Archive for august 2008

Genealogia modernităţii româneşti (I)

august 31, 2008

În spiritul acurateţei şi al preciziei, o genealogie reală a modernităţii româneşti obligatoriu  include termenii de caracterizare autohtonism şi protocronism.

Cred că nu exagerăm prea mult dacă spunem că modernitatea românească începe  cu primul think tank (grup de reflecţie) în limba română.

Progresul societăţii este determinat de ‘gândirea împărtăşită’. Primul  ‘grup de reflecţie’ în Limba Română,   „Cronicarii moldoveni”,  a fost implementarea naturală a  principiului societal intergeneraţional printre cărturarii provinciei Moldova: „Mulţi scriitori  au nevoit de au scris […] de au lăsat izvod pe urmă […] ,  feciorilor şi nepoţilor să le fie de învăţătură, […]  să se înveţe şi să se indirepteze”. Excerptul din cronica lui Grigore Ureche (1590 ?-1647) redă  sentimentul apartenenţei la un grup de reflecţie ce s-ar fi putut chema prea bine şi « Scriitorii de izvod ». Vor fi fost mulţi. Fără să dea nume, să aproximeze numere, P.P. Panaitescu (1900-1967) comenta: «Toate manuscrisele care ni s-au păstrat sunt interpolate, adică adnotate de copiştii de mai târziu».  

Sigur, „Cronicarii moldoveni” nu apar din neant. Picturile exterioare ale bisericilor din Nordul Moldovei, un ‚sinopsis raţional” dacă folosim termeni din semiotica lui Roland Barthes (care a studiat pe viu România în perioada 1948-1949), constituiseră inspiraţie pentru reflecţiile răzeşilor din secolul XVI.

Care este criteriul folosit de noi pentru a identifica modernitatea românească ?

Ne inspirăm din sistemul filosofic creat de Constantin Rădulescu-Motru. Într –o carte publicată în anul 1904, Constantin Rădulescu-Motru focalizează atenţia contemporanilor săi, dar mai ales a viitorimii româneşti, asupra importanţei principiului identităţii din logică pentru cultura română.

Acest postulat de identitate, chiar principiul de început al logicii, poate căpăta multe formulări echivalente. Din câte ştim noi, cronicarul Miron Costin a fost cel care a enunţat de facto prima formulare a principiului identităţii din logică în limba română: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minţii omeneşti, scrisoarea…”.

Titus Filipas

Cum este condus ICR?

august 30, 2008

Aldinele ziarului România liberă ne propun articolul  “Unde a greşit Patapievici”, vezi http://www.romanialibera.ro/a133011/unde-a-gresit-patapievici.html .

Eu doar întreb : Cum este condus ICR?

Expoziţia ICRNY era organizată de Institutul Cultural Român, al cărui director este Horia Roman Patapievici. Dar  eu cred sincer că acest HRP habar nu are că instituţiile sunt obligate, prin chiar definiţia lor, să respecte nişte atitudini, nişte standarde de comportament, să vegheze chiar la  regularizarea atitudinii şi comportamentului. De ce ? Pur şi simplu pentru că numai astfel instituţiile îşi îndeplinesc principala lor menire, care este aceea de micşorare  a incertitudinilor în relaţiile interumane. O conducere inteligentă a Institutului Cultural Român ar fi respectat în primul rând arhetipurile culturale româneşti. Ceea ce HRP nu a făcut. De ce ? Pentru că HRP nu este inteligent, sau pentru că HRP nu a avut posibilitatea să înveţe din familie arhetipurile culturale româneşti?

Titus Filipas

Patapievici, „victima” „ucigaşilor neamului lui” este complicele ucigaşilor neamului nostru

august 28, 2008

http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/diversiunile-intelectualului-rosu-hrp.html

Titus Filipas

Extazul mistic al Visului American

august 28, 2008

America în transcendenţă, totuşi America din faţa voastră, se cheamă  “The American Dream” (“Visul American”).

Altă supradenumire  pentru America este “the  melting pot”, creuzetul pentru topirea cristalelor care apoi vor recristaliza în altă formă.

Însă aici noi vorbim despre oameni, nu despre cristale. Oameni caracterizaţi, fiecare, printr-un anumit arhetip  cultural. 

Cum se vor comporta aceste arhetipuri  culturale când ele sunt puse în  „the melting pot”?

Oamenii suferă un proces de aculturaţie. Această aculturaţie se manifestă în primul rând prin faptul că în America se pune o limită intelectualismului, un obstacol ce îl opreşte să definească, el, pozitiv, Absolutul religios. De la acest moment, intelectualismul lasă locul misticismului ca surogatul unui Absolut definit pozitiv. Din acest ersatz de Absolut apar atâtea mega-churches şi temple în America.

Acelaşi extaz mistic este incorporat  şi în Visul American -, Templul ce se reclădeşte în permanenţă.

Titus Filipas

Sondaje de opinie şi pieţe de predicţie*

august 27, 2008

*Acest text a început, ca un comentariu, aici :

http://nastase.wordpress.com/2008/06/09/realitatea-tv-ora-1505/ .

Este greu să lupţi cu sistemul politic al sondajelor de opinie. Aristotel clasifica opinia drept cel mai jos tip de cunoaştere. Prezentarea rezultatelor unui sondaj de opinie nu este destinată  să deschidă un dialog, ci să îl închidă. Rezultatul unui sondaj de opinie nu este răspuns de expert, ci răspuns de Oracol. Mă amuză subterfugiul prin care Mircea Chivu s-a erijat în Oracol, vezi http://www.monitoring.ro/index.php/turul-2/140-turul-2/770-sorin-oprescu-conduce-in-cursa-pentru-primria-capitalei-conform-ultimului-sondaj-insomar .

+Mircea Chivu, sociolog, în legatura telefonica directa cu noi. Buna ziua, domnule Chivu.

Mircea Chivu: Buna ziua.

Cristina Sincai: Ce sa întelegem din aceste procente? Sorin Oprescu 51,2%, Vasile Blaga 48,8%. Cursa este în continuare indecisa, nu? Cum sa decriptam aceste lucruri?

Mircea Chivu: Diferenta dintre cei doi este în limita marjei de eroare. Practic sondajul nu indica un avans semnificativ al unuia din candidati. Important e ce se va întâmpla în saptamâna aceasta si de fapt exista doua variabile importante care vor influenta rezultatul. Pe de o parte, participarea la vot. Cu cât participarea la vot va fi mai mica, cu atât Oprescu va avea mai multe sanse. Si spun aceasta pentru ca electoratul de stânga este în general un electorat mai disciplinat. Pe de alta parte, este vorba de argumentele pe care le vor prezenta cei doi candidati în timpul acestei saptamâni, în timpul ultimei saptamâni de campanie si aici pare ca Blaga este cel avantajat pentru ca el pare sa aiba un discurs mai coerent, un discurs mai substantial în ceea ce priveste solutiile de management al Capitalei.

Cristina Sincai: Multumesc. Mircea Chivu, sociolog. Iata o interpretare din punct de vedere al specialistului. În functie de participare, daca participarea va fi mica… va rog.

Adrian Nastase: Nu stiu cum si-a dat seama Mircea Chivu, cu care am fost coleg la sociologie, din acest sondaj ca Blaga ar fi preferabil. Daca rezulta din acest sondaj ca Blaga are solutii mai bune. Eu cred ca din sondaj…

Cristina Sincai: Nu, nu s-a referit la sondaj, s-a referit la perceptia domniei sale asupra a ceea ce a fost în ultima saptamâna.

Adrian Nastase: Dar vedeti, cum sa…

Cristina Sincai: Sau a fost perceput, poate, mesajul lui Blaga.

Adrian Nastase: Discutam despre sondaj. Si asta este o modalitate de a manipula pâna la urma opiniile, cu care nu pot sa fiu de acord. Discutam despre sondaj. Daca discutam pe urma despre candidati putem sa intram în alte discutii.

Cristina Sincai: Doamna Ioana Lupea.

Ioana Lupea: Aici cred ca domnul Mircea Chivu a fost destul de clar. A spus: „Nu pot sa discut despre acest sondaj din moment ce diferenta între cei doi este în marja de eroare”, deci nesemnificativa sociologic. Si stim foarte bine ca datele care nu au o relevanta sociologica, nu fac diferenta sociologica, nu se discuta. Nu se comenteaza. Din punct de vedere al sociologului, domnul Mircea Chivu a vorbit despre aceasta campanie electorala, despre ceea ce va urma în ultima saptamâna si a facut o predictie. +  .

La ora actuală, sondajele de opinie tind să fie înlocuite cu “pieţe de predicţie” pe care se vînd şi se cumpără contracte privind probabilitatea de realizare a unor viitoare evenimente. La acel moment al emisiunii, Mircea Chivu era singurul vînzător şi singurul cumpărător de pe piaţă.

Titus Filipas

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu

august 27, 2008

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ?

După ce am criticat pe blogul meu +scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe, […] într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic simplu cetăţean plătitor de impozite, subliniind că „aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată  acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera  românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,  perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică  marxist – leninistă  a existenţei realităţii directe. Misticismul  rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.+, mă pomenesc pe blog cu un link-căpuşă spre un sicofant al lui Andrei Pleşu, vezi http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .

Apoi, la mine pe blog vine un comentariu  malevolent scris de avatarul Scardanelli (alias eseistul Mihail Neamţu). De ce oare? Intru pe blogul Scardanelli la ultima lui postare,  http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/ , şi citesc : “Ce au în comun Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, Gruparea Aproape, Generaţia Katehontică, Cercul Noica, Victor Roncea, Alex Bogdan Duca, Ovidiu Hurduzeu, liberalism.ro, “Abatele” Savatie, Mircea Platon, Gigel Chiazna & Co.”

Eu simpatizez cu Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, iar blogideologic Titus Filipaş este pe blogroll la Victor Roncea, totodată am scris un articol în apărarea călugărului basarabean  Savatie, atunci când era atacat de un blogger care lucra pentru “maica rusie”. Dar tot nu văd încă legătura.

În fine, surprind tabloul complet  când citesc „Martiri ortodocsi ai temnitelor comuniste ucisi a doua oara”,   http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html :

+O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi de „noua Securitate” Expozitia itineranta „Destine de martiri”, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului „Mihail Kogalniceanu” din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul „Scanteii” anilor ’50. Folosind ace­leasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca „fac imagine unor legionari”. Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca „dusman al poporului”. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-co­munisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, „Sfantul inchisorilor”, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii ’80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii „Sfantul de la Sambata”, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand,  parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bisericii Ortodoxe Romane la Manastirea „Sfanta Maria” Techirghiol.[…] Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, [în primul rand pe] Dorin Dobrincu. +

Într-un editorial din revista electronică Asymetria, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=606&mode=thread&order=1&thold=-1 , domnul Dan Culcer de asemenea focalizează atenţia noastră asupra acestui “Dorin Dobrincu, cercetator ştiinţific, directorul actual al Arhivelor naţionale, beneficiar unei promovari spectaculoase, membru al Comisiei prezidenţiale de analiza a comunismului, al carui prezident a fost Vladmir Tismaneanu.”

Într-un articol pe blogul meu scrisesem deja pe 18 ianuarie 2008 despre acest fervent susţinător al prozelitismului evanghelic, atunci  când  semnalam +Un  “fulminant” şi hilar mesaj pro – Dobrincu  postat la adresa  : http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments , o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti. Şi adăugam :„Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki,  milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu  de neamul Tismeneţki,  ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn  : Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal!  Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului  Tismăneanu? Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de  istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate  cu  tomberoanele minciunilor  prin omisiune  şi tomberoanele  minciunilor  prin comisiune.”

Acţiunea acestui Dorin Dobrincu este îndreptată şi asupra lui Sandu Tudor, intelectualul român care a fost iniţiatorul mişcării culturale Rugul Aprins ce  marca o Renaştere în Limba Română sacră a primului umanism bizantin.

Prin faptul că sunt complici la această nouă persecuţie, Andrei Pleşu şi  Mihail Neamţu decad de la orice pretenţii de roluri pozitive în cultura română.

În domeniul certitudinilor recente, Holocaustul se măsoară prin dimensiunea unor  compensaţii pecuniare. Într-un interviu consemnat aici, http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/  , Cristian Neagoe zice :”ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania.”

Cerceii Doamnei noastre, Maria de Mangop, aveau formă de svastică, ştiai tu asta, “prea cultule” Cristian Neagoe ? Cum îţi permiţi tu, bietule Cristian Neagoe, să pui imaginea cerceilor Doamnei noastre, de sânge imperial suprem, “pe curu poneiului”? De ce îţi baţi joc de imaginea şi istoria României, prea infatuatule Cristian Neagoe ? Şi eşti plătit de Institutul Cultural Român, toată insulta asta la adresa României este plătită din impozitarea românilor! Ei, da, noi, românii, ne asumăm svastica, este un simbol care face parte din istoria civilizaţiei noastre ariene de excelenţă!  ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare   culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un alt blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval? Nu ştie nimeni?!  Există nişte arhetipuri culturale româneşti, deşi unii culturnici, începând cu Andrei Pleşu la 5 februarie 1990, scuipă peste ele. Institutul Cultural Român avea datoria morală să popularizeze, mă rog, să facă publicitate, ostensivă şi chiar, de ce nu?, ostentativă, acestor arhetipuri culturale româneşti. Ştie   cineva, (eu nu am găsit date de vreun fel), după ce metodologie se conduc secţiile din străinătate ale ICR? Vă atrag atenţia că orice metodologie pentru ICR trebuie să incorporeze noţiuni de Teorie Culturală, iar acestea la stadiul dell’arte. Apoi, în ce măsură a respectat ICRNY proporţia corectă endogen/exogen în expoziţia „românească”  de la New York?

Titus Filipas

Comentez un comentariu

august 26, 2008

Un articol de blog, foarte sensibil, este publicat aici :

http://pariupeocartenepublicata.wordpress.com/2008/08/25/fram-ursul/ .

Bineînţeles, « Fram, ursul polar », de Cezar Petrescu, este o carte mare. Dar sînt tentat să comentez un comentariu. Ecouri despre călătoria extraordinară a marinarului Lapérouse  au influenţat şi literatura română. Radu Tudoran, în romanul „Toate pânzele sus !”, construieşte literar o adevărată punte între secolul XIX românesc şi Epoca Luminilor. Anton Lupan, caracter literar românesc  posedând atât un savoir faire  cât   şi  optimismul unui absolvent de l’École polytechnique,  îl caută pe un enigmatic prieten francez, pierdut în mările Sudului. Corabia „Speranţa” („L’Espérance”) parcurge prima etapă din itinerarul căpitanului  Lapérouse. În experienţa mea de lectură, până la acel uluitor text al lui  Radu Tudoran, îi apreciam doar  pe marii prozatori ruşi. Radu Tudoran introduce în cultura de Limba Română ideologia primară a secolului XIX românesc. La fel ca şi opera lui G. Călinescu, opera literară a  lui Radu Tudoran trebuie să fie re-evaluată, fără să ne fie teamă că va fi vreodată supra-evaluată!  Prima căutare a expediţiei Lapérouse a pornit  în 1791, cu fregata „L’Espérance”, care trece numai la câteva mile de Vanikoro (vezi Jules Verne), fără să acosteze pentru a-i interoga pe localnici. Mai este posibil că o acostare la acea dată  ar mai fi salvat  o parte din comorile expediţiei Lapérouse, pentru că echipajul reuşise să aducă pe uscat materialul păstrat în cale. Ideea centrală a romanului „Toate pânzele sus !” este « Căutarea ». Cealaltă fregată, care însoţea „L’Espérance”, se chema „La Recherche” (« Căutarea »). Am impresia că, subliminal,  „Speranţa” lui Radu Tudoran  din Belle Epoque era o expediţie de căutare a spiritului Epocii Luminilor. Oricum, romanul „Toate pânzele sus !” propunea  optimismul civilizator al Epocii Luminilor pentru cultura populară românească din cea de a doua jumătate a secolului XX. Ideologic, această carte a contracarat toate documentele P.C.R. ! Iar mult blamata  ‘nostalgie după comunismeste de fapt nostalgia foarte reală după acel tip mirific de cultură populară. Ea nu are drept echivalent în societatea românească decât înălţătorul  spirit popular care premerge Unirii de la 1859. Coordonarea  în acţiunea comună între oamenii obişnuiţi după normele acelor timpuri, dar extrem de neobişnuiţi acum, face oarecum nedrept apelativul ‘Unirea cea mică’ dat sărbătorii din 24 ianuarie 1859. Modelul acela de cooperare umană a servit ca sursă de inspiraţie pentru romanul ‘Toate pânzele sus!’ care semnifică speranţa pentru clădirea României moderne. Deşi va fi inspirat şi de expediţia veche  de căutare a fregatei lui Lapérouse, Radu Tudoran (1910-1992) va utiliza  în primul rând tema călătoriei mediteraneene  din „Conrad” (vezi Dimitrie Bolintineanu)  în arhitectura romanului „Toate pânzele sus”. Eroul Anton Lupan este poate un Nicolae Bălcescu fără tuberculoză, dar cu studiile inginereşti ale unui Petrache Poenaru.  Epoca Luminilor impune modelul: “Herculem Imitare!”. Iar în celebrul Liceu Militar de la Mănăstirea Dealu, unde a învăţat şi Radu Tudoran, principiul de educaţie era “Herculem Imitare!”. Cred că în bună parte şi « Cireşarii » lui Constantin Chiriţă pleacă tot de la principiul “Herculem Imitare!”.

Titus Filipas

Gauche caviar, gulyaskommunizmus, şi comunismul tarama

august 26, 2008

Domnul Iosif Klein Medesan ne oferă încă unul din textele acelea, laudative până la saturaţie, http://www.romanialibera.ro/a132394/ungaria-de-la-comunismul-gulas-la-luxul-oferit-in-democratie.html , despre  vechiul ‘comunism gulaş’ din Ungaria.

În ceea ce priveşte uitatul  ‘comunism tarama’ din România anilor 1960 am scris doar eu, exclusiv pe blogul meu.

În perioada anilor 1960, de o relativă deschidere culturală, partidul comuniştilor români, PMR/PCR, se găsea în relaţii excelente cu PCF, partidul comuniştilor francezi. Liderii PCF constituiau ceea ce se cheamă pe franţuzeşte ‘La Gauche caviar’. Este evident că la cantinele CC al PCR, precum şi la Uniunea Scriitorilor, se servea tot caviar. Ana Blandiana beneficia. Pentru clasa muncitoare, PCR oferea franzelă proaspătă şi salată tarama, de altminteri de o calitate absolut  excelentă, nu te făcea să regreţi caviarul. Aşa că se poate vorbi realmente despre  ‘comunismul tarama’ servit poporului din România anilor 1960.

Titus Filipas

Spaghete cu sos de sepia

august 25, 2008

Un interesant articol despre turboconsumerismul polonezilor poate fi citit aici, http://www.romanialibera.ro/a132656/polonia-pan-wolodjowski-cu-sos-de-sepia.html , preluat de ziarul România liberă după un text scris pentru Gazeta Wyborcza de către doamna Ludwika Wlodek.

Îndrăznesc să redau pe blog un excerpt din articol: “Nu va suparati, doamna, dar ce e in sticluta aia de cerneala pe care ati cumparat-o? m-a intrebat o femeie imbracata nu excesiv de vulgar, dar care isi facea cumparaturile in functie de cosul celorlalti./— E cerneala de sepia, i-am spus./ Si cum o mancati?/— Nu se mananca asa, i-am rapuns. Puteti sa o puneti intr-un sos de spaghetti sau sa o folositi daca faceti scoici.”

Eu îmi termin comentariul cu întrebarea aproape stupidă:  Ce gust or avea spaghetele cu sos de sepia?

Titus Filipas

Percepţia riscului în managementul pe flux monetar

august 25, 2008

În ziarul România liberă  (Sâmbătă, 23 August 2008),  domnul Alexandru Aldea publică textul   “Cele mai riscante credite: actiuni pe datorie”, vezi

http://www.romanialibera.ro/a132600/cele-mai-riscante-credite-actiuni-pe-datorie.html .

Salut articolul!  Este bine că se mai scriu articole economice de bun simţ şi prudente pe teme dedicate percepţiei riscului la ‘muchia de cuţit’ stabil/instabil în managementul pe fluxul monetar.

Data apariţiei articolului,  o zi de “23 August”, de asemenea îmi pare semnificativă pentru o schimbare de spirit în România.

Titus Filipas