Cine profită de pe urma globalizării ? Răspunsul standard în România, răspunsul influenţelor exogene asupra politicii macroeconomice româneşti, este legat cumva de exaltarea „revoluţiei din 1989”. Dacă, înainte de loviluţie, dictatorul Nicolae Ceauşescu încerca să extindă la maximum frontiera posibilităţilor de producţie ale României, (aceasta strict din motivaţia NAIRU, pentru folosirea forţei de muncă a ţării la potenţialul ei productiv absolut), se spune, nu ştiu dacă nu prea rapid şi fără de vreo judecată, că frontiera posibilităţilor de consum era contractată în modul cel mai dramatic. Bine, raţionamentul acesta-i valabil numai dacă ne referim strict la consumul alimentar de proteine de origine animală şi excludem consumul de locuinţe, foarte, foarte intens construite în vechiul regim. După loviluţie, primele guvernări ale României (premierul fiind Petre Roman) au indus iluzia nefastă că frontiera posibilităţilor de consum a locuitorilor României poate să fie extinsă, şi că trebuie să fie extinsă la infinit! Adâncirea democraţiei în România a redus extensia acestei legi economice. Care acum este valabilă numai pentru consumul practic infinit, facilitat de noul cadru legislativ creat de Parlamentul României, de bunuri de lux pentru bogaţii României. Vorbeam despre principiul NAIRU aplicat în economia României pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Rapoartele oficiale evită în prezent cu foarte mare grijă (demagogică şi politică) să amintească esenţa principiului NAIRU. De ce această „neutralitate” în exprimare?, atunci când fiecare caz individual de şomaj (Pentru că aceasta-i esenţa principiului NAIRU : Nici şomaj, nici inflaţie!) într-o familie provoacă imens de multă nelinişite, sărăcie, durere, uneori chiar impuls suicidar! În Ziarul Financiar văd titlul: „300.000 de salariaţi au disparut din economie într-un an”. Articolul respectiv, edulcorat, filtrat ideologic la maximum, –nu apare nicăieri cuvântul şomaj–, este preluat cu entuziasm pe blogul pro- Traian Băsescu http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/26/o-zi-obisnuita-%e2%80%93-26-aprilie-%e2%80%9c300-000-de-salariati-au-disparut-din-economie%e2%80%9d/ . De ce atâta promptitudine şi entuziasm la Politeía? Pentru că Ziarul Financiar a fost fondat de tînărul VIP din media Lucian Mândruţă, cu ajutorul bolşevicului Silviu Brucan, convertit la „occidentalism” în ultima fază a vieţii. Tot blogul Politeía recomandă mereu să citim articolele publicate în Cursul de Guvernare http://cursdeguvernare.ro/ . Dar vă rog să mă credeţi, în Cursul de Guvernare nimeni nu se pronunţă vreodată despre valoarea conceptului de politică macroeconomică a ofertei denumit NAIRU, de fapt nici măcar nu este amintit acest concept NAIRU ! De ce are Politeía plăcerea vinovată de a-i menţine pe români în starea de pruncie a gândului ? Să plecăm de pe blogul Politeía, revenind la gânduri mature. Întrebările noastre dintru început erau : Pentru ce se face globalizarea ? Cine profită de pe urma globalizării ? Prin această globalizare, să spunem clar, se extinde enorm frontiera posibilităţilor de consum ! Pentru cei care au bani, trebuie să adăugăm, pentru că în problemele economice ţinem cont mereu de constrângerile obiective. Dar chestiunile economice trebuie să fie tratate dual. Astfel că problema frontierei posibilităţilor de consum e necesar să fie împreună tratată cu frontiera posibilităţilor de producţie. Aici, fireşte, vorbim despre sistemele de producţie dintr-o economie. Intrările în sistemele de producţie sunt factorii de producţie, adică resursele folosite într-o economie. Printr-o tratare în distincţie fină, există o mulţime de factori de producţie, de la factorii „de bază”, la „factorii avansaţi”, ca să folosim dihotomia majoră de clasificare între factorii de producţie introdusă de Michael Porter. Dar simplificator se vorbeşte fie, –clasic–, despre o triadă, fie neoclasic despre patru categorii de factori de producţie: terenul (the land); munca (the labor); capitalul financiar (the capital); antreprenoriatul (the entrepreneurship). În ce moduri este plătită participarea acestor factori în procesele economice ? Terenul prin rentă, munca prin salarii, capitalul financiar prin dobândă, şi antreprenoriatul prin profit. Pentru ce tip de câştig se face globalizarea ? Textul „Abordarea integrată în managementul strategic” (Strategic management: an integrated approach), scris de Charles W. L. Hill şi Gareth R. Jones mărturiseşte limpede : „Gobalizarea asigură creşterea profitului”. Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/04/26/in-timpul-sarbatorilor-mele-nu-s-a-intamplat-nimic-deosebit/
Titus Filipas