Ceea ce ni se propune nu-i „creştinismul”

Părinte Savatie http://savatie.wordpress.com/2011/04/29/exemplul-ungariei-ar-putea-fi-un-precedent-care-va-intoarce-si-alte-tari-ale-continentului-european-spre-temeiurile-lor-crestine/  ! Trebuie să fim foarte atenţi. Ceea ce ni se propune nu-i „creştinismul”, ci o cale de maghiarizare a tuturor vecinilor Ungariei pentru a se construi Ausgleich-Kakania sau Ungaria Mare ! Domnul nostru Mihai Eminescu, –şi Domn peste Limba Română cultă–, ne avertiza încă din anul 1873 asupra acestui pericol foarte grav. Pentru că ideologia Ausgleich-Kakania, a maghiarizării perfide, dobândea încă din anul 1867 forţă de lege. Iar acum, prin noua Constituţie de la Covasna, ideologia Ausgleich-Kakania de maghiarizare camuflată a întregii populaţii capătă forţă de lege statală supremă în România. Basarabenii naivi care l-au votat pe Traian Băsescu au omorât de fapt Limba Română în România.

Titus Filipas

Marcuse under cover

Simplist mai scrie http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cum-s-au-desprins-comunistii-romani-de-kremlin-223770.html domnul VIRGIL LAZĂR. Adevărul este mult mai complex. Chiar în URSS după moartea lui Stalin s-au produs evoluţii ideologice importante. În primul rând marea intellighentsia rusă, care nu era sub influenţa ideologică bolşevică, începea să perceapă mutaţiile ideologice din Occident, mai ales aceea pe care o numim New Left. Cărţile lui Herbert Marcuse circulau în samizdat, iar „Eros şi civilizaţie” influenţa literatura Naucino-Fantastica sovietică. Mediul centrelor de cercetare ştiinţifică le citea, dar şi cosmonauţii sovietici. Iuri Gagarin citise o asemenea carte. Unele dintre acele cărţi ruseşti despre ideologia Marcuse fuseseră traduse şi editate la noi. Ulterior, i-am mulţumit unuia dintre traducători, un evreu filosof, care a murit apoi în Occident (Dumnezeu să îl odihnească pe acel Don Quijote al fandomului SF românesc!). Bizar (sau poate că nu), profesorul de filozofie Andrei Marga în textul „Herbert Marcuse. Studiu critic”  nu relevă  acele cărţi pe româneşte cu ideologie Herbert Marcuse under cover. Iar Nikita Hruşciov nu era un tip stupid. După expoziţia itinerantă de pictură americană care a vizitat lumea în anii 1958-1959, prezentând „operele” expresionismului abstract, unii dintre artiştii plastici sovietici au încercat să-i urmeze în stil pe „noii artişti americani”, cel mai apreciat fiind poate Jackson Pollock. Liderul sovietic Nikita Hruşciov a reacţionat primitiv, dar instinctiv corect : “Ce, asta-i artă ? Dacă pui vopsea pe coada vacii, şi ea poate să picteze la fel !”. Una dintre primele manifestări ale independentismului românesc faţă de Moscova a constat în laude nemăsurate aduse expresionismului abstract american şi glorificării genialităţii lui Jackson Pollock. Frances Stonor Saunders propune altă grilă de interpretare a expresionismului abstract american http://www.independent.co.uk/news/world/modern-art-was-cia-weapon-1578808.html . A fost canular lansat de CIA în perioada când conducerea Agenţiei era dominată de „leninişti, troţkişti şi beutori grei”.

Titus Filipas

Drumul legionarilor

„De unde istro-român?”, citesc un comentariu foarte impertinent la articolul despre inventatorul Nicolae Tesla http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/cine-este-istroromanul-care-a-castigat-razboiul-curentilor-223210.html Îi răspund. Pentru că localitatea era pe drumul antic din Aquileia în Dacia, –drumul legionarilor–, apoi din Dacia  în Veneto (când se întorceau veteranii). Drumul acesta a fost folosit foarte intens din antichitate si până în secolul XX. Dar în secolul XX era mai puţin folosit de istro-români, atraşi de America şi  Mittel Europa, cât de furlani. Care vorbeau reto-româna, un dialect neolatin înrudit cu vernacularele istro-române. Înainte de 1989, televiziunea comunistă ne dădea filme italiene în care apăreau asemenea personaje singulare, fie furlani, fie istro-români. Îmi amintesc că într-un asemenea film italian, un personaj masculin cu cetăţenie italiană striga : „Ioane, Ioane!”, în vreme ce TVR subtitra filmul italian : „Giovanni, Giovanni!”. În alt film italian, nişte personaje avute, din upper middle class, îşi interpelau servitoarea lor să spună  : „Rosso”. Stăpânii aceia italieni se prăpădeau de rîs atunci când servitoarea lor modestă pronunţa, umil  : „Roşu”. Acestea sunt fapte de viaţă reală recentă, domnilor ! Peliculele şi înregistrările vocale încă se păstrează. Nu trebuie să profitaţi de lipsa de „timp material” a românilor, ocupaţi realmente cu prea multe probleme de viaţă ! Dar va veni şi vremea noastră, domnilor ! Poate mai curând decât credeţi.

Titus Filipas

Istoria statului-naţiune începe cu antichitatea

Citesc pe blogosferă cum se pronunţă comentatorul indignat : ”Primul volum din Istoria lui Musat si Ardeleanu este foarte slab. Nu iese din sabloanele comuniste. Este si normal din moment ce incepe cu Statul Geto-Dac”. Îi răspund şi de pe blogul meu. Bun, şi care-i problema  ta că Istoria lui Muşat şi Ardeleanu  începe cu Statul Geto-Dac ? Şi în antichitate au existat statele-naţiune. În cartea „The Rise and Fall of Ancient Egypt”, Toby Wilkinson  scrie în mod expres : „Egyptian rulers created and maintained the first true nation-state.” Sigur, statul Geto-Dac antic nu a avut stabilitatea statului antic egiptean. Iar asta se datorează şi marii mobilităţi a triburilor geto-dace. La fel ca şi celţii, toate triburile acestea înrudite : ilirii, tracii, geţii, dacii, moesii, aveau mobilitate foarte mare. De altminteri celţii de pe istmul baltico-pontic mai sunt cunoscuţi şi ca dacii hiperborei. Care au fondat Volhinia (ţara Bolohovenilor), Haliciul şi Podolia. Aceştia sunt de fapt „ruşii” lui Simion Dascălul. În Evul Mediu Mijlociu, din îndepărtata şi occidentala vechea Roma, aceste ţinuturi locuite şi cu statalitate iniţială fondată de  către dacii hiperborei erau văzute şi denumite Rusia Minor. Abia după anul 1774, ţarina Caterina cea Mare, care fără îndoială că a fost o prinţesă nemţoaică foarte cultă, foloseşte detaliul istoric venind de la Vatican despre Rutenia Minor, pentru a vorbi despre Malorusia. Iar ideologul rus Nikolai Kaaramzin, mare iubitor al ideologiei anti-Romania edificată în secolul XVIII de triada iluministă Montesquieu-Voltaire-Gibbon, va introduce ulterior în istoria artificială a Europei constructul apocrif Rusia Kievană. Devenită acum Ucraina. Vorbesc despre Ucraina cea portocalie care este beneficiara fără de ruşine a vechiului diktat Hitler-Stalin împotriva statului român interbelic. Vorbesc despre Ucraina de acum care duce politica „toporului la brâu” pentru exterminarea etnică a românilor din Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud !  Iar istoricii armeni, când scriu despre istoria statului lor naţional, amintesc despre un trib traco-ilir fondator de naţiune în Caucaz, redau un excerpt. „Antiquité : Vers 610 av. J.-C., une tribu thraco-illyrienne originaire des Balkans passe en Asie Mineure et se déplace graduellement vers l’est jusqu’au Caucase pour se confondre, sans confrontation semble-t-il, avec le royaume de l’Urartu. Elle adopte ensuite la civilisation locale, impose sa langue indo-européenne et sa culture et fonde la nation arménienne.”  Deci istoricii români Muşat şi Ardeleanu, pe care tu îi condamni vehement, au  abordat  problema statului-naţiune la noi nu într-o manieră diferită de aceea a englezului Toby Wilkinson pentru Egipt,  ori a istoricilor armeni naţionalişti pentru Armenia. Muşat şi Ardeleanu au adoptat perspectiva lui Fernand Braudel din Grammaire des civilisations,  a „duratelor lungi” pentru a descrie corect istoria. Reamintesc, profesorul Fernand Braudel a fost titular al catedrei de civilizaţie modernă la Collège de France din anul 1949 până la anul 1972. În perioada ideologică naţional-comunistă de la noi, când  Muşat şi Ardeleanu au scris volumele de istorie pe care le blamezi tu nejustificat, abordarea profesorului Fernand Braudel era frecvent reamintită printre intelectualii români de către academicianul Alexandru Duţu. Acesta, el însuşi, era produsul şcolii culturale ortodoxe române Rugul Aprins. Care a fost protejată de patriarhii „comunişti” ai BOR. Ai citit cărţile academicianului Alexandru Duţu, ai citit mărturia depusă de Nicolae Steinhardt, –în cartea „Jurnalul fericirii”–,  despre domnul Alexandru Duţu ? Totodată despre vremurile comuniste când intelectualii români îl ascultau, fericiţi, la conferinţele semi-clandestine ale şcolii culturale ortodoxe române Rugul Aprins, pe părintele Cleopa ?

Titus Filipas

Secret de stat

„Cât valorează resursele de aur şi argint ale României?”, se pune întrebarea la  http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/economie/cat-valoreaza-resursele-de-aur-si-argint-ale-romaniei-223550.html . Răspunsul cel mai oficial a fost: „E o problemă, e complicat. Secret de stat”. Întreb şi eu aici : Bun, şi cât pierde România din faptul că Gold Corporation SA extrage aur de la Roşia Montană, iar Deva Gold SA de la Certejul de Sus ? Valoarea reală a resurselor de aur pe care lucrează cele două firme depăşeşte 10 trilioane de euro (ceea ce înseamnă zece mii de miliarde de euro).

Titus Filipas

Pentru ce se face globalizarea ?

Cine profită de pe urma globalizării ? Răspunsul standard în România, răspunsul influenţelor exogene asupra politicii macroeconomice româneşti, este legat cumva de exaltarea „revoluţiei din 1989”. Dacă, înainte de loviluţie, dictatorul Nicolae Ceauşescu încerca să extindă la maximum frontiera posibilităţilor de producţie ale României, (aceasta strict din motivaţia NAIRU, pentru folosirea forţei de muncă a ţării la potenţialul ei productiv  absolut), se spune, nu ştiu dacă nu prea rapid şi fără de vreo judecată, că frontiera posibilităţilor de consum era contractată în modul cel mai dramatic. Bine, raţionamentul acesta-i valabil numai dacă ne referim strict la consumul alimentar de proteine de origine animală şi excludem consumul de locuinţe,  foarte, foarte intens construite în vechiul regim. După loviluţie, primele guvernări ale României (premierul fiind Petre Roman) au indus iluzia nefastă că frontiera posibilităţilor de consum a locuitorilor României poate să fie extinsă, şi că trebuie să fie extinsă la infinit! Adâncirea democraţiei în România a redus  extensia acestei legi economice. Care acum este valabilă numai pentru consumul practic infinit, facilitat de noul cadru legislativ creat de Parlamentul României, de bunuri de lux pentru bogaţii  României. Vorbeam despre principiul NAIRU aplicat în economia României pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. Rapoartele oficiale evită în prezent cu foarte mare grijă (demagogică şi politică) să amintească esenţa principiului NAIRU. De ce această „neutralitate”  în exprimare?, atunci când fiecare caz individual de şomaj (Pentru că aceasta-i esenţa principiului NAIRU : Nici şomaj, nici inflaţie!) într-o familie provoacă imens de multă nelinişite, sărăcie, durere, uneori chiar impuls suicidar! În Ziarul Financiar văd titlul: „300.000 de salariaţi au disparut din economie într-un an”. Articolul respectiv, edulcorat, filtrat ideologic la maximum, –nu apare nicăieri cuvântul şomaj–, este preluat cu entuziasm pe blogul pro- Traian Băsescu http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/26/o-zi-obisnuita-%e2%80%93-26-aprilie-%e2%80%9c300-000-de-salariati-au-disparut-din-economie%e2%80%9d/ . De ce atâta promptitudine şi entuziasm la Politeía? Pentru că Ziarul Financiar a fost fondat de tînărul  VIP din media Lucian Mândruţă, cu ajutorul bolşevicului Silviu Brucan, convertit la „occidentalism” în ultima fază a vieţii. Tot blogul Politeía  recomandă mereu să citim articolele publicate în Cursul de Guvernare http://cursdeguvernare.ro/ . Dar vă rog să mă credeţi, în Cursul de Guvernare nimeni nu se pronunţă vreodată despre valoarea conceptului de politică macroeconomică a ofertei denumit NAIRU, de fapt nici măcar nu este amintit acest concept NAIRU !  De ce are Politeía plăcerea vinovată de a-i menţine pe români în starea de pruncie a gândului ? Să plecăm de pe blogul Politeía, revenind la gânduri mature. Întrebările noastre dintru început erau : Pentru ce se face globalizarea ? Cine profită de pe urma globalizării ? Prin această globalizare, să spunem clar, se extinde enorm frontiera posibilităţilor de consum ! Pentru cei care au bani, trebuie să adăugăm, pentru că în problemele economice ţinem cont mereu de constrângerile obiective. Dar chestiunile economice trebuie să fie tratate dual. Astfel că problema frontierei posibilităţilor de consum e necesar să fie împreună tratată cu frontiera posibilităţilor de producţie. Aici, fireşte, vorbim despre sistemele de producţie dintr-o economie. Intrările în sistemele de producţie sunt factorii de producţie, adică resursele folosite într-o economie. Printr-o tratare în distincţie fină, există o mulţime de factori de producţie, de la factorii „de bază”, la „factorii avansaţi”, ca să folosim dihotomia majoră de clasificare între factorii de producţie introdusă de Michael Porter. Dar simplificator se vorbeşte fie, –clasic–, despre o triadă, fie neoclasic despre patru categorii de factori de producţie: terenul (the land); munca (the labor); capitalul financiar (the capital); antreprenoriatul (the entrepreneurship). În ce moduri  este plătită participarea acestor factori în procesele economice ? Terenul prin rentă, munca prin salarii, capitalul financiar prin dobândă, şi antreprenoriatul prin profit. Pentru ce tip de câştig se face globalizarea ? Textul „Abordarea integrată în managementul strategic” (Strategic management: an integrated approach), scris de Charles W. L. Hill şi  Gareth R. Jones mărturiseşte limpede :  „Gobalizarea asigură creşterea profitului”.  Vezi şi http://nastase.wordpress.com/2011/04/26/in-timpul-sarbatorilor-mele-nu-s-a-intamplat-nimic-deosebit/

Titus Filipas

De pe blogosfera din Basarabia

Interesant articolul http://andreewmd.wordpress.com/2011/04/25/inca-un-motiv-sa-nu-iubesc-rusii/#comment-2447 de pe blogosfera din Basarabia, interesante majoritatea comentariilor. Opinie despre forma corectă de scriere, pământ sau pămînt ? Cred că forma corectă este pămînt. Pentru că, spun lingviştii, provine din latinescul pavimentum. Tot la fel, între sfânt şi sfînt, cred că a doua este forma corectă de scriere. Pentru că pluralul este sfinţi. Reamintesc, poetul Nichita Stănescu, nepotul unui general ţarist rus, exclama cu mândrie : Limba Română este patria mea ! Creaţia maximă a secolului XIX românesc ? Nu „Independenţa naţională”, loc de „pupat toţi” – autohtoni şi carpetbaggers–, sub supraveghere internaţionalistă, ci Limba Română perfectă! Recunoaşterea acestei performanţe absolute a excelenţei româneşti o vedem întreprinsă de Constantin Rădulescu -Motru la anul 1904, atunci când el subliniază repetitiv importanţa principiului identităţii din logică în cultura română. Acest postulat de identitate, chiar principiul de început al logicii, poate căpăta multe formulări echivalente. Miron Costin a fost cel care a enunţat de facto prima formulare a principiului identităţii din logică în limba română: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti, scrisoarea…” În “Cuvânt împreună despre rostirea românească”, filosoful Constantin Noica subliniază implicit acest principiu al identităţii întâlnit în opera cronicarului Miron Costin. Nici acum nu dăm prea multă importanţă constatării acestui fapt : Limba Română este capabilă a susţine reprezentări ontologice, în principiu chiar toate reprezentările necesare pentru a deschide înţelegerii noastre întreaga realitate a lumii de azi! În lipsa evidentă a unui Paradis pământesc, Nichita Stănescu revendica ontologiile scrise în Limba Română drept Patria sa! Instinctiv şi intuitiv, Poetul Naţional Nichita recunoştea naşterea unui Imperiu cultural neolatin. Imperiu ale cărui frontiere livreşti se extindeau după gramatica de la 1828, când explodau numeric, într-o „lege a marelui J” (graficul exponenţialei în dreapta „zeroului” seamănă cu litera J mare, iar în cultura populară de azi legea marchează trecerea de la „excepţional”, la „exponenţial”, acestea fiind categorii, termeni consideraţi prin prisma experienţei ontice), tipăriturile româneşti sub forma periodicelor şi cărţilor!

Titus Filipas

Pentru Agenda 21 de proximitate a şcolii

Am mai spus că libertarianismul radical şi anarhismul constructiv se apropie, se ating chiar. Caracteristica frapantă pentru Belle Époque, în opinia mea, este faptul că avionul nu a fost inventat de universităţi, –care îi demonstrau imposibilitatea!–, ci de mici comunităţi anarho-epistemice. Preşedintele Traian Băsescu lamenta la un moment dat faptul că niciuna dintre universităţile româneşti nu se regăseşte în clasamentul  Shanghai. Tocmai pentru ameliorarea peformanţelor universităţilor  româneşti pe linia clasamentului  Shanghai au fost propuse falsele “reforme ale educaţiei” Mircea Miclea şi Daniel Funeriu. O reală reformă a educaţiei în România trebuie să plece de la un model psihologic al omului. Iar nu de la irealistul model robotic al omului, văzut ca un fel de Swiss Army Knife prevăzut cu funcţii cognitive (modelul folosit de Mircea Miclea şi Daniel Funeriu). “Toate-s vechi şi nouă toate”, spunea Mihai Eminescu. Trebuie folosit încă modelul cel vechi, deorece inteligenţa este o caracteristică spontană, sălbatică aproape. De aceea modelul de om psihologic pe care se bazează libertarianismul radical şi anarhismul constructiv mi se pare a fi un epitom adecvat.  Structura de criterii pentru clasamentul  Shanghai a fost elaborată de universitatea Jiao Tong din China. Dar China comunistă îşi propune în modul cel mai deschis să depăşească USA şi să devină prima putere a lumii! Din cauza aceasta experţii de la universitatea Jiao Tong  au studiat cu atenţie sistemul de valori pe baza cărora  USA şi-au sporit puterea după cel de al doilea război mondial. Nu întâmplător universitarii de la  Jiao Tong consideră, ca factor extrem de important în Academic Ranking of World Universities, citările ISI (Institute for Scientific Information) pentru lucrările ştiinţifice. Dar acest Institut pentru Informaţia Ştiinţifică este un institut American, şi se bazează pe un cod de valori scris de o putere imperială, un cod de valori destinat în mod expres unei puteri imperiale! Subliniez, România nu este o putere imperială! Priorităţile sale acum sunt cu totul altele. Trebuie să privim cu mare atenţie istoria noastră culturală naţională. România modernă renaşte din  jalea şi sărăcia epocii fanariote, renaşte datorită eforturilor voluntariste şi intelectualiste ale romanticilor  români şi ideologilor naţionalişti români. Apoi România a fost afectată negativ în creşterea ei de către acei carpetbaggers (“pătura superpusă” le zicea Mihai Eminescu), pe care a fost forţată să-i împământenească prin hotărârea Congresului de la Berlin din anul 1878. Toate răscoalele ţărăneşti care au urmat, culminând  cu marea ridicare a săracilor din mediul rural la anul 1907, sunt consecinţa acelei hotărâri nefaste. În fine, România a fost afectată negativ de  comunismul adus de tancuri sovietice şi implementat pe spinarea românilor de către reprezentanţii familiilor de alogeno-cominternişti aflaţi mereu la putere. Loviluţia ca distrugere intenţionată a economiei României trebuie văzută prin prisma aceasta. Este adevărat, creşterea economică a României fusese impusă de un dictator care avea comportamentul unui chiabur zgârcit care “strange avere”. Nu uităm că industrializarea comunistă forţată a distrus una dintre cele mai importante valori ale României, solul. Iar capitalismul sălbatic instaurat după 1989 a continuat în ritm crescut aneantizarea ecosistemelor României. Una dintre priorităţile noastre absolute este acum refacerea solului şi a ecosistemelor. Sigur, în cadrul unui program bazat pe Economia Cunoaşterii. Reamintesc aici iarăşi definiţia pe care Thomas Carlyle o dădea economiei politice : Ştiinţa zilelor nefaste. Învăţământul românesc trebuie modificat printr-o reformă structurală reală (una dintre caracteristicile unei politici macroeconomice a ofertei pe termen lung). Am propus Agenda 21 de proximitate a şcolii ca structură asociativă care să funcţioneze alături de structura instituţională a şcolii la nivelul gimnazial, sub acelaşi acoperiş al şcolii. Ar fi, pentru copiii români (şi copiii minoritarilor ar putea profita, însă liderii lor de opinie şi reprezentanţii lor politici se opun, direct sau indirect), o iniţiere în funcţionarea unei comunităţi anarho-epistemice. În termeni mai concreţi aceasta înseamnă iniţierea în managementul de proximitate al teritoriului în cadrul dezvoltării durabile. Iar dacă privim dezvoltarea durabilă din perspectiva (necesară) a principiilor Brundtland, atunci educaţia  ca investiţie în viitor ar putea deveni o Cale Iniţiatică pentru cea de a doua modernitate. Însă, repet, ţintele noastre sunt diferite de ţintele americane. Care propun şi ei, acum, înlocuirea vechiului sistem de educaţie superioară, totuşi bazat pe criterii ISI şi care se încadrează aproape ineluctabil în clasamentul Shanghai. Unii oameni de succes în America de  acum merg până la a considera că învăţământul superior American, –fără îndoială că deosebit de performant în sensul citărilor  ISI şi al clasificării Shanghai–, nu-i altceva decât  o “bulă speculativă în educaţie” (vezi http://www.theatlantic.com/national/archive/2011/04/is-there-an-education-bubble/237291/ ). Opinii oarecum similare expunea şi panditul Ramesh Ponnuru în revista Time. Însă cel mai categoric în asemenea exprimări este capitalistul de amorsaj care a oferit capitalul de risc pentru  firma Facebook, vorbesc aici despre miliardarul Peter Thiel (ideologic calificat drept hiper-libertarian).

Titus Filipas

„Particula lui Dumnezeu”, descoperită de Înviere ?

Este titlul unui articol postat în ziarul RL pe 24 Aprilie 2011 http://www.romanialibera.ro/tehnologie/stiinta/particula-lui-dumnezeu-descoperita-de-inviere-223369.html . Pe 5 aprilie 2011 apăruse o ştire  oarecum similară în The New York Times http://www.nytimes.com/2011/04/06/science/06particle.html?_r=1&scp=1&sq=higgs&st=cse Şi se referea la o posibilă descoperire făcută la Fermi National Accelerator Laboratory în ultimul moment de existenţă al acceleratorului TEVATRON. Care va fi închis, pentru că nu mai este finanţat. Putea fi atunci doar o cacialma benignă a fizicienilor care doreau să îşi salveze maşinăria. Cât despre un posibil boson  Higgs descoperit la CERN, The New York Times postează : No Higgs in LHC at CERN  A proof why Higgs doesn’t exist for physicists and science lovers http://nohiggs.wordpress.com/2010/03/21/why-the-higgs-cannot-exist/

Titus Filipas

Bloggerii de la Politeía „Despre Suflet”

Blogul Politeía http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/24/despre-suflet/ , –şi ca să-ţi dai seama de ce factură ţine, priviţi în Blogroll, sunt numai partizani de-ai lui Traian Băsescu acolo–,   deşi formal este în grija unuia care semnează Theophyle, este întreţinut „nuts and bolts” de o întreagă echipă care lucrează aproape non-stop. Blogurile lui Theo-Phyl sunt : (1) Bibliophyle ; (2) History of Religions ; (3) Politeía Digest (Eng.) ; (4) Politeía Doctrinară ; (5) Politeia Geopolitical Analyses ; (6) Theophyle Istoria ; (7) Theophyle Paleografia ; (8) Theophyle’s English Blog.  De ce opt bloguri ? Pentru a ne arăta că echipa lui Theophyle merge pe „Calea octuplă” ? Pentru a ne arăta că-i compusă din mistagogi cu interes ? Repet, se lucrează mult şi intens acolo pentru control absolut al spaţiului ideatic de limba română. Deci, după ce şi-au bătut joc un an întreg de „spiritul mioritic” şi de sufletul neamului românesc, bloggerii de la Politeía scriu acum „Despre Suflet”. Apud Politeía şi Neagu Djuvara, autohtonii din plaiurile mioritice n-au suflet şi au furat pământurile acestea de la popoarele migratoare! Iată numai o mostră din propaganda deschis anti-românească,  împotriva drepturilor româneşti, pe care o fac Blogurile lui Theo-Phyl: „Suficient să auzi de poveştile despre strigoi ale oltenilor, ca să-ţi dai seama că ele au fost preluate de la cumani, vechii proprietari ai pământurilor Olteneşti.”

Titus Filipas