Dacă priveşti cu atenţie prin gaura din drapelul „revoluţiei române”, ce se poate vedea ? Ungaria şi vaca neagră a lui Bela Kun! Pentru că există destule declaraţii ale oficialilor maghiari din perioada 1988-1989 care prevesteau „revoluţia română”. De unde ştiau ei ? Apoi, la miezul zilei 22 decembrie 1989, aflat la marea demonstraţie anti-Ceauşescu de la Târgu Mureş, un român povestea că la un moment dat s-a întâmplat brusc, neaşteptat, o tranziţie ! Imediat ce s-a anunţat la radio despre „fuga” lui Nicolae Ceauşescu, unii demonstranţi care cântaseră până atunci cu înfocare „Deşteaptă-te române!” au început să strige lozinci iredentiste maghiare şi să privească extrem de ostil înspre vecinii lor care continuau cu „Deşteaptă-te române!”. Crăişorul munţilor Avram Iancu, în melancolia vizionară de după 1848, spunea în mod repetat : „Vaca mea cea neagră va făta peste 70 de ani!”. Marin Preda mărturiseşte că a întâmpinat ceva dificultăţi, în copilăria sa şcolară, până când a priceput că „vaca neagră” a transilvănenilor era locomotiva cu aburi (ea fiind neagră de la fumul rezultat prin arderea cărbunelui). Îmi amintesc că în Anti-Dühring, ideologul comunist Friedrich Engels la un moment dat scria :„revoluţiile sunt locomotivele istoriei”. Bănuiesc că acest aforism era de fapt arhetip cultural întâlnit pe arealul influenţat cât de cât cultural de limba germană. Aşa că „vaca neagră” a lui Avram Iancu era de fapt metaforă pentru revoluţia naţională a românilor ardeleni. Şi într-adevăr, avea o Viziune Crăişorul Avram Iancu despre viitorul românesc ! Pentru că 1848 + 70 = 1918. Iar în acel an s-a întâmplat Unirea cea Mare a românilor. Unii neprieteni ostensivi ai românilor consideră că Avram Iancu era un nebun agresiv. Iară alţi neprieteni ostentativi ai românilor îl transformă acum pe Avram Iancu într-o paiaţă pe care o spânzură ! În fine, oficiali foarte puternici din UDMR cer imperativ schimbarea zilei naţionale în România pentru a nu mai coincide repetitiv cu Unirea cea Mare anunţată de Avram Iancu ! În general aceşti puternici lideri ai unei etnii descălecată venind din Altai (îmi place legenda despre călăreţul maghiar ce coboară din Munţii Altai urmărind o căprioară până în Munţii Carpaţi ; ea fiind totodată cuplată cu propaganda ideologică anti-românească născută în 1774 la curtea fanariotului Alexandru Ipsilanti, anume despre vlahii sudici ce ar fi trecut relativ târziu Dunărea pentru a fura la Nord pământurile Cumanilor şi ale Ungurilor!, o propagandă intens relansată după 1989 de culturnicii de elită de la GDS) ignoră faptul că în cultura europeană veche, indivizii blânzi care fac profeţiile sunt consideraţi oameni sacri ! În ciuda pseudo-ungurilor care adoptă ostentativ drept simbol identitar etnic Laleaua (floare asiatică adusă în Europa de sultanul otoman Soliman Magnificul, cel care a obliterat în anul 1526 pentru totdeauna Ungaria Mare din Europa), noi observăm contradicţii profunde în clamările ungureşti. Teritoriile pierdute în bătălia de la Mohaci vor fi recucerite de la otomani de către un prinţ latin, vorbesc despre generalul Eugeniu de Savoia, care lupta fiind angajat de Habsburgii catolici. Şi n-au luptat deloc unguri acolo, pentru Habsburgii catolici! Nu-i mai puţin adevărat că Eugeniu de Savoia a fost ajutat şi de români din Transilvania, de exemplu de celebrul Pintea Viteazu. Este foarte, foarte greu, imposibil de crezut că Pintea Viteazu ar fi luptat pentru a reconstrui Ungaria Mare, aşa cum pretind unii istoriografi maghiari de acum! Criticul ardelean Dan Culcer îmi scria într-un e-mail : +Că doară Pintea n-o peritu, ci un pic s-o hodinitu! / „Să ştii pruncule că românu n-o peritu. Haidăţi în Maramureş și-i întâlniţi şi amu. Nu cei ce ne reprezintă îs românii cei drepţi, ăştia îs viermii care or ieşit din stârvurile ce or zăcut în canale, da s-or duce ca norii cei negri; ceru-i albastru şi noi, săracii, suntem curaţi şi doamne feri să nu ne sculăm că bai a fi.” Am găsit aceste rînduri testamentare scrise de un român anonim, undeva printre comentariile la balada sau doina lui Pintea Viteazul, ca pe un mesaj într-o sticlă aruncată în mare. Va urca în burta unei lostrițe spre izvoare, unde se vor afla să le citească pruncii noștri înfometați de dreptate și adevăr.+ http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.com/2011/09/sa-stii-pruncule-ca-romanu-n-o-peritu.html Vezi şi
http://nastase.wordpress.com/2011/09/27/privatizarea-roman-sa-brasov-fise-pentru-dna/
Titus Filipas