„Fetişismul” produsului

Articolul de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a155203/traian-basescu-vorbeste-romaniei-profunde.html este provocator. Simt nevoia să mă adresez politologului Cristian Parvulescu: Nu este vorba despre “abordare politica noua”, ci despre “societatea spectacolului” pe care o definea Guy Debord (1931-1994). “O palarie oseneasca, […] o palarie cu pene la Nasaud, […] clopul la Maramures, […] bundita in Bucovina” sunt produse ce îndeplinesc  o anumită utilitate. Dar „fetişismul” produsului îi serveşte în acest caz evident lui Traian Băsescu la construirea unor relaţii sociale. Numai un preşedinte de ţară africană ar putea fi eventual scuzat că recurge la  „fetişismul” produsului.

Titus Filipas

Amurgul USA ?

Romanticul român Grigore Alexandrescu îl imita probabil pe romanticul francez Victor Hugo, când compunea poezia „Anul 1840”, dar numai în titlu. În poemul „1840 „, publicat în „Revue des Deux-Mondes„, Victor Hugo constata deplasarea accentului de putere din Lumea Veche, în Lumea Nouă: „Et maintenant, Seigneur, expliquons-nous tous deux./L’Amérique surgit, et Rome meurt ! ta Rome !/Crains-tu pas d’effacer, Seigneur, notre chemin,/Et de dénaturer le fond même de l’homme […]?” („Şi acum, Doamne, explică-mi./ America se-nalţă, şi Roma moare! E Roma ta!/Nu te temi că ştergi, Doamne, urma drumului nostru,/Şi că denaturezi aşa  chiar omul?”).

În anul 1803, aria teritorială măsurată de United States practic se dubla cu achiziţionarea Louisianei, în cei mai legali termeni cu putinţă.  Limba europeană vorbită la acel moment acolo era franceza. Din cauza aceasta, noua bancnotă de 10 dolari purta şi inscripţia  DIX, de aici Dixieland. Începea politica “Go West!”, care în jurul lui 1845 căpăta forma ideologică numită  „Manifest Destiny„. Era convingerea “misiunii Americii” în lume pentru instaurarea libertăţii. Conotaţia superiorităţii rasei anglo -saxone era de asemenea implicată. Pământul era destinat să revină anglo –saxonilor. Pieile roşii  sunt exterminate sistematic, într -un genocid  despre care oficial se recunoaşte că a lichidat cinci milioane de indieni nord- americani. Biodiversitatea este de asemenea distrusă rapid pe continent prin această politică predatorială. 

Totuşi, vezi articolul de la adresa URL

http://www.romanialibera.ro/a155296/unul-din-patru-copii-americani-este-hispanic.html , mutaţii demografice uimitoare se constată acum în America. Spre deosebire de anglosaxonii WASP (White,  Anglo –Saxon,  Protestant),  colonizatorii spaniolii şi portughezi, care proveneau ei înşişi dintr -o populaţie ‘socii’- alizată  în peninsula iberică, vor proceda mai puţin dur cu amerindienii, ‘socii’- alizând  America Latină. Literatorul mexican Carlos Fuentes vede  Amurgul Occidentului  numai în faptul că limba engleză decade, transformându- se în idiom de aeroport internaţional, un Volapük incapabil să poarte valori.  Carlos Fuentes  adaugă o  granulă de speranţă în ideea lui Oswald Spengler:  o limbă romanică va lua locul limbii engleze  ca depozitar al Cunoaşterii. Există un continuum al limbajelor romanice, credeau Ioan Eliade Rădulescu  şi Ezra Pound. Limba Română are viitor mai promiţător decât limba engleză.

Titus Filipas

Românii căpşunari sclavi

Un articol despre românii căpşunari sclavi poate fi citit la adresa URL http://www.lemonde.fr/societe/article/2009/05/29/esclavagisme-dans-les-champs-de-fraises-alsaciens_1200007_3224.html .

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Petrache Poenaru şi cartea care i-a servit lui Galois

Galois este amintit de Wikipedia în articolul despre grupul matematic Lie : “Lie groups are named after the nineteenth century Norwegian mathematician Sophus Lie, who laid the foundations of the theory of continuous transformation groups.  Lie groups represent the best-developed theory of continuous symmetry of mathematical objects and structures, which makes them indispensable tools for many parts of contemporary mathematics, as well as for modern theoretical physics. They provide a natural framework for analysing the continuous symmetries of differential equations (Differential Galois theory), in much the same way as permutation groups are used in Galois theory for analysing the discrete symmetries of algebraic equations. An extension of Galois theory to the case of continuous symmetry groups was one of Lie’s principal motivations.”

Participant la mişcarea  lui Tudor Vladimirescu pentru eliberarea naţională, absorbind cunoaşterea teoretică şi cunoaşterea tehnico-productivă în Occident (printre altele, acest fost „pandur al lui Tudor” a fost primul român care a călătorit cu un tren Inter City pe ruta Liverpool-Manchester), Petrache Poenaru este aidoma căpitanului Nemo din „Douăzeci  de mii de leghe sub mări”.  Continuă lupta naţională revenind  în Ţara Românească la 1832. Este numit imediat profesor de fizică şi matematică la Sfântu Sava. Din 1833 devine directorul  şcolii. În 1834 este înnobilat,  căpătând titlul de Aga.  Profesorul Petrache Poenaru  traduce textele educaţionale ale matematicianului  francez Adrien-Marie Legendre (1752-1833), cel care demonstrase cazul n=5 al  Marii teoreme a lui Fermat.  Să amintim că  Marea teoremă fusese  enunţată de Pierre Fermat printr-o adnotare în limba latină  pe liziera cărţii Aritmetica lui Diofantes,  tradusă  în limba franceză de Bachet.  La 1837,  Aga  Petrache Poenaru  traduce din franţuzeşte şi publică pe româneşte Elemente de geometrie după Legendre. Credeţi că este puţin lucru? Geniul matematic  Évariste Galois (1811-1832), inventatorul teoriei grupurilor matematice,  citea cartea asta pe franţuzeşte din scoarţă în scoarţă. Din definiţia pe care autorul cărţii o dă disciplinei : „La géométrie est une science qui a pour objet la mesure de l’étendue.”, rezultă că Petrache Poenaru  alege să traducă geometria lui Legendre pentru că o vede legată  cu agrimensura, cu ştiinţa măsurării ariei ogoarelor, şi astfel poate să explice utilitatea ei românească.

Titus Filipas

Capitulaţiuni, două exemple

Am luat exemplele de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a155127c318522/presa-ucraineana-romania-mare-sau-hiena-subspecia-est-europeana.html .

+ […] două dintre cele mai vechi tratate din istorie, […] anul în care au fost făcute corespunde cu stadiul lor de evoluţie. Citez:

TRATAT din 1393 Tratatul dintre Mircea I, Suveranul Valahiei şi Sultanul Baiazet Ilderim Acest Tratat s-a tradus din nou, după textul publicat în 1819 de Dionisie Fotino în tomul III pagina 369 şi următoarele.

ART. 1 Din marea noastră condescendenţă învoim, ca Principatul României de curând supus de nebiruibila putere a neînvinsei noastre împărăţii dimpreună cu Principele său să se cârmuiască după propriile sale legi, şi ca voievodul României să aibă deplină putere de a face război cu vecinii săi, şi de a încheia legături de amiciţie cu dânşii, orişicând va voi; şi prin urmare să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi, (suveran).

ART. 2 Câţi creştini ar primi religia lui Mahomet şi pe urmă, trecând din locurile supuse împărăţiei noastre în România, ar îmbrăţişa iarăşi creştinismul, să fie pretutindeni nesupăraţi şi nereclamaţi.

ART. 3 Câţi dintre români vor trece în cuprinsul (teritoriul) împărăţiei noastre pentru propriile lor interese, să fie nesupăraţi de haraciu, şi să fie necercetaţi pentru îmbrăcămintele lor.

ART. 4 Principii creştini să se aleagă de către Mitropolitul şi de către boieri.

ART. 5 Iar pentru această mare a noastră condescendenţă, şi pentru că am înscris această ţară în lista celorlalte ţări supuse (protecţiei noastre), va fi şi ea îndatorită a da la visteria noastră imperială pe un an 3000 bani rosi de tara în 300 lei argint de ai monetăriei noastre. Datu-s-au aceasta în Nicopoli în anul 805, în luna lui Rebiul Ebelu, şi s-au subscris în codici imperiale.

–––––

TRATAT din 1460 Tratatul dintre Vlad V, Suveranul Valahiei şi Sultanul Mahomet II S-a tradus din nou după textul publicat în anul 1806 de Tunusli în istoria Valahiei pag. 128, şi în anul 1819 de Dionisie Fotino care (tomul III pag. 372) arată chiar şi izvorul din care l-au scos la lumină; izvor care nu lasă nici urmă de îndoială despre autenticitatea acestui document atât de însemnat pentru Principatul României. Mai sus-numitul autor ne încredinţează, că el a aflat textele ambelor tratate ale României într-o carticică, ce i-au dat-o răposatul boier Alexandru Văcărescu, al căruia părinte, demnul de stimătoare memorie, Marele Ban Ioan Văcărescu în timpul petrecerei sale în Constantinopole, prin cheltuieli însemnătoare au izbutit a căpăta întocmai copii de pe ele din codicile împărăteşti, (kiutucuri). După această nouă şi exactă traducere, făcută de bărbaţi competenţi, se cuvine dar a îndrepta şi textele publicate până acum, care, deşi traduse tot din cărtile lui Tunusli şi Fotino singurele izvoare cunoscute până acum în privinţa textelor, înfăţişează mai multe greşeli şi neexactitudine foarte însemnate. Spre exemplu atragem luarea aminte a lectorilor asupra art. 1 al capitulaţiei din 1460, în care printr-o licenţă adevărat poetică a D. Vilkinson (în Tableau historique et de la Moldavie et de la Valachie, pag. 18 a ediţiei Franceze din 1821), orbeşte reprodusă de alţi scriitori, s-au introdus mai multe cuvinte care nu se află nici la Tunusli, nici la Fotino, şi care alterând sensul, dau idei greşite despre relaţiile internaţionale ale Principatelor. Nota redactorului buletinului Divanului Ad-hoc K. Hurmuzachi.

ART. 1 Turcii nicidecum să se amestece în treburile ţării, nici să stăpâneasca, nici să vie în ţară, ci numai unul singur trimisul imperial să vină, însă şi acesta numai cu învoirea Domnească. Trimisul acesta, călătorind de la Dunăre până la Târgovişte, să fie însoţit de un om Domnesc, şi primind tributul, să se întoarcă iarăşi cu oamenii Domneşti până la Giurgiu, unde, numărându-se din nou banii în suma de 10.000 galbeni sultanini de ai monetăriei noastre, să primească adeverinţă de la dregătorul acelui loc. De la Giurgiu, trecând la Rusciuc, să primească şi de acolo adeverinţă, pentru ca ţara să rămână nerăspunzătoare, dacă s-ar întâmpla ca banii să se piardă pe drum.

ART. 2 Ţara să se guverneze după legile ei, să aiba deplină putere de a face război cu vecinii săi orişicând va voi, şi să încheie legături de amiciţie cu dânşii; şi Domnul să fie stăpân peste viaţa şi moartea supuşilor săi.

ART. 3 Câţi  creştini s-ar turci în Turcia, iar după aceia trecând în România ar lua iarăşi legea crestinească să fie cu totul nesupăraţi si nereclamaţi.

ART. 4 Câţi români ar merge în Turcia pentru treburile lor, să nu fie supăraţi pentru haraciu, nici pentru îmbrăcămintele lor.

ART. 5 Domnii creştini să se aleagă de către mitropolitul, episcopii şi boierii.

ART. 6 Când vreun mahometan ar avea vreun proces cu vreun român, procesul lui să se trateze în Divanul Domnesc după obiceiul ţării, şi sentinţa judecăţii să aibă putere.

ART. 7 Neguţătorii turci, care ar veni cu negoţ, să vină cu ştirea Principelui, şi cu arătare din ce loc sunt, şi fără întârziere, cu ridicata sau să cumpere sau să vândă marfa prin oraşe, şi să iasă nemijlocit din ţară, nefiindu-le iertat a cutreiera ţara spre a cumpăra şi a vinde în deosebite locuri. ART. 8 Aceşti neguţători turci să nu aibă voie a lua cu sine servitor român, nici servitoare română; nici a avea loc deosebit pentru rugăciunile lor.

ART. 9 Pentru nici un fel de reclamaţie să nu se sloboadă Firman asupra vreunui indigen, nici să nu ridice pe cineva din ţară, ca să-l ducă la Constantinopole, sau la alt tribunal din Turcia.

Datu-s-au în anul 872.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Grupul matematic Lie ca arhetip cultural

Maieutica pedagogică a lui Socrate era intelectualistă.  Să mai notăm că tot învăţământul ideologic primar se face printr-o abordare intelectualistă, adică: „Toate cunoştintele predate trebuie să fie legate între ele”. La celălalt  capăt al abordării intelectualiste se află poate infinitul intangibil din replica : „There are more things in heaven and earth, Horatio,/Than are dreamt of in your philosophy.” („Hamlet”, de William Shakespeare). Este, in nuce, definiţia fenomenologiei moderne. Ştim că numai mintea  dezvoltă proiecte. În orice proiect, structura intelectualistă este dinamizată  de un motor voluntarist,  truismul acesta îl cunoştea şi  ideologul Karl Marx.  Însă apariţia şi închegarea proiectului,  precum şi transpunerea lui în realitatea concretă cer anterioritatea realităţii faţă de starea proiect, şi este vorba aici despre o verigă a realităţii prinsă într-o lăcătuire varegă, am folosit metafora topologică lacaniană.  În secolul XX, Carl Jung va duce mai departe, prin teoria arhetipurilor din psihologia analitică, acest stil de abordare, intelectualist şi ideologic primar. La psihologul Carl Jung,  intelectualismul este prezent în faptul că toate cunoştinţele se află într-o coalescenţă predefinită de arhetipuri. Chiar şi Eratostene, de pildă, atunci când măsura diametrul Pământului sferic, folosea implicit şi arhetipul pământului plan. Este corect când explicăm în şcoală că Pământul este aproape- sferic, incredibil, este chiar adevărat! dar arhetipul pământului plan este încă util. Acest arhetip este exploatat, tacit şi inconştient, în cubism, în arta cinetică,  în optical art (op-art). În matematică, el conduce la inventarea conceptului de varietate cantoriană (chemat manifold  în limba engleză) şi de grup Lie.

Titus Filipas

Gabriel Liiceanu şi Laszlo Tökes

Citesc la adresa URL http://stiri.kappa.ro/actualitate/kes-ataca-munitie-ruseasca/stire_192433.html , articolul domnului George Damian : “Tökes ataca Romania cu munitie ruseasca”. Citez din articol : +Teza lansata de candidatul la Parlamentul European „autonomie in Transnistria –          autonomie in Transilvania” se regaseste in aceeasi formula in pozitiile exprimate de expertii rusi care au participat in cursul zilei de joi la Moscova, la hotelul Prezident.Forumul din capitala             Rusiei a analizat evolutiile politice de la Chisinau de dupa alegerile din 5 aprilie [2009, n.n.]. […]  Episcopul reformat Laszlo Tökes, europarlamentar si candidat pentru un nou mandat, s-a            pronuntat, miercuri seara, la Sfantu Gheorghe, in favoarea autonomiei teritoriale a Transnistriei si a asa-zisului Tinut Secuiesc, […]  astfel „putandu-se solutiona, pe cale pasnica si             democratica, situatia din cele doua tari”, transmite Agerpres.+

Eu nu contest adevărurile dureroase relevate de jurnalistul George Damian.   Vreau numai să adaug faptul că Laszlo Tökes foloseşte şi muniţie furnizată de Gabriel Liiceanu. Imediat după loviluţie, politrucul cominternist Silviu Brucan l-a numit pe Gabriel Liiceanu ca patron la fosta Editura Politică. De bine de rău, în perioada Nicolae Ceauşescu, Editura Politică devenise românească. Gabriel Liiceanu a îndreptat-o spre o politică opusă intereselor României. Acea politică editorială a furnizat acum argumente domnului Laszlo Tökes în politica sa anti-românească. Şi eu ţintesc aici în mod special spre semnificaţia publicării cărţii lui Keith Hitchins:  „Românii 1774-1866”, traducerea originalului în limba engleză The Romanians, 1774–1866, New York: Clarendon Press, 1996. Pp. 337. ISBN 0-19-820591-0. $50.00. Keith Hitchins este un istoric american, profesor de istorie la University of Illinois (Urbana-Champaign), şi membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Nu sînt eu primul ce afirmă că universitari americani cu mediatizate prezenţe în România sunt de fapt agenţi pro-Rusia. Unul dintre exemplele evidente profesorul Vladimir Tismăneanu – Tismeneţki. Alt profesor american  care îndeplineşte condiţiile spre a fi citat în această categorie este  Keith Hitchins. Am citit cu atenţie, în original, Introducerea cărţii lui Keith Hitchins mai sus amintite. Se ştie ce semnificaţie are anul 1774 : semnarea păcii de la Kuciuc Kainargi. A fost un tratat prin care puterile occidentale, în primul rând Britania, au acordat Rusiei nişte drepturi imense, pe care aceasta nici măcar nu le ceruse. Dar, în acelaşi timp, pacea de la Kuciuc Kainargi şterge o capitulaţiune de mare valoare pentru noi. Vorbesc aici în mod expres despre Capitulaţiunea de la Constantinopol din anul 1740. Prin acea Capitulaţiune de la 1740, Franţa absolutistă garanta în mod expres frontiera răsăriteană a Bogdan-ului (principatul moldovenesc) pe rîul Bug. Or, dacă era un om de ştiinţă fără interese oculte, onestitatea intelectuală îl obliga, repet: îl obliga!, să amintească, măcar în Introducerea foarte sumară a cărţii „Românii 1774-1866”, Capitulaţiunea de la 1740 care a fost ştearsă prin tratatul internaţional de la 1774.  Keith Hitchins tace. De ce tace Keith Hitchins, care altminteri vorbeşte despre evenimente petrecute la începutul seculului XVIII ? Pur şi simplu pentru că obturarea memoriei despre  Capitulaţiunea de la 1740 convine Rusiei !

Titus Filipas

Profilul psihologic făcut de experţii ruşi

Hannah Arendt spunea că “esenţa gândirii politice constă în facultatea de a judeca.” Ştiu că în 15 ianuarie 1990 (poate o zi sau două în plus), am văzut un dialog televizat între Corneliu Coposu şi Ion Iliescu. Civilizat, frumos. S-au făcut promisiuni, de o parte şi de alta. Corneliu Coposu este cel care şi-a încălcat promisiunile. Acum sînt curios să citesc profilul psihologic   făcut de experţii ruşi (extrem de competenţi) după vizita lui Corneliu Coposu la ambasada sovietică. O greşeală colosală! Nu trebuie să îi dezvălui inamicului felul cum gândeşti. Şi apoi, mi s-a părut foarte bizară tipărirea în tiraj de masă a manifestului ţărănist imediat după loviluţie ! Cineva a dat ordin să fie tipărit! Corneliu Coposu a fost manipulat.

Titus Filipas

Agenda 21 în „politica ofertei”

Calitatea apei este o chestiune vitală pentru noi. Dar este aproape imposibil ca problema calităţii apei  să  fie soluţionată fără o abordare naţională radicală. Aici propun două ţinte distincte, pentru rezolvarea cărora există deja ministere distincte în statul românesc modern. Ţinta # 1 ar putea fi denumită Calitatea apei din aquifere şi prevenirea poluării aquiferelor. Modelul fiducial pentru Ţinta # 1, ca motiv de tratare a sa drept prioritate naţională, ar putea să fie politica statului Israel modern faţă de apă.  Ţinta # 2 ar putea fi denumită Construirea unui sistem inteligent şi modern de educaţie ambientală în România. Acest sistem de educaţie ambientală trebuie să fie realmente aplicativ, şi să adauge valoare din punctul de vedere al capitalului intangibil. El trebuie să fie structurat pe baza temei „Agenda 21”. Eu ştiu că două mari conferinţe internaţionale „la vîrf”, una la Rio de Janeiro şi cealaltă la Johannesburg,  separate între ele printr-un deceniu, au subliniat prioritatea obiectivului „Agenda 21”. Trebuie construit şi la noi, în  modul raţional şi serios, o Agenda 21 naţională, divizată într-o serie de Agenda 21 regionale. La rândul ei, o Agenda 21 regională este divizată într-o serie de Agenda 21 locale care acoperă întreaga regiune. Ca modele fiduciale, ca exemple de excelenţă pentru aceste Agenda 21 locale, trebuie să le menţionez în primul rând pe acelea din Toscana în Italia, apoi, surprinzător ce spun, alt model de excelenţă îl constituie Agenda 21 locală redactată în oraşul rusesc Sankt Petersburg, în fine, deloc surprinzător, voi cita ca modele  de excelenţă majoritatea Agendelor 21 locale editate în statul Israel. 

Vorbind despre sistemul  de educaţie ambientală în România, aici Ministerul Educaţiei de la noi  România trebuie să vină cu o foarte serioasă „politică a ofertei”. Pentru că este imperioasă relansarea dezvoltării economice în România, şi eu vorbesc despre dezvoltare, nu despre creştere, –comunismul a încercat să inculce în  minţile noastre o egalizare de intenţie şi extensie între cele două noţiuni–, trebuie să afirm că ea poate fi obţinută numai printr-o combinaţie inteligentă între o „politică a cererii” şi o „politică a ofertei”. Dezvoltarea este imposibilă fără capitalul intangibil construit prin mijlocirea sistemului de educaţie în care se implementează politici inteligente. Se înţelege la noi mai puţin aceasta, funcţionarea unei întreprinderi economice se bazează şi pe  capitalul intangibil construit prin sistemul de educaţie! Analize economice serioase efectuate în Occident arată că la întreprinderile economice din Occident între 50 % şi 90 %  din profit provine din capital intangibil furnizat aproape gratuit de ţara respectivă!  Ministerul Educaţiei din România trebuie să ofere posibilitatea unei educaţii ambientale aplicative bazată  pe Agenda 21 de proximitate pentru fiecare şcoală ! Fiecare Agenda 21 de proximitate poate acoperi integral, sau numai limitat, teritoriul acoperit de o Agenda 21 locală. La noi, în general, unii lucrează şi alţii se aleg cu meritele*. De aceea spun, în fiecare şcoală trebuie să existe o combinaţie între o „structură asociativă”, care este realmente o noutate la noi!, o invenţie!, şi o structură instituţională, de fapt structura instituţională clasică existentă deja la Ministerul Educaţiei. Ei bine, profesorii  şcolii care lucrează efectiv, eficient şi inteligent pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii ar trebui să facă parte,  –repet, eu vorbesc despre o nouă politică a ofertei dusă de Ministerul Educaţiei–, dintr-o asemenea structură asociativă.

Complicat ? Da! Imposibil ? Nu !

Titus Filipas

*De fapt, acelaşi fenomen se întâmpla şi înainte de venirea comuniştilor la putere. Îmi amintesc că unchiul meu, creştin ortodox, învăţător şi membru al vechiului PSDR, îmi povestea indignat că meritele muncii învăţătorilor în vreo comună erau atribuite preoţilor (situaţia interbelică din Basarabia).

De ce a fost ucis Gheorghe Ursu ?

O temă de discuţii “delicată” la maximum, din punctul de vedere al “politicului corect”, a fost deschisă la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a154175/der-spiegel-hitler-a-fost-ajutat-si-de-armata-romana-in-comiterea-holocaustului.html .

Rămâne o enigmă de ce a fost ucis Gheorghe Ursu. Care a fost unul dintre „evreii cei drepţi” faţă de români. El a refuzat mereu să atribuie românilor participarea la Holocaust. Gheorghe Ursu a fost ucis de către un interlop. Or, interlopii nu ucid decât dacă sunt plătiţi. Cine l-a plătit pe acel interlop ?

Titus Filipas