Ce s-a întâmplat în Tunisia, ştiţi. Ce se întâmplă acum în Egipt, vedeţi. Şi referendum pentru secesiune şi independenţă în Sudanul de Sud. Îmi este greu să accept că toate mişcările acestea politice în Africa de Nord, din Sahel până la Mediterana, sunt doar simple şi simultane coincidenţe. The Big Brother a iniţiat un joc strategic de geopolitică pe continentul african. Care va fi rezultatul ?
Titus Filipas
acesta-i interesul comun. Şi reforma reală implică precizie în definirea termenilor. Primul ministru Emil Boc vorbea despre Alianţa Socialistă PSD-ACD. Or, acolo este un partid politic de stânga (PSD), şi un partid politic de dreapta (PNL, nu contează “conservatorii”). Cum se pot concilia două doctrine foarte distincte ? Numai printr-o ideologie corporatistă. Adesea o economie corporatistă occidentală de succes este numită economie mixtă. Se admite, fără vreo demonstraţie, că îmbină caracteristici din economia socialistă de comandă şi din economia de piaţă liberă. În realitate, economia corporatistă autentică este mult căutata “a treia cale” din economie, distinctă prin logica şi ideologia sa atât de socialismul economiei de comandă, cât şi de capitalismul pieţei libere. Iar chestiunea jocului strategic Prisoner’s Dilemma se pune/impune în luarea deciziilor corecte pe termen scurt. Titlul Prisoner’s Dilemma este şi adecvat pentru descrierea temei din articol http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/opozitia-la-normalitate-miza-cazului-nicolescu-214968.html : Dilema celui închis pentru anchetă. Ştiu că traducerea curentă este “Dilema prizonierului”. În realitate este dilema celui închis pentru anchetă, ce are de ales între cooperare şi competiţie. Un judecător serios repartizat în conducerea anchetei trebuie să-şi pună şi el problema probabilităţilor apriorice de cooperare sau de competiţie.
Titus Filipas
Prisoner’s dilemma este una dintre cele mai interesante probleme din Teoria jocurilor. Cum s-ar traduce, într-o acurateţe semnificativă maximă, „Prisoner’s dilemma” ? Probabil că, –îndrăznesc să propun–, „dilema celui închis pentru anchetă”. De ce este atât de frecvent întâlnită, în discursul de economie politică, această problemă ? Pentru că este un joc de competiţie şi cooperare. Despre arestarea domnului C. Nicolescu se zice că este “preventivă”. La şase ani după producerea infracţiunii ? Acest comunicat oficial este primitiv, ca şi regimul politic aflat acum la putere în România. Hai să modernizăm limbajul românesc. Închiderea pentru anchetă se face în cadrul unui joc de competiţie şi cooperare. Speranţa este că închiderea pe 29 de zile va provoca domnului C. Nicolescu o reacţie de cooperare cu organele de anchetă. Care este culpa reală a domnului C. Nicolescu faţă de regimul politic actual din România ? Este singurul lider PSD care a îndrăznit să pună în discuţie presiunile care se pun de către regimul politic actual din România pentru modificarea Codului Muncii la cererea expresă a consiliului investitorilor străini! Or, prin aceasta se dovedeşte că „reforma statului” anvizajată de preşedintele Traian Băsescu se face într-un cadru corporativist, care îi favorizează pe cei bogaţi şi foarte bogaţi care fac surfing pe fluxuri de bani generate de profit şi de rentă. În noua redactare, Codul Muncii îi defavorizează pe cei săraci şi care muncesc. Care este poziţia ziarului RL faţă de această problemă ? Dar cine exprimă poziţia ziarului RL? Dacă domnul Tom Gallagher este acela, atunci putem vorbi despre o lipsă de onestitate intelectuală, manifestată printr-o confuzie intenţionată între corporativism şi corporatism. Dar trebuie precizat, corporativismul împotriva celor care muncesc este politica puterii actuale, pe când corporatismul reprezintă politica opoziţiei PSD-ACD, care încearcă să formuleze, prea timid!, cea de a „treia cale economică”. Opoziţia PSD-ACD se face vinovată printr-o lipsă de claritate în formularea ideologiei corporatiste. Dacă domnul C. Nicolescu capătă sprijin moral de la PSD, atunci şi memoria liderului sindical asasinat, Virgil Săhleanu, care avea curajul să construiască în industria din România grupuri epistemice de tip cercuri de calitate chiar înainte de 1989, ar trebui să fie adoptată de ideologia corporatistă împreună cu opera teoretică şi practică a lui Virgil Săhleanu, foarte importantă pentru organizarea industrială românească pe baze corporatiste (nu corporativiste).
Titus Filipas
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/reinventarea-romaniei-214821.html este canular modern. Construit în secolul XVIII de ideologia Montesquieu-Voltaire. În realitate nu a existat „Orientul bizantin” sau Bysance. A existat Romania, începând cu 285 AD. A fost primul stat de drept din istorie. Legislaţia ei a fost elaborată în primele două veacuri ale erei creştine de jurişti geniali. Constituţia Antoniniană de la 212 AD acorda cetăţenia romană, –romanitas–, aproape tuturor locuitorilor Imperiului Roman. Unii oameni simpli (mă număr) consideră că acea constituţie este în vigoare. Noii parveniţi, adică Superbogaţii, Trilaterala, CFR, Grupul Bilderberg, într-un cuvânt Guvernul Mondial, consideră că nu.
Titus Filipas
Octavian Sergentu : „Brazilia a fost monarhie la început, după ce s-a desprins de Portugalia. Practic, ea a fost imperiu, pentru că a avut doi împăraţi, abia apoi a trecut la un sistem republican ” http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/de-ce-au-ratat-sua-posibilitatea-de-a-deveni-regat-214830.html . Dezamăgitoare noua „intelectualime”. Când Portugalia a fost ocupată de Napoleon Bonaparte, capitala s-a mutat în Brazilia. Care s-a transformat în imperiul Brazilia plus Lusitania. Situaţia aceasta a durat atâta vreme cât capitala Imperiului a rămas în Brazilia. Când capitala se mută în Europa, pentru brazilieni nu mai avea rost menţinerea Imperiului. Brazilia se proclamă republică independentă de Portugalia. Dar nu asta mi se pare foarte relevant. Mult mai interesantă a fost ideologia Imperiului brazilian. Construită pe baza filosofiei pozitiviste a lui Auguste Comte. În Europa, doar mişcarea politică a Junilor Turci îmbrăţişase o ideologie similară. În filosofia pozitivistă, Observatorul joacă un rol rece şi imparţial. La anul 1907, ofiţerii otomani Juni Turci staţionaţi în Macedonia Vardarului (atunci parte din Rumelia) au observat cu mare atenţie comportarea tinerilor ofiţeri români în reprimarea răscoalei ţărăneşti. Tinerii ofiţeri români, printre care trebuie să îl remarcăm pe locotenentul Ion Antonescu (ajuns mareşal în cel de al doilea război mondial), au fost implacabili. Se punea problema supravieţuirii statului român. Dacă ţăranii pătrundeau în tîrguri şi comiteau pogromuri, România era condamnată internaţionalist să dispară. Au fost atunci ucişi 11 000 de ţărani români, dar nici măcar un singur alogen. Pe baza acelui sacrificiu ordonat al populaţiei autohtone, s-a permis statului român, după războiul mondial, să se transforme în România Mare. Junii Turci au observat impunitatea, şi din această cauză au declanşat, în Imperiul Otoman, genocidul armean.
Titus Filipas
“Entropie, ecologie, economie” de Nicolae Georgescu-Roegen, la http://classiques.uqac.ca/contemporains/georgescu_roegen_nicolas/decroissance/la_decroissance.pdf
Titus Filipas
Mi se pare semnificativ felul în care America s-a dezvoltat ca stat corporatist (denumirea vine de la cuvântul latin corpus, la plural corpora). Generalul Lafayette a venit în America, pentru a sprijini lupta ei de independenţă, însoţit de câţiva ingineri militari francezi care s-au organizat într-o comunitate epistemică sau comunitate de practică. Din această comunitate epistemică s-a dezvoltat apoi US Army Corps of Engineers, un exemplu de corp ingineresc cu savoir faire şi probitate folosite în lucrările publice pentru infrastructură din America. Ulterior, în Franţa, inginerul Arsène-Jules-Étienne-Juvénal Dupuit a construit metodologia de analiză costuri-beneficii pentru lucrările de infrastructură din banii publici. US Army Corps of Engineers a fost primul corp profesional care a adoptat Analiza Costuri şi Beneficii înainte de implementarea unui proiect de dezvoltare propus de politicieni. Prin lege, în USA nici un proiect din banii publici pentru infrastructură nu este aplicat dacă Analiza Costuri şi Beneficii nu probează că beneficiile depăşesc costurile. O lege similară ar trebui adoptată şi la noi pentru a se iniţia transformarea României într-un stat corporatist. Aceasta ar fi o reformă reală a statului.
Titus Filipas
Profesorul universitar britanic şi publicist la RL, vorbesc despre domnul Tom Gallagher, sperie deja electoratul cu spectrul apocaliptic chemat „Politica noii Românii corporatiste”. Este foarte probabil că PDL-ul aripa Albă ca zăpada condusă de Cristian Preda, –universitar şi europarlamentar–, se va înarma cu această nouă balistă de luptă politică anti-PSD. Cum ar trebui să reacţioneze, de pe acum, PSD-ul la acest atac în perspectiva alegerilor care se apropie ? Cred că PSD-ul ar trebui să pregătească urgent, dar şi temeinic, primul proiect de lege concretă pentru politica noii Românii corporatiste. În treacăt fie spus, nu cred, –ori eu nu ştiu–, că ACD dispune realmente de specialişti capabili să pregătească un asemenea proiect de lege. Spuneam că USA este cel mai strălucit exemplu de stat modern corporatist. Proiectul românesc pentru noul cadru de legislaţie corporatistă trebuie să formuleze, în termenii organici româneşti, o lege care există deja în USA. Este un proiect de metrică pentru proiectele statului finanţate din bugetul public. Este vorba despre o lege care să măsoare (este metrică, nu-i aşa :-)?) fezabilitatea proiectelor propuse politic prin aplicarea consecventă a metodologiei de Analiză Costuri şi Beneficii. Niciun proiect viitor finanţat din bani publici să nu treacă dacă autoritatea de Analiză Costuri şi Beneficii găseşte că beneficiile aduse sunt mai mici decât costurile implicate! Repet, Analiza Costuri şi Beneficii nu este prea bine cunoscută în România. Văd de exemplu că ministrul Educaţiei şi Cercetării, domnul Daniel Funeriu, a aprobat acum sume imense pentru dotarea unui nou laborator foarte pompos intitulat MECATRONICĂ la Universitatea din Arad, fără a supune bizareria „laboratorul de MECATRONICĂ” unei Analize Costuri şi Beneficii. Nu vreau să afirm aici, Doamne fereşte!, preeminenţa Universităţii din Craiova faţă de Universitatea din Arad. Însă la Facultatea de Mecanică a Universităţii din Craiova avem de câţiva ani buni, în cadrul colectivului de ecologie industrială pe care l-am iniţiat împreună cu profesorul universitar Marin Bică, experienţa lucrului cu Analiza Costuri şi Beneficii. În anul 2005, am fost solicitaţi de Camera de Comerţ şi Industrie a României să prezentăm experienţa noastră ce arăta că ne încadrăm unui cod de practică european şi internaţional. Noi suntem gata să pregătim schiţa de legislaţie corporatistă pe această linie. Spun aici, –pentru cei care nu cunosc–, faptul că Analiza Costuri şi Beneficii implică o paletă conceptuală incluzând costurile de oportunitate, externalităţile, preţurile din umbră, beneficiile marginale determinate pe baza curbei de cerere. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/01/27/psd-dezavueaza-discursul-lui-traian-basescu-la-apce/
Titus Filipas
Profesorul Tom Gallagher pare să fie speriat de „politica noii Românii corporatiste” http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vis-de-glorie-214282.html pe care o anunţă prospectul alianţei PSD-ACD. Interesant, despre „noua Românie corporatistă” nu s-a scris decât pe blogul AN. Profesorul Tom Gallagher construieşte formula de atac PDL împotriva alianţei PSD-ACD ? Dacă înainte ţinta era conivenţa dintre politicienii opoziţiei şi moguli, în viitoarea campanie electorală sloganul PDL va ataca „politica noii Românii corporatiste” ? Mi se pare că aici domnul Tom Gallagher dă dovadă de lipsă de onestitate intelectuală. Profesorul Tom Gallagher speculează confuzia care există între „corporatism” şi „corporativism”. Ultimul termen are şi conotaţie negativă. „Corporatism” însă nu. Sincer spun, nu prea cred că în mintea profundă a omului academic britanic specializat în ştiinţe politice există realmente această confuzie. Pur şi simplu profesorul britanic Tom Gallagher este un agent care lucrează, intenţionat şi la ordin, –probabil că bine plătit–, pentru a crea cât mai multă confuzie conceptuală în politica internă din România actuală. În istoria secolului XX a relaţiilor dintre România şi UK mai avem asemenea exemple de „ajutor conceptual britanic”. Domnul Tom Gallagher vrea să le acopere acum http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/vidul-de-dupa-23-august-197172.html. În Wikipedia scrie : „Maniu a fost implicat în politică ca un opozant al regimului lui Ion Antonescu, fără să se implice în actul de la 23 august 1944”. Or, într-o carte celebră publicată pe vremea regimului comunist, ideologul ortodox român Corneliu Leu a demonstrat cu dovezi solide că secretarul greco-catolic al omului politic transilvănean Iuliu Maniu (el însuşi un greco-catolic, nu spun aceasta ca pe o blamare, doar amintesc o necesară distincţie pentru discernerea adevărului!), acel secretar se chema Corneliu Coposu, a participat foarte activ la organizarea loviturii de stat din 23 august 1944. Iar în “vidul de după 23 august” cum formulează profesorul Tom Gallagher, cel mai cunoscut exemplu de „ajutor conceptual britanic” foarte negativ a fost furnizat chiar pe 24 august 1944. Când domnul Iuliu Maniu a refuzat să preia funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, ascunzându-se în casa unui inginer petrolist român dovedit, –şi anterior şi ulterior–, că lucra pentru Intelligence Service! Inginerul era dotat cu toate mijloacele tehnicii de atunci ! Bănuiesc, deloc dubitativ, că acel om avea în vila de la Snagov mijloace de comunicare radio cu Londra. De unde primea ordine. „Consilierea” londoneză de tip Intelligence Service a fost fatală nu doar pentru destinul de om politic al domnului Iuliu Maniu, dar ceea ce este infinit mai grav!, a hotărât aproape integral, repet, aproape integral!, cursul destinului post-WWII al României. Un destin construit fără judecăţi de valoare româneşti ! Şi toată lumea noastră credea în judecăţile de valoare ale lui Iuliu Maniu ! Majoritatea refugiaţilor basarabeni din 1944 credeau în Iuliu Maniu, deşi scepticismul ar fi fost mai potrivit ! Încă o întrebare mă tulbură despre domnul Iuliu Maniu, o întrebare legată de evenimentul de la Tămădău din 14 iulie 1947 (unde, incontestabil, domnul Iuliu Maniu a fost victimă). Cine a organizat înscenarea ? Agenţi din UK sau din URSS? Ori aceştia au cooperat armonios pentru organizarea capcanei împotriva liderilor anti-comunişti români de mare prestigiu ? Ştiu că în aceeaşi perioadă cu “afacerea de la Tămădău”, anglo-americanii organizaseră evadarea cu succes din Ungaria a unor lideri anti-comunişti maghiari cu mult mai puţin importanţi decât principalul lider anti-comunist român.
Titus Filipas
Doamna academician Hélène Carrère d’Encausse a scris cartea “URSS a murit, trăiască Rusia!”. Cu tot respectul cuvenit, trebuie să spun că mă disociez de această opinie. Constat că doamna Hélène Carrère d’Encausse aderă cu multă iubire la ideologia Montesquieu-Voltaire, valul facilitator care a construit în secolul XVIII Rusia imperială, expansivă şi opresivă. Hélène Carrère d’Encausse mai crede şi în ideologia de surfing prin care Rusia s-a transformat în URSS (cum demonstrează Simon Sebag Montefiore) şi înapoi. Rusia lui Putin şi Medvedev este de fapt Rusia căzăcească primitivă, bazată pe nagaică şi knut ca instrumente fundamentale „generatoare de progres”. Nu ştiţi ce iad rusesc adus de Putin şi Medvedev îi oprimă chiar în prezent pe românii din Chişinău ! În secolul XIX, contele Lev Tolstoi descria în Bucureşti (unde citea Coranul cu multă atenţie) resemnarea românească în faţa istoriei. Chiar şi actualmente citesc cu surpriză pe Internet : +Mioriţa noastră [este] emblema României, a resemnării în faţa soartei vitrege. Când ruşii au ca ideal naţional „Cântecul despre oastea lui Igor„!+ Chiar aşa? Louis-Paul-Marie Léger, André Mazon, Edward Keenan (printre alţii) au demonstrat convingător despre „Cântul oştii lui Igor” că este metanarativ apocrif ce apărea ca din neant exact la 21 ani după tratatul de la Kuciuk Kainargi! Ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a fost prânz gratuit ce a hrănit spre veşnică înflorire ideologia lui Karamzin ce afirmă, într-o stilată limbă rusă, că românii trebuie ucişi la fel cum au omorât americanii dominatori pieile roşii pentru a face posibil Progresul!
Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 