Proiectul educaţional Wallon-Langevin

Trebuie să ne întoarcem la cumplita iarnă din anul 1954. Atunci, avionul care îl transporta pe Frédéric Joliot-Curie (un fizician francez, şi totodată important lider al Partidului Comunist Francez) după vizita de la Moscova a trebuit să aterizeze pe aeroportul internaţional din Bucureşti din cauza viscolului. Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ţinut informat cu toate fazele operaţiunii. După aterizare, Frédéric Joliot-Curie a fost invitat cu multă curtoazie într-o limuzină oficială pentru a merge la întâlnirea cu Gheorghiu-Dej. Liderul comunist român avea deja o aură de popularitate imensă în mişcarea muncitorească din Franţa din cauza rolului său de organizator principal în greva cheferiştilor din anul 1933. S-au discutat multe, într-o atmosferă destinsă. Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a plâns că ştiinţa atomică românească nu avea un savant de talia lui Frédéric Joliot-Curie. La care, savantul francez a replicat sincer : „Bine, dar nu-l aveţi pe Horia Hulubei?” Îl cunoaştea personal, lucraseră împreună în laboratoarele create de Marie Curie. Dar Horia Hulubei era la acel moment un biet savant prigonit de regimul comunist. Situaţia lui se va schimba radical de a doua zi. S-au mai discutat la acea întâlnire şi probleme educaţionale. Frédéric Joliot-Curie a prezentat sumar liderului comunist român proiectul Langevin-Wallon de reformă a învăţământului din Franţa. Care nu fusese niciodată aplicat acolo. Gheorghe Gheorghiu-Dej decidea imediat să îl aplice în România. A fost un bun început. Cu modificări româneşti. Foarte, foarte eficiente, cel puţin acelea promovate de Mircea Maliţa !
Titus Filipas

Un spaţiu non-popperian al argumentaţiei

Epistemologul francez Jean-Claude Passeron afirmă că există şi un spaţiu non-popperian, dar totuşi perfect valid, al argumentaţiei.
Titus Filipas

Limbajul

Într-un grup de reflecţie (think tank) principalul instrument reflexiv este limbajul.
Titus Filipas

Parcul Teatrului Naţional

Nemulţumirea mea faţă de PSD a fost augmentată acum două zile, când am aflat că am de plătit, eu, câteva sute de milioane de lei vechi pentru nişte escrocherii făcute de lideri şi simpatizanţi afişaţi ai partidului PSD local din Craiova. Apoi, felul cum administrează primăriţa PSD Olguţa Vasilescu oraşul Craiova este un adevărat scandal public, precum şi o sfidare a bunului simţ elementar ! Păi primăriţa Olguţa Vasilescu n-a catadicsit să angajeze la primăria oraşului Craiova un antropolog competent, care să cunoască bine situaţia locală ! Or, Craiova avea aici o foarte bună tradiţie, să amintesc doar numele antropologului şi etnografului Sică (Atanase) Georgescu. În vremuri mult mai dure decât acum, profesorul de Limba Română de la Liceul Fraţii Buzeşti, domnul Ion Negreanu (nici măcar nu era profesorul meu la clasă!), îmi dădea să citesc lucrările scrise de către acest eminent om de cultură din oraşul Craiova, numit Sică Georgescu. Acum două zile am făcut un scurt excurs prin oraş. În dreptul restaurantului Minerva – sala maură, crama, şi grădina, care fuseseră deţinute şi de Radu Berceanu- m-am pomenit să calc prin dejecţii fluide provenind din refulările de la canalizare (dar la fel era şi pe vremea când proprietar la Minerva era inginerul Radu Berceanu, acela care a condus victorios revoluţia de la Craiova în decembrie 1989 iar acum are o avere imensă). Traseul meu trecea mai departe pe lângă Teatrul Naţional. M-am bucurat, la fel ca şi Tudor Gheorghe, atunci când a fost construit de către “monstrul Nicolae Ceauşescu” – aşa cum îl califică acum tipii cu mult tupeu şi cu IQ redus, care nu sunt capabili să înveţe gramatica Limbii Române- şi de asemenea am urmărit atent şi total fascinat atunci o heterotopie, anume schiţele şi acuarelele arhitectului peisagist –prieten cu taică-meu, Dumnezeu să-l odihnească!- de la facultatea de Horticultură care a proiectat Parcul Teatrului Naţional. Speciile vegetale rare şi preţioase crescuseră, iar până acum două luni Parcul Teatrului Naţional din Craiova arăta exact ca în acele prime aquarele de proiect imaginar. Păi ce a făcut acum primăriţa Olguţa Vasilescu la Craiova, cu acea frumoasă grădină a Teatrului Naţional, este o adevărată crimă ecologică şi anti-estetică!
Titus Filipas

Globalizarea

Cum merge globalizarea? Studiul făcut de McKinsey Global Institute (http://www.mckinsey.com/insights/globalization/global_flows_in_a_digital_age ) analizează în termeni de fluxuri globale. Cel mai rapid au crescut fluxurile de capital intangibil. Vezi şi http://www.nytimes.com/2014/05/01/upshot/big-growth-in-global-trade-is-in-ideas-not-stuff.html?hpw&rref=
Titus Filipas

Sociologie şi ideologie

În cartea “Sociologie şi ideologie” (Sociologie et idéologie) de Claude Grignon, la Capitolul II intitulat “Refutaţia în ştiinţele istorice” scrie în mod expres : “dans le cas des sciences historiques et observationnelles, on passe de l’induction à la déduction, et miex vaut tard que trop tôt” (vezi Google Books la acest titlu, pagina 35).
Titus Filipas

Jean-Baptiste Say, Discursuri preliminare

După Ideologul primar Jean-Baptiste Say, principiile, postulatele, axiomele se numesc aşa doar atunci când expresiile lor în fraze cunosc şi aplicaţii. Vezi Discursurile preliminare din Tratatul său de economie politică publicat la 1826. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2014/04/27/radio-romania-muzical/
Titus Filipas

Legea lui Say şi legea lui Walras

Legea lui Say (supranumită “legea debuşeurilor”) precede ca enunţ legea lui Walras. Jean-Baptiste Say a fost un economist Ideolog primar (iată cum am explicat noţiunea aici https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/08/ideologia-scolilor-centrale/) Legea lui Say are mai multe formulări, enunţurile sale cunoscând evoluţie graduală până ce Keynesianismul îi inversează radical sensul într-un mod premeditat ! În forma originară, Legea lui Say face referire la schimburile pe piaţă realizate exclusiv prin troc. Economiştii români Nicolae Georgescu-Roegen şi Iosif Constantin Drăgan au construit dezvoltări remarcabile pornind de la varianta originară a legii lui Say (de exemplu Termodinamica economică a lui Nicolae Georgescu-Roegen). Totuşi, ce anume se întâmplă atunci când pe piaţă se foloseşte moneda legală (legal tender)? Destinul produsului adus pe piaţă trebuie analizat în cadrul cererii şi ofertei unde se foloseşte noţiunea de “preţ în bani legali”. Economistul Leo Walras explică http://en.wikipedia.org/wiki/Walras%27_law
Titus Filipas

Scena tehnologică din New York

În ciuda unor ambiţii mari, scena tehnologică din oraşul New York este încă la faza germenilor de întreprinderi, fără să reuşească deloc edificarea unor noi sectoare industriale. http://www.nytimes.com/2014/04/28/business/still-starting-up.html?hpw&rref=business&_r=0
Titus Filipas

Istoria inductivă

Cronologic, după Sfântul Părinte Ierarh Ioan Gură de Aur, în biserica noastră Fotie este considerat drept cel mai mare patriarh. În anul 858, împăratul Mihail al III-lea Amorianul l-a numit direct pe laicul cărturar Fotie în rangul de Patriarh la Constantinopol. Cărturarul grămătic Fotie îl citeşte foarte atent pe cronicarul Zosimus, acela care ne dovedeşte faptul că nu a existat „retragerea aureliană” impusă nouă ca dogmă actuală politiceşte corectă de către istoriografia occidentală. Eu însumi am văzut, este drept că aproape în fugă –proprietarul era temător- o monedă romană de bronz de circa 10 grame, găsită de un coleg profesor de liceu -ori de către cineva din familia lui- într-o vie de lângă Craiova. Or, asemenea monede apăreau în Romania (nu am zis România) după anul Domnului 294. Deja la acel moment „Imperiul Roman” înceta ca denumire de teritoriu, şi începea folosirea numelui Romania exact pentru acelaşi teritoriu. Acea monedă de tipul numit, poate incorect, follis –denumirea vine din greceşte- se ţinea într-o pungă de piele împreună cu altele, identice. Este, în opinia mea, indiciu că viaţa comercială romană în jurul Craiovei a continuat şi după aşa-zisa “retragere aureliană”. Care a fost numai retragerea administraţiei fiscale. Este drept că aceasta nu-i demonstraţie riguroasă privind eresul chemat “retragerea aureliană”. Însă după psihologul cognitiv francez Henri Wallon, în circumstanţe de mare naivitate, cum este “retragerea lui Aurelian”, indiciul este mult mai puternic decât demonstraţia! Moneda aceea romană de bronz, o monedă mare de tip follis, bătută la 294 AD, este, după mine, dovada existenţei unui „rump state” în zona Craiovei şi după 271 AD, un moment istoric, desigur, important, descris cel mai frecvent prin eresul chemat „retragerea aureliană”. Afirmaţia mea face parte din ceea ce se cheamă istoria inductivă. Care trebuie să fie istoria cu ponderea cea mai mare.
Titus Filipas