Spre deosebire de obligaţiuni care în esenţă reprezintă vînzarea de datorie, cîştigul fiind reprezentat de dobîndă la termen (numit şi „termen de maturizare al obligaţiunii”), acţiunile oferă dividende.
Există două feluri de acţiuni : Acţiuni preferenţiale şi acţiuni ordinare (numite şi acţiuni comune). Ele diferă în mod esenţial prin forma dividendelor.
Acţiunile preferenţiale dau dividende sub forma de dobândă fixă, şi foarte atractivă, pentru aportul mare de capital ; acţiunile preferenţiale nu sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră, spre deosebire de acţiunile comune sau ordinare. De fapt acţiunile preferenţiale seamănă mai mult cu obligaţiunile de corporaţie, decât cu acţiunile ordinare.
Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) dau dividende în funcţie de rezultatul afacerilor, dividende care sunt în general mici, ori care pot să nu existe deloc. Acţiunile ordinare (numite şi acţiuni comune) sunt puse pentru tranzacţionare pe piaţa bursieră. Acţiunile ordinare dau dividende aleatorii.
Valoarea dividendelor pentru acţiunile ordinare depinde în general de managementul firmei (întreprinderea economică), precum şi de “timpul economic”, adică de faza specifică din ciclul conjunctural (ciclul conjuncturii economice).
Atunci când un investitor cumpără un pachet de acţiuni ordinare la o firmă, el devine proprietarul unei părţi din acea firmă. Partea respectivă de proprietate achiziţionată de investitorul care a cumpărat acţiuni ordinare se numeşte, –în globish–, equity.
Posesorul unui pachet de acţiuni ordinare la o firmă are dreptul, în principiu, să participe cu drept de vot la şedinţele consiliului de administraţie al firmei respective, din această cauză acţiunile ordinare se mai numesc şi „voting shares”. Posesia acţiunilor preferenţiale nu oferă acest drept de vot.
Valoarea dividendelor pentru acţiunile preferenţiale depinde de ţară.
Un exemplu recent privind acţiunile preferenţiale se referă la recapitalizarea băncilor în UK, Germania şi Franţa. Această recapitalizare a băncilor s-a făcut în cadrul acţiunii de bailout (salvare financiară).
1/ Recapitalizarea băncilor în UK. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind din banii public, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de 12 % .
2/ Recapitalizarea băncilor în Germania. Şi aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii publici, cumpărând din banii publici participaţiuni la băncile private sub forma de acţiuni preferenţiale care dau o dobândă fixă de numai 5%.
3/ Recapitalizarea băncilor în Franţa. Aici guvernul a făcut recapitalizarea băncilor private cheltuind tot din banii public, dar pe gratis ! Adică nu a cerut băncilor private acţiuni preferenţiale!
Numai companiile care emit acţiuni şi sunt cotate pe pieţele bursiere pot fi numite corporaţii.
Titus Filipas