O investigaţie chinezească a blogului meu

Am vorbit despre China, şi mai ales despre sistemul ei de apărare anti-nucleară, în articolul https://blogideologic.wordpress.com/2008/08/12/oltul-a-fost-navigabil/ . Astăzi, 28 septembrie 2008, văd trei accesări ale articolului, dar în varianta  tradusă cu hieroglife chinezeşti: 블로그 이념 딛 Filipas

Ideology 이념

---

« Situaţia din Osetia de Sud „남오세티아의 상황은

Adevărata faţă a lui Cristian Neagoe » 크리스티안 Neagoe»의 진짜 얼굴

Oltul a fost navigabil 오타와 항해했다

Domnul Dan Gheorghe scria ( http://www.romanialibera.ro/a123620/fluviul-oltenesc.html ) în articolul Fluviul oltenesc, : “ Nu eo glumă. 댄 미스터 조지 oltenesc 문서, „농담이 강물에 (http://www.romanialibera.ro/a123620/fluviul-oltenesc.html)를 썼다. Ar fi fost realitate, cel mai probabil din 1995, dacă proiectul comuniştilor, de a face din Olt râu navigabil, ar fi fost dus la bun sfârşit. 그동안 대부분의 1995 년, 공산당 때, 완료로 불려 왔던 것이 사실 강을 항행 리버를 만들 가능성이 높다. Calea navigabilă 물길   urma să aibă o lungime de 86 de kilometri, de la Dunăre până la Slatina.” 슬라우 the 다뉴브 강에 이르기까지 86km의 길이를 가지고있다. „

Prin 1965, într-un compartiment de tren, am auzit povestea unui geotehnician care venea din China cu ficatul îmbolnăvit de o boală locală. 1965 년까지, 기차의 구획에, 나는 중국 지역을위한 간질환 환자와 함께 온 geotehnician 이야기를 들었어요. Acolo proiectase hangare pentru avioane de vânătoare sub munţii Himalaia, cu echipaje pregătite în permanenţă de zbor, chinezii se aşteptau la un atac atomic rusesc şi vroiau să mai dea ultima lovitură 거기 산이 Himalaia, 승무원 비행 시간에 대한 준비, 중국 러시아의 핵 공격을 예상하고 마지막 한방을주고 싶어에서 사냥을 위해 설계된 비행기 격납고   înainte de a muri. 그가 죽기 전에. Când am trecut pe podul peste Olt, ne-a întrebat: “Ştiaţi că Oltul a fost navigabil până în cea de a doua jumătate a secolului XIX ?” Nu ştiam. 강 위에 다리를 통과했을 때, 그가 물었 : „나요 당신이 오타와은 19 세기 후반에 이동할 수 있었는지?”전 몰랐어요. Atunci ne-a explicat fenomenul aquiferului care însoţeşte ca un rîu paralel subteran, rîul de la suprafaţă. 그렇다면 그 지하로 흐르는 병렬로 rîul 지역 aquiferului 온 현상이라고 설명했다. Pădurile seculare ce creşteau, masive, pe cele două maluri ale Oltului, de-a lungul cursului rîului, absorbeau şi reţineau în sol toată apa ploilor şi întreţineau aquiferul. 우리는, 물론 강을 따라 옛 숲, 대형, Olt 리버의 양면을 흡수하고 성장 및 유지 보수 aquiferul 내내 비가 토양에 물을 보유합니다. Rîul de la suprafaţă era în permanenţă alimentat de apa rîului subteran, şi astfel debitul se menţinea, permiţând navigaţia. 끊임없이 Rîul 지역 지하수 강이 흐르 게끔 만들고 있었고, 따라서 흐름이 유지되고, 허용 탐색. Odată cu dezvoltarea capitalismului în România, pădurile au fost tăiate*, apa de ploaie nu a mai ajuns în rîul subteran ci a şiroit rapid în rîul de suprafaţă spre a se pierde la Dunăre şi apoi la mare. 루마니아에서 자본주의의 발달과 함께, 숲 * rîul 지하 빗물하지만 흐름을 신속하게 rîul 표면에 도달하지 않았으므로, 다뉴브 강과 바다를 잃고 잘라왔다. Rîul subteran sa micşorat, sa retras, iar Oltul de suprafaţă a suferit un etiaj, o reducere drastică a debitului în cea mai mare parte din an, încetând a mai fi navigabil. Rîul 지하, 은퇴, 그리고 오타와 지역은 감소 etiaj, 일년의 대부분의 흐름이 극적으로 감소했다있다, încetând 이동할 수있습니다.

* “Îşi dezbracă ţara sânul,/Codru frate cu românul /De săcure se tot pleacă/Şi izvoarele îi seacă.”, observa Mihai Eminescu în Doina. * „그들은 가슴의 국가 스트립 / Codru 동생 루마니아 / săcure 모두 들어갑니다 / 그리고 그것 Seacă 온천이있다.”Doina에서 미하이 Eminescu 예고했다. Motiv ca drujba Pleşu-Liiceanu-Patapievici să 이유 Drujba Pleşu – Liiceanu – Patapievici   îl urască pe Mihai Eminescu. 미하 Eminescu 난 싫어.

Titus Filipas 딛 Filipas

Titus Filipas

Vasile Paraschiv în anii 1946 şi 1968

A existat, incontestabil, o manipulare sovietică în România anilor 1946 şi 1968, vezi un studiu de caz  aici: http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-09-27&id=243279 . Vasile Paraschiv a avut roluri de jucat, în folosul sovieticilor, şi în  1946 şi în 1968. Numai că jigodia care poartă pe nedrept titlul de “dizident anticomunist” este acum floare dalbă. Se uită responsabilitatea  muncitorului Vasile Paraschiv la instaurarea reprimării comuniste în România. Titlul unei cărţi publicate de Vasile Paraschiv la Editura Polirom era : “Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist”. Cartea a fost bine primită de public. Iată un comentariu scris de domnul Adrian Neculau, în periodicul X din februarie 2006: “Am auzit mai demult de muncitorul Vasile Paraschiv şi de obsesia lui de a milita pe căi legale, în statul totalitarist comunist, pentru o organizaţie sindicală autentică, care să apere drepturile muncitorilor, să nu fie o curea de transmisie pentru partid.” Cum se poate explica obsesia tovarăşului Vasile Paraschiv de a milita pe căi legale în statul totalitarist comunist ? Citim o explicaţie în ziarul Y : “Vasile Paraschiv s-a înscris în PCR în 1946 din convingere.” Articolul respectiv nu elaborează intensitatea ori moralitatea convingerii, nici nu insistă pe timing-ul înscrierii lui Vasile Paraschiv în partidul comuniştilor din România la anul 1946. Să explicăm noi. Folosim informaţii publicate pe situl Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Aici intâlnim şi citatul: “Atunci când justiţia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singură poate să fie o formă de justiţie. (Ana Blandiana)”  . Foarte frumos zis. Anul 1946 a înregistrat legitimarea de jure prin alegeri libere a victoriei comuniştilor internaţionalişti asupra României, sprijiniţi de cozile de topor din România, o victorie deja obţinută de facto la 6 martie 1945 de către comuniştii internaţionalişti veniţi în România pe tancuri sovietice. “Alegerile din 19 noiembrie 1946 au avut loc într-o atmosferă de tensiune maximă”, scrie pe situl mai sus amintit. Ceea ce este perfect adevărat. Dar, mai departe, vocea memoriei, în care doamna Ana Blandiana ne spune să avem încredere, păcătuieşte printr-o minciună prin omisiune. Să redăm mai întâi pasajul: “Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Roşie, a fost mobilizat pentru a promova candidaţii Blocului şi, în special, pentru a împiedica opoziţia să-şi organizeze o campanie eficientă.” Lipseşte aici ceva extrem de important. Să deschidem, ca pe o cutie de conserve, şi fraza următoare: “Poliţia şi alte oficialităţi au împiedicat distribuirea ziarelor de opoziţie şi a materialelor de propagandă  ale acesteia”. Nu am redat până aici decât prima parte a frazei. Nici măcar până acum, situl patronat de doamna Ana Blandiana nu spune nimic despre chestia principală, care nu avea legătura cu administraţia, cu Armata Roşie, ori cu poliţia: mardeiaşii electorali comunişti, echipele de tineri muncitori care cooperau activ, chiar pro-activ, cu Armata Roşie. Este drept, mai departe fraza pune o enigmă într-un văl atunci când spune: “echipe speciale au spart adunarile national-taranistilor si liberalilor”. Ei bine, acele echipe speciale nu erau formate din terorişti arabi desantaţi din elicoptere, ci erau tineri muncitori îmbarcaţi în camioane care circulau cu mare viteză prin localităţile şi pe drumurile României. Cine plătea benzina? Ruşii? Nu cred. Oficialităţile româneşti? Probabil.  Însă care a fost forul cel mai înalt care încuviinţa hotărârile ce vor stabili soarta Europei de Est şi a României pentru o jumătate de veac ? Americanii, care plătiseră  complet până şi instruirea, echiparea şi hrănirea diviziilor Tudor Vladimirescu şi Horia, Cloşca şi Crişan. Este păcat că Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei trece sub tăcere aceste aspecte esenţiale în instaurarea regimului comunist în România. Din acele “echipe speciale”, –ador eufemismele!–, făcea parte şi Vasile Paraschiv care intrase în partid la vîrsta de doar 18 ani, în 1946. Tovarăşul Vasile Paraschiv avea suficiente amintiri personale să scrie o carte cel puţin la fel de veridică precum aceea prezentată mai sus, dar purtând de astă dată titlul: “Terorismul politic organizat de statul comunist pentru care am luptat si eu”. În autoritatea sa de mardeiaş electoral comunist, Vasile Paraschiv a contribuit cu muşchii lui de om tînăr la mânuirea bâtei de cealaltă parte. Mult mai târziu –din păcate–, Vasile Paraschiv a primit şi el nişte bâte. Efect de boomerang, s-ar putea chema aceasta. Ori răsplata, ce bine ar fi fost! pentru ceea ce făcuse pe vremuri. Şi nu i-a plăcut. Există un lanţ cauzal uşor detectabil. Vasile Paraschiv nu a fost bătut de cărturarii protocronişti români, aşa cum minte Raportul Tismăneanu. Vasile Paraschiv a suferit numai rigorile unei reglări de conturi de la inşi din gaşca al cărei membru fondator a fost. Tocmai acţiunea unora ca Vasile Paraschiv în 1946 a ajutat punerea pe roate a instituţiei de represiune Securitatea.

Titus Filipas

Mai sumbru decât personajele Evului Mediu

Vorbesc despre episcopul reformat Laszlo Tökes, reprezentant al României în Parlamentul UE de la Bruxelles. Atunci când declara  : “Eu nu spun că vreau să retrocedez Ardealul de Nord Ungariei, că nu modificarea graniţelor este rezolvarea, deoarece situaţia nu ne permite, dar este o alternativă la modificarea graniţelor şi aceasta este autonomia naţională. Vorbesc de autonomia pe trei nivele, inclusă şi în programul UDMR”, domnul Laszlo Tökes se dovedea mai  sinistru şi mai cinic decât personajele cele mai sinistre, –cărora trebuie să le recunoaştem sinceritatea–, ale Evului Mediu transilvan !

Domnule László Tőkés, de ce uitaţi ce au făcut ungurii cu secuii? După Compromisul (Ausgleich) de la 1867, a fost elaborată o ideologie a maghiarizării obligatorii a populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania, cu o metodologie extrem de bine pusă la punct. Cererea permanentă pentru universitatea pur maghiară din Cluj, panourile  ostentative anunţând  Ţinutul Secuiesc ungarofon, arată continuarea implementării acelei ideologii şi în România de acum. Dar ne întoarcem în Evul Mediu, domnule epicop Tőkés? Acestea sunt încălcări ale drepturilor omului mai grave chiar decât pe vremea lui Unio Trium Nationum, care nu stipula maghiarizarea secuimii. Ce aţi făcut dumneavoastră cu secuii, Domnule László Tőkés ? Nici măcar vechile cronici maghiare nu îi prezintă pe secui a fi una dintre Săgeţile ungureşti. Faptul e consemnat chiar şi în cărţile Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează.  În  romanul Dracula, Bram Stoker ni-l prezintă foarte clar pe mândrul conte Dracula  drept unul dintre aristocraţii secuilor ce au refuzat jugul ungar (despre bătălia de la Mohaci din 1526, contele Dracula vorbeşte cu entuziasm: “After the battle of Mohacs, we threw off the Hungarian yoke”! ). Forţându –i să înveţe limba maghiară, ei şi–au pierdut identitatea lor de secui. Toate documentele confirmă,  secuii nu sunt o Săgeată ungară, nu au fost vreodată un trib ungar, au fost o cu totul altă etnie.  Continuitatea multimilenară a  secuilor  în ţinutul lor nu este una anagogică, ci este una sistemică, nu  le -a fost oferită de blândeţea istoriei, ci de stabilitatea unui ecosistem.  Pe vremea lui Iulius Caesar, depresiunile şi poienile  montane favorabile vieţuirii umane, dar climatic nefavorabile pentru Vitis Vinifera,  au fost  “nişe ecologice”  pentru acele fracţiuni ale dacilor care l-au sprijinit politic  pe Deceneu în lupta de eradicare a viţei de vie, într-o extinsă  lume dacică formată din entităţi foarte deosebite, –vezi de pildă percepţia foarte contrastantă  a  congenialităţii aduse de vin–,  o lume tribală numai  temporar unificată  de Burebista. Acele triburi  singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, poate, numiţi ‘romani’ de catre arabii cuceritori–, s-au transformat prin  evoluţia istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte cât se poate de  pertinent în sprijinul tezei. Chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti. De ce, domnule László Tőkés?

La anii  1437/38,  Unio Trium Nationum întărea de facto privilegiile enorme ale ungurilor nobili dar minoritari, nu–i proteja deloc pe secui de agresiunea de absorbire maghiară, şi îi excludea complet pe români, populaţie majoritară în Transilvania ! De ce nu luptaţi pentru a se repara sechelele nedreptăţilor istorice, de ce militaţi numai pentru a le adânci, domnule László Tőkés?

Cred că pentru intelectualii români este  absolut  necesară, în sensul că este absolut prioritară,  demantelarea ideologiei maghiarizării populaţiei româneşti şi secuieşti din Transilvania. Elevii de etnie maghiară din România şi elevii secui nu vor putea învăţa româneşte dacă nu vor fi demantelate ideologiile Unio Trium Nationum şi Ausgleich. Episcopul reformat Laszlo Tökes luptă acum în Parlamentul de la Bruxelles pentru resuscitarea acestor ideologii anti- româneşti.

Titus Filipas

România ca Romania Neoacquistica

Articolul domnului Adrian Bucurescu  despre istoria noastră cea  mai veche, http://www.romanialibera.ro/a135143/nicolae-densusianu-un-explorator-al-preistoriei.html , a stârnit interes şi a provocat nenumărate comentarii de bun simţ pe forum. Reţin un excerpt din  http://www.romanialibera.ro/a135143c261789/nicolae-densusianu-un-explorator-al-preistoriei.html , anume “O intrebare posibila: de ce ar vorbi latina vulgara, populatii pe arii extinse din nordul Marii Negre?, zona departe si de declaratiile de intentie si interes cunoscute ale imperatorilor Romani.”

Este influenţa apocaliptică a propagandei ruseşti despre ‘a treia Roma’. În realitate, Constantin cel Mare a fondat  la  Anul Domnului 330 oraşul Constantinopol fără semnificaţia de ‘a doua Roma’. Termenul Nova Roma (iar nu ‘a doua Roma’) este înscris ca sintagmă-sigiliu de către Conciliul bisericesc din   Anul Domnului 381 de la Constantinopol. Conciliul era un think tank creştin condus de Sfântul Ierarh Grigore Teologul, iar pregătirea lui fusese ghidată de ideile Sfântului  Ierarh Vasile  cel Mare care murise la Anul Domnului 379. Conciliul de la 381 AD venea la trei ani după moartea ‘ultimilor romani’ autentici din peninsula balcanică  şi Scitia, extensia ei teritorială spre răsărit, în bătălia de la Adrianopol. Sintagma-sigiliu Nova Roma însemna implicit recunoaşterea existenţei unui Novum Latium în acest spaţiu răsăritean, mai cunoscut ca Romania Orientală, şi care este recunoscut  în arhivele din cancelariile occidentale ca întinzându-se până la rîul Bug. În Memorii, Winston Churchill scrie în mod expres că acţiunea militară a României în cel de al doilea război mondial nu era justificată decât până la rîul Bug. Fără a permite existenţa acestui Novum Latium, toată vorbăria rusească despre ‘Moskova- a treia Roma’ este inepţie. Istoricii lor mai oneşti ştiu aceasta. Rusia apare în istorie abia în secolul VIII. România noastră are drepturi imense ca Romania Neoacquistica, drepturi pe care istoricii noştri nu le reliefează.

Titus Filipas

Lexiconul complet pentru domeniul bancar

Lexiconul complet pentru domeniul bancar este numai în globish. Lingviştii de la Academia Română  nu se grăbesc să îl traducă, accentul principal este pus pe redactarea unui DEX vulgar (ca şi cum ar exista un DEX  eroic, ori un DEX hieratic!)  pentru a intra “în rândul lumii”.  Acum, dificultăţile de a traduce din globish sunt cam aceleaşi pentru castiliană ca şi pentru limba română.  Cel mai repede traduc însă chinezii. Au avantajul că traduc expresiile noi din globish prin combinaţii de hieroglife vechi. Unii chinezi le înţeleg în noua semnificaţie!  Karl Popper spunea că “nu cunoaşte niciun criteriu raţional prin care ar putea distinge o elită de o clică.” În China, acest „criteriu raţional” prin care se poate distinge o elită există. El este înţelegerea scrierii hieroglifice cu semnificaţii noi.

Titus Filipas

Aura Matei despre Mircea Badea

Citesc la postarea de la adresa :

http://chinezu.eu/2008/09/24/cea-mai-de-cacat-faza-pe-care-mircea-badea-a-facut-o-mai-nou/ , comentariul avatarului Aura Matei despre Mircea Badea :

+Dincolo de comportamentul lui Mircea Badea, comportament ce ar putea parea pe alocuri putin isteric, bloggerul in cauza a incalcat un principiu de bun simt minimal: nu folosesti numarul de telefon al cuiva decat daca ti l-a dat personal sau i-a dat altcuiva permisiunea explicita sa ti-l dea. Singurele exceptii sunt telefoanele de serviciu, dar mai degraba ale unor demnitari sau functionari publici, si situatiile in care un “sef” iti da numarul unui subaltern de al sau. In rest, nu ne apucam sa apelam oameni pe care nu ii cunoastem, chiar daca fac ei uneori circ televizat. Asa cum visurat si-a luat libertatea de a folosi un numar ce nu i-a fost incredintat, la fel Badea a oferit aceasta libertate altora.+

Mi se pare un comentariu de bun simţ, exact acela despre care Descartes scria : “le bon sens ou la raison”.

Titus Filipas

Maxima Venalia dar Minima Moralia

În discuţiile din Congres despre Marea Salvare Financiară, unii dintre aleşii americanilor au exprimat preocuparea faţă de nesimţirea executivilor  de pe Wall Street care au primit salarii şi indemnizaţii de opt cifre (în dolari americani) pentru decizii financiare care s-au dovedit eronate. „I share the outrage that people have,” a declarat, cu ipocrizie maximă,  în the Senate Banking Committee, domnul  Henry Paulson în  ultima zi de marţi. El a mai spus, la fel de prefăcut : „It’s embarrassing to look at this. I think it’s embarrassing to the United States of America. There is a lot of blame to go around.” Ceea ce nu a mai spus domnul Henry Paulson, în  ultima zi de marţi,  a fost faptul că el însuşi  a beneficiat de o primă de  $38 milioane în anul 2005, când era CEO la Goldman Sachs.  La acel moment, era cea mai mare gratificaţie dată unui CEO al unei organizaţii  economice  de pe Wall Street. Henry Paulson a dovedit, cum se zice pe la noi, Maxima Venalia dar Minima Moralia. Recent, Goldman Sachs a fost nevoită să anunţe o reformă care să o transforme într-o instituţie financiară de tipul bancă-nexus din modelul japonez zaibatsu de organizaţie economică.

Titus Filipas

Arhetip gastronomic samoied

Domnul Aurel Mateescu scrie despre canibalismul rusesc în postarea : http://aurelmateescu.wordpress.com/2008/09/23/adolescenti-ucisi-si-mancati-de-satanisti/ . Am comentat: Aşa cum povesteşte Alexandru Soljeniţîn în cartea Arhipelagul Gulag, unii dintre ruşii ţinuţi în lagăre mâncau din când  în când carne de om. Omul ales să fie mâncat era un adolescent – trufanda numit de comeseni „karova” (vacă). Dar această informaţie sumară este constrânsă de Alexandru Soljeniţîn cu nenumărate judecăţi de valoare.  Unii nu cred în acel canibalism al ruşilor din lagăre. Alţii, şi anume chiar urmaşii acelor samoiezi, sunt mândri. “Bunică-miu a fost nevoit să prizoniereze la maica rusie, mâncând carne de cal şi din când în când de om.”, citesc pe blogul lui urdumheit. Observaţi continuitatea în frază, –neîntreruptă de ghilotina lui Hume–, între consumul cărnii de cal şi consumul cărnii de om. Dacă primul tip de consum îndeplineşte o funcţie, satisfacerea nevoii de proteine pentru organismul uman, cel de al doilea tip de consum nu mai poate fi justificat prin acelaşi demers, prin niciun demers, de fapt. Un tip virtual civilizat trebuia să intercaleze acolo o judecată de valoare privind canibalismul bunicului său, nu doar o informaţie privind satisfacerea nevoii de proteine a bunicului său. Mărturisesc că eu nu am putut mânca trei zile după acea lectură de blog! Culmea, dar comentatorii  nu adaugă vreo judecată de valoare despre această informaţie macabră. Ba, mai mult, unuia chiar i se face foame: “pe iulie 27, 2008 at 12:00 pm17  e. […] oh iti scriu mai incolo epistola . acum mie foame !”. Care a fost, şi care este,  marele secret al URSS – ului pentru români ? Au existat acte de canibalism comise de soldaţii sovietici* prezenţi în România, cazuri care au fost muşamalizate de poliţia şi  justiţia română. De multe ori, atunci când dovezile duceau direct la sovietici, erau organizate episodic “revolte populare” împotriva unor “canibali capitalişti români”,   proprietari de fabrici de mezeluri şi de restaurante. De asemenea Teohari Georgescu, omul de casă al sovieticilor, a mai organizat pentru publicul naiv românesc şi setos de “noua dreptate”, tot bâlciul sângeros al împuşcăturilor comisarului Alimănescu. Este păcat că regizorul Sergiu Nicolaescu nu a dovedit curajul să facă un film arătând adevărul pe tema secretă şi sensibilă. După plecarea trupelor sovietice din România, cazurile de canibalism nu s-au mai înregistrat. * Cazurile  de canibalism ale soldaţilor sovietici au constituit sursă de inspiraţie pentru o piesă din dramaturgia lui Barry Collins (autor născut în anul 1941). Din câte ştiu, o reprezentaţie a avut loc şi la Teatrul German din Timişoara, în regia  lui Alexander Hausvater.

Domnul Aurel Mateescu mi-a răspuns  :

+Blogideologic, randurile dvs ma fac sa cred – sau cel putin asta este impresia cu care raman, ca este un fel de filosofie a rusilor sa ma schimbe din cand in cand meniul…Oribil.+

@ Aurel Mateescu

Da, este un vechi “arhetip cultural samoied” al slavilor răsăriteni. Varegii, adică vikingii răsăriteni care au fondat Rusiile pe istmul baltico-pontic, s-au forţat tot timpul să stîrpească această “gastronomie de samoied” printre slavii răsăriteni, după ce i-au obligat să se creştineze. Reforma dură a lui Petru Velikii de europenizare a Rusiilor se explică tot prin această politică a varegilor creştinaţi şi civilizaţi de Bizanţ, de eradicare a barbariei printre slavii răsăriteni. Chiar şi Adorno explică politica lui Stalin drept continuarea politicii lui Petru Velikii de iluminare a Rusiilor.

Titus Filipas

The mother of all bailouts

Citesc pe blogul domnului Vlad Popa articolul “Portretul padurarului ratat care a incercat sa salveze economia SUA: Henry Paulson”, http://hymerion.wordpress.com/2008/09/23/portretul-padurarului-ratat-care-a-salvat-economia-sua-henry-paulson/ .

Henry  Paulson va rămâne un nume în istoria pieţelor financiare prin faptul că el a pus la cale  imensa operaţiune de salvare financiară -„the mother of all bailouts”–, fără să propună şi vreo argumentare teoretică pentru aceasta operaţiune de open market. Prin aceasta, Henry  Paulson se  abate şi de la preceptele Keynes, şi de la preceptele Hayek. 

Titus Filipas

ID Sârbu despre Mircea Dinescu

Citesc în postarea de la adresa : http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/05/13/catavantu/ , următoarea evaluare pe care marele cărturar ID Sârbu o nota în jurnal despre Mircea Dinescu : “un golan kaghebist”.

Titus Filipas