Kelemen Hunor a fost mai vizibil în străinătate decât în România.

    Coaliţia pentru salvarea Roşiei Montane solicitǎ autoritǎţilor române :

    1.Oprirea definitivǎ a actualui proiect de exploatare de la Roşia Montanǎ şi a oricǎrui alt proiect similar ca nocivitate în România.
    2.Implementarea unor politici realiste de dezvoltare durabilǎ, conform programelor promovate de Uniunea Europeanǎ.
    Regiunea posedǎ un potenţial economic diversificat, altul decât obsesiva industrie minierǎ. Nu este acceptabil ca în numele crizei economice sǎ fie compromise şansele generaţiilor actuale şi viitoare.
    3.Promulgarea legii anti-cianuri, dupǎ exemplul multor state europene,
    4.Declanşarea procedurilor de includere a Roşiei Montane ca sit protejat în lista patrimoniului mondial UNESCO.

    Coaliţia pentru salvarea Roşiei Montane :
    1. RPER-Rencontres du Patrimoine Europe-Roumanie Franta, presedinte Stefana Bianu stefanabianu2002@yahoo.com
    2. RPER România, presedinte executiv dr. Ioana Bogdan-Cataniciu
    3. ProPatrimonio România, presedinte Serban Cantacuzino
    4. ProPatrimonio Franta, presedinte Caroline d’Assay
    5. Asociatia Pro Patrimonio Transilvaniae, presedinte Horia Ciugudean
    6. ADERF-Association des Doctorants et Etudiants Roumains en France, preşedinte Cristina Sucalǎ
    7. Asociatia 21 Decembrie 1989, preşedinte Teodor Mǎrieş
    8. Fundatia TERRA Mileniul III, presedinte Lavinia Andrei
    9. Asociatia EcoAssist, presedinte Liana Buzea
    10. Asociatia Eco-Civica, presedinte Niculae Radulescu-Dobrogea
    11. Fundatia Centrul de Resurse Juridice – reprezentant av. Cǎtǎlina Rǎdulescu
    12. Fundatia Culturala Rosia Montana, presedinte prof. dr. Ioan Piso
    13. Fundatia Soros, director executiv Gabriel Petrescu
    14. Asociatia ARIN, director executiv Codruta Nedelcu
    15. Asociatia Românilor din Australia, presedinte Mihai Maghiaru
    16. Alliance Belgo-Roumaine, presedinte Ecaterina Evanghelescu
    17. CMR-Consilul Mondial Roman, presedinte Mihai Stan
    18. Consiliul Romano-American, presedinte Nicolae Popa
    19. Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni, vicepresedinte Daniela Soros
    20. Asociatia ARTRAD, presedinte Dan Ghelase
    21. Asociatia Salvati Dunarea si Delta, director Costel Popa
    22. Centrul de Arii Protejate si Dezvoltare Durabila Bihor, presedinte Paul Iacobas
    23. Clubul Montan Apuseni-CMA, presedinte Dan Moisa
    24. OVR – Organization Villages en Reseau-Belgique, presedinte Michel De Backer
    25. Asociatia Sighisoara Durabila, vice-presedinte Hans Hedrich
    26. Asociatia „Societatea Globală a Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Romani, presedinte Andrei Popovici
    27. Fundatia Ratiu pentru Democratie, vice-presedinte Indrei Ratiu
    28. Greenpeace Romania, campaigning and action coordinator Lucian Simion
    29.Centrul de Consultanta Ecologica Galati, presedinte Petruta Moisi
    30.Asociatia MaiMultVerde, manager comunicare Anamaria Bogdan
    31. Societatea Carpatina Ardeleana – Satu Mare, director executiv Janos Mark-Nagy eke@xnet.ro
    32. Societatea Ecologista Noua Alianta, presedinte conf dr Constantin Stoescu noua_alianta@yahoo.com
    33. Clubul de Turism si ecologie Transmont Fagarasi, presedinte Nicolae Mercurean trans_mont@yahoo.com
    34. Asociatia pentru Mediu si Turism Ulmul Cerasului, presedinte Petre Vasilescu ulmulcerasului@yahoo.com
    35.Asociatia ActiveWatch-Agentia de Monitorizare a Presei, coordonator departament Buna Guvernare Paul Chioveanu, paul@mma.ro.
    36. Asociatia Educational-Ecologica Ecotransilvania, presedinte Cosmin Ioan Moga, ecotransmet@yahoo.com
    37. Asociatia Eco-Breite – Sighisoara, Presedinte Alexandru Gota, sadjoy@mushrooms-discover.ro

    38. Asociatia ALMA-RO, ditrector executiv Eliza Teodorescu, office@alma-ro.ngo.ro

    39. Ratiu Family Charitable Foundation, Chairman Nicolae Ratiu, nicolae@regenthouse.com

    40. Organizatia Re.Generation, director Raluca Dan, contact.regeneration@gmail.com

    41. Societatea Timisoara, presedinte Florian Mihalcea, societatea.timisoara@gmail.com

    42. Association pour la Sauvergarde et la Mise en Valeur du Paris Historique, présidaent Pierre Housieaux, pierre.housieaux@paris-historique.org

    43. Asociatia pentru Protectia si Documentarea Monumentelor si Patrimoniului din Romania (Pro_Do_Mo), président arh. Cristian Mihu, cristian.mihu@pro-do-mo.ro.

    44. DALA Foundation, president Ovidiu Danes, ovidiudanes@yahoo.com

    45. OVR Solidarités, président Xavier RAMON, xavier.ramon@ovrfrance.org

    Personalitati co-semnatare:
    Sir David Alton of Liverpool, Life Peer of House of Lords, UK
    Pierre Housieaux, presedinte, Association pour la Sauvegarde et la Mise en Valeur du Paris Historique
    Dan C Mihailescu, scriitor
    Mircea Cartarescu, scriitor, publicist
    Mircea Mihaies, scriitor, publicist
    Dinu Flamând, scriitor, publicist
    Liviu Antonesei, scriitor, publicist
    Nicolae Prelipceanu, scriitor, ziarist
    Denisa Comanescu, poet, editor
    Florin Iaru, scriitor
    Cecilia Stefanescu, scriitor
    Armand Gosu, publicist
    Silvia Colfescu, director Editura Vremea
    Nicolae Henegariu, publicist
    Sorin Iliesiu, cineast, publicist
    Alex Leo Serban, critic film
    Alexandra Gulea, cineast
    Alexandru Herlea, prof dr Université de Technologie, Belfort, Franta
    Otilia Hedesan, prof dr Universitatea de Vest, Timisoara
    Elena Helerea, prof dr Universitatea Transilvania,
    Liviu Sofronea, prof dr Universitatea Transilvania, Brasov
    Ioan Mârza, prof dr Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca

    Ileana Costea, prof dr California State University, USA

    Magdalena E. Predeteanu, vicepresedinte, fondator al Romanian Heritage Foundation, USA
    Stere Gulea, cineast
    Mihaela Gulea, prof. dr. ASE
    Mihai Buculei, prof Universitatea de Arte Plastice Bucuresti, sculptor
    André Domon, prof Universitate Montreal, sculptor
    Sergiu Rudeanu, prof.dr. Univ. Bucureşti

    Laurenţiu Leuştean, cercetator ştiinţific Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române

    Alexandru Isaic-Maniu, prof.dr. ASE

    Monica Pîrvan, asist.univ., UPB

    Wanda Morariu, lector dr., UPB

    Irina Meghea, s.l.dr. UPB

    Mihai Popescu, cercetator stiintific la ISMMA al Academiei Române

    Doru Ştefănescu, prof.dr. Univ. Buc.

    Sorina Woinaroski, cercetator dr.

    Andrei Halanay, prof.dr., UPB

    Alexandru Isaic-Maniu, prof.dr. ASE

    Afrodita Iorgulescu, prof.dr. ASE

    Maria Berza, vice-presedinte Fundatia Pro Patrimonio

    Tudor Berza, cercetator dr Institutul de geologie, Bucuresti

    Şerban Basarab, cercetator ştiinţific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române

    Ecaterina Andronescu, prof.dr., rector UPB

    Octavian Stănăşilă, prof.dr. UPB

    Nicolae Manolache, cercetator ştiinţific la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Româna

    Ilinca Tomoroveanu, actriţă, director artistic TNB

    Marian Stănescu, actor TNB

    Nadia-Ruxandra Mezincescu, cercetator dr Academia Română

    Theodore Bucur, prof.univ. Franta

  28. Emil Vulcanescu Says:
    Adevărul despre proiectul Roşia Montană Raportul comisiei Grupului pentru Salvarea Roşiei Montane din Academia de Studii Economice 14 iunie 2010 Responsabil comisie: prof.univ.dr. Ion Gh. Roşca, rector Membrii comisiei: Prof.univ.dr. Felicia Alexandru Prof.univ.dr. Coralia Angelescu – Şef catedră Prof.univ.dr. Marius Băcescu- membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România Prof.univ.dr. Florina Bran – Prodecan Conf.univ.dr. Ildiko Ioan Prof.univ.dr. Afrodita Iorgulescu Prof.univ.dr. Alexandru Isaic-Maniu Prep.univ.drd. Raluca Lădaru Prof.univ.dr. Gheorghe Manea – Cercetător Prof.univ.dr. Victor Manole – Decan Prof.univ.dr. Gabriel Popescu Conf.univ.dr. Carmen Valentina Rădulescu Prof.univ.dr. Toma Roman Prof.univ.dr. Mirela Stoian – Prodecan Prof.univ.dr. Radu Voicu Cuprinsul 1.Care proiect ? 2.Titularul proiectului 3.Licenţa 47 4.Problemele economice ale proiectului 4.1 Beneficiile pentru România 4.1.1 Beneficiile directe 4.1.2 Beneficiile indirecte 4.2 Pierderile pentru România 4.2.1 – pierderi sociale 4.2.2 – pierderi culturale 4.2.3 – pierderi de mediu 4.2.4 – pierderea aurului 4.3 O problemă deschisă 4.4 Rezumat 5.Riscurile pentru România 5.1 Riscul financiar 5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC 5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei 5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere 5.2 Riscul de mediu 5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice 5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare 5.2.3 Riscul alunecărilor de teren 6. Comparaţia cu mine de aur din lume 7.Analiza situaţiei “fără proiect” 8.Articolele 135, 136 din Constituţie şi criza mondială 9.Luptă inegală 10.Concluzii Motto: Salvaţi Roşia Montană O deviză pentru care trebuie să luptăm toţi românii. Să apărăm această bogăţie naturală, aurul, împreună cu patrimoniul cultural-istoric de importanţă naţională şi universală, împotriva celor însetaţi de îmbogăţire în defavoarea neamului românesc. 2005, geolog Aurel Sîntimbrean, fost inginer şef Roşiamin Marea deosebire între proiectul Roşia Montană şi exploatările miniere ale aurului active în lume astăzi este că la Roşia Montană aurul se exploatează de peste 2000 de ani, pe când celelalte exploatări sunt recente (începute în secolul 20 sau chiar 21). De aceea, la Roşia Montană concentraţia în aur a zăcământului este acum slabă (1,3 g./t), pe când, la exploatările noi, concentraţia în aur este bogată (3-7 g/t) sau foarte bogată (20-30 g/t). În consecinţă, la Roşia Montană sunt acum mai importante localitatea şi istoria ei, patrimoniul arheologic minier şi cel construit, spiritul locului, decât aurul care mai există în zonă – aşa cum perla dezvoltată într-o scoică devine mai importantă decât scoica. Trebuie să lăsăm Roşia Montană şi generaţiilor următoare pentru încă 2000 de ani cel puţin, nu să o distrugem, ca sa luăm tot aurul acum. Avem datoria să salvăm Roşia Montană de lăcomia unora şi de lipsa de informare a altora. 1.Care proiect ? S-a plecat în 1995, de la un proiect doar de explorări în iazul de decantare de lângă Gura Roşiei şi, prin „rostogolire”, s-a ajuns, trecând prin proiectul RMGC din 2002, la proiectul RMGC din 2004. Proiectul RMGC, prezentat în decembrie 2004 în documentul “Memoriul de Prezentare a Proiectului”, pe scurt MPP, o dată cu demararea pentru a doua oară (prima dată în sept. 2002, retrasă în 2003) a procedurii de obţinere a acordului de mediu, se prezintă astfel: Perimetrul licenţei de exploatare este de 2388 ha ([MPP], pag. 9); se vorbeşte de 218 milioane tone total minereu măcinat în cei 17 ani de viaţă a minei, de 261 milioane tone de steril în cei 17 ani , se vor prelucra (măcina) 13 milioane tone minereu în medie pe an, cu un conţinut de aproximativ 1,52 grame aur/tonă (recent 1,3 g/t Au) şi 7,47 grame argint/tonă; pentru extragerea aurului se vor folosi, anual, 91.860 tone substanţe periculoase, dintre care 12.000 tone cianură de sodiu. Proiectul va afecta 4 munţi prin exploatare la suprafaţă, în cariere (menţionăm că timp de circa 2000 ani, până în 1970, aurul a fost exploatat în subteran, prin galerii): Cetate (care a fost exploatat la suprafaţă din 1970 de către Minvest în mina mică de 400.000 tone minereu anual, mină care a fost închisă în 2006) şi Cârnic în primii 7 ani, apoi Orlea şi Jig-Văidoaia; carierele se vor extinde la adâncimi cuprinse între 220 şi 260 metri ([MPP] pag. 44) sub nivelul topografic actual; reziduurile obţinute din prelucrarea minereului vor forma un iaz de decantare cu suprafaţa de 299,8 ha, care va avea un baraj de 185 m înălţime, la 2 km de oraşul Abrud, în locul actualului sat Corna. Se prevede posibilitatea ca o eventuală carieră la Bucium să aducă reziduurile tot în acest iaz de decantare (RMGC a avut, tot prin transfer de la Minvest, o licenţă de explorare la Bucium, care a expirat în 2007, şi acum aşteaptă aprobarea pentru transformarea ei în licenţă de exploatare, de îndată ce proiectul Roşia Montană ar fi aprobat). Proiectul, a cărui zonă industrială are suprafaţa totală de: 1376,17 ha, va afecta 4 sate din cele 16 câte are comuna Roşia Montană, cel mai afectat fiind satul Roşia Montană. Proiectul va afecta 960 familii (adică 2064 persoane) din cele 1362 familii (reprezentând 3865 persoane) câte erau în 2002 în comuna Roşia Montană (până în prezent au fost cumpărate de către RMGC 77% din proprietăţile care cad în zona proiectului). Este prevazută în proiect o zonă protejată, care va fi în jurul centrului istoric, şi va cuprinde 140 case (din care 33 sunt monumente istorice). 9 case monument istoric ar trebui declasificate, câteva biserici şi cimitire ar trebui mutate. Este o pură iluzie că obiectivele arheologice propuse spre conservare în proiect ca şi centrul istoric al satului Roşia Montană, pus într-o zonă protejată, aflate toate între cele 4 cariere deschise, vor rezista exploziilor planificate (şi prafului produs de explozii) şi trepidaţiilor produse de cele 23 de autobasculante de transport de mare tonaj (150 t) care vor circula la Roşia Montană timp de 16 ani, 365 zile pe an, 24 de ore pe zi, cum prevede proiectul ([MPP], pag. 136,143). Proiectul va afecta importante ecosisteme terestre şi acvatice. Graficul proiectului ar fi: perioada de construcţie de 2-3 ani, perioada de exploatare de 17 ani, perioada de închidere a activităţilor miniere de 2 ani. Deşi minereul este sărac, de ce este totuşi foarte rentabil proiectul Roşia Montană pentru compania Gabriel Resources (este o “proprietate trofeu” „Trophy Asset”, [2001 AR], pag. 6, 12) ? pentru că: – raportul steril-minereu este foarte scăzut, – procesarea este convenţională simplă, – infrastructura este foarte bună (drumuri bune, existenţa unor linii de înaltă tensiune care travesează zona, sursa majoră de apă în apropiere, legături bune cu aeroporturi) şi – zona a avut statutul de zonă dezavantajată (primit în 1999, pentru 10 ani) ([2001 AR], pag. 12). Acest proiect nu mai este valabil după anularea definitivă, de către Curtea Supremă, în decembrie 2008, a “Certificatului de descărcare de sarcină arheologică 4/2004”; astfel, masivul Cârnic, obiectivul central al proiectului, redevine sit arheologic protejat de lege. Deci, RMGC trebuie sa elaboreze un nou proiect, fără masivul Cârnic. Amintim că: – Ministerul Culturii a demarat acţiunea de înscriere a Roşiei Montane pe lista monumentelor din patrimonial mondial UNESCO. – la 5 mai 2010, Parlamentul European a adoptat cu o majoritate zdrobitoare rezoluţia pentru interzicerea până la finele lui 2011 a mineritului pe bază de cianuri în Uniunea Europeană, cu recomandarea către statele UE să nu încurajeze noi proiecte de minerit pe bază de cianuri până la interzicerea totală din 2011. In continuare, ne vom referi la proiectul RMGC din 2004, pe scurt proiectul, care însă nu mai este valabil la această dată. 2. Titularul proiectului Titularul proiectului este societatea mixtă Roşia Montana Gold Corporation, pe scurt RMGC. – S-a plecat în mai 1995, de la un program de explorări (foraje) în iazul de decantare al Roşiamin de lângă Gura Roşiei ([MPP], pag. 15). – La 7 iunie 1997, a fost înfiinţată societatea mixtă Euro Gold (actuala RMGC) ([1997 AR], pag. 18) – iniţial între: Gabriel Jersey 65 % (capitalizarea iniţială de 357.000 USD), actuala Minvest Deva 33,8 %, 3 acţionari minoritari privaţi cu câte 1,2 %. – In 1999, participarea lui Gabriel a crescut de la 65% la 80%, în urma elaborării unui studiu de pre-fezabilitate ([1999 AR], pag. 2); Minvest Deva deţine 19,31%, iar cele 3 firme private câte 0,23%. – In timpul anului 2009, Gabriel a cumpărat acţiunile a doi din cei trei acţionari minoritari privaţi. Astfel, în 2010, Gabriel deţine 80,46 %, Minvest Deva 19,31% şi o firmă privată 0,23 % ([2009 GFS], pag. 13) . Acţionarul majoritar al RMGC este compania Gabriel Resources Ltd, pe scurt Gabriel, sau Compania, înfiinţată în 1996: în mai 1996, compania Starx Resources Ltd., reactivată, încorporează compania Gabriel Resources Limited („Gabriel Jersey”), compania părinte, Starx Resources Ltd., fiind rebotezată „Gabriel Resources Ltd.” (“Gabriel”) -simbol GBU pe bursa din Vancouver ([1997 AR], pag. 17, 18). Compania are un segment de operare: achiziţia, explorarea şi dezvoltarea de proiecte de metale preţioase localizate în România (“The Company has one operating segment: the acquisition, exploration and development of precious metal projects located in Romania.” [2009 GFS], pag. 22). Se observă că Gabriel nu are în domeniul său de activitate “exploatarea”, ci doar “explorarea”. De aceea, credem că RMGC va vinde afacerea în momentul în care ar ajunge cu dezvoltarea proiectului Roşia Montană până la obţinerea licenţei de exploatare şi a acordului de mediu. De altfel, în tot acest timp, RMGC (Gabriel) nu a făcut decât explorări la Roşia Montană, exploatare a făcut Minvest, prin sucursala sa Roşiamin, până în 2006. Se pune problema de ce atunci RMGC a preluat de la Minvest licenţa 47, care era o licenţă de exploatare şi nu a luat o licenţă de explorare? Vom vedea mai departe, la punctul 3. La 31 decembrie 2009, Compania nu are bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea Proiectului şi de aceea va necesita finanţare adiţională, care dacă nu este obţinută, va avea ca efect reducerea activităţilor şi întârzieri ale proiectului (“As at December 31, 2009 the Company had no sources of operating cash flows and does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which, if not raised, would result in the curtailment of activities and Project delays.” [2009 GFS], pag. 7). Nici în 2007 Compania nu avea bani suficienţi pentru a finanţa dezvoltarea proiectului; atunci se gândea chiar la o evaluare a alternativelor strategice ( “The Company does not have sufficient cash to fund the development of the Project and therefore will require additional funding which if not raised would result in the curtailment of activities and result in Project development delays or a review of strategic alternatives.”” [2007 FQR], pag. 27). Să observăm că Gabriel nu are bani să finanţeze dezvoltarea proiectului, dar RMGC are bani să plătească o campanie agresivă şi mincinoasă în media cu cele 4 miliarde pe care le-ar câştiga chipurile România din acest Proiect. In decembrie 2004, Gabriel a împrumutat 971.000 USD lui Minvest şi celor 3 companii private – cei patru acţionari minoritari – pentru a-şi achita contribuţia la mărirea de capital a RMGC, urmând a returna banii lui Gabriel când vor primi dividende (“In December 2004, the Company loaned a total of US$ 971 thousand to the four minority shareholderswho hold an aggregate of 20% of the shares of RMGC to facilitate a statutory requirement to increase RMGC’s total share capital. The loans are non-interest bearing and are to be repaid as and when RMGC distributes dividends to its share holders.” [2007 AR], pag. 24). In decembrie 2009, Gabriel a mai împrumutat 40 mil. USD lui Minvest (19,31%) şi companiei private (0,23%) – cei doi acţionari minoritari ai RMGC – pentru a-şi achita partea care le revine din mărirea de capital a RMGC, urmând a returna împrumutul când RMGC va da dividende (Mărirea de capital la RMGC a fost de 216 mil. $, din care 174 mil. $ Gabriel şi 42 mil $ Minvest şi compania privată) ([2009 GFS], pag. 13, 16). Cum de s-a asociat statul român, prin compania falimentară Minvest, cu o companie fără experienţă în exploatare şi fără bani ? – rămâne întrebarea fierbinte la care trebuie să primim un răspuns. 3. Licenţa 47 Licenţa de exploatare 47/1999 a fost acordată prin H.G. nr. 458 din 10 iunie 1999 lui Minvest ca titular şi lui RMGC ca afiliat (prin art. 11, art. 46 şi prin interpretarea în favoarea lui Gabriel a Art. 15 din Legea minelor 61/1998). Minvest a făcut exploatare, prin sucursala sa Roşiamin, iar RMGC (Gabriel) a făcut explorare. Licenţa 47 a fost transferată (conform art. 14 din Legea Minelor 61/1998) de la Minvest la RMGC prin Ordinul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, pe scurt ANRM nr. 310/9.10.2000, Minvest ramânând companie afiliată. Deci, prin ordin al ANRM, participarea statului de 100% a fost diminuată la numai 19,31% ! Acelasi lucru s-a întâmplat la Bucium şi Certej ! Să remarcăm că Legea 61 prevede doar titular pentru o licenţă, nu şi afiliat, şi că licenţele, atât cea de exploatare cât şi cea de explorare, sunt exclusive. Deci, normal era ca Minvest să exploateze cu Licenţa de exploatare 47, iar RMGC putea şi trebuia să ceară o licenţă de explorare pe acelaşi perimetru al Licentei 47, conform Art. 15. Dar ingineria cu licenţa mixtă – de exploatare şi explorare – dovedeşte înţelegerea dintre ANRM şi Gabriel, în folosul firmei private. Pentru că una este să le spui acţionarilor că ai o licenţă de explorare, care se acordă pentru 5 ani plus încă maximum 3 ani, şi alta este să te lauzi că ai o licenţă de exploatare, care se acordă pentru 20 de ani, plus – eventual – încă câte 5 ani. Să remarcăm că Art. 15 din Legea minelor 61/1998 devine Art. 25 în Legea minelor 85/2003, şi acesta nu mai permite unor persoane juridice, alta decât titularul licenţei, dreptul de explorare/exploatare pentru aceleaşi resurse minerale – în speţă aurul şi argintul la Roşia Montană: – Legea 61/1998, Art 15. – In limitele unui perimetru de exploatare autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru unele resurse minerale, cu acordul titularului. – Legea 85/2003, Art 25. – In limitele unui perimetru de explorare/exploatare, autoritatea competenta poate acorda, în conditiile legii, unor persoane juridice, altele decat titularul licentei, dreptul de explorare şi/sau exploatare pentru alte resurse minerale, cu acordul titularului. Perimetrul Licentei 47 a fost modificat de 3 ori, prin acte adiţionale elaborate de ANRM, în favoarea lui RMGC (Gabriel): perimetrul iniţial era de aproximativ 1200 ha, şi era orientat est-vest; aproape sigur nu conţinea masivul Cârnic; a fost mărit în 1999, la 2122 ha, ca să conţină şi Cârnicul cel puţin; a fost mărit în 2001, la 4282 ha ([DP], pag. 8), adică la toată suprafaţa comunei Roşia Montană (16 sate), a fost micşorat în 2004, la 2388 ha, şi este orientat nord-sud (s-a ajuns astfel la situaţia absurdă – şi ilegală credem – că perimetrul licenţei nu mai conţine uzina de prelucrare din Gura Roşiei, folosită de Roşiamin până în 2006). Să observăm că s-a modificat de fapt perimetrul de explorare al lui RMGC (Gabriel), şi nu perimetrul de exploatare al lui Minvest. Să mai menţionăm că ambele legi ale minelor nu permit modificarea prevederilor licenţei (din care face parte şi perimetrul) : Legea Minelor 61/1998, prin Art. 11: “Prevederile licenţei rămân valabile pe toată durata acesteia, în conditiile existente la data încheierii” , – Legea Minelor 85/2003, Art. 60 (1): “Prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare aprobate de Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”. şi că perimetrul unei licenţe de explorare poate fi doar micşorat. Licenţa nr. 47/1999 era deci pentru exploatarea veche, de mici dimensiuni (400.000 tone minereu anual), în carieră deschisă în muntele Cetate, exploatare închisă în 2006 ca fiind nerentabilă, nu pentru proiect. În Raportul la Studiul de EIM, ca şi în alte documente precedente, RMGC face fals referire la Licenţa de exploatare nr. 47/1999 ca fiind licenţa pentru proiect (Vol. 7, pag. 4, de exemplu). RMGC nu poate face exploatarea prevăzută în proiectul său cu Licenţa de exploatare 47 şi Legea Minelor 85/2003 nu prevede operaţia de modificare (actualizare) a unei licenţe de exploatare, cum fals afirmă RMGC: „Actuala licenţă de exploatare va trebui modificată în conformitate cu noile cerinţe. Ea va fi eliberată de ANRM, RMGC căutând sa finalizeze cererea de modificare după aprobarea EIM.” (Raport Studiu EIM,Vol. 7, pag. 6) . RMGC trebuie să ceară o nouă licenţă de exploatare, pentru cele 4 cariere prevăzute în proiectul său, configurat abia în 2001; noua licenţă de exploatare ar trebui să fie aprobată de Guvern, nu de ANRM. Pentru a începe activităţile miniere prevăzute în această eventuală nouă licenţă, RMGC ar fi avut nevoie de acordul de mediu ! Procedura de obţinere a acordului de mediu, declanşată în decembrie 2004, prin depunerea MPP, trebuia să urmeze şi nu să preceadă pe cea a obţinerii licenţei de exploatare (conform Legii Minelor 85/2003, Art. 20, alin. (1), lit. c) şi Art. 22, alin. (1), lit. d) ). RMGC nu poate să obţină o licenţă de exploatare nouă, pentru Proiect, sub legea Minelor 85/2003, deoarece la Art. 18, alin. (2), se spune că: „Licenţa de exploatare se acordă: a) direct titularului licenţei de explorare, la solicitarea acestuia, …; b) câştigătorului unui concurs public de ofertă, … .” Dar RMGC nu a fost titularul unei licenţe de explorare, ci a fost (este) titularul unei licenţe de exploatare. Să observăm că nici nu se poate organiza un concurs public de ofertă pentru Roşia Montană, deoarece Art. 11 din Legea Minelor 85/2003 interzice strict efectuarea de operaţii miniere – deci explorare/exploatare – la Roşia Montana, din cauza patrimoniului arheologic de importanţă mondială (galerii romane şi dacice unice în lume): – Art. 11 alin. (1) : „Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale,…., precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.” – alin. (2): „Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.” In mai 2006, Minvest a încetat permanent toate operaţiile miniere la Roşia Montană şi a predat un plan de închidere a minei care a fost aprobat ([2009 FQR], pag. 36). Conform Legii Minelor 85/2003, Art. 52, titularul licenţei 47, adica RMGC, a cerut închiderea minei. Conform Art. 31, concesiunea minieră încetează şi, deci, considerăm că Licenţa 47 trebuia să fie anulată (retrasă). Ea este însă încă activă în listele ANRM, în interesul RMGC! Licenţa 47 este secretă. Se pot deduce însa logic, din documentele publice ale lui Gabriel, prevederile ei şi se poate vedea cum legile minelor au fost, credem, încălcate de ANRM, în favoarea RMGC. Cerem desecretizarea licenţei 47 şi a anexelor sale ! 4. Problemele economice ale proiectului Vom analiza: 4.1. Beneficiile pentru România 4.2. Pierderile pentru România 4.3. O problemă deschisă 4.4. Rezumat 4.1. Beneficiile pentru Romania Vom analiza aici: 4.1.1 Beneficiile directe 4.1.2 Beneficiile indirecte. Câteva observaţii pentru început: Aflăm din documentele lui Gabriel despre evoluţia costului de construcţie a minei necesar pentru a trece la exploatarea prevăzută în proiect : 253 milioane USD în 2001 ([2001 AR], pag. 6) 437 milioane USD în 2002 ([2002 AR], pag. 10) 638 milioane USD în 2006 ([2005 AR], pag. 14) 876 milioane USD în 2009 ([2008 AR], pag. 3). Explicaţia noastră pentru aceste creşteri este că acest cost a fost greşit evaluat, datorită incapacităţii RMGC de a face un proiect bun. Nu cunoastem ca RMGC să fi dat o explicaţie a acestor creşteri. Aflam din documentele lui Gabriel de asemenea despre involuţia concentraţiei medii de aur în depozitul de la Roşia Montană: Concentraţia medie de aur la tona de minereu Cantitatea de minereu Documentul 1,7 g/t Au 45.000.000 t [1998 AR] 1,52 g/t Au 218.000.000 t [2002 AR], [2003 AR], [2004 AR], [MPP] 1,46 g/t Au 215.000.000 t [2005 AR], [EIM] 1,3 g/t Au 215.000.000 t site-ul lui Gabriel în 2010 ––––––––––––––––––––––––––––––––––– 0,86 g/t 29.000.000 t Regia Deva 1995 în [1997AR], pag. 8 Care sa fie adevărul ? In [2005 AR], pag. 3, găsim următoarele date legate de proiect: 2 miliarde USD (cel putin) infuzaţi în economia României pe durata de viaţă a minei, 1.200 locuri de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei, 600 locuri de muncă directe create în medie pe durata de viaţă a minei, 6.000 locuri de muncă indirecte create în medie pe durata de viaţă a minei. In [2006 AR], pag. 12, găsim 2,5 miliarde USD infuzaţi în economia României pe durata de viaţă a minei. Pe cand în 2010, găsim pe site-ul lui Gabriel şi în reclamele agresive promovate la televiziune de RMGC, următoarele date legate de proiect: 4 miliarde USD (cel putin) infuzaţi în economia României pe durata de viaţă a minei, 2.300 locuri de muncă create în medie pe durata de 2 ani de construcţie a minei, 880 locuri de muncă directe create în medie pe durata de viaţă a minei, 3.500 locuri de muncă indirecte create în medie pe durata de viaţă a minei. Cum este posibil să existe aceste fluctuaţii în datele proiectului dacă nu din cauza neseriozităţii sale? Ca să glumim, atunci să mai aşteptăm câţiva ani cu acest proiect, dacă cu fiecare an care trece creşte şi suma infuzată în România cu 0,5 miliarde dolari! In iulie 2009, redevenţa minieră a crescut de la 2% la 4%. RMGC declară că până acum a investit în România peste 400 milioane USD (www.gabrielresources.com – Corporate profile – 10 mai 2010) . Ar fi utilă publicarea de către RMGC a unei liste a acestor ‘investiţii’, ca să vedem ce conţine. Să intrăm acum în detalii: Beneficii pentru România de 4 miliarde USD ? Exagerări grosolane ! Un astfel de proiect generează beneficii directe din redevenţa minieră, din taxe şi plata salariilor şi beneficii indirecte din generarea unor afaceri şi investiţii secundare. În 2010, RMGC spune că va aduce beneficii directe şi indirecte României de 4 miliarde USD pe durata de circa 20 ani (2 ani (construcţia minei) + 16 ani (de viaţă a minei) + perioada de închidere a minei ), şi anume: beneficii directe de 1,7 miliarde USD, beneficii indirecte de 2,3 miliarde USD (www.gabriel resources.com – Corporate profile – 10 mai 2010). În contextual cel mai favorabil pentru RMGC, de 1.000 USD/uncia de aur pe toată viaţa minei şi fără costuri pentru reabilitarea mediului, estimăm [2] că proiectul va genera un profit direct (dupa scăderea taxelor) pentru investitor (Gabriel) de maximum 3,2 miliarde USD. Este un nonsens să credem că România va beneficia de 4 miliarde USD, adică mai mult decât Gabriel. 4.1.1 Beneficii directe pentru Romania de 1,7 mld. USD ? Observaţie. Beneficiile directe pentru România erau de 583 milioane USD pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 17, 18). – Beneficiile sub formă de venituri la bugetul de stat constau din: – impozit pe profitul RMGC (16%), – taxa de redevenţă minieră (4%). In scenariul cel mai optimist (1.000 USD/uncie), estimăm [2] aceste beneficii la aproximativ 863 milioane USD pe durata de viaţă a minei (adică de aproximativ 40 milioane USD /an pentru fiecare din cei 20 ani de viaţă) . – Beneficiile sub formă de dividende şi alte taxe In scenariul cel mai optimist, profitul cumulat al Minvest (România) după 16 ani este estimat de noi [2] la 305 milioane USD. Minvest (Romania) va rambursa partea sa (19,31 %) de capital la RMGC – plus împrumuturile făcute la Gabriel pentru acoperirea majorărilor de capital – din dividende, când le va primi. Gabriel estimează intervalul de timp de la începutul exploatarii când va avea beneficii (payback) la: 5,2 ani – dacă preţul aurului este de 600 USD/uncie, 3,5 ani – dacă preţul aurului este de 750 USD/uncie, 2,7 ani – dacă preţul aurului este de 900 USD/uncie. Noi [2] apreciem că payback-ul pentru România este de circa 12 ani, la un preţ al aurului de 1.000 USD/uncie. Apreciem că “taxele pe dividende” de la Gabriel nu vor ajunge la buget, deoarece acţionarii sunt în majoritate companii offshore, fără taxe. 4.1.2 Beneficii indirecte pentru România de 2,3 mld. USD ? Observaţie. Beneficiile indirecte pentru România erau de 1,024 mld. USD pentru primii 17 ani de operare, la 350 USD/uncie ([MPP], pag. 18). RMGC pretinde că în totalitate costurile sale de productie (operare) constituie “beneficii indirecte pentru România”, deoarece cheltuielile se fac în România. Total fals ! Costul de producţie (project operating cost) este estimat (în [2009 FQR], pag. 9) la 12,57 USD pe tona de minereu (a fost de 9,46 USD în 2005, 6,48 USD în 2004, 4,99 în 2000, deci creşte mereu în timp). Amintim (din [MPP], pag. 43) următoarele date pe durata de viaţă a minei (17 ani): Total minereu: 218 milioane tone Total steril: 261,5 milioane tone Total excavat: 479,5 milioane tone. Costul de producţie provine din: – minerit 22,9%, – procesare şi stocare 65,5 %, – activităţi generale şi administrative 11,6 %. Mineritul implică excavarea/ distrugerea a 4 munţi şi deci modificarea peisajului în mod ireversibil. Este “beneficiu indirect” sau o pierdere imensă pentru România ? Procesarea are loc într-o uzină închisă şi implică în principal : – consumul unor chimicale importate (inclusiv cianura), – energie electrică şi apă. – Importurile nu sunt beneficii pentru economia naţională. – Consumul resurselor energie electrică şi apă sunt o pierdere pentru economia naţională şi nu un “beneficiu indirect”. Stocarea unor cantităţi uriaşe de deşeuri toxice duce la contaminarea solului şi chiar la contaminarea pânzei freatice, deci nu sunt “beneficii indirecte”. Singurul beneficiu pentru România este reprezentat de componenta “activităţi generale şi administrative”. De această componentă profită într-adevăr direct unii oficiali din administraţia locală şi centrală; dar ea poate contribui şi la procesul de corupţie, care nu este un beneficiu pentru România. a) Revitalizarea zonei ? – Proiectul minier nu foloseşte resurse procesate local. Principala materie primă în activitatea minei este minereul, care este direct procesat de companie, cu propriile echipamente de import. Unele produse chimice ar putea fi achiziţionate din România, dar acest lucru nu va avea mai mult ca sigur un impact semnificativ asupra industriei chimice locale. – Produsul final al proiectului este aurul. În România însă nu există o piaţă de desfacere a aurului şi nu există o industrie de procesare a aurului . BNR a anunţat oficial că rezervele naţionale de aur sunt suficiente (103 t). Pieţele de desfacere ale RMGC sunt deci în străinătate şi compania va exporta întreaga sa producţie. Mai mult decât atât, existenţa unei activităţi miniere de asemenea proporţii îi descurajeaza pe alţi potenţiali oameni de afaceri să investească în regiune. Pe lângă minerit, regiunea are un potenţial semnificativ şi imediat pentru o dezvoltare bazată pe turism (agroturism şi turism cultural), precum şi pentru activităţi economice bazate pe creşterea animalelor etc. Aceste activităţi alternative nu pot fi dezvoltate într-o zonă în care mediul înconjurător /apă, sol, aer/ va fi afectat în mod considerabil de activitatea de tip minier. Mina, în special din cauza că este la suprafaţă, exclude dezvoltarea potenţială a unor activităţi diversificate şi de durată, care ar putea oferi locuri de muncă şi venituri populaţiei. Oricât de sigure ar fi măsurile de protecţie a mediului pe care le va aplica RMGC, nici un investitor şi nici un turist nu-şi va asuma riscul să vină în apropierea unei mine de aur care utilizează cantităţi aşa de mari de cianuri. A ignora acest aspect ar însemna o totală neînţelegere a psihologiei investitorilor şi turiştilor. Proiectul Roşia Montană este un caz tipic de activitate principală care nu se bazează pe resurse procesate local şi nu generează nici o activitate economică corelată. Din punct de vedere economic aşadar, pretenţia RMGC că proiectul va avea un impact pozitiv asupra economiei locale şi naţionale este nerealistă. b) Ocuparea forţei de muncă ? (Locurile de muncă şi somajul) RMGC a anunţat că “va crea un număr semnificativ de locuri de muncă, temporare şi permanente”. Conform Studiului de fezabilitate al RMGC, numărul total de angajaţi va fi de 500 în momentele de exploatare maximă. Numărul locurilor de muncă directe, în medie, pe durata de viaţă a minei, a crescut şi el însă în timp: 500 în [DP], pag. 11, 560 în [2004 AR], pag. 29, [MPP], pag. 19, 600 în [2005 AR], pag. 3, 880 pe site-ul lui Gabriel în 2010 şi în recenta reclamă susţinută de domnul Bogdan Baltazar. Dar în studiul comandat de Gabriel lui Independent Mining Consultants Inc. în 2003 , care se afla pe site-ul lui Gabriel, dar a fost retras, există tabele cu meseriaşii şi numărul lor pe fiecare an, media fiind de 217 locuri de muncă directe (maximum 248 locuri în anul al 8-lea de viaţă). Dacă acest Proiect este similar altor proiecte gestionate de companii străine, atunci multe din slujbele bine plătite vor fi oferite străinilor. Dacă se va pune problema scăderilor costurilor, varianta scăderii numărului de angajaţi se ia prima în calcul. Aşadar, o scădere a numărului locurilor de muncă pe termen lung este de aşteptat, şi scăderea va fi aproape cert în randul localnicilor angajaţi. Problema locurilor de muncă este critică în zonă. Inchiderea în 2006 a minei de stat existente a afectat circa 800 (775) de muncitori. Mai mult, închiderea minei de cupru de la Roşia Poieni (pentru a se face loc RMGC) va afecta alţi 1.500 de muncitori. Sarcina disponibilizării a 2.300 de muncitori şi a compensării lor va reveni bugetului de stat al României. Angajarea a circa 300 de oameni de către RMGC nu va fi simţită şi nu va soluţiona problema locurilor de muncă, în condiţiile în care 2.000 de oameni vor rămâne fără ocupaţie şi venituri. Dar poate mulţi dintre ei au fost relocaţi deja de către RMGC, înainte de termen. RMGC presupune că deschiderea minei va crea locuri de muncă indirecte. În descrierea Proiectului [MPP], RMGC a calculat între 5 şi 7 , apoi între 3 şi 5, locuri de muncă indirecte pentru un loc de muncă la mină. Această estimare este total nerealistă, este o exagerare. În 2005 ne prezentau 6.000 locuri de muncă indirecte, în 2010 doar 3.500: ce să mai credem ? Crearea de locuri de muncă indirecte este asigurată doar de o activitate cu legături economice în aval şi amonte, nu de o mină pe termen scurt. Distrugerea terenurilor agricole şi a pădurilor, care oferă o sursă de venituri pentru populaţia locală, va genera şi mai multă sărăcie. În perioada 1997-1999 a avut loc prima restructurare a forţei de muncă din minerit, în urma unui decret guvernamental. Cei care au beneficiat atunci de pachetul financiar oferit în compensaţie de guvern au devenit fermieri. Standardele lor de viaţă sunt relativ scăzute, dar au suficient teren, animale, resurse forestiere pentru a-şi hrăni familiile şi a-şi asigura căldura în timpul iernii. Dacă ar fi strămutaţi – relocaţi şi şi-ar pierde terenurile, ar muri de foame. Nu este greu de imaginat ce se va întâmpla cu majoritatea şomerilor care vor fi privaţi de aceste resurse. Sarcina de a oferi ajutoare sociale va reveni tot bugetului de stat al României, nu RMGC. RMGC spune, în [EIA], că fără proiect şomajul va creşte la 90%. Total greşit, pentru că numără ca şomeri şi pensionarii şi ţăranii care lucrează în gospodăriile lor de subzistenţă (să nu uităm că Roşia Montană este un sat, nu un oraş). RMGC are o mare contribuţie la şomajul din 2010 în zonă. Incă din 2002, când RMGC a cerut şi a obţinut de la Consiliul local al comunei Roşia Montană modificarea PUG-ului şi PUZ-ului comunei şi declararea prematură (pentru că proiectul nu a fost aprobat) a unei suprafeţe de 1376,16 ha drept zonă industrială minieră ([MPP], pag. 20), nici o altă activitate minieră nu a mai fost permisă în zonă, în aşteptarea proiectului ‘salvator’. Comuna Roşia Montană (16 sate) are o suprafaţă de 4200 ha, 3865 locuitori (conform recensământului din 2002) şi 1362 familii; vor fi afectate de proiect 960 familii ([MPP], pag. 159) – 77% au fost deja relocaţi . In medie, în 2004, în 25% din gospodării exista un angajat Minvest şi în circa 7% din gospodării exista un angajat RMGC ([MPP], pag. 158). Proiectul ar putea afecta 33 de activităţi comerciale. Cele mai multe sunt băcănii sau magazine universale, baruri sau o combinaţie a ultimelor două ([MPP], pag. 158). Nu este nevoie să spunem ce se va întâmpla la închiderea minei, pentru că problema asigurării necesarului de trai al populaţiei va apărea încă din primii ani de exploatare şi se va înrăutăţi cu timpul. RMGC nu va soluţiona problema locurilor de muncă. Dimpotrivă, va genera o rată a şomajului mare şi o sărăcire considerabilă a populaţiei. Bugetul de stat al României va trebui să acopere aceste pierderi. De asemenea, diferenţele majore de nivel de trai între majoritatea aflată în şomaj şi puţinii angajaţi ai RMGC va crea şi mai multe tensiuni sociale şi poate şi o creştere a criminalităţii. 4.2 Pierderi (costuri) pentru Romania RMGC face o propagandă agresivă privind beneficiile pentru România, dar ignoră total pierderile pentru România aduse de proiect, pierderi care care pot fi clasificate astfel: 4.2.1 – pierderi sociale 4.2.2 – pierderi culturale 4.2.3 – pierderi de mediu 4.2.4 – pierderea aurului 4.2.1 Pierderi sociale Proiectul este localizat într-o zonă populată, cu importanţă istorică şi culturală foarte mare pentru România. Deci, nu poate fi comparat cu proiectele similare din lume, care sunt localizate în zone aride, nelocuite, fără importanţă istorică şi culturală. Proiectul prevede strămutarea (= proprietate contra proprietate) sau relocarea (= bani contra proprietate) a 900 familii de proprietari din satul Roşia Montană şi din satul Corna, adică a aproximativ 2000 oameni (din totalul de circa 4000). În România nu există legislaţie explicită pentru strămutarea involuntară a populaţiei. Dar există politicile (recomandările) Grupului Băncii Mondiale, care sunt mai favorabile decât legile româneşti. Diferenţa principală este că legile din România sunt „orientate–spre-bunuri”, adica se compensează bunurile pierdute, pe când recomandările Grupului Băncii Mondiale (Divizia IFC) – care recomandă strămutarea, nu relocarea – sunt „orientate-spre-mijloacele de existenţă”, adică oamenii strămutaţi trebuie repuşi în condiţiile de a avea mijloace de existenţă, nici mai rele-nici mai bune, după strămutare. Problema este ca IFC a renunţat în 2002 la negocierile de finanţare a Proiectului, şi deci nu mai există siguranţa că cei strămutaţi (deja) de RMGC vor mai fi (au fost) protejaţi. Fără a avea aprobările pentru Proiect, RMGC a trecut încă din 2002 la punerea în aplicare a planului de strămutare-relocare a populaţiei; s-au dat bani pentru locuinţă şi atât, în general. Astăzi, un procent de 77% au fost deja relocaţi şi câţiva strămutaţi la Alba Iulia, în cartierul Recea, construit special pe dealul Furcilor. „Strămutarea populaţiei, făcută prin diferite mijloace, fără ca statul român să intervină, poate fi considerată o autentică deportare la începutul mileniului III.”([4], pag. 12) S-a spus despre cumpărarea caselor localnicilor din zona proiectului de către RMGC (Gabriel) că este o simplă activitate imobiliară. Dar este o activitate imobiliară fără concurenţă! Ceea ce este mai grav, după opinia noastră, este că au existat termene pentru strămutare-relocare în „Regulamentul local de urbanism Comuna Roşia Montana” care însoţea noul PUG/PUZ din 2002, la Primăria localităţii Roşia Montană: „Zonă propusă pentru schimbare de funcţiune din zonă rezidenţială în zonă industrială şi de protecţie cu funcţiuni conexe compatibile cu zona industrială, fiind afectată de zona de dezvoltare industrială Roşia Montană Gold Corporation, necesitând strămutare – relocare în două etape, astfel: – etapa I-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2003, pentru imobilele aflate în teritoriul limitei perimetrului industrial, din Bunta, Corna şi parţial Roşia Montană; – etapa a II-a având termene limită pentru negociere 01.07.2002 şi pentru strămutare-relocare 01.07.2004, pentru imobilele aflate în interiorul limitei zonei de protecţie a industriei propuse. Locuinţele din zona de protecţie se pot demola sau pot rămâne. ….” Populaţia a fost ameninţată cu expropierea pentru utilitate publică (Frank Timiş, în oct. 2002, cu ocazia inaugurării sediului RMGC din Alba Iulia); astfel, unii au acceptat bani ca sa se mute, de frică că altfel vor fi mutaţi forţat şi nu vor mai primi nimic. Există deja, după informaţiile noastre, probleme sociale grave pentru câţiva localnici care au acceptat banii şi au plecat. Semnalăm apariţia pe site-ul lui Gabriel în anii 2005-2006 (a fost apoi retras) a unui articol sponsorizat de RMGC, intitulat „Roşia Montana gold controversy” şi apărut în revista Mining Environmental management în numărul din ianuarie 2005, pag. 5 – 13, în care autorul, de la Universitatea din Alberta, Canada, pe lângă multe exagerări din lipsă de informaţii corecte (RMGC i-a plătit transportul şi cazarea la Roşia Montană, iar oamenii RMGC l-au informat), critică totuşi relocarea făcută de RMGC înainte ca acordul de mediu (EIA) să fie obţinut („To date, over 800 people have been relocated. If there is criticism at this stage, it is that resettlement may have been allowed to start too early (…) before major aspects of the project, such as the EIA, were firmly in place.”). Este interesant că autorul apreciază că probabil cheia pentru o dezvoltare pe termen lung a regiunii este investiţia în educarea tinerilor, iar cei ce pot merge la facultate să ia cursuri de economie şi turism, pentru a fi capabili să deschidă afaceri în zonă, după minerit („Perhaps a key to the long-term sustainable development of the region is investment in youth education, and many of those who can afford to go to university are taking courses in economics or tourism, potentially leading to businesses beyond mining.” ). Pierderea socială cea mai importantă este distrugerea coeziunii comunităţii locale, distrugerea „spiritului locului”. Faptul ca unii trebuie sa plece, iar alţii rămân, iar din cei care trebuie sa plece unii au rezistat ispitei banilor, alţii nu au rezistat, a împărţit comuna în două tabere. “Dezbină şi stăpâneşte “, o veche metodă de pe vremea romanilor – culmea ironiei -, este folosită cu succes pentru avansarea Proiectului. Solidaritatea, liniştea din comunitate au disparut, poate pentru totdeauna . Există o mare tensiune în localitate, între oameni, de 14 ani deja. Comunitatea a avut deja mult de suferit din cauza acestui Proiect. 117 persoane din cele 800-900 relocate-strămutate au murit deja. Acest Proiect contribuie la depopularea munţilor Apuseni, şi aşa o zonă depopulată . Pe toata durata minei, pierderile de venituri pentru cei care lucrează în mod curent în agricultură, în silvicultură, în creşterea animalelor, în industria de prelucrare a lemnului şi în servicii incompatibile cu mineritul pe scară largă sunt foarte mari şi nu au foat cuantificate de RMGC . După închiderea minei, când resursele minerale vor fi dispărut, pierderea veniturilor potenţiale din activităţile tradiţionale – care nu vor mai putea fi făcute în zonă- trebuie numărate drept pierderi sociale continue pentru România. Costurile sociale indirecte, ca de exemplu pierderea valorilor tradiţionale ale comunităţii , sunt imposibil de determinat, dar ar trebui să aibă o valoare ridicată într-o ţară care respectă valorile tradiţionale. Guvernul trebuie să respingă acest proiect; să naţionalizeze şi să returneze proprietarilor (ideea inginerului geolog Andrei Justin) casele cumpărate de RMGC. 4.2.2 Pierderi culturale Satul Roşia Montană apare pe lista monumentelor istorice apărută în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004, astfel: la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: „Situl arheologic Alburnus Maior-Roşia Montana”, „Asezarea romana de la Alburnus Maior, zona Orlea”, „Exploatarea miniera romana de la Alburnus Maior, Masivul Orlea”, „Vestigiile romane de la Alburnus Maior, zona Carpeni”, „Incinta funerara romana din zona Tau Gauri”, „ Galeria „Catalina Monulesti” din zona protejata a centrului istoric al localitatii”, „Galeriile romane din Masivul Carnic, punct Piatra Corbului”, la categoria II, cu 42 monumente: „Biserica „Adormirea Maicii Domnului””, „Centrul istoric al localitatii ( Targul satului, Piata, Cartierul Berg, Str. Brazilor şi zona amonte de Piata, spre lacuri)”, „Casa parohiala ortodoxa”, „Casa cu spatiu comercial, azi primarie” şi înca 38 case, iar la categoria III, cu „Monumentul comemorativ al lui Simion Balint (în cimitirul bisericii „Adormirea Maicii Domnuluui”)” . In concordanţă cu “Charta de la Venetia- Charta Internationala pentru Conservarea şi Restaurarea Monumentelor şi Siturilor- adoptată de ICOMOS în 1965”, noţiunea de monument istoric nu cuprinde doar opera arhitectonică singulară, ci şi ansamblul arhitectonic urban sau rural care poartă mărturia unei civilizaţii particulare, unei evoluţii distincte, sau unui eveniment istoric. Nu se referă doar la opere mari de creaţie, ci şi la opere mai modeste, care în decursul timpului au căpătat o semnificaţie culturală. Este cazul monumentelor de la Roşia Montană şi Abrud. Pierderea caselor de patrimoniu din secolele XVIII – XIX , care nu vor rezista exploziilor preconizate în proiect, şi pierderea patrimoniului arheologic (galeriile romane şi dacice) şi natural unic, care nu vor putea fi înlocuite vreodată, trebuie măsurate ca un cost pentru România. Costul economic al acestui patrimoniu depinde de interesul ţării în păstrarea şi valorificarea lui culturală. Valoarea culturală şi istorică excepţională a satului Roşia Montană este certă. Pierderea unor venituri importante potenţiale din turism la Roşia Montană trebuie considerate ca un cost cultural al proiectului. 4.2.3 Pierderi de mediu In mineritul aurifer, resursele naturale (Pământul, Minereul, Pădurile, Aerul, Apa) sunt intrări în sistem, iar ieşirile sunt : Sterilul, Aurul, Eroziunea solului, Emisiile în aer, Poluarea apei. Folosirea şi distrugerea resurselor naturale, cât şi efectele distrugerii asupra mediului trebuie sa fie cuantificate în costuri pentru economia naţională. Evaluarea acestor costuri trebuie să ia în consideraţie : pierderea ( temporară sau permanentă) a resurselor disponibile pentru alte utilizări, costul remedierii distrugerilor mediului, inclusiv reabilitarea carierelor, curăţarea râurilor poluate de drenarea apelor acide, etc. Guvernul are datoria să cântărească cu grijă costurile pierderilor de resurse naturale disponibile, inclusiv ale aurului, faţă de interesul privat al RMGC . Guvernul ar trebui de asemenea să considere pierderea pământului productiv şi a apei, care ar fi putut fi folosite în alte activităţi alternative şi durabile. Costurile de remediere a distrugerilor mediului sunt uriaşe. Oameni de ştiinţă din Organizaţia Cercetării Ştiinţifice a Commonwealth-ului ( the Commonwealth Scientific Research Organization) din Australia au estimat costul remedierii siturilor abandonate care produc ape acide la 100.000 USD / ha. Raportul dintre terenul folosit direct de către o companie minieră şi aria totală afectată este 1:5. In cazul Roşiei Montane, mina va ocupa o suprafata de 1 200 ha, dar aria afectată totală va fi de 5 ori mai mare, deci de 6 000 ha. Dacă ne bazăm pe costul estimat de cercetătorii australieni, de 100 000 USD/ha, obţinem un cost total de mediu pentru Roşia Montană de 600 mil. USD. Acest cost poate fi şi mai mare în cazul în care RMGC nu va folosi planuri de management adecvate. De exemplu, costul total pentru a curăţa mina de cupru montană (Rhone Poulenc) din California a fost estimat la 9 miliarde USD. Potrivit raportului EIA, RMG va cheltui 70,9 milioane USD pentru reabilitarea minei pe toată durata de viaţă a acesteia, inclusiv 44,3 milioane USD în perioada de închidere a minei (anii 16-21). Aceste cifre sunt de 35 ori mai mici decât costul estimat de 2,6 miliarde USD bazat pe datele oferite de Agenţia de Protecţie a Mediului din SUA. Costurile cu închiderea minei, remedierea zonei şi întreţinerea iazului sunt estimate între 2,63 – 17,73 miliarde USD. 4.2.4 Pierderea aurului Aurul este un metal de importanţă strategică pentru o ţară. Rezerva de aur a BNR este de 103 tone. In caz de colaps internaţional – trebuie să ne gândim şi la această situaţie cu ocazia crizei actuale – dolarii şi euro din rezerva BNR nu ar mai valora nimic; ceea ce ar conta, ar fi rezerva de aur a BNR, dar şi rezerva de aur din pământ a ţării – care nu trebuie epuizată de proiecte aberante. Dacă aurul ar reveni la nivel internaţional ca monedă de schimb, lucru care nu este complet imposibil (a se vedea analiza [3] De ce aurul rămâne cea mai bună monedă făcută de Cristian Păun, conferenţiar la ASE), atunci ţările care au aur ar fi mai bogate decât cele care nu au. 4.3 O problemă deschisă Domnul ing. Niculae Rădulescu-Dobrogea (NRD pe scurt), Preşedinte Eco-Civica, şi-a propus evaluarea metalelor rare ce compun zăcământul de la Roşia Montană, având ca ghidaj datele conţinute în [5] (volumul “Aurul şi Argintul Roşiei Montane”, 1974, 2009, de Aurel Sîntimbrean, fost inginer şef al exploatării de stat Roşiamin) (o probă de 300 kg a fost trimisă în 1973 la Institutul de cercetări miniere de la Baia Mare), şi anume: Aur: 1,5 gr/tona de minereu concentratie medie Argint: 7-11 gr/tona de minereu Germaniu: 20 gr/tona (deci de 11-12 ori mai mult decat aurul!), folosit in detectoare ultra sensibile in infrarosu, in compozitia lentilelor de microscoape, in lentilele de camere foto si video cu unghi larg (wide angle) etc. Vanadiu: 2500 gr/tona (!!) – folosit in aplicatii nucleare si in aliaje de otel anticorozive. Titan: 1000 gr/tona (!!), folosit la rachete cosmice, submarine nucleare, motoare de avioane supersonice, automobilele de curse Ferrari etc. Nichel: 30 gr/tona, folosit la baterii, la fabricile de desalinizare a apei, in oteluri inalt aliate Crom: 50 gr/tona, folosit in constructia de avioane, impreuna cu aluminiul, si in compozitia otelurilor inalt aliate Cobalt: 30 gr/tona, agent radioterapeutic, folosit in turbine cu gaz, in motoare cu reactie etc. Galiu: 300 gr/tona. Se produc numai 30 de tone de galiu pe an, in intreaga lume (conform site-ului http://www.WebElements Periodic Table of the Elements)! Galiul converteste electricitatea in lumina coerenta, se foloseste la oglinzi speciale, in componenta LED-urilor din aparatele electronice, la obtinerea de semiconductori, dar mai ales in detectarea particulelor solare neutrinos, in doua laboratoare astronomice din Italia si Rusia, unde 30 de tone de galiu abia detecteaza (interactioneaza cu) o particula pe zi! Potrivit cifrelor Rosia Montana Gold Corporation, ei vor exploata circa 200 de milioane de tone de minereu pentru a obtine 300 tone de aur. Dar in aceste 200 mil.to. ar putea sa extraga, spune Sintimbrean, si circa 6000 (sase mii!) de tone de Galiu in 17 ani, adica o productie medie anuala de circa 352 de tone, de aproape 12 ori productia mondiala actuala!! Desigur, nu vor putea exploata suta la suta. Arsenic: 5000 (cinci mii) gr/tona (!!!), folosit in tehnologia bronzarii artificiale, in pirotehnie (artificii), in industria laserelor. In final, circa 10.000 de tone de arsenic, din cele 200 de milioane de tone de minereu, in functie de rentabilitate. Bismut: 20 gr/tona,folosit in medicina, in obtinerea fierului maleabil, in industria fibrelor acrilice, in sisteme de stingere a incendiilor, in sistemul de transport al uraniului in reactoarele nucleare, in ind.cosmetica etc. Feldspat potasic, folosit in industria portelanului: 70% din dacitul din Cetate si Cirnic. Adica 70% din tot minereul din Cirnic si Cetate este format din feldspat potasic, in timp ce Romania importa acest material din China! Dupa aprecierile d-lui Sîntimbrean, există circa 270.000 de tone de feldspat despre care nu se face nici o vorbire, ca si cand n-ar exista. Plecând de la estimarea de 200 milioane de tone a minereului de acolo, NRD a obţinut următoarea evaluare a metalelor din zăcământ : AUR (1,5g/tona minereu)………………………………………10.5 miliarde USD ARGINT (10g/tona)……………………………………………….1,3 mld. USD GALIU (300g/tona)………………………………………………13 mld. USD GERMANIU (20g/tona)………………………………………….5,2 mld.USD CROM (50g/tona)…………………………………………………..6,5 mld. USD VANADIU (2500g/tona)………………………………………..10 mld. USD Co, Ti, Ni, Bi, As şi feldspat potasic…………minimum.. 5 mld. USD TOTAL…………………………………………………………. 51,5 mld. USD Problema deschisă este: ce se întamplă cu restul metalelor rare (în afară de aur şi argint), dacă ele într-adevăr există la Roşia Montană ? RMGC nu pomeneşte nimic de ele. Dacă ele există, cum credem, vor fi ele luate de RMGC ca “bonus” sau vor fi deversate în iazul de decantare ? 4.4 Rezumat Rezumatul afacerii Roşia Montană este următorul: Dăm: – resurse minerale: – Aur 313 t (circa 10 mil. uncii) – Argint 1.483 t – metale rare – patrimoniu vechi de 2000 ani dezvoltare durabilă Luăm: – substanţe periculoase 1.581.760 t (din care cianură de sodiu 192.000 t ) – dezastru durabil. 5. Riscurile pentru România In acest capitol vom analiza pe scurt riscurile majore pentru România ale acestui proiect minier, împărţite în: 5.1 Riscul financiar 5.2 Riscul de mediu. (Este interesant de văzut în Rapoartele anuale ale lui Gabriel începând cu anul 2003 riscurile şi incertitudinile pentru Gabriel ale Proiectului său.) 5.1 Riscul financiar 5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC 5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei 5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere 5.1.1 Riscul incapacităţii de plată a RMGC După cum am văzut la capitolul 2, RMGC (Gabriel) nu are fonduri pentru a începe faza de construcţie a Proiectului. Aşa cum s-a menţionat anterior, costurile de capital iniţiale sunt acum de 876 mil. USD, cea mai mare parte din sumă trebuind să fie obţinută din împrumuturi comerciale. Sunt mici şansele ca Gabriel să fie capabilă să atragă aceste fonduri. Guvernul român are datoria să verifice capacitatea financiară (bonitatea) a unui potenţial investitor, mai ales când acesta vine cu un proiect minier cu riscuri foarte mari. 5.1.2 Riscul închiderii înainte de termen a minei In cazul în care RMGC reuşeşte să înainteze cu Proiectul la faza de construcţie şi apoi de producţie, există riscul mare ca să închidă operaţiile după 5 (6) ani, când perioada cu costuri de producţie mai mici este urmată de o creştere a acestui cost în periada anilor 7-16. Creşterea în costurile operaţionale va apărea de îndată ce compania va începe exploatarea resurselor cu un coeficient mic de aur, argint. Va rezulta o descreştere a profitabilităţii minei şi deci RMGC ar putea să decidă că exploatarea a devenit ne-economică. In cazul în care RMGC va închide mina înainte de perioada programată, după ce va fi exploatat zonele cele mai bogate, valoarea depozitelor rămase va fi prea mică ca să mai atragă posibili noi investitori. 5.1.3 Riscul unei speculaţii bursiere De ce doreşte Gabriel să continue un Proiect cu o rată de profit scăzută? Unul din răspunsurile posibile este că în realitate Gabriel „face săpături după bani”, nu după aur, şi că Proiectul nu reprezintă altceva decât o speculaţie bursieră, aşa cum a fost proiectul Bre-X, în Indonezia (conform domnului ing. geolog Ion Rădulescu, fost consilier al ANRM). 5.2Riscul de mediu 5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice 5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare 5.2.3 Riscul alunecărilor de teren 5.2.1 Riscul poluării pânzei freatice Scurgerile de ape acide datorate mineritului de rocă sunt apreciate ca fiind cele mai mari probleme ecologice asociate cu mineritul. Dacă haldele de steril vor deveni acide, atunci apa acidă va produce contaminarea pânzei freatice. Există o incertitudine considerabilă în a determina costurile pe termen lung ale tratării apei acide, aşa că guvernul işi asumă un risc semnificativ în cazul în care aceste costuri sunt subestimate, el fiind nevoit să acopere costurile crescute dacă nu mai are cine să-şi asume responsabilitatea, cum este adesea cazul (conform lui David Chambers [1]). “Iazul de decantare de pe valea Cornii … este aşezat parţial pe gresii permeabile şi afectate de fracturi. Din acest motiv, iazul proiectat pe valea Cornii este o bombă ecologică cu pericol permanent.” (Ing. Andrei Justin) “Recent, exploratoarea româncă Uca Marinescu a surprins în călătoria ei în jurul lumii imagini dezolante despre dezastrul ecologic lăsat în urmă de exploatarea minieră cu cianuri din Yellowknife, Canada; activitatea minieră din zonă a fost sistată din cauza efectelor produse de deşeurile cu cianură. Exploratoarea Uca Marinescu spune că autorităţile locale cheltuiesc anual aproape 1 miliard de dolari (CD ?) doar pentru a ţine solul îngheţat, astfel încât să nu permită răspândirea noxelor provenite din lacul de cianură”. (http:// http://www.romania-actualitati.ro/dezastrul_ecologic_din_yellowknife_in_imagini-13 …) 5.2.2 Riscul ruperii barajului iazului de decantare Acesta nu este cel mai sigur tip de baraj în sensul oferirii unei stabilităţi în timpul unor cutremure. (David Chambers)1. In orice regiuni muntoase, există de obicei un potenţial seismic semnificativ, iar iazurile de decantare, spre deosebire de rezervoarele de apă, trebuie să fie în aşa fel construite încât să işi poată menţine “încărcătura” pentru totdeauna. In condiţiile creşterii terorismului internaţional, un astfel de baraj poate deveni o ţintă. Aceasta implică costuri şi riscuri suplimentare. Barajul este la aproximativ 2 km în amonte de oraşul Abrud. O ruptură majoră sau catastrofală a barajului ar putea rezulta în pierderi semnificative de proprietăţi şi posibile vieţi omeneşti. De exemplu, în 1998, barajul de sterile s-a rupt la mina Los Frailes, din Spania, răspândind 5 mil. mc de deşeuri toxice în râul de lângă Parcul Naţional Donana. Inundaţiile au afectat 5.000-7.000 ha de teren arabil şi baltă, omorând 26 tone de peşte (conform [6]). 5.2.3 Riscul alunecărilor de teren “Structura geologică de sub localitatea Roşia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafaţă (rocile sunt constituite din marne, argile, gresii şi gipsuri badenian care stau pe Wildflysch predominant argilo-grezos (campanian)); în urma excavărilor, apa de la ploi va pătrunde la nivele inferioare şi terenul va aluneca” (ing. Sever Bordea, Institutul de Geologie al României). 6. Comparaţia cu mine de aur din lume Comparaţia cu toate celelalte mine de aur, vechi sau active, din lume, ca de exemplu cu vechiul proiect Rio Narcea din Spania şi cu mina Martha din Noua Zeelandă (ca să amintim cele două mine cu care lui RMGC îi plăcea să compare acum câţiva ani proiectul său), sau cu mina Kittila din Finlanda este în defavoarea proiectului RMGC, prin amploarea sa, prin concentraţia slabă de aur, prin locaţia sa într-o zonă umedă, foarte populată, cu vestigii arheologice vechi de peste 2000 de ani, de importanţă mondială. Proiectul RMGC (13.000.000 tone minereu anual, cu concentraţie medie de 1,3 g/t Au) era de 26 ori mai mare ca proiectul închis al companiei canadiene RIO NARCEA GOLD MINES LTD (www.rionarcea.com ) la mina “El Valle” şi la mina satelit Carlés din Spania (500 000 tone minereu anual, cu concentraţie medie de 5,62 respectiv 4,12 grame aur/tona); este de cel puţin 10 ori mai mare ca proiectul în funcţiune al companiei americane Newmont (www.newmont.com) la mina Martha din Noua Zeelandă (1.100.000 tone anual cu medie de 2,98 grame aur/tona); are o rezervă totală de minereu de 218 milioane tone, de 10 ori mai mare ca rezerva totală de minereu a minei Kittila din Finlanda (21,4 milioane tone), dar cu o concentraţie medie de peste 3 ori mai săracă. RIO NARCEA GOLD MINES LTD (Rio Narcea, pe scurt) – cumpărată de Lundin Mining Corporation în 2007 -era o companie canadiană pentru resurse minerale cu operaţii, proiecte de dezvoltare şi activităţi de explorare în Spania şi Portugalia. Rio Narcea a exploatat aurul în carieră la suprafaţă la mina “El Valle” din Februarie 1998 şi la mina satelit Carlés (la 20 km de El Valle) din toamna lui 2000. Ambele mine erau situate în provincia Asturia, în nordul Spaniei. Uzina de procesare era situată la El Valle, aşa că minereul de la mina Carlés era adus acolo. Minereul din mina la suprafaţă El Valle avea o concentraţie medie de 5,62 g. aur/t, iar cel din mina la suprafaţă Carlés avea o concentraţie medie de 4,12 g. aur/t. În anul 2004, un total de aproximativ 500.000 tone de minereu de la minele El Valle şi Carlés a fost procesat la uzina El Valle (adica cu 100.000 tone mai mult decât se prelucra la Roşia Montană în mina închisă în 2006); dacă se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul RMGC, raportul este: 1 la 26. Deoarece capacitatea uzinei de prelucrare El Valle era mai mare, Rio Narcea a semnat o înţelegere pe trei ani cu Crew Development Corp. pentru cumpărarea şi tratarea minereului bogat în aur de la mina Nalunaq din Groenlanda. În 2004 era în plan procesarea a patru sau cinci loturi de câte 34.000 tone de minereu (adica 136.000 -170.000 tone minereu) cu o concentraţie de aproximativ 25-30 g. aur /t . Deci, în 2004, uzina El Valle a prelucrat în total aproximativ 636.000 (=500.000 + 136.000) sau 670.000 (=500.000 + 170.000) tone minereu. Daca se compară cu 13 milioane tone prevăzute a se prelucra în uzina din proiectul Roşia Montană, raportul este minim: 1 la 19. Rio Narcea s-a concentrat în ultimii ani pe trecerea ambelor mine de la exploatarea în carieră la suprafaţă, la exploatarea subterană; la Carlés, exploatarea subterana a început în august 2003 iar exploatarea la suprafaţă a încetat în primăvara lui 2004, pe când la El Valle, exploatarea subterană a început la sfârşitul primului semestru din 2004, în paralel cu ultima fază a explo
  29. Raul Noica Says:

    SARBATORI FERICITE , Domnule Profesor !

  30. Raul Noica Says:

    Buna seara

    si La multi ani !
    Spuneati :
    ” În această privinţă putem spune că se aseamănă oarecum, având aceeaşi sursă, dekabrismul rusesc, jeffersonianismul american, şi ideologia naţionalismului românesc ”
    Ce legatura este intre masonerie si ideologia nationalismului romanesc ?
    Sau intre masonerie si cele doua Revolutii anticrestine din ultimii doua sute de ani ( plus crearea USA ) ?

    Respectele mele

    • blogideologic Says:

      „Ce legatura este intre masonerie si ideologia nationalismului romanesc ?”
      Niciuna. Masoneria este doar un ocult mijloc de asociere între „elite”.

  31. Raul Noica Says:

    Atunci care a fost/este ideologia care a stat la baza acelor revolutii ? Si cine a fost in spatele lor ( cu bani si management ) ? Cred ca capitalismul si socialismul sunt sisteme artificiale asigurand trecerea de la un sistem feudalist crestin spre alt sistem feudalist / sclavagist probabil pagan . Si cred ca stiti mai multe despre asta.

  32. Raul Noica Says:

    Va multumesc pentru timpul acordat !

    RN

  33. Raul Noica Says:

    Doua secole impreuna ( 4 vol ) de Alexandr Soljenitin se gaseste si in Romania ( sau scanat pe scribd. com )

  34. Raul Noica Says:

    Buna ziua

    Cum comentati black swan theory ( teoria lebedei negru ) ?

  35. Raul Noica Says:

    Multumesc !

  36. Raul Noica Says:

    L-am urmarit pe Tismaneanu pe contributors.ro dar nu mi se pare nici foarte destept nici foarte citit . Dar cu siguranta este rau intentionat .

  37. Raul Noica Says:

    http://octavianracu.wordpress.com/2012/05/20/patru-zile-din-mai-un-film-incorect-politic-despre-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/

    URSS a murit – Traiasca Rusia Tarista ( era previzibil dupa publicarea lui Soljenitin )

  38. Raul Noica Says:

    Buna seara

    Romanii din Principate vs romanii din teritoriile ocupate ( Basarabia, Ardeal, Bucovina ) -cum se poate aborda tema aceasta ? Respectele mele

    • blogideologic Says:

      Bună seara !
      Nu există “versus” aici. Pentru că fiinţează efectiv o comunitate de reţea unificatoare între toţi românii, indiferent unde locuiesc ei. Ideologia comunităţilor de reţea a fost propusă încă de contele de Saint Simon (1760-1825). Este adevărat că relativ recent filosoful Pierre Musso critica, destul de virulent, această “filosofie a reţelelor” http://fr.wikipedia.org/wiki/Philosophie_des_r%C3%A9seaux .
      Numai bine,

  39. Raul Noica Says:

    Buna ziua

    Ma refeream la clasa mijlocie . Si Eminescu, Marx, Eliade sustineau ca nu exista clasa mijlocie romaneasca in principate – doar greci si ALTII . Care era situatia in Basarabia si Transilvania ?

  40. Raul Noica Says:

    Buna ziua

    Ce parere aveti despre Larry L. Watts si cartea sa Fereste-ma Doamne de prieteni ?

  41. Raul Noica Says:

    https://www.facebook.com/groups/257524297617160/

    Un grup pe facebook numit Uniunea Balcanica creat de ideologul din Moldova Octavian Racu

  42. Raul Noica Says:

    Care este functia sociala a comun itatilor de tigani din Romania ? Observ cum multi prospera, nimeni nu stie din ce si se pare ca au imunitate ( probabil colaboreaza cu cei de sus ) Mai stiu ca inainte de’89 ei erau singurii care distribuiau anumite produse . Cum se poate aborda sociologic tema asta ?

    • blogideologic Says:

      Privind canalul de televiziune ‘Discovery’, am fost stupefiat să văd cum Mănăstirea Bistriţa din nordul Olteniei, o ctitorie a boierilor Craioveşti, era prezentată drept ctitorie a etniei rroma !, într-un spectacol dizgraţios al conectării celor sfinte cu dorinţa de îmbogăţire prin ‘trecerea pe sub masă’. Scena a fost retransmisă şi propagată, mereu şi mereu, în lumea întreagă.

  43. Raul Noica Says:

    Buna ziua Am gasit Echilibru intre antiteze pe http://www.dacoromanica.ro

  44. Raul Noica Says:

    Buna ziua
    Ati primit ?

  45. Raul Noica Says:

    http://inliniedreapta.net/ promoveaza interese de pe Wall Street , anti Obama, anti islam etc etc . Au surse de info diferite ONG . Probabil cineva din US. pe facebook ei coordoneaza o mare parte a campaniei pro Base ( anti USL ) . Nu-s ff pregatiti si daca nu te conving de ceva te fac comunist, ceausist etc . O zi buna !

  46. Raul Noica Says:

    La multi ani !!!

  47. Raul Noica Says:

    Buna seara
    Daca US pleaca din Romania ( se muta la Pacific ) si Germania o sa fie preocupata doar de problemele ei economice ce se intampla cu Romania ? Cu economia noastra ? In ce circuite economice o sa ne integram ? Multumesc

  48. Raul Noica Says:

    Să încep prin a reaminti LudwigvonMiseşiştilor din România că în economia lumii reale nu există doar pieţele cu mijlocul lor de coordonare denumit “preţul”, ci şi diverse organizaţii şi instituţii cu ierarhii în care mijlocul de coordonare este “autoritatea”, precum şi comunităţi în care mijlocul de coordonare este “încrederea”

    Corect !!!!
    De fapt identificarea partenerilor de incredere care respecta in acelasi timp ierarhia inseamna si cheia succesului in afaceri !!!!

  49. Raul Noica Says:

    Buna seara . Recomandati D. DRAGHICESCU-PSIHOLOGIA POPORULUI ROMAN ?

  50. Raul Noica Says:

    Un articol scris de O. Racu despre Transnistria si Moldova http://octavianracu.wordpress.com/2013/02/10/diferendumului-transnistrean-ca-o-manifestare-a-lipsei-unei-elite-locale/

    Cum comentati ?

  51. RN Says:

    La multi ani !!!

  52. RN Says:

    am incercat si ieri cand am aflat dar nu ma lasa sa semnez altfel .

  53. RN Says:

    http://rossia3.ru/politics/russia/blaga
    In data de 7 iunie, la Moscova va avea loc un festival etnocultural „Cosmoid”, organizat de Mişcarea Eurasianistă, dedicat lui Lucian Blaga.

  54. Raul Noica Says:

    Buna ziua
    De ce era interesat Stalin de legionarii de stanga ?
    Multumesc

  55. Raul Noica Says:

    Este cunoasterea pentru toti ?

  56. Raul Noica Says:

    Buna ziua
    O comunitate de idei ( cei care posteaza pe blogul domnului Nastase ) racordata la un model economic ( chiar Brazilia !!! ) ar putea depozita inclusiv in limba romana tot ce trebuie pastrat ( Fundatia de Asimov ). Nu conteaza peste cati ani o sa fie de actualitate. Omul obisnuit din Romania nu a fost asa de pervertit de comunism sau de post comunism ( la orice ceremonie religioasa sunt prezenti oameni absolut normali ) . O zi frumoasa !

  57. Raul Noica Says:

    http://octavianracu.wordpress.com/2013/07/24/ipoteza-moldova-radacini-germano-slave/

    Se poate asa ceva ?

  58. Florin Luca Says:

    Buna Titus,

    La ce adresa de e-mail pot sa-ti scriu?

    Multumesc.

    Florin Luca

  59. sisteme de siguranta Says:

    This is a topic which is close to my heart… Cheers!
    Where are your contact details though?

  60. tirguketrii commented on Ideologia Şcolilor Centrale | Blog ideologic Titus Filipas Says:

    […] cum se numeşte dintr-o inerţie în/a decădere/ii. Puteţi face la fel, legîndu-vă pe aici: https://blogideologic.wordpress.com/about/ ; neştiind engleza CVistă, am patinat peste, impresionat totuşi de palmares. Şi am adăstat […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: