Archive for Martie 2012

Doamna Catherine Day

Martie 31, 2012

Ca secretar general în Comisia Europeană, doamna Catherine Day este deosebit de bine poziţionată pentru a face maximum de rău cel puţin pe trei direcţii : 1/mediul înconjurător ; 2/economia socială ; 3/ promovarea “reformei liberale” a statelor din UE. Vizita foarte recentă a doamnei Catherine Day în România este perfect sincronizată cu trei evenimente dezastruoase pentru noi ca ţară. 1/Lipsa de atenţie faţă de problemele mediului înconjurător la exploatarea Roşia Montană şi la extragerile de gaz de şist prin procedeul extrem de periculos al fracturării hidraulice. 2/ Influenţarea unei decizii în justiţie împotriva celui mai important om politic din România care sprijină deschis şi programatic economia socială. 3/ Vânzarea pe nimic a ultimelor industrii din România care contribuie la o parte importantă din PIB-ul naţional. Pentru că IMM-urile, se dovedeşte după exemplul din USA care au cea mai corectă şi uşor de aplicat legislaţie în favoarea lor, deşi produc multe locuri de muncă, totuşi nu sprijină eficient, nu pot principial sprijini eficient, creşterea PIB-ului unui stat (se opune principiul II al termodinamicii). Şi vă asigur eu, doamna Catherine Day are maximum de competenţă în a face rău pe cele trei direcţii amintite de mine.
Titus Filipas

IMM-urile în economiile ţărilor OCDE

Martie 31, 2012

Locuri de muncă şi parte din PIB. IMM-urile reprezintă între 95 şi 99 % dintre întreprinderi în economiile ţărilor OCDE. Partea de locuri de muncă generate în mod net de IMM-urile din ţările OCDE ar fi între 60 % şi 70 %. Pe de altă parte, un studiu Bloomberg-BusinessWeek arată că IMM-urile din USA produc mai puţin de 50% din PIB, iar această parte care le revine scade în mod constant din anul 2002 încoace http://internetactu.blog.lemonde.fr/2012/03/02/ou-va-leconomie-numerique-vers-une-innovation-sans-emplois/
Titus Filipas

Utah Data Center

Martie 31, 2012

Cel mai mare laborator de spionaj electronic din lume este Utah Data Center http://rt.com/news/utah-data-center-spy-789/ Laboratorul ocupă o arie fizică depăşind un milion de picioare pătrate, este proiectat să colecteze, să arhiveze, să analizeze o cantitate imensă de date electronice personale, –de exemplu toate căutările cu Google, întregul trafic email precum şi convorbirile telefonice–, date care sunt măsurabile în unităţi de informaţie yottabytes. Un yottabyte înseamnă un trilion de terabytes, iar un terabyte înseamnă 1000 gigabytes. Pentru comparaţie, întregul iTunes store http://fr.wikipedia.org/wiki/ITunes_Store are doar 250 000 GB. Utah Data Center ar putea găzdui 10 miliarde magazine iTunes.
Titus Filipas

Capitalismul managerial şi capitalismul acţionarial

Martie 30, 2012

România actuală are un prim ministru complet ignorant pe linia doctrinelor economice. Ei da, vorbesc chiar despre doctissimul nostru premier Mihai Răzvan Ungureanu ! De ce-a avut poporul român neşansa ca după 1989 să urmeze orbeşte „cursul istoric” trasat de intelectualimea reprezentată de nume precum Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, ori Patapievici Horia Roman? Mihai Răzvan Ungureanu se înscrie şi el pe aceeaşi linie de mediocritate intelectuală foarte impertinentă. Pe ce notă ditirambică prezintă el „naţiunii române” înstrăinarea bogăţiilor naturale altminteri foarte bine gestionate până acum de întreprinderea românească Cuprumin ! Doctrina libertariană în general ne prezintă drept un mare succes Noua Economie unde capitalismul managerial este înlocuit prin capitalismul acţionarial. Dar în prezentarea aceasta se introduc nişte „uitări” deliberate. În primul rând, se face intenţionat identificarea confuză, şi falsă, între capitalismul managerial şi capitalismul fordist american interbelic. Or, am mai discutat aici pe blog despre faptul că Noua Economie se poate construi doar prin respectarea principiilor Brundtland sau a criteriilor de performanţă triplă (triple bottom-line) ! Iar acesta este în modul cel mai evident un capitalism managerial, chiar necesarmente un capitalism triplu-managerial pentru succesul său, dar nu este un capitalism de tip fordist ! Să prezentăm acum, didactic şi prin contrast, regulile capitalismului managerial şi ale capitalismului acţionarial. În capitalismul managerial, întreprinderea economică industrială este dominată de către manageri. În capitalismul acţionarial, întreprinderea economică industrială este dominată de către acţionari. În capitalismul managerial, se exercită un „control intern” al întreprinderii economice prin grupurile de interese reprezentate în consiliul de administraţie al întreprinderii. În capitalismul acţionarial, se exercită un „control extern” al întreprinderii economice prin procedurile economiei de piaţă ; sancţiunile la adresa conducerii întreprinderii se exercită prin mijlocirea vânzării de acţiuni ; şi, NOTA BENE, există obligaţia de transparenţă totală în practicarea acestor proceduri acţionariale ! În capitalismul managerial, întreprinderea economică industrială este considerată un bun colectiv (stake holder) servind interesului general al partenerilor din respectiva întreprindere. În capitalismul acţionarial, întreprinderea economică industrială este considerată a fi un activ financiar aflat în proprietatea acţionarilor (share-holder). În capitalismul managerial, se practică o alocaţie prin partajarea câştigurilor de productivitate pe baza unui compromis între forţa de muncă şi capital. În capitalismul acţionarial, prioritate au acţionarii în partajarea câştigurilor de productivitate realizate de întreprindere ; în capitalismul acţionarial, se practică deschis un transfer al riscurilor de întreprindere de la acţionari către salariaţi. Finanţarea întreprinderilor economice din capitalismul managerial se face prin contractarea de împrumuturi bancare. Aici se consideră, perfid şi depreciativ, că acest tip de finanţare ar fi o caracteristică a pieţelor financiare puţin dezvoltate ! Finanţarea întreprinderilor economice din capitalismul acţionarial se face prin fonduri proprii (vezi şi teorema Modigliani–Miller privind structura capitalului din întreprindere). Acest tip de finanţare ar fi tipic pieţelor financiare liberalizate şi foarte lichide. Vedeţi cum l-a păcălit, din nou, Mihai Răzvan Ungureanu pe „bietul român” ? De altminteri acesta este un joc tipic practicat de către familia sa care introducea, pe vremuri, comunismul în România !
Titus Filipas

„Brazdă peste haturi”

Martie 25, 2012

„Cât despre ţăranii din Oltenia, pot eu să-ţi confirm, după ce am locuit o vreme acolo, că sunt majoritatea nişte hoţi şi nişte netrebnici ! …sau crezi că mă apucam să fac afirmaţii fără acoperire, numai de dragul de a scrie ceva aici ? Comparativ cu Ardealul, Oltenia este doar o adunătură de hoţi şi mincinoşi, care se feresc de lucru.” citesc eu la http://www.romanialibera.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=258156&page=1&order=0&redactie=0&main_pic=0 Păi mai aveau proprietate funciară? Colectivizarea i-a lovit pe cei din Oltenia mult mai rău decât pe cei din Ardeal. Iar colectivizarea a fost dirijată de la nivelul central de către un comunist belakunist originar din Ardeal, cu numele Alexandru Moghioroş. Şi romanul realist socialist al propagandei de colectivizare, roman chemat „Brazdă peste haturi”, era scris de către ardeleanul István Horváth.
Titus Filipas

Cristian Preda nu este intelectual

Martie 25, 2012

Cristian Preda spune :”Nu sunt intelectual! Briciul lui Occam și pliciul lui Prigoană” Păi chiar că nu este un intelectual. Observasem deja aceasta la felul cum „a îngrijit” reeditarea operei filosofului român Constantin Rădulescu-Motru la editura Nemira. Prefaţa pe care a scris-o la cartea ‚Cultura română şi politicianismul’ musteşte realmente de infatuare şi ignoranţă ! În lucrarea aceea, domnul Constantin Rădulescu – Motru punea un accent extraordinar pe utilitatea principiului identităţii, exact în sensul că reprezentarea ontologică în limba română este un construct necesar al realităţii pentru românii care doresc integrarea în societatea modernă. La Constantin Rădulescu – Motru, postulatul logic al identităţii ne dă adevărul. Filosoful român are totuşi certitudinea dificultăţilor extraordinare pentru românii aflaţi în căutarea adevărului. De asemenea filosoful posedă certitudinea aproape mesianică a succesului nostru ca naţie : „Iubirea de adevăr… trebuie cucerită, prin forţele noastre proprii. Va veni şi vremea ei odată”. Aici mi se pare că văd ecouri din filosofia doctrinarului francez Pierre-Paul Royer-Collard (în speţă doctrina etapelor). Constantin Rădulescu – Motru nu sare peste etape. Domnia sa rămâne pe linia abordării de tip anselmian în aceeaşi carte şi atunci când leagă principiul identităţii în logica sa, de ortodoxia românească scriind în mod expres : „Biserica Ortodoxă a fost neclintit conducătoare sufletească a românilor.” Dacă interpretăm şi cele spuse de Constantin Rădulescu – Motru în cealaltă lucrare extrem de importantă, ‘Personalismul energetic’ – chiar şi din titlul cărţii se vede influenţa ideilor Sfântului Ierarh Vasile cel Mare–, putem afirma că dogma de sprijin a filosofiei lui este, la fel ca la Sfântul Anselme, doctrina Sfintei Treimi a Cappadocienilor Sfinţi Părinţi de Civilizaţie. În ‘Personalismul energetic’, filosoful român Constantin Rădulescu – Motru se dovedeşte a fi hermeneutic inspirat de predicile Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare despre „energheia”. Reamintim, personalismul operează cu o distincţie netă între individ şi persoană (din distincţie se naşte adevărul eficient!). Chestiunea acestei distincţii devine esenţială la timpul prezent al crizelor economice şi al catastrofei ecologice produse de turboconsumerism şi „dezvoltarea economică” rău înţeleasă. În fine, revenind la mediocritatea lui Cristian Preda, sintagma „Briciul lui Occam” a fost inventată de Bonnot de Condillac, un filosof esenţial pentru renaşterea noastră naţională la începutul secolului XIX. Ei bine, sintagma „Briciul lui Occam” a fost propusă de Condillac pentru principiul scolastic al parcimoniei. Privind acum în DEX la „parcimonie”, vă că se uită a fi amintit principiul parcimoniei. Ceea ce este deosebit de grav.
Titus Filipas

Document de valoare excepțională

Martie 24, 2012

Se poate corobora cu versiunea oficială trimisă de Kolb la Geneva și aflată în Arhivele Crucii Roșii Internaționale, unde poate fi liber consultată. / Documentul 189 / PREŞIDENŢIA CONSILIULUI DE MINIŞTRI / SECRETARIATUL GENERAL „CABINETUL PENTRU BASARABIA BUCOVINA ŞI TRANSNISTRIA” NOTĂ / 1944 luna Ianuarie, ziua 26 / SUMAR: Constatările făcute de Dl.Kolb, delegatul Comitetului Internaţional de Cruce Roşie de la Geneva cu ocazia vizitei făcute la ghettourile din Transnistria. Cu onoare se supune cunoştinţei Domnului VICE PREŞEDINTE al Consiliului de Miniştri copia raportului adresat Comitetului Internaţional al Crucii Roşii din Geneva de către Domnul Kolb, asupra vizitei făcute la ghettourile din Transnistria între 10-21 Decembrie 1943. Din cuprinsul acestui raport se desprind următoarele: I. Situaţia statistică a deportaţilor 1) Majoritatea evreilor deportaţi în Transnistria provin din cele două provincii „Basarabia” şi „Bucovina”, reocupate de Români în 1941, statul român pretinzând că măsura a fost luată în urma actelor violente şi crimelor săvârşite contra armatei române pe timpul cedării provinciilor precum şi datorită cauzelor de distrugere ale oraşului Chişinău şi altor oraşe din Basarabia de către populaţia evreiască în unire cu bolşevicii, înainte de retragerea acestora. 2) La această deportare s-a procedat în mod arbitrariu, fără a se trimite în faţa tribunalelor pe adevăraţii vinovaţi şi din această cauză actul de deportare s-a răsfrânt şi asupra nevinovaţilor. 3) Datorită condiţiilor insuficiente în care a avut loc deportarea, populaţia evreiască deportată a avut de suferit pierderi considerabile – pe care le evaluează la circa 241.000 persoane după datele statistice care au fost probabil culese pe cale particulară de la evreii cu care Dl.Kolb a luat contact chiar înaninte de vizita în Transnistria. 4) Deşi Dl. Kolb arată în cuprinsul raportului său la pagina 4, alin.1 şi 2, date statistice relative la deportarea evreilor care după Bukarester Tagesblatt se cifrează la 180.000 persoane, iar după Ministerul Afacerilor Interne (date oficiale) la 110.000 persoane (cifra de 180 000 e aberantă şi n-are suport documentar-Al.Moraru) Domnia sa nu ţine seama de datele oficiale ale Ministerului Afacerilor Interne şi complet eronat, după datele furnizate de către evreii interesaţi, afirmă în raportul său erori, pentru care nu s-a ostenit cel puţin de a le confrunta şi verifica cu datele oficiale. Datorită acestui procedeu, Statul Român este pus într-o lumină defavorabilă, întrucât din constatările făcute la faţa locului rezultă că populaţia deportată a avut în toate ocaziunile cel mai larg concurs din partea Statului român şi al autorităţilor locale, aşa după cum declară însuşi evreii din Transnistria. Dl. Kolb nu a ţinut cont nici cel puţin de rugămintea ce i-a fost adresată de către evreii din Transnistria care l-au rugat să intervină pe lângă statul român de a obţine permisiunea de a fi aduşi în ţara românească, preferând chiar viaţa de lagăr decât a rămâne în Transnistria care este ameninţată cu reocuparea de către bolşevici. Această dorinţă nu este decât convingerea pe care au căpătat-o de la coreligionarii lor deportaţi că Statul român duce o politică tolerantă în ceea ce priveşte asigurarea vieţii chiar a evreilor deportaţi şi pe care evreii localnici din Transnistria o preferă. II. Constatările făcute la faţa locului 1) Ghettoul Tiraspol Evreii au confirmat că sunt foarte mulţumiţi că au de lucru suficient şi sunt bine plătiţi, că au hrană bună, lemne de încălzit şi adăpost bun. Nu au formulat nici o reclamaţie şi nu au cerut nimic, declarând că sunt foarte mulţumiţi de viaţa lor actuală şi de tratamentul aplicat de către autorităţi. 2) Atelierele de la Odessa / Evreii au declarat că se câştigă suficient pentru a se întreţine. Nu au adresat nici o plângere şi nu au formulat nici o cerere decât că Dorohoienii, când se vor repatria, să poată pleca şi cei aflaţi la aceste ateliere. Atelierele care urmau a fi puse la dispoziţia lor au fost găsite în bună stare, bine aerisite şi luminate şi cu posibilităţi de încălzire. 3) Ghettoul din Balta a) Spitalul are puţine medicamente şi insturmente. Bolnavii sosiţi de la lucrarea podului peste Bug (Varvarovca şi Tribaty) sunt lipsiţi de lengerie. b) Orfelinatele de băieţi şi fete. Copiii îmbrăcaţi în parte în pulovere. Paturile cu cearşafurile noi. Starea sănătăţii părea destul de bună. Se simte nevoia de încălţăminte şi îmbrăcăminte. c) Farmacia duce lipsă de medicamente. d) Cantina distribuie masă gratuită la 120 persoane, fiind în bună stare şi cu veselă nouă. Alimentele se pot procura după piaţă la preţurile maximale. e) Munca evreilor este plătită cu 75 % din tariful pentru lucrătorii ucraineni. f) Comitetul de conducere a afirmat că trăiesc în foarte buni termeni cu autorităţile locale.g) Vizita făcută la una din locuinţele ghettoului a lăsat impresia că evreii trăiesc o viaţă lipsită de cea mai elementară higienă. S-a atras atenţiunea asupra pericolului la care se expun din această cauză atât evreii deportaţi cât şi populaţia indigenă din cauza epidemiilor care nu vor întârzia să apară. 4) Ghettoul Râbniţa Ghettoul a fost găsit bine întreţinut, cu libertate de a circula în oraş. Membrii comitetului au afirmat că trăiesc în bune relaţiuni cu toate autorităţile româneşti şi că evreii sunt foarte mulţumiţi de viaţa lor actuală. Evreii păreau bine hrăniţi. Se simte nevoia de îmbrăcăminte şi de lemne. Evreii pot cumpăra alimente la preţ maximal. Pâinea este furnizaţă de către primărie. Boli molipsitoare nu există. Corespondenţa funcţionează regulat. Prefectura furnizează pe lună evreilor: – 5000 kgr. Făină/- 500 kgr ulei/- 10000 kg cartofi/- 500 kgr brânză/- 250 kg săpun/- 1000 kg varză. 5) Ghettoul din Tulcin La întrebarea D-lui Kolb, evreii au declarat că sunt foarte satisfăcuţi de autorităţi în ceea ce priveşte libertatea şi bunăvoinţa fiind deasemenea mulţumiţi de situaţia lor. Ghettoul nu este închis şi nici păzit de poliţie şi face o bună impresie. Nu sunt bolnavi. Corespondenţa este destul de regulată. Se observă lipsa lemnelor de încălzit, a îmbrăcămintei, încălţămintei şi medicamentelor. 6) Ghettoul din Djurin Evreii au declarat că autorităţile se arată foarte binevoitoare. Cartierul nu este închis şi ghettoul are poliţie proprie. Corespondenţa soseşte destul de regulat. Ghettoul are o farmacie bine instalată. Un spital cu 32 de paturi, un orfelinat cu 56 orfani dintre care 21 localnici. O cantină unde se dă o dată pe zi mîncare pentru 1100 persoane. 7) Ghettoul Sargorod Acest ghettou a făcut o bună impresie şi a demonstrat că acolo unde omul este animat de pricepere şi sârguinţă poate realiza multe lucruri frumoase. Toate instituţiile publice s-a constata că sunt bine întreţinute, autorităţile româneşti dând tot concursul posibil. Şeful ghettoului a fost felicitat pentru munca desfăşurată. Doctorul Teich, şeful ghettoului a afirmat în repetate rânduri că este fericit de a lucra cu autorităţile româneşti, graţie cărora s-au putut obţine aceste rezultate satisfăcătoare. Orfelinatul, cantina şi spitalul au fost găsite în bune condiţiuni. Orfanii sunt sănătoşi şi este interesant a se vedea că au câştigat 5-6 kgr în greutate. 8) Ghettoul Cernoveţ Starea sanitară bună. Raporturile cu autorităţile româneşti, excelente. Corespondenţa destul de regulat. Evreii îşi cîştigă existenţa muncind în ateliere. Ghettoul are o cantină unde se distribuie 360 porţii zilnic. Se constată lipsa îmbrăcămintei de iarnă. 9) Ghettoul Moghilev Acest ghettou are: – un spital cu 130 paturi cu 8 medici plus 60 medici în ghettou; / – două farmacii bine aprovizionate; /- trei orfelinate cu 665 orfani; /- o policlinică; /- patru cantine; /- unsprezece ateliere, salariile fiind înre 4-12 RKKS pe zi; /- o asociaţie de caritate a femeilor evreice; /- o şcoală primară cu 7 clase; /- o şcoală industrială; /- o şcoală de meserii;/- o brutărie. Spitalul şi orfelinatele bine întreţinute. Ghettoul nu este închis. Circulaţia este liberă până la ora 20.00. Evreii au afirmat că sunt mulţumiţi de viaţa lor. Prefectul însă a făcut impresia că nu îi simpatizează pe evrei. Pe de altă parte s-a constatat că mortalitatea a scăzut odată cu venirea acestui prefect, care a luat măsuri practice pentru combaterea ei. Corespondenţa soseşte destul de regulat. Se simte lipsa de îmbrăcăminte, încălţăminte şi material de educaţie. 10) Ghettoul Smerinca Ghettoul este deschis, fără restricţiuni pentru locuitori. Starea sănătăţii locuitorilor şi copiilor ghettoului este bună. Evreii au raporturi excelente cu autorităţile române. Ghettoul are: – un spital /- o farmacie/- o grădină de copii/- un cămin pentru copii/- o cantină/- o sinagogă şi/- o baie cu instalaţii pentru deparazitare.Nu s-a formulat nici o plângere. Se constată lipsa de lemne, de care dealtfel duce lipsă şi populaţia indigenă, inclusiv autorităţile locale din toată Transnistria, din lipsa mijoacelor de transport şi a situaţiei speciale în care se găseşte acest teritoriu. Lipseşte îmbrcămintea şi încălţămintea. Cernăuţi / Relaţiile dintre reprezentanţii Guvernământului şi conducătorii evreilor sunt bune. Evreii rămaşi trăiesc într-un cartier special, unde în ultimul timp au fost adunați la un loc. O parte din evrei sunt în serviciul Guvernământului şi al Primăriei, unde sunt retribuiţi cu salarii ca şi românii, minus 15% pentru Casa Muncii. Domnul Guvernator şi-a înscris părerea şi măsuri aprobate de Dl. Profesor Mihai Antonescu ca evreii din Cernăuţi să nu fie obligaţi a mai purta steaua lui David. Această măsură urmează a se traduce în fapt imediat după sosirea cuvenitului ordin. Instituţiile de asistenţă socială ale evreilor au fost găsite satisfăcător. Chişinău / S-a observat că cea mai mare parte din Chişinău a fost distrusă de foc în timpul retragerii ruşilor în 1941 şi restaurarea executată de către autorităţile române, după aceia, este demnă de admirat. Diverse 1) Evreii originari din Transnistria şi care au trăit sub bolşevici sunt în bune relaţiuni cu evreii deportaţi. 2) Evreii ruşi m-au rugat să intervin pe lângă Guvernul Român pentru a le permite de a părăsi Transnistria odată cu coreligionarii lor români pentru a se instala în România, ei acceptând chiar de a fi ţinuţi ca ostatici într-un cîmp de concentrare decât de a recădea din nou sub administraţia sovietică. 3) Paragraful de mai sus, care se găseşte înscris în penultimul aliniat la paginei 24 din memoriu, ilustrează complet situaţia evreilor din Transnistria, care preferă o administraţie românească în lcoul celei sovietice, Românii dovedindu-se un popor blând şi cu înalte sentimente umanitare, chiar atunci cînd sunt constrânşi de a aplica vinovaţilor pedepse care nu intră în uzanţele sale şi că chiar dacă le aplică, acestea sun administrate cu multă generozitate. Acest paragraf, care este însuşi afirmaţiunile Domnului Kolb, trebuia să-l împiedice de a judeca printr-un raţionament superficial bazat pe date statistice necontrolate când D-sa trage concluzia că din cauza măsurii luate de Guvern, populaţia evreiască deportată a suportat o pierdere considerabilă de circa 241.000 de suflete, căci dacă adevărul ar fi fost acesta, Domnia sa putea fi sigur că populaţia evreiască din Transnistria, de cetăţenie sovietici, care a fost supusă la aceleaşi măsuri restrictive de deportare, nu i-ar fi cerut D-sale înalta ocorotire sub egida Crucii Roşii Internaţionale de a interveni pe lângă Guvernul Român ca să fie admisă în Ţară sub orice condiţie, numai ca să scape de sub noua stăpânire bolşevică. Domnul Kolb greşeşte complet când peste tot locul a constata personal ce au realizat şi ce concurs larg au dat Guvernul şi autorităţile române evreilor deportaţi, care nu au avut decât cuvinte de laudă şi de mulţumire pentru noi, când fiind în posesia unor date statistice neverificate şi obţinute de o manieră nefrancă, le admite ca valabile printr-un raţionament fals, Domnia sa obţinând statistica evreilor fie din reviste, fie de la evreii primiţi la Bucureşti, fie culese la faţa locului nemanifest, nu găseşte altceva de făcut decât să scadă din datele statistice numărul celor aflaţi actualmente în Transnistria şi diferenţa să o arunce în spatele Guvernului Român, pe care îl găseşte responsabil de aceste pierderi, fără a ţine cont că masele evreieşti erau bolşevizate completamente, fapt care le-au determinat la acte vexatorii şi crime comise la adresa armatei, autorităţilor şi populaţiei româneşti pe timpul cedării şi care ulterior şi-au părăsit căminele îngroşind rândurile bolşevicilor cu care s-au retras. Domnul Kolb, lipsit de această logică aruncă în sarcina Guvernului sute de mii de morţi şi dispăruţi, constatând în acelaşi timp că acelaş Guvern le dă evreilor pe timpul refugiului cel mai larg concurs pentru organizarea vieţii în condiţiuni optime omeneşti. Cocluziunile Domnului Kolb 1) Deportarea evreilor în Transnistria constiuie „o pagină neagră în istoria ţării”. 2) Pentru elveţian, crescut în respectul drepturilor omului (nici o pedeapsă fără judeactă, nici o judeactă fără lege) măsuri arbitrare care lovesc în nevinovaţi sunt de neînchipuit. 3) Poporul elveţian, compus din 4 naţionalităţi a demonstrat că este posibil de a trăi în perfectă armonie, existând acelaşi spirit de justiţie pentru toate, fără ca partea cea mai numeroasă să exercite o predominare absolută pe care să nu o posede şi fracţiunea componentă cea mai mică. 4) Acest spirit de dreptate a permis poporului elveţian, de limbi diferite, să fie unit frăţeşte chiar în momentele cele mai turburi din istoria sa modernă. 5) Acelaş spirit de justiţie trebuie să domnească şi în România şi în consecinţă populaţia evreiască deportată trebuie să fie redusă şi repusă în drepturile sale, ştiut fiind că România va avea nevoie de braţe şi intelegenţe numeroase pentru a-şi vindeca rănile războiului. 6) Guvernul Român a aprobat: a) repatrierea evreilor originari din judeţul Dorohoi; b) repatrierea orfanilor deportaţi; c) repatrierea unui oarecare număr de priveligiaţi foşti funcţionari, pensionari, văduve de război, decoraţi, etc. 7) Guvernul român este rugat de a permite reintrarea în ţară a tuturor evreilor deportaţi, fără nici o excepţie, această măsură fiind în interesul ţării şi scăpând astfel de la o nouă catastrofă un mare număr de nenorociţi. Lumea întreagă va aprecia orice măsură menită să atingă acest scop umanitar şi va ţine cont de ea. 8) Legile speciale, ordonanţele şi dispoziţiunile care se opun reântoarcerii evreilor trebuiesc abrogate, pentru a li se da posibilitatea de a se întoarce la viaţă în condiţiuni normale dispunând astfel de menţinerea vechilor proprietăţi şi câştigarea existenţei prin muncă, aplicându-li-se aceleaşi legi civile şi economice ca şi celorlalte minorităţi din ţară. 9) Bunurile confiscate, valorând circa 60-70 miliarde, cum şi veniturile pierdute evaluate la 12-15 miliarde, impun Guvernului de a ajuta pe evreii care ar reveni pentru a deveni buni cetăţeni; această măsură i-ar împiedica de a face opoziţii, de a produce turburări şi acte de separaţiune. Ajutorarea aceasta s-ar putea face prin acordarea de credite suficiente, eventuale prin mijlocirea unor cooperative formate de comun acord. Semnele necesare s-ar putea scoate din averile confiscate evreilor şi ar putea fi rambursabile pe bază de procent din câştigul anual al Cooperativelor care al lucra sub controlul special al Statului şi sub conducerea reprezentanţilor Guvernului şi asociaţiilor evreieşti. 10) Dl. Kolb şi-a exprimat dorinţa de a fi primit în audienţă de Dl.Profesor Mihai Antonescu, Vice Preşedintele Consiliului de Miniştri, pentru a-i expune şi alte chestiuni în legătură cu readucerea evreilor din Transnistria.ALEXANDRU MORARU, istoric-arhivist şi publicist (mun. Chişinău) – SFÂRŞIT – Nota: Copiile documentelor originale se păstrează la autor. Sursa: Tribuna Basarabiei (Preluarea textelor este libera, doar cu menţionarea sursei articolului.) Etichete: Alexandru Moraru , Documente de arhiva , Ion Antonescu , Istorie , Maresalul , No Comment ** http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2012/03/constatarile-facute-de-dlkolb-delegatul.html
Pentru conformitate,
Titus Filipas

„Jumătate din pădurile ţării au revenit în curţile nobiliare”

Martie 19, 2012

COSTEL OPREA: + Jumătate din pădurile ţării au revenit în curţile nobiliare. Prinţi şi conţi, boieri de viţă foarte veche s-au repatriat, şi-au luat pământurile înapoi şi investesc în Ardeal. Dar orice medalie are şi revers: au apărut falşi moştenitori, cu documente contrafăcute, bastarzi care îşi cer drepturile. Îşi vor pământurile şi urmaşii unor boieri care şi-au pierdut moşiile la cărţi sau au avut proprietăţi amanetate. În Ardeal s-au întors nobilii unguri. Mulţi dintre ei trăiesc în Ungaria, Austria, SUA. Aceştia au introdus notificări pentru recuperarea tuturor bunurilor deţinute anterior instalării regimului comunist – castele, palate, păduri, terenuri agricole. Potrivit unor studii apărute la Budapesta privind retrocedările din Ardeal, o treime din Transilvania este revendicată de baroni, conţi, duci maghiari, deţinători ai unor mari proprietăţi înainte de 1945, în special în zona centrală a Ardealului. Ei erau concentraţi în judeţele Cluj, Mureş, Sălaj, Bistriţa, dar şi în Maramureş. Au apărut însă şi numeroase cazuri de falşi moştenitori, cu documente fabricate, bastarzi care dublează cererile urmaşilor legali sau moştenitori ai unor proprietăţi vândute înainte de 1945 din diferite motive. Baronul Urany şi-a pierdut averea la cărţi / Cazuri interesante întâlnim în judeţul Sălaj. De exemplu, la Gâlgău, urmaşii baronului Urany, care trăiesc în Ungaria, îşi cer înapoi proprietăţile, adică fabrica de spirt, castelul, o moară, 8 hectare de teren agricol si câteva hectare de pădure. Comisia locală a respins însă cererea. „Baronul Urany şi-a pierdut averea la poker. Avem acte prin care Tribunalul Regal constata juridic că nobilul şi-a jucat domeniul la cărţi”, ne-a declarat primarul din Gâlgău. Mai mult, a adăugat edilul, baronul a fost declarat trădător de ţară în 1945, sub acuzaţia de colaborare cu Germania hitleristă. Simon Bella revendică tot satul Rus din judeţul Sălaj. Domeniul Simon înseamnă 300 hectare de păşune, 100 hectare de pădure, o moară, clădiri, grajduri. Comisia locală a respins solicitarea. Motivul: „Nobilul Simon a vândut tot în 1948, înainte de naţionalizare. Când au venit comuniştii, acesta s-a speriat şi a dat tot. A obţinut o sumă bună şi a plecat afară”, ne-a declarat primarul din localitatea Rus. Mai mult, acesta a afirmat că urmaşul nu avea dreptul legal să înainteze o notificare pentru că nu este cetăţean român, ci cetăţean german. Două certificate de naştere pentru vărul Simon / Vărul lui Simon Bella, Simon Lajos, a avut însă câştig de cauză. El a introdus o cerere de revendicare în localitatea Poiana Blenchii, judeţul Sălaj. A cerut 400 hectare pădure şi 50 hectare de teren arabil. Le-a primit, deşi primarul s-a opus. Edilul din această localitate a declarat că Simon Lajos ar fi falsificat acte. „Aşa-zisul moştenitor a prezentat la dosar două certificate de naştere. Mai întâi pe numele de Simon, apoi pe numele de Sabo. O dată s-a născut la Gherţa Mică, altă dată la Turţ, amândouă localităţile din Satu Mare. Extrasul de carte funciară este falsificat. Acest extras este autentificat cu o ştampilă cu Partidul Micilor Proprietari şi al Liberei Iniţiative”, a spus primarul. În judeţul Cluj, cele mai importante dosare de retrocedare au fost respinse. Astfel, în zona Beliş, familia Urmanzky a revendicat 2.000 de hectare de pădure. Comisia judeţeana a votat împotrivă, pe motiv că acest nobil ungur a fost expropriat în urma reformei agricole din 1921-1926, iar pădurea Urmanzky a fost împărţită la mai multe comune din Cluj şi Alba. În urma legilor de retrocedare, comunităţile locale şi-au primit înapoi bunurile confiscate de comunişti, fiindcă la momentul reformei amintite au primit acte de proprietate pentru aceste păduri. Familia Andrasy a revendicat 10.000 de hectare de pădure pe Valea Ierii. Cererea a fost respinsă de comisia judeţeană Cluj. 14 comune au fost împroprietărite în 1945 în urma exproprierii domeniului Andrasy. În judeţul Cluj, familia Mikeş (cu moştenitori în Ungaria şi Austria) şi-a recuperat cele 224 hectare de pădure din comuna Floreşti. Comisia judeţeană Cluj a mai retrocedat domeniul Siling, din comuna Aluniş, care cuprinde 120 hectare de pădure şi 40 hectare de teren arabil, şi domeniul Kerekeş, în regiunea Taga, însemnând 100 hectare de pădure, inclusiv un lac de câteva hectare. Domeniul Wesselenyi se întinde pe două judeţe / În curs de soluţionare se află dosarul de retrocedare a domeniului Wesselenyi, care se întinde în judeţele Sălaj şi Satu Mare. Baronul Nicolae Wesselenyi a fost membru al Curţii Aulice Transilvane şi membru al Camerei Magnaţilor de la Budapesta. Spre sfârşitul vieţii a încercat să se împace cu românii din Ardeal, după ce toată viaţa a militat împotriva drepturilor acestora. Moştenitorii baronului sunt patru strănepoţi. Demersurile pentru retrocedare au fost făcute de una dintre strănepoate, Eva Eanicicău, care locuieşte în Satu Mare. Domeniul se află la Jibou (Sălaj) şi este format dintr-un castel şi 40 de hectare de pădure. În anii ’90, moştenitorii au primit despăgubiri de 300 milioane lei în urma unui proces câştigat. După apariţia Legii 247/2005, familia Wesselenyi a introdus o notificare pentru recuperarea tuturor bunurilor. Comisia locală Jibou a decis retrocedarea castelului, unde acum funcţionează Palatul Copiilor. A fost respinsă însă restituirea grădinii botanice (care are o întindere de 4 hectare) ce împrejmuieşte castelul deoarece este un domeniu de interes public, unde s-au făcut investiţii masive, în special în sere şi cupole cu tehnologie de ultima generaţie. Urmaşii lui Wesselenyi şi-au mai primit înapoi şi castelul de la Medieşu Aurit (Satu Mare), unde interiorul este îmbrăcat în aur, şi domeniul din jur, reprezentând 50 de hectare de pădure. Au fost retrocedate acestei familii şi zeci de hectare de pădure la Mirsid (Sălaj). Urmaşii mai revendică două străzi din Jibou, pentru care Fondul Proprietatea va acorda despăgubiri. / Mari controverse sunt şi în privinţa domeniului de la Rohia (Maramureş). Castelul din această localitate (unde acum funcţionează o şcoală comunală) a fost construit prin secolul XVIII de către contele Banffy. Domeniul face obiectul a patru dosare de restituire a câte 60 hectare de pădure fiecare. În cadrul comisiei locale există o controversă legată de acest caz. Disputele au ca puncte de plecare informaţia, încă neconfirmată, că, prin 1940, baronul Banffy ar fi vândut castelul şi domeniul său unui domn Archos, un ungur care a venit din SUA şi s-a stabilit cu familia în România. Alte documente susţin faptul că baronul şi-ar fi vândut tot prin 1940 bunurile oamenilor din sat, însă fără să fi avut loc intabularea. Domeniul Teleki, cerut pe bucăţi / Domeniul Teleki este unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a aparţinut contelui Adam Teleki, membru în guvernul Ungariei în perioada hortystă. În 1945, Teleki a fost considerat trădător de ţară, însă nu au existat acte care să demonstreze exproprierea bunurilor sale. Moştenitorii contelui şi-au revendicat bunurile, întinse pe mai multe judeţe: Maramureş, Mureş, Sălaj. Teleki a primit castelul de la Gorneşti (Mureş) în urma unei decizii judecătoreşti, dar şi o parte din fostele sale proprietăţi, reprezentând 100 hectare de pădure şi 100 hectare de teren arabil. La Gorneşti a fost „curia” familiei Teleki, adică unitatea administrativă a domeniului. În castelul Gorneşti funcţionează în prezent un spital de copii bolnavi de TBC, spital care se va muta într-o unitate militară dezafectată. Urmaşii contelui şi-au recuperat şi domeniul Stoiceni (Maramureş). Au fost retrocedate şi apele minerale din zonă (exploatate de pe vremea împărătesei Maria Tereza) unde funcţionează o linie de captare şi îmbuteliere. Un alt castel al familiei Teleki, împreună cu 10 hectare de teren se află la Satulung (Maramureş) şi a ajuns în proprietatea omului de afaceri băimărean Mircea Mărieş. Aici vor fi construite un hotel, o piscină, un domeniu de călărie, terenuri de sport. Viceprimarul din Satulung ne-a declarat ca familia Teleki nu şi-a revendicat castelul, el fiind vândut de Consiliul Local omului de afaceri. Nici domeniul de la Colţău, reprezentând un castel, dependinţele şi câteva hectare de teren, nu a fost cerut de Teleki, aici organizându-se în fiecare an festivalul dedicat poetului Sandor Petofi. În schimb, Teleki solicita retrocedarea bunurilor de la Arduşad (Maramureş), unde este vorba despre peste 100 hectare de pădure. Pentru recuperarea proprietăţilor revendicate (nu toate cele pe care le-a deţinut), familia Teleki are pe rol peste 20 de procese. Domeniul familiei contelui Bethlen se întinde în localitatea Beclean (Bistriţa) pe 100 hectare de pădure, alte 44 hectare de teren aflându-se pe terenul hergheliei din această localitate. Comisia judeţeană de restituire a proprietăţilor a decis retrocedarea bunurilor familiei Bethlen. Cea mai mare retrocedare din judetul Bistriţa este a familiei Aurel Milea, care a primit 320 hectare de padure. ARBITRAJ ÎN JUSTIŢIE / Mari controverse în Mureş / O situaţie aparte o reprezintă dosarul retrocedărilor familiilor Banffy, Bethlen şi Kemeny din judeţul Mureş. Comisia judeţeană Mureş a respins cererea de notificare a celor trei nobili, motivând că averile acestora au fost confiscate în 1945 de statul român. Cu puţin timp înainte de sfârşitul războiului, statul român a dat o lege (Legea CASBI) prin care erau expropriaţi cei considerati inamici ai României de către autorităţile acelor vremuri. Urmaşii celor trei familii au dat în judecată comisia judeteana Mures, considerând că ei au rămas proprietari pe terenurile lor şi că statul doar le-ar fi administrat bunurile după votarea Legii CASBI, nicidecum nu le-ar fi expropriat. Comisia judeţeană Mureş se apără invocând legislaţia statului român la vremea respectivă. Mai exact, Legea CASBI ar fi luat măsuri împotriva celor consideraţi trădători de ţară, iar fundamentele care au stat atunci la baza acestei legi nu au dispărut. Dacă vor câştiga procesele, moştenitorii celor trei familii vor primi mai bine de jumătate din pădurile mureşene. + http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2012/03/costel-opreaurmasiinobililor-au-devenit.html Comentariul meu personal : Spurcaţi mai sunt grofii ăştia! Deci pentru ei s-a făcut „revoluţia română” !
Titus Filipas

intelectualismul şi competenţa lui Mihai Răzvan Ungureanu :-)

Martie 17, 2012

Ultimul baron ideologic care tropăie acum energic şi neruşinat peste bietul trup răstignit al României este numitul Mihai Răzvan Ungureanu. Văd că laudele pentru intelectualismul şi competenţa lui Mihai Răzvan Ungureanu nu mai contenesc, ele venind aproape din toate părţile. Totuşi, când vine vorba despre soluţionarea unor probleme concrete ale economiei României, crezând el cumva că „dă în eficienţă”, domnul MRU se limitează în a folosi un limbaj vulgar, de-a dreptul cazon http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ungureanu-despre-imm-uri-marimea-nu-conteaza-257074.html Ce rost are să pretinzi că eşti o „sculă mare” în politica României ? Răspund şi eu în aceeaşi notă, pentru că problemele economice ale României sunt de o complexitate pe care o minte înclinată în mod natural spre „miştocăreală”, deşi, în cazul MRU, bănuiesc că „miştocăreala” este mai curând influenţa nefastă (dar nefastă pentru România) a unui „arhetip cultural de familie” în care Ţara trebuie să fie batjocorită cel puţin de trei ori pe zi. În afară de gluma lui deloc palatabilă, la acea primă ediţie a Forumului IMM-urilor, domnul Mihai Răzvan Ungureanu n-a spus chiar nimic pe planul ideilor privitoare la „spiritul antreprenorial”. Şi ar fi trebuit să spună. Dar tipul MRU este atât de superficial, încât el nu s-a străduit măcar să înveţe principiile problemei ! Să spunem franc, mai ales „spiritul antreprenorial” determină puterea şi valoarea unei naţiuni în lumea modernă. Numai dovedind că posedă un accentuat „spirit antreprenorial”, o naţiune are abilitatea să reuşească într-un mediu global extrem de competitiv, şi mereu schimbător. Într-un fel, România întâmpină acum o situaţie similară cu aceea prin care a trecut la începutul secolului XIX. Proiectul românesc a reuşit atunci. Acum trebuie să folosim aceeaşi metodologie, bine verificată prin succesul istoric al României. Mutatis mutandis, este vorba despre metrica de „cală” („piesă de diverse forme cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini” scrie foarte bine în DEX). „Industria grea, cu pivotul ei, industria construcţiilor de maşini” – traduceau comuniştii noştri după bolşevicii ruşi. Acum, dacă ne luăm după capitaliştii din lumea globalizată, ar trebui să vorbim despre capacitatea economiei României de a produce CAPITAL GOODS http://en.wikipedia.org/wiki/Capital_good . La început de secol XIX, proiectul românesc s-a sprijinit pe doi piloni. Bine definiţi de către Ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Este vorba despre o latură voluntaristă, şi o latură intelectualistă. Ei bine, calcul acesta se aplică până la congruenţă chiar şi SPIRITULUI ANTREPRENORIAL. El înseamnă capacitatea intelectuală şi voinţa unei naţiuni de a iniţia conceperea, organizarea, şi managementul unor proiecte productive.
Titus Filipas

“salutar”

Martie 16, 2012

După discuţia lui Gâdea cu MRU, presa portocalie îşi arată extazul : Ungureanu: „Una din marile greşeli de logică este generalizarea. E ca şi cum eu v-aş întreba: dacă noi doi avem o problemă, înseamnă că patronul dumneavoastră are ceva cu tot guvernul? Eu nu merg pe aceste greşeli”. Păi ce să faci ? Este metoda care asigură succesul jurnaliştilor de Antena3. Prin afirmaţia pe care a făcut-o, domnul MRU îşi arată mediocritatea intelectuală. Ziariştii de la Antena3, şi am relatat deja cazul lui Mircea Badea aflat în confruntare cu Aurora Liiceanu, folosesc predilect abordarea bottom-up sau calea conceptuală ascendentă. Pe această cale, „generalizarea” este inevitabilă şi necesară pentru a trage concluzii. Faptul că primul ministru MRU nu ştie aspectele acestea de logică modernă, ne arată că România, biata noastră ţară, este condusă dintr-un cul de sac de către dregătorii ce îi hotărăsc destinul. Domnul MRU a pedalat neobişnuit de frecvent pe sintagma „logica formală”. Comentatorii portocalii l-au evaluat cu entuziasm ca fiind „Stăpîn pe el, demonstrînd o logică imbatabilă şi o nesperată organizare superioară a „etajului superior”. Problema este că MRU trebuia să treacă la „etajul inferior” al logicii. Adică la epistemologie. Nimic, nimic, nimic. Deşi un foarte bun prim ministru al României, profesor de logică, era tot de la Iaşi. Din nou, MRU îşi permite să ignore istoria culturală românească. Este de asemenea surprinzător să constat că tinerii „socialişti români prin bibliografie”, vorbesc despre organizaţia CriticAtac, arată acelaşi suport delirant pentru MRU. A, şi toţi amicii puterii portocalii hăhăie vorbind despre +fina corectura apropo de “salutar”+. Citiţi voi în DEX, dacă MRU nu o face. “salutar” înseamnă „binevenit”, şi în această conotaţie folosea Gâdea termenul.
Titus Filipas