Romania Orientală nord-pontică

„regiunea Transnistria era administrată de români” http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/deportatii-din-transnistria-viata-cu-400-de-grame-de-paine-pe-zi-246085.html De ce nu citeşte pseudo-istoricul Viorel Achim memoriile lui Winston Churchill din cel de al doilea război mondial ? Acolo politicianul britanic scrie în mod expres că Anglia şi America acceptaseră frontiera răsăriteană pe Bugul pontic pentru România condusă de Ion Antonescu ! Winston Churchill mai spune că existau documente din secolul XVIII care legitimau totalmente acele drepturi. Deoarece memoriile erau publicate după WWII şi relaţiile între UK şi URSS erau încă destul de bune, Churchill nu furnizează detalii documentare despre sursa acelor drepturi vechi ale noastre. Le spunem noi. Este vorba despre Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol. Sigur, în acel document nu-i consemnată România, ci Moldova, şi Capitulaţiunea se referă la frontiera răsăriteană a principatului moldovenesc. Pe vremea aceea, Moldova era condusă de bunul prinţ Grigore Ghica al II-lea, care era un fals fanariot, în realitate era un aromân de pe Via Egnatia. Capitulaţiunea din anul 1740 era garantată şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii la acel moment. Politica Franţei era ghidată de cancelarul – cardinal André Hercule de Fleury (1653 – 1743), ale cărui preocupări orientaliste sunt bine cunoscute. Mai departe, „C’est la faute à Voltaire”. Acesta, fiind plătit de ţarina Caterina cea Mare, organizează în Occident un lobby pro-Rusia pentru încheierea unui război ruso-turc. Dar încheierea tratatului durează mult, şi regele Prusiei Fredric cel Mare, un predator oportunist de geniu, profită de ocaziune pentru a forţa împărţirea Poloniei din 1772. Abia la anul 1774 se încheie acest război ruso-turc, prin tratatul de la Kuciuk Kainargi. Prin acel tratat, Rusia primea drept cadou de la Occident, Romania Orientală nord-pontică. Unde Rusia declanşează genocidul populaţiei autohtone româneşti. Să nu uităm că Romania Orientală nord-pontică fusese inserată oficial în Imperiul Roman. Imperiul milezian nord-pontic se alipea de jure Imperiului Roman la anul 133 înainte de Hristos, odată cu metropola, Miletul. Romania Orientală nord-pontică devine efectiv o provincie romană la anul 62 după Hristos. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2011/11/27/cine-are-interesul-sa-dispara-partidele-politice/
Titus Filipas

Un amvon al „luteranismului englez”

Am recitit vineri la „Aman” (biblioteca publică din Craiova) câteva pagini din Echilibrul între antiteze. La un moment dat, Heliad scrie că dacă avem o experienţă istorică în lupta cu slavonismul, în viitor vom fi atacaţi şi de „luteranismul englez” (anglicanismul adică), de care nu vom şti cum să ne apăram românismul şi ortodoxia. Mi s-a părut bizar, dar pe firul acesta http://nastase.wordpress.com/2011/11/26/salut-forumul-social-criticatac/ capătă un sens. Pentru că acest portal http://www.criticatac.ro pe care îl recomandă nu-i altceva decât un amvon al „luteranismului englez” (anglicanismul adică) în spaţiul virtual. Căutam să aflu cum se poziţionează organizaţia criticatac faţă de BOR. Spre surpriza mea, evaluarea BOR (negativă, bineînţeles) este făcută prin prisma opiniilor unui teolog anglican ! http://www.criticatac.ro/11827/despre-%e2%80%9eerezia-mintuirii-neamului%e2%80%9d-teologie-sociala-icoaneeducatie-religioasa-in-scoli-si-relatia-dintre-biserica-si-stat/ Deci învăţăturile şi avertismentele lui Ioan Eliade Rădulescu sunt valabile şi acum !
Titus Filipas

Comentarii despre agricultura de subzistenţă

+1. Aşadar subzistenţa este un mit, nu? Început promiţător de articol, caut continuarea în gazetă http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/ce-secrete-ascund-de-autoritati-10-milioane-de-romani-articol-integral-245842.html . Însă intuiesc din „teaser”, o concluzie: subzistenţa şi ţăranii care mor de foame sunt mituri. În realitate, chiar cu suprafeţe mici de pământ, ţăranii se descurcă, şi este cazul să încurajăm un model curat de economie agrară, rurală, bazat pe agricultura durabilă. Slow Food rulz, ca să zic aşa! / 2. V-aţi trezit, în sfârşit! De fiecare dată când eram puşi în coada clasamentului, ca ţară, la consumul diferitelor alimente, mă umflă râsul…, de exemplu la miere…, câtă miere cumpără românul din magazine, şi câtă direct de la producători! La fel cu laptele, carnea, legumele etc. / 3. Ai dreptate (comentatorul numărul 1), trebuie să privim cu realism şi bun simţ situaţia ţării…, să venim cu soluţii adevărate, nu cu săli de sport, bazine de înot şi parcuri rurale…. / 4. Viitorul e la ţară / Ai dreptate (comentatorul numărul 1)! Slow food rules ! Când preţul energiei va mai creşte (datorită împuţinării rezervelor), cei care stau la ţară vor supravieţui. Ceilalţi se vor călca în picioare în aglomerările urbane. După Globalizare, urmează DEZGLOBALIZAREA. DUPĂ SPECIALIZARE – efectul globalizării – va urma AUTOSUFICIENŢA ALIMENTARĂ, care a fost practicată DOAR câteva mii de ani! Cum, şi De ce? Datorită limitelor creşterii. Suntem prea mulţi, prea risipitori şi prea egoişti. Când se vor mai împuţina resursele şi în primul rând resursele de energie, capitalismul consumerist se va prăbuşi. Şi, cum spuneam, cei care au teren agricol vor supravieţui (dacă nu va înnebuni lumea de tot şi va arunca cu cine ştie ce arme). / 5. România, ghimpele UE/ Se vede că tovarăşii din UE sunt deranjaţi de faptul că românii, în ciuda lor, continuă să mănânce şi bea cât mai natural, din producţie proprie, fapt care îi face independenţi de edictele lor. Un om harnic cu pământ poate fi distrus doar dacă îi iei pământul, cum au făcut-o comuniştii. România e un ghimpe în coasta globaliştilor, asta fiind şi motivul pentru care este supusă unui program accelerat de distrugere, înfăptuit prin leprele autohtone… În accepţiunea tovarăşilor, o ţara liberă şi democratică e una ai cărei cetăţeni plătesc taxe înrobitoare, consumă numai gunoiul chimizat din supermarketuri şi sunt incapabili să planteze o roşie sau să crească o găină./ 6. Ghici ce urmează ? Taxe şi impozite, of course! / 7. Alt impozit ? Hai că numai impozitul pe ce mâncam mai lipseşte…. Acu’ începe număratul găinilor, roşiilor, laptelui…, cu ce îl incălzeşte pe stat să ştie ce mănânc eu? Dacă vreau mâine îmi fac pescărie, şi peste 2 ani mănânc numai peşte…, şi la stat declar că mănânc pui… Aha, acu’ înţeleg…., mai aruncă o gripă aviară…, mai una porcină…, mai o turbare pe la vaci numa’ să ne facă să nu mai ţinem nimic în gospodărie, ci numai să cumpărăm porcăriile din magazine… În 2007, la mine în localitate nu mai ţinea mai nimeni porci, de frică să nu ni-i ia Uniunea Europeană…, asta ne spunea medicul veterinar care practic a eliminat concurenţa…, el ţinând 200 de porci…, dar consătenii mei şi-au dat seama că au fost păcăliţi şi şi-au refăcut efectivele… după nici 1 an… / 8. România Ghimpele UE / Ai dreptate (comentatorul numărul 5) ! Din păcate însă oamenii renunţă foarte uşor la pământ acum, dupa ce l-au recâştigat. Eram foarte contrariat şi i-am întrebat pe mulţi de ce vând pamântul. Am aflat că nu pot lucra pământul, iar atunci când îl dau în arendă primesc foarte puţin, pentru că fermierii la rândul lor nu obţin profit corespunzător decât în anii foarte buni. Mulţi bătrâni vând din păcate pământul pentru a rezolva probleme de moment (medicale, sociale, etc). Este foarte bine că încă mai rezistăm.+
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Război în prezentarea Istoriei

„mentalitate regăţenească” scrie dispreţuitor aici http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/reportaj-de-la-unirea-lui-mihai-viteazu-244222.html un comentator care face parte din încrengătura cominternist-Bela-Kunistă ce acţionează încă în România (ei au organizat mişcarea din 12 ianuarie 1990 împotriva lui Ion Iliescu, precum şi mineriadele care au batjocorit Bucureştiul). ‘Ce-i mentalitatea?’, întreba pe vremuri academicianul Alexandru Duţu, şi tot domnia sa explica: “Un succedaneu popular pentru Weltanschauung”. „Mentalitatea regăţenească” era expusă de ideologul romantic Ioan Eliade Rădulescu în textul său fundamental ECHILIBRUL ÎNTRE ANTITEZE. Acesta este, dacă vreţi, manualul de MITICISM ! Acolo, domnul Ioan Eliade Rădulescu scria în mod expres : « CARTAGO DELENDA a mea a fost slavonismul. » Ce idei europene sunt incorporate de Ioan Eliade Rădulescu în ECHILIBRUL ÎNTRE ANTITEZE ? În primul rând ideologia primară a lui Destutt de Tracy (care-i un fel de ladă de scule pentru instrumentalismul logic într-o formă a pragmatismului european avant la lettre). Unde a luat spiritul lui Eliade Rădulescu prima oară contact cu aceste idei ? « La şcoala grecească – unde din Ioan Rădulescu deveni Ioan Eliad (sau Iliad, mai târziu zicând-şi Eliade sau Heliade), după numele tatălui său : Ilie – cunoscu Eliade filosofia şi poezia grecească, dar şi filosofia franceză, pe Destutt de Tracy şi în special pe Condillac, pe care îl va lua în curând ca îndreptar în compunerea gramaticii sale. », scria George Băiculescu pe vremuri într-o broşură din seria « Cunoştinţe folositoare » – uitate acum. Chiar Ioan Eliade Rădulescu reamintea într-o scrisoare către Petrache Poenaru ţelurile lor comune, cum vroiau să treacă Limba Română de la faza vernaculară la faza sacră „după pilda limbii greceşti”. Deci elevii aceia din Bucureşti s-au format după un acquis european ! Nicolae Bălcescu a fost discipol al lui Ioan Eliade Rădulescu la şcoala de la Sfântul Sava. Unde Heliad a folosit Gramatica filosofică a lui Condillac şi Gramatica generală a lui Destutt de Tracy ca modele fiduciale pentru a scrie Gramatica de la Sibiu, publicată la 1828. O Civilizaţie se bazează pe o Gramatică, spunea Fernand Braudel. Abia după această reuşită a MITICILOR cu Gramatica de la Sibiu, explodează exponenţial, în cele trei principate, tipăriturile româneşti. Fără îndoială că « Românii supt Mihai-Voievod Viteazul » reprezintă un succes românesc în aşa-numitul « război al narativului » (narrative war) care se duce în prezentarea Istoriei. În fond şi istoricul Tucidide a practicat deschis un război narativ (vezi « Thucydides’ War Narrative, a Structural Study » de Carolyn Dewald) !
Titus Filipas

Anneli Ute Gabanyi întreabă : Unde ne sunt istoricii?

+Interesantă în continuare dezbaterea pe forum şi pe diverse bloguri. Pe lângă ecoul stârnit, probabil, de titlul puţin „senzaţionalist” al interviului – ştiti că în practica jurnalistică acesta este formulat de redacţie, nu de către autor – atenţia acordată acestui subiect dovedeşte un lucru foarte clar: În România există o mare sete de informaţii serioase, bazate pe documente şi luând în calcul şi mărturiile unor decidenţi din anii 1979 şi 1980, câţi mai trăiesc. Iar astfel de studii ar trebui să fie explicate cititorilor de rând prin intermediul ziarelor şi revistelor de mare circulaţie, într-un limbaj pe înţelesul tuturor. Mi se pare ciudat faptul că, în afara unor studii de politică externă efectuate de cercetători mai vârstnici dar şi mai tineri din România, deosebit de merituoşi, alte teme precum economia, legăturile din interiorul Comecon etc., nu sunt tratate practic deloc şi concluziile lor nu sunt popularizate. Deci, unde ne sunt istoricii perioadei comuniste, cei adevăraţi?+ Acesta a fost comentariul numărul 41 de la http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/fmi-a-vrut-sa-i-saraceasca-pe-romani-inainte-de-89-pentru-a-i-scoate-in-strada-245463.html
Titus Filipas

Curentul Bela-Kunist

Există realmente în România un curent Bela-Kunist de sorginte cominternistă. Şi nu-i unicul curent anti- românesc cominternist. După 22 decembrie 1989, acest curent anti- românesc cominternist a dat un prim ministru României ! De fapt, primul guvern „emanaţie a revoluţiei” era format integral din personaje aparţinând acestui curent cominternist, familiile lor au instalat în 1946 comunismul în România. Oricât de ciudat ar părea, acest curent cominternist a fost sprijinit pro-activ de Nicolae Ceauşescu. Pentru că toţi membrii primului guvern îşi făcuseră studiile în Occident, însă pe banii statului comunist român, şi absolut cu toate aprobările date de Elena şi Nicolae Ceauşescu! Tovarăşa credea orbeşte în mitul ei de „savant de renume mondial” construit de Occidentul extrem de venal. Mitul de „savant de renume mondial” era forjat de fapt integral de interesele capitaliştilor din industria de sinteze, o industrie bazată masiv pe chimie. Instalaţiile noi, vândute fără licitaţie de aceştia pe piaţa factorilor de producţie, erau excesiv de scumpe. Din partea securităţii române, Ion Mihai Pacepa era organizatorul acestui proces de cumpărare. Să nu-mi spuneţi că n-avea parte de comisioane, corupţia în România comunistă a început cu el. Dar el era eficient anti- românesc. Le transmitea venalilor dorinţa infantilă a tovarăşei Elena Ceauşescu. Cu o firimitură din fluxul de bani primiţi din România, aceşti venali capitalişti de pe piaţa factorilor de producţie pentru industria de sinteze chimice organizau turneele tovarăşei pe la universităţi prestigioase. Se găseau acolo universitari, unii chiar Nobelizaţi!, care pentru ceva bani mărunţi erau dispuşi să laude ditirambic lucrările tovarăşei. Însă noua industrie de sinteze chimice era în realitate foarte puţin creatoare de noi locuri de muncă în România. Se intrase astfel într-un vicios cerc infernal. Forţa de muncă nouă era luată forţat din cel mai vechi sector economic al României. Dosoftei (1624—1693) şi Miron Costin (1633 – 1691) vorbeau despre el. Însă economia agrariană răzeşească este în realitate mult mai veche, ea se baza pe invenţia plugului cu bârsă şi cormană. Împăratul Mavrichie (care a trăit în intervalul 539 – 602 şi a domnit în Romania începând cu anul 582) descre indirect acest tip de economie în Strateghikon. Iar atunci când ideologii burghezo-moşierimii declarau că „România este o ţară eminamente agrară”, ei aveau în vedere în primul rând acest tip de economie agrariană răzeşească. Comuniştii au atacat prioritar economia aceasta productivă, bazată pe principiul „Omul sfinţeşte locul”. Toată metodologia comunistă pentru distrugerea acestei economii chiabureşti foarte eficiente (însă ea nu era economia practicată de „arendaşul român” care, cel mai adesea, era în realitate „supus austriac” ce nu plătea impozite, vezi cazul Fischerland pe care îl releva doctrinarul român Constantin Stere) fusese pusă la punct de ideologi bolşevici recrutaţi din vechiul curent Bela-Kunist din Transilvania. Fiul de chiabur Nicolae Ceauşescu a trădat atunci când s-a raliat după 23 august 1944 acestui curent. Incredibil, dar adevărat!, tînărul comunist Nicolae Ceauşescu îl ataca pe generalul român Constantin Sănătescu (1885 — 1947) aproape în aceeaşi termeni ca şi bolşevicii alogeni de extracţie cominternist- Bela-Kunistă. „Ar fi cazul sa incetati cu aruncatul kkt-ului in ograda ungurilor”, spune comentatorul numărul 27 de la http://www.romanialibera.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=245463&page=1&order=0&redactie=0&main_pic=0 . Dar tocmai ideologii extremişti ai maghiarizării au creat Kakania (termen inventat de scriitorul Robert Musil) după Compromisul/Ausgleich din anul 1867. Aceiaşi ideologi extremişti ai maghiarizării controlau de facto jocurile politicianiste mizerabile practicate în Parlamentul popoarelor din Transleithania, un parlament instalat la Buda, reamintesc. Ca şi în parlamentul de acum aflat la Bucureşti, ideologii extremişti ai maghiarizării controlau orientarea prioritară a fluxurilor de bani colectaţi din impozite. Căci să nu uităm, o parte din datoria suverană imensă a României de acum a fost creată şi de fluxurile de bani pompate de statul român în judeţele Harghita şi Covasna! În Spania prezentului, cel puţin se admite foarte sincer că parte din datoria suverană a ţării a fost creată de fluxurile de bani pompate de la Madrid către regiunile autonome ale Spaniei. La noi se tace suspect în privinţa revelării şi evidenţierii acestui fenomen economic distrugător. Tăcerea este prezentă pe tot eşichierul politic, şi la Putere, şi în Opoziţie. Apoi, de ce nu vrem să recunoaştem că tocmai politicienii maghiari din România au fost cei mai activi în distrugerea bazelor economice ale unor regiuni întregi după anul 1989, şi vorbesc eu aici în mod expres despre judeţele Harghita şi Covasna.
Titus Filipas

Opiniile unui înţelept

+● Jurnalul Naţional: Domnule Brătianu, în 1990, am avut privilegiul de a-mi acorda unul dintre primele interviuri după ce aţi revenit în România, de la Paris. M-aţi uimit atunci, declarând că dacă nu vom fi atenţi, în câţiva ani, România va deveni „raiul traficanţilor de prostituate, de droguri, de copii” etc, ceea ce pentru noi suna atunci ca o Apocalipsă. Mărturisesc că am avut o mare reţinere în a publica acele declaraţii prăpăstioase. Din păcate, tot ce aţi anticipat atunci, iată s-a adeverit, cu asupra de măsură. Dar, să revenim la oile noastre. În ultimii ani aţi dispărut de pe scena politică. Ce se întâmplă? Văd că sunteţi bine, sănătos, în mare formă cum se spune. / ● I.I. Brătianu: Am dispărut, dar de pe scena teatrului de marionetă, pentru că nu poţi numi politică ceea ce se întâmplă azi în România. Numai lozinci tâmpite, aceleaşi personaje, care nu au nimic comun cu ceea ce se numeşte ideologie, nişte inşi unsuroşi, dornici doar să pună mâna pe putere şI să se îmbogăţească. Eu am spus şi în Parlament, ca deputat, la începutul anilor ’90, că, de exemplu, din cauza politicienilor corupţi, România va deveni placa turnantă a drogurilor şi a traficului de carne vie. Uitaţi ce se întâmplă azi cu nenorocitele astea de etnobotanice. Se vând liber, din dughene plasate în jurul şcolilor, mor copiii, părinţii sunt disperaţi şi nimeni nu mişcă un deget. Nu poţi să nu faci legătura între interesele celor de la putere şi răspândirea acestor otrăvuri. Ca să nu mai vorbim că vedem azi cum se surpă pământul peste casele oamenilor, pentru că s-au defrişat cu sălbăticie munţii în toată ţara. Să nu-mi spuneţi că politicienii nu ştiau de aceste defrişări ilegale. Ba, şi-au făcut legi şi le-au aprobat în Parlament, ca să poată defrişa şi fura şi mai mult. Apoi, toată industria a fost dată la fier vechi, oamenii au fost lăsaţi pe drumuri, iar ei, aşa- zişii politicieni, familiile, prietenii şi toată gaşca lor, şi-au umplut buzunarele./● Jurnalul Naţional: Şi nu s-a pus nimic în loc, nu s-au creat alte locuri de muncă./ ● I.I. Brătianu: S-au distrus sistemele de irigaţii, s-au închis serele, crescătoriile de păsări etc, pentru că, chipurile, erau comuniste. Românii au ajuns sclavi prin lumea largă, culegători de fructe şi legume, inginerii fac zidărie sau spală vase, profesoarele lucrează ca femeii de serviciu, fetele se prostituează, unii ajung chiar să-şi vândă organele. În ţară, intelectualii sunt ignoraţi sau persiflaţi, pensionarii au ajuns bătaia de joc a guvernanţilor, nu au bani nici de medicamente, oamenii vârstnici, în general, sunt supuşi unui veritabil genocid. Ce să caut eu în acest hârdău de spurcăciune? Eu nu pot să-mi pun semnătura pe un lucru incorect, pe o decizie care este îmoptriva poporului meu. S-ar răsuci în mormânt Brătienii, înaintaşii mei, dacă aş fi părtaş la această crimă naţională. Niciodată poporul român, care a trecut prin multe dar a reuşit să-şi păstreze demnitatea, nu a fost atât de umilit, de călcat în picioare, de ponegrit. Niciodată! / ● Jurnalul Naţional: Totuşi, suntem acum membri ai Uniunii Europene, poate asta ne va ajuta să ieşim… / ● I.I. Brătianu: Asta-i o gogoriţă. S-a pornit prost. De fapt, asta s-a vrut de la început. Bancherii mapamondului au decis să se facă aşa-zisa monedă comună, fără să se instituie şi o fiscalitate comună, o guvernare şi o admnistraţie comună. Iată ce se întâmplă azi în Grecia, dar şi în Irlanda, Italia, Spania, Portugalia. Şi ăsta-i doar vârful aisbergului. Deja, toţi vor să scape de euro, cad băncile ca muştele. America a devenit cel mai mare datornic al lumii. Şi, repet, astă-i doar începutul./ ● Jurnalul Naţional: Şi noi ce facem? Cum o să ne descurcăm?/● I.I. Brătianu: Noi va trebui să facem rost de yuani şi de câte o gamelă. Vrem nu vrem, viitorul este al Chinei. O să ajungem să stam la coadă cu gamela în mână ca să nea dea chinezii o mână de orez./● Jurnalul Naţional: Sper că previziunea asta nu se va adeveri. Văd că, după 21 de ani, aţi rămas la fel de prăpăstios. De aceea, propun să schimbăm subiectul. Este adevărat că l-aţi cunoscut pe mareşalul Antonescu?/● I.I. Brătianu: Da, în timpul războiului, eram copil, tata se retrăsese la moşie, scârbit şI el de politică. Era perioada în care se rechiziţionau pentru front fel de fel de produse: cereale, animale, fructe şi tot ce era necesar pentru soldaţi. Mareşalul l-a chemat pe tata la Bucureşti. M-a luat şi pe mine cu el. Era mândru că după atâtea fete, avea în sfârşit şi un băiat. A fost şi un mic incident, pentru că tata n-a vrut să predea pistolul la intrarea în palat, dar a sunat generalul şi a ordonat să nu i se ia pistolul. „Lăsaţi-l, e prietenul meu, iar pistolul e al ţării”- a spus Antonescu. Ne-a primit cu prietenie, se cunoştea bine cu tata, m-a luat pe genunchi, m-a mângâiat. Eram prea mic, aveam doar 4-5 ani, ca să înţeleg ce discutau, dar mi-am dat seama că se întâmplă ceva grav, că „oamenii mari” erau foarte înrijoraţi. Mai târziu am înţeles despre ce era vorba, pentru că zilele următoare au venit la moşie vreo 50 de evrei, printre care erau avocaţi, ingineri, profesori. Mama se scula dimineaţa la ora patru şi le gătea, special pentru ei, mâncare cuşer. După mulţi ani, în exilul meu din Franţa, printre cei care m-au ajutat cel mai mult s-au aflat şi câţiva dintre aceşti evrei de ispravă, pe care tata şi Mareşalul i-au salvat atunci. Orice ar spune cozile de topor de azi, pentru mine, Mareşalul Antonescu va rămâne un om de stat important, un erou al neamului românesc.+ http://www.jurnalul.ro/special/cum-vede-un-bratianu-politica-romaneasca-ce-sa-caut-eu-in-acest-hardau-de-spurcaciune-597325.htm
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Comentariul doamnei Anneli Ute Gabanyi

+Am citit cu atenţie, uneori cu stupefacţie, comentariile la interviul meu şi aş dori să răspund la unele dintre întrebările şi criticile exprimate.1. Nimeni nu a pretins că ceea ce spuneam este o noutate. Selecţia acestei teme dintr-o discuţie mai lungă a aparţinut redactoarei RL./ 2. Am publicat un articol mai lung într-o revistă de specialitate din Germania în octombrie 1989 (Rumäniens Außenhandelspolitik nach der Schuldentilgung – Politica de comerţ exterior a României după plata datoriei, în: Südosteuropa 10/1989, p. 573 – 607). Nu este vina mea că postul de radio Europa Liberă nu a preluat acest material. Eu îmi dădusem demisia de la Institutul de Cercetare al EL la sfârşitul lui 1987 în semn de protest faţă de politica postului…/ 3. Tezele mele despre revoluţia din 1989 referitor la lovitura de stat revoluţionară, la schimbarea elitei naţional-comuniste ceauşiste cu elita pro-sovietică gorbaciovistă au fost, enunţate în public, din chiar momentul izbucnirii ei, au fost multă vreme aprig combătute, uneori mai sunt şi astăzi./ 4. Prin cele enunţate nu am dorit să mă refer la relaţiile actuale ale României cu FMI.+ Acesta a fost comentariul numărul 23 de la http://www.romanialibera.ro/index.php?section=articol&screen=index&id=245463&page=1&order=0&redactie=0&main_pic=0
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Pensionara CIA Annely Ute Gabanyi vorbeşte

+FMI a vrut să-i sărăcească pe români înainte de ’89, pentru a-i scoate în stradă/Annely Ute Gabanyi argumentează, bazându-se pe cercetările şi analizele pe care le-a făcut, că regimul Ceauşescu nu ar fi vrut să-şi plătească datoriile la băncile occidentale, aşa cum scriu istoricii români, ci a fost obligat să o facă. Astfel, de pildă, FMI i-a propus României în perioada 1982-1983 un acord stand-by prin care datoriile ţării să fie re-eşalonate şi, în schimb, guvernul să aplice măsuri de austeritate extrem de drastice. Gabanyi explică mai departe că, sub presiunea Occidentului, România a fost nevoită să dea înapoi banii împrumutaţi în anii ’70, chiar cu preţul înfometării populaţiei. În acest fel, cancelariile vestice mizau pe două efecte: recuperarea banilor şi ieşirea în stradă a românilor umiliţi. /-Ce-i lipseşte României pentru a ieşi din starea de periferie în care se află?/A.U.G.: Pentru a depăşi periferia internă sau pe cea externă?/-Ambele./A.U.G.: Problema e destul de complexă şi nu este exclus să contrariez cu această apreciere. După părerea mea, pe plan extern, România a păşit în noua eră de după revoluţia din 1989 lipsită de capitalul politic pe care Occidentul ar fi putut să-l acorde României pentru politica sa de autonomie dusă în perioada războiului rece. Ştiu ca se mai vehiculează în anumite cercuri teza conform căreia opoziţia României, desigur în limitele posibilului, împotriva hegemoniei sovietice în Comecon şi în Pactul de la Varşovia nu ar fi fost reală. Aceste teze de care m-am lovit curent în cadrul cercetărilor mele de peste 40 de ani au fost contrazise şi invalidate de documentele şi studiile publicate după 1989. În plus, România a pornit ca cea mai săracă rudă din fostul bloc comunist. Era săracă, chiar dacă nu avea datorii la fel ca celelalte ţări comuniste care în 1989 erau în pragul falimentului de stat./-Faptul că a ieşit din comunism fără datorii nu i-a fost de mare folos României./A.U.G.: Ar fi putut să fie altfel. Într-o analiză făcută în februarie 1989 de Bogomolov, consilierul lui Gorbaciov, se arăta că acest lucru era în avantajul României, creând precondiţiile pentru ca această ţară „a cărei populaţie s-a eliberat de valorile socialiste şi care tradiţional a fost educată în spiritul destinului comun cu lumea latină să se orienteze definitiv spre Vest”. În aceste condiţii, susţine mai departe Bogomolov, sprijinul material şi financiar al Occidentului ar putea fi într-adevăr eficient într-o ţară care, spune el, posedă resurse economice şi naturale îndestulătoare. Din păcăte, sprijinul material şi financiar consistent al Occidentului a fost dirijat atunci către Polonia, Ungaria şi mai apoi spre cehoslovaci. De altfel, şi în privinţa susţinerii economice de către Occident există interpretări diferite./-La ce vă referiţi?/A.U.G.: Se spune curent că România ar fi vrut cu tot dinadinsul să-şi replătească datoriile pe la începutul anilor 1980. Or, de fapt, n-a avut încotro./-Vreţi să spuneţi că FMI a putut să oblige regimul Ceauşescu să-şi achite datoriile înainte ca ele să fi devenit scadente?/A.U.G.: Nu este vorba de scadenţa datoriilor. După criza polonă din 1980, statul est-european cu imense datorii la băncile occidentale, acestea au devenit foarte nervoase, întrebându-se dacă statele comuniste din estul Europei vor fi capabile să-şi achite datoriile contractate în decursul anilor 1970. În 1981, România avea o datorie de 11,8 miliarde dolari, dar de exemplu aceeaşi datorie o avea şi Ungaria, numai că, din cauză că această ţară avea doar jumătate din populaţia României, datoria per capita a Ungariei era dublă faţă de cea a României. Cu toate acestea, scria atunci un analist al Deutsche Bank, Ungaria a fost salvată de băncile străine occidentale, în vreme ce România a fost nevoită să-şi achite datoriile până la ultimul ban./-De ce?/A.U.G.: Este ştiut că şi deciziile de natură economică sunt în esenţă politice. În locul unei aprecieri proprii, vă prezint răspunsul dat de un oficial american ziaristei austro-americane Susanne Brand­stätter, în filmul ei „Şah Mat. Strategia unei revoluţii”: „Am vrut să forţăm România să facă reforme, care în cele din urmă ar fi scos populaţia în stradă, sau să plătească datoriile, fapt care, în cele din urmă, tot ar fi scos populaţia în stradă”./ -Vreţi să spuneţi că FMI, prin faptul că a obligat România să-şi plătească datoriile, a forţat de fapt izbucnirea revoluţiei?/ A.U.G.: Neîndoielnic, politica de austeritate la care a fost supusă populaţia României în anii 1980 a fost printre factorii decisivi care au dus oamenii la disperare şi, în final, la revoltă.+ Sursa http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/fmi-a-vrut-sa-i-saraceasca-pe-romani-inainte-de-89-pentru-a-i-scoate-in-strada-245463.html
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Legea răspunderii ministeriale

Cristian Preda :”România schimbă constituţiile la fiecare 21 de ani” http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/romania-schimba-constitutiile-la-fiecare-21-de-ani-245340.html Cristian Preda a uitat ceva … În acel proiect constituţional vechi, elaborat şi discutat intens de ideologii naţionalişti români în anii 1831-1838, se cerea în mod expres o Lege a responsabilităţii ministeriale. Articol care nu este inclus totuşi nici măcar în noul proiect de Constituţie al lui Traian Băsescu. Halal progres !
Titus Filipas