Archive for Decembrie 2014

La mulţi ani!

Decembrie 31, 2014

La mulţi ani, cititorilor blogului meu, şi multe urări de sănătate!
Cu sinceritate şi stimă,
Titus Filipas

Miasma otrăvitoare a belakunismului

Decembrie 31, 2014

@Centru http://nastase.wordpress.com/2014/12/27/a-venit-cu-adevarat-iarna/ , după ce i-a atacat virulent pe “urmaşii moşnenilor” care au sprijinit Cezarismul patriotic naţionalist al dictatorului Nicolae Ceauşescu – cel care “a scos România din Evul Mediu”, alegaţia fiind făcută cu sinceritate şi bucurie la postul de radio Europa Liberă de către etnicul german dizident William Totok-, apoi pe “românii ortodocşi” în general, acum i-a luat la rând pe moţii din Apuseni. @Centru, miasma otrăvitoare a belakunismului i-a atins fatalmente mai pe toţi intelectualii etnici români din Ardeal. Inclusiv pe altminteri eminentul istoric român David Prodan. Apoi, învaţă tu mai bine româneşte! Cuvântul “promiscuitate” are o conotaţie morală, deci implică o liberă alegere. Puteai folosi eventual sintagma “condiţii degradante”. Ţi-am pus o potecă asociativă (link) pentru a citi opiniile extrem de interesante ale istoricului militar român Mircea Dogaru despre răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan. Interpretările sale demonstrează ostensiv că David Prodan este depăşit …
Titus Filipas

Ce este economia politică fondaţională ?

Decembrie 31, 2014

Este varianta cea mai nouă a capitalismului manchesterian. Ce porneşte de la constatarea de bun simţ că ultimii 35 de ani de aplicare consecventă a politicii neo-liberale au adus ruina în lume. Bazele teoretice ale economiei politice fondaţionale au fost expuse de către o echipă de economişti alcătuită din Andrew Bowman, Julie Froud, Sukhdev Johal, John Law, Adam Leaver, Michael Moran şi Karel Williams, în cartea “The end of the experiment? From competition to the foundational economy”. Un rezumat al ideilor centrale a fost expus sub formă de slaiduri de universitatea din statul Australian New South Wales în conlucrare cu Institutul de practică sustenabilă, inovaţie, şi folosirea eficientă a resurselor (cunoscut şi sub acronimul INSPIRE) http://www.be.unsw.edu.au/sites/default/files/upload/DaveAdamsonNov14.pdf Un desen de aici îmi arată că au avut o inspiraţie şi de la economistul francez François Perroux care folosea abordarea fiziocrată pentru expunerea polilor de creştere economică (parcurile industriale pentru dezvoltarea durabilă, polii de competitivitate).
Titus Filipas

Poezia lui Vasile Alecsandri

Decembrie 30, 2014

Bogdan Petriceicu Haşdeu -în celebrul interviu luat de I.L. Caragiale- vedea în poezia patriotică a lui Vasile Alecsandri un program ideologic pentru a scrie istoria naţională. Reamintesc că dintre occidentalii moderni, doar Joan Mervyn Hussey (vom mai reveni pe caz) împărtăşeşte linia ideologică bizantinistă a lui Montesquieu şi Voltaire. Reamintesc că ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon a înlocuit Romania cu Bysance, împotriva unei vechi tradiţii istorice afirmată în anul 1095 la Clermont, în Occitania, acea parte din Occidentul Europei unde exista încă o conştiinţă publică vie privitoare la apartenenţa Occidentului la Romania. Bazându-se pe asemănări între cuvintele româneşti şi cuvintele provansale, olteanul Şerban Cioculescu bănuia o continuitate lingvistică neolatină din România până în Languedoc. Iar Lissandria din Piemont, de unde venea străbunul lui Vasile Alecsandri, este doar unul dintre argumentele ostensiv-inductive care confirmă această bănuială. În familia lui Mihail Kogălniceanu exista legenda că strămoşii mamei veniţi din Genova fondaseră Moncastro (Cetatea Albă). Iar în familia lui Vasile Alecsandri exista legenda originii lor veneţiene. Chiar Vasile Alecsandri declara în biografia de la 1865 : « Familia mea este originară din Veneţia. Străbunul meu, om cu inima îndrăsneaţă şi spiritul cavaleresc, veni în Moldova şi puse a lui spadă în serviciul ţării, se căsători cu o româncă şi deveni obârşia familiei Alecsandri ». Cercetări ulterioare mai amănunţite ne arată că străbunul lui Vasile Alecsandri venea din Alessandria, oraş din Italia de Nord fondat pe vremea luptelor dintre Liga Lombardă şi împăratul Frederick I Barbarossa de Hohenstaufen. Dar pe ce drum ? Este vechiul drum roman deschis de împăratul Traian, sau Drumul Legionarilor. În Diploma Cavalerilor Ioaniţi adresată lui Rembald, este implicată referinţa la acest drum. Care ducea din Veneţia până în Oltenia, aici referinţa din Diplomă este chiar explicită. Veneţia avea un „centru de recrutare” al cavalerilor religioşi la mănăstirea San Giovanni dei Furlani. Numai aşa capătă sens şi pentru noi „indicaţiile” regelui Bela al IV-lea adresate „venerabilului bărbat Rembald”. Furlanii sunt urmaşii locuitorilor din vechiul municipiu roman Forum Iulii, fondat de Iulius Cezar la anul 50 înainte de Hristos. În anul 568 după Hristos, oraşul cu hinterlandul său (cunoscut acum ca Friuli) a fost ocupat de către Alboin, şi a fost prima capitală a regatului lombard. Înainte de supunerea khaganatului Avarilor, Charlemagne s-a ocupat de cucerirea statului lombard. Iar în anul 781, Charlemagne creează Marca Furlană – sau Marca Foroiuliensis- având capitala în Forum Iulii. De acolo au venit în Oltenia, Furlanii. Numele Furlan pare a fi mai curând contractat din numele mărcii carolingiene Foroiuliensis, decât din numele oraşului Forum Iulii.

Probabil că în primul rând reflecţiile focalizate pe ascendenţa sa italiană i-au ghidat lui Vasile Alecsandri gândirea sa istorică. Iată câteva excerpte dintr-un poem scris de Vasile Alecsandri la anul 1848 (Sentinela Română): +[…] Pe cea zare cenuşie, /Lungă, tainică, pustie, /Unde, ca prin vis trecând/ S-auzea din când în când/ Vuiet surd, grozave şoapte/Ce veneau din miazănoapte, /Zgomot lung, înăbuşit/Ce venea din răsărit./ […] Se iveşte-un negru nor/ Plin de zgomot sunător/ Ce tot vine, ce tot creşte/Şi pe câmpuri se lăţeşte/ Cât e zare de zărit/ Între nord şi răsărit!/ – Sentinelă, priveghează, / Norul crunt înaintează, / Sentinelă! te arată, /Norul crunt se sparge!… Iată/ Iată oardele avane, / Iată limbile duşmane/De gepizi şi de bulgari, /De lombarzi şi de avari!/Vin şi hunii, vin şi goţii, /Vin potop, potop cu toţii.+ Drumul istoric dintre România şi Italia trece prin Sirmium. Este drumul parcurs în parte de către regele dac Burebista atunci când urmărea triburi de gali, este drumul urmat de goţi şi gepizi, de huni şi de avari. Nu avem încă scrise texte istoriografice clare pe româneşte despre acest drum. Narativul cuprinzător rămâne în sarcina următorului deceniu.
Titus Filipas

Identitate și alteritate în teoria etnocentrismului evreu

Decembrie 30, 2014

+Dan Culcer: « Odată cu modernizarea, la nivelul mentalului colectiv românesc evreul a fost învestit cu puternice trăsături de alteritate. »
Ciudată frază, axiomatică, complet falsă, fără temei științific. Ea marchează începutul unei serii de studii despre relațiile dintre localnici și evrei imigranți* puse sub semnul «holocaustului din România». În realitate, alteritatea evreilor în spațiul est-european și balcano-pontic nu este o invenție sau o atribuire netemeinică de către xenofobi localnici ci, multă vreme, până la emigrarea sionistă, chiar esența prezenței evreilor, fie germanofoni (idișofoni), fie rusofoni sau hispanofoni (sefarazi), în teritorii locuite majoritar de localnici aparținând unor culturi și tradiții diferite. E vorba deci de evrei aparținând unor comunități neintegrate, care refuzau integrarea, erau neintegrabile datorită autoizolării culturale, ca purtătoare ale unor idealuri politice străine și contradictorii (sionism, comunism, socialism, internaționalism), voinței de ghettoizare (aglutinare, solidarizare, autoapărare), religiei, limbii comunitare utilizate, diferențierea fiind însăși programul lor existențial de supraviețuire comunitară, identitară. Grupurile de evrei ajunse pe aceste meleaguri erau deci străini, se considerau străini și au vrut să rămână străini, atâta vreme cât statutul de străin le era favorabil, statutul de protectorat al sudiților**, supuși străini. protejați de consulatele unor țări străine deschise în țările respective. Modernizarea începuse demult.
Dan Culcer
* Caietele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” Nr. 2/2007 -Bucuresti-2007.
** SUDÍT, sudiți, s.m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito. Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 12/29/2014 08:42:00 p.m.+
Pentru conformitate,
Titus Filipas

În Internaţional

Decembrie 29, 2014

Premiile emisiunii doamnei Carmen Avram obţinute în Internaţional se fac pe un cost exorbitant pentru naţiune: renunţarea la Românism! Nu-mi place deviaţionismul transhumanist care a înlocuit ideologia naţionalismului românesc la Antena 3. Poate că doamna Carmen Avram este prea mult transportată de emoţii. Posibil. Dacă nu de cerinţele sponsorului OMV Petrom ce vrea „performanţă”. Oricum, emisiunea doamnei Carmen Avram despre „oraşul mişto” Soroca m-a îngreţoşat.
Titus Filipas

Biblioteca albastră Pixl …

Decembrie 29, 2014

http://www.lemonde.fr/m-styles/article/2014/12/29/le-design-2014-ou-le-culte-de-l-essentiel_4546947_4497319.html Estetica industrială sau cultul esenţialului într-un savoir-faire patrimonial: 1/ “Banquette Daybed” – Pat conceput strict pentru odihna corporală (bănuiesc că nu i-ar fi plăcut lui Victor Hugo). 2/ Alternativă la clasicul abajur, o lampă cu forma “pălărie de damă” în suspensie Vertigo. 3/ Evoluţia stiloului proiectat de calemgiul Petrache Poenaru, ce readuce frumuseţea gestului scrierii în era clavirului de microprocesor (de ce nu-mi vine să spun tastatură?). 4/ Un scaun marca Tolix conceput pentru secolul XXI. 5/ Pahar de vin dublu, aparţine arhitectului estetician industrial Ron Arad, dar nu arată spirit imaterial. 6/ Mi se pare frumoasă biblioteca albastră Pixl concepută special (“personalizată”?) pentru Dorian Gray (eroul literatului Oscar Wilde).
Titus Filipas

Rastislav I

Decembrie 29, 2014

Despre Moravia Mare ne vorbeşte prima oară împăratul Constantin Porfirogenetul în De Administrando Imperii, carte scrisă cam pe la anul Domnului 950. Dar istoria pentru Moravia Mare a fost fabricată abia în secolul XIX. Profesorul Imre Boba de la universitatea din statul Washington afirma că schema ossianică veche –din secolul XIX- trebuie să fie înlocuită cu o schemă nouă. Moravia Mare, aşa cum a fost imaginată de către Imre Boba în secolul XX, ar fi de fapt hinterlandul pentru oraşul capitală Marava, denumirea vechiului oraş Sirmium, ruinele lui se află în Serbia, localizarea actuală se cheamă Sremska Mitrovic(acest “c” se citeşte “ţ”)a. Şi teritoriul ţinea de Sclavonia! Imre Boba enumeră o serie de conflicte de natură politică şi ecleziastică în care putea să fie simultan implicat principatul Morava, definit de Boba ca hinterland pentru Sirmium. Dar Imre Boba nu procedează şi la o ierarhizare a conflictelor după motivul psihologic major : teama. Mi se pare chiar că domnul Boba nu sesizează motivul principal de teamă : Extincţia, nimicirea! Ceea ce s-a şi întâmplat pe vremea lui Charlemagne cu saxonii. Bine, Rastislav trăia pe vremea când lumea francică era condusă de nepoţii lui Charlemagne. Care procedaseră la o împărţire a imperiului Carolingian. Însă hotărârea lui Rastislav ne arată că el sesizase foarte corect şi existenţa reală a unui moment de unire între nepoţii lui Charlemagne, o perioadă reală cuprinsă între Jurămintele de la Strasbourg şi Tratatul de la Verdun. Rastislav probabil că a văzut atunci şi acolo o ameninţare francică virtuală, de felul celei pe care teribilul împărat Charlemagne a răsturnat-o în chipul cel mai real peste saxoni.
Titus Filipas

Arpadienii ca imitatori ai Capetienilor

Decembrie 29, 2014

Istoricul American Imre Boba spune : “În vreme ce împăraţii din Nova Roma clamau provincia Illyricum de jure, regii Francilor, în calitatea lor de împăraţi romani Apuseni asumată de către Charlemagne în complicitate cu episcopul Romei în ziua de Crăciun anul 800, clamau şi controlau de facto importante părţi din Illyricum.” De asemenea, adaug eu, regii Francilor controlau importante părţi din provincia romană Moesia Superioară – şi subliniez într-un mod special Valea Timocului, de mare importanţă pentru români, dar, din păcate şi în geopolitica europeană a lui Georges Clemenceau care după terminarea primului război mondial a folosit-o pentru a crea însăilarea artificială Iugoslavia-, precum şi Pannonia. Imre Boba mai observă: “Datorită controlului regilor Franci în Pannonia şi Illyricum, administrarea ecleziastică din Pannonia şi Illyricum întră în proprietatea organizaţiei bisericeşti a Francilor.” (!) Acesta-i probabil motivul istoric pentru care Arpadienii, după anul 1000, îi imită pe Capetieni. Totodată cred că este şi motivul real pentru care Occidentul acceptă – ca fiind de la sine înţeles- acest comportament. Vezi numirea catolicului rege ungur supranumit Lancelot (în realitate Ladislau I), pe câmpia de la Clermont în anul 1095, drept conducător virtual pentru întâia cruciadă!
Titus Filipas

Capitalul uman al Rusiei

Decembrie 28, 2014

http://www.globalresearch.ca/from-energy-war-to-currency-war-americas-attack-on-the-russian-ruble/5421554 Aici sunt bine lămurite componentele războiului multi-spectral purtat de America împotriva Rusiei. Cum răspunde Rusia ? Recurgând la investiţii strategice în capitalul uman.
Titus Filipas