Avangardiștii, alte opinii

Dan Culcer : „Domnul Michael FINKENTHAL îmi face onoarea de a mă cita în Observatorul cultural, ( http://www.observatorcultural.ro/articol/din-nou-despre-avangarda-romaneasca/#comment-113002 ), o revistă din București pe care o citesc adesea, cu o opinie despre opera lui Tristan Tzara, autor pe care îl calificam «provocator fără talent» și care merită să fie uitat. Acestei afirmații radicale, neargumentată în cadrul respectiv, i se opune argumentul său de autoritate : «Provocatorul fără talent a fost sărbătorit în Franţa, în 2015, printr-o expoziţie organizată la Strasbourg de către Serge Fauchereau, cel mai cunoscut specialist al avangardei franceze în secolul al XX-lea.» Ei și? Nu e desigur un argument în favoarea talentului lui Tristan Tzara ci doar un semn că inerțiile sunt … inerte și au viață lungă. E normal ca un critic literar și teoretician ca Serge Fauchereau, care și-a dedicat viața acestei teme să dorească să o valorifice, valorizându-și opera. Așa cum, pe meleagurile noastre, o făcea Marin Mincu sau o face și a făcut-o Ion Pop. Am trecut și eu pe aici, publicând documente, descoperite de mine, cu și despre Ilarie Voronca sau încercând să public altele cu și despre Fundoianu, din arhivele Cahjers du Sud, încercare blocată de emigrarea mea. Textele recuperate de mine, ajutat de Mircea Zaciu și de lectorul român de la Marsilia, au apărut sau sunt în curs de apariție. Până la urmă le va fi publicat Ion Pop sau cineva din apropiații săi. Scriu oarecum în cunoștință de cauză, deci. Ceea ce mă irită este dorința unora (de pildă, ICR sub egida lui H.R. Patapievici) de a se împăuna cu valorile sau pseudo-valorile altora. Uitarea sau ignorarea comportamentului rușinos al unor «avangardiști» din România, de la Geo Bogza la Virgil Teodorescu, sub pretextul separării literaturii de politică, nu este admisibilă. În vreme ce valorile ce ne aparțin întrutotul și nu au nici un alt front/lobby de susținere, sunt lăsate să cadă în uitare sau valorizarea lor este prost gestionată de instituțiile competente în propaganda culturală. Sunt mai puțin universale poemele lui Lucian Blaga decât elucubrațiile pseudo-poetice ale lui Tristan Tzara? Autorii avangardei din România erau scriitori de cafenea sau de «lăptărie». Tirajele broșurilor sau ale periodicelor «neregulate» trase în trei exemplare nu ieșeau din circuitele amicale. Doar comunismul și grija unor critici litareri specializați concomitent în realism-socialist și în avangardism, ca Ov. S. Crohmălniceanu au putut crea atmosfera pentru editarea unora dintre «avangardiști» în tiraje de masă. Această literatură (uneori pseudo-literatură‚ a fost recuperată mai devreme decât ar fi fost normal, în ordinea valorilor. Nu a tuturor. Fiindcă scriitorii importanți, ca Gelu Naum, de pildă, care se țineau departe de avantajele imediate ale colaboraționismului erau tratați ca atare, ca dușmani, în vreme ce Bogza primea premiul de stat. Se va observa că Dan Ciachir e etichetat ca naționalist, lucru care pare să fie ceva de rușine din perspectiva lui M. F., nu prea știu de ce. Ciachir nu ar avea dreptul să se mire, comentând cartea Terezei-Brândușa Palade, că dosarele editate de Stelian Tănase sunt ignorate, pe temeiul că este «naționalist», adică «tuberculos» — în termenii lui Ralea? Nu se poate opera o despărțire netă a operei literare a acestor autori de politică, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că acești autori au fost la un moment dat sau au vrut să fie și revoluționari în plan politic, au scris în acest sens iar unii au fost «revoluționari» realiști-socialiști, de fapt colaboraționiști ai sistemului colonial sovietic, în numele revoluției mondiale, a exportului de revoluție etc. Opera, gândirea lor politică și apartenența la grup să fie atât de etanșe reciproc? Dl M.F. ar trebui să știe și mai ales să recunoască că însăși activitatea sa publicistică probează contrariul.”
Pentru conformitate,
Titus Filipas

„E curios că nici organismele specializate nu protestează împotriva unei manifestări actuale de antisemitism”

Dan Culcer : +Domnul Alexandru Florian, Directorul General al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are alte obiective. A cerut de curînd Primăriei sectorului 2 să îndepărteze statuia lui Mircea Vulcănescu din spaţiul public, dat fiind că, potrivit regimului comunist, acesta a fost criminal de război. Oare Mircea Vulcănescu e de judecat după eticheta pe care i-a pus-o un regim mincinos, declarat prin lege drept criminal? Dacă s-a aflat ca om de finanţe în cabinetul Antonescu, el a fost un intelectual de dreapta care nu a aderat la ideologia extremistă. În febra epocii, a fost autorul unei riguroase şi obiective analize a fenomenului legionar (vezi volumul Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut). Gînditor strălucit în strălucita generaţie a tinerilor intelectuali interbelici, Mircea Vulcănescu a murit în bezna Aiudului, lăsînd drept ultim cuvînt: „să nu ne răzbunaţi”. El să fie vocea care trebuie făcută să tacă? Sau imundele vociferări antisemite actuale?» (Anca Manolescu) / Ia te uită! O probă a diversității de opinii!? Din partea unei colaboratoare la Contributors, o critică a instituției bugetare Wiesel, al cărui președinte, fiu de activist comunist, susține doar «antifascismul» lacheilor comuniști, din care se trage. Pare iritat că există comuniști (semiți, ceilalți nu contează), care au schimbat cazaca, devenind «anti-comuniști» de viță nouă (gen Vladimir Tismăneanu). Ca atare îl atacă pe V.T. pe unde poate. De fapt, pentru lipsa de bun simț a fiului de activiști de a se erija în biograf și critic al activiștilor comuniști, de preferință coetnici, păcat de les-majestate. Ca atare Alexandru Florian, funcționar al statului, acționează împotriva «deciziei» guvernului care îl plătește, exprimată prin Raportul Tismăneanu, ale cărui concluzii definitive declară regimul comunist, un regim criminal. Alexandru Florian ignoră aceste concluzii în numele luptei (cu direcție selectivă) împtriva «antisemitismului». El declară (și nu este singur, recent am găsit aceleași argumentări într-o carte de Vladimit Solonari) că hotărârile penale ale unui Tribunal, care judecă într-o țară aflată sub ocupație străină, sunt valide și de necontestat. Pentru că membrii guvernului (adică și Mircea Vulcănescu) ar fi aprobat tacit politica lui Ion Antonescu, nu au protestat public și nu au demisionat, ei sunt vinovați ca și Ion Antonescu. Pentru că nu s-au desolidarizat de acesta. Doar că deciziile guvernului Antonescu nu se refereau doar la o «chestiune evreiască» ci la ansamblul politicii statului român în vreme de război. Era vorba de anularea efectelor ocupării Basarabiei și împărțirii Ardealului. Poate că Alexandru Florian consideră criminală lupta pentru reîntregirea țării și intrarea în război contra ocupantului sovietic, dar nici un român alungat din casa lui, din Ardeal sau din Basarabia, nu ar fi făcut-o. În numele căror reguli și valori acționează Alexandru Florian? Ale comunismului ereditar? Ale solidarității etnice, comunitare (de evreu?)? Sau ale amândurora : de comunist evreu, finanțat de statul român și din fonduri străine? Trebuie spus clar : interesele românilor pot fi comune cu interesele unor cetățeni de altă etnie ai României, dar coincidente nu pot fi, cel puțin în această perioadă istorică, când minoritari diferiți se manifestă cu tenacitate, agresiv, prin iredentisme și antiromânisme de sorginte diferite. Nu e vorba de minorități, ci de minoritari. Nu generalizez afirmând că toți maghiarii din România vor revizuirea frontierelor României sau descompunerea statului. Dar există o minoritate în minoritate ale cărui scopuri declarate sunt acestea. Întrucât nu sunt un ignorant și refuz să mă retranșez sub protecția umbrelei europene care, chipurile, ne apără de astfel de programe politice violente, semnalizarea existenței acestora e o datorie morală. Sunt mulți intelectuali români care, din ignoranță (ei nu cunosc limba maghiara) sau din conformism-oportunism, neagă astfel de teze așa-zis «conspiraționste» Treaba lor! Când li se va cere să se mute în 24 de ore, vor pricepe. Când se vor afla în coloane de refugiați, își vor plânge prostia și naivitatea. Descompunerea dirijată a Jugoslaviei este un exemplu recent. Chiar dacă, evident, acum statul român ni se pare invulnerabil. Și ucrainienii credeau la fel. Dacă nu ar fi printre ei cam mulți fricoși și unii cu mentalitate de slugi, parlamentarii români (evident, nu ăia care au votat legea scelerată și anticonstituțională numită Legea 217/2015) ar trebui să ceară desființarea Institului Wiesel sau măcar retragerea oricărei finanțări al acestui institut de din partea statului român, adică din impozitele cetățenilor români. Înainte de asta, să ceară demiterea lui Alexandru Florian pentru complicitate cu un regim comunist criminal, pentru ignorarea liniei politice oficiale a guvernului României, care a definit argumentat caracterul criminal al regimului comunist. Un ins care consideră valide și aplicabile în 2015 deciziile unui tribunal sub un regim de ocupație, se face a posteriori complice obiectiv cu acel regim de ocupație. Dacă s-ar fi solicitat rejudecarea obiectivă a cazurilor și lămurirea participării cu responsabilități reale la vreun genocid a membrilor guvernului Antonescu, am fi aplaudat o astfel de inițiativă. Toate încercările active de până acum au fost blocate de aceleași grupuri de interese. Dar nci măcar Tribunalul de excepție de la Nurenberg, tot emanație a unui regim de ocupație, nu a condamnat global membrii conducerii celui de al III-lea Reich. S-au dat sentințe diferențiate. Dacă monitorizarea antiromânismului, a pregătirii unor acțiuni anticonstituționale, a tensiunilor inter-etnice, a manipulărilor opiniei publice și a deformării intenționate a istoriei prin mijloace de propagandă externă și internă, a acțiunilor spionajului unor puteri străine pe teritoriul României este fără îndoială necesară, ea este totuși în principal de resortul unei instituții de stat, Serviciul Român de Informații, instituție datoare să informeze autoritățile în mod obiectiv, în numele intereselor cetățenilor României, mai ales în numele intereselor majorității române a locuitorilor acestui stat, interese prioritare față de orice alte interese. Dar monitorizarea antisemitismului sau antimaghiarismului nu este de resortul unei părți implicate (deci părtinitoare) și nici într-un caz nu trebuie subvenționată în mod specific de către stat ci de către comunitatea evreilor, cum ar trebui să fie cazul Institutului Wiesel. Nici așa-zisul INSTITUT PENTRU STUDIEREA PROBLEMELOR MINORITĂŢILOR NAŢIONALE, care este considerat de unii o oficină de propagandă maghiară în Ardeal, nu acționează în interesul României, fiindcă are o politică orientată de alte priorități, care nu sunt cele ale statului român. Studierea publicațiilor acestui institut, a ideologiei care le subîntinde, merită să fie făcută de către un personal competent și dedicat. Am făcut acest efort și am argumente pentru dovedirea caracterului etnic orientat al activității de cercetare. În ce mă privește, cred necesară o restructurare a politicii de cadre a acestui Institut și o definire clară a rostului acestei instituții, care trebui să ofere guvernului României (și nu comunității maghiare sau institutelor de la Budapesta) materie pentru o analiză și soluții pentru fluidizarea tensiunilor inter-etnice în România și în relațiile cu Ungaria. Nici într-un caz o platformă de promovare a versiunii maghiare a istoriei relațiilor româno-maghiare și a istoriei Ardealului, cu o încadrare aproape exclusiv maghiară a sectoarelor de cercetare. Dacă România nu are cadre de cercetare pentru acest domeniu, devine urgent să și le formeze, orientând (și oferind burse) unor tineri cercetători spre acest sector prioritar. Că este reprezentantul unei instituții publice și cetățean al României, o spune clar Alexandru Florian într-o emisiune de televiziune. Tocmai de aceea, poziția sa poate fi discutată și criticată. Și chestiunea veniturilor sale este o chestiunea publică. Cei ce le-au considerat sub aspectul cumulului de funcții și a competențelor profesionale ale celui în cauză, păreau să aibă argumente solide și le-au expus.Dacă le consideră netemeinice și insultătoare, înainte de a acționa pe cale juridică, Alexandru Florian are și obligația de a oferi contra-argumente publice, ca replică la alegațiile din presă. Era vorba de declarații de venituri personale și de funcții ocupate fără temei profesional. Sunt actele produse de presă falsuri? Sursa publică a afirmațiilor despre veniturile lui Alexandru Florian este un articol ilustrat cu documente, semnat de ziaristul Ion Spânu, în Cotidianul http://www.cotidianul.ro/alexandru-florian-are-un-salariu-de-81614-ron-pe-an-de-la-guvernul-ponta-266933/ . Tot Ion Spânu publică un articol intitulat Despre Holocaust şi Comunism, cu durere, compasiune, dar şi revoltă. Nu agreem listele ca metodă de exprimare a opiniei sau ca act de acuzare, fiindcă ele ne aduc aminte de listele folosite drept capete de acuzare de procurorii improvizați de genul agenților de influență tip Sașa Pană, de presa comunistă în Procesul ziariștilor etc/ Totuși unul din argumentele lui Ion Spânu merită atenție. « Ana Robinsohn Pauker, de pildă, era evreică. În timp ce conaţionalii săi erau gazaţi în lagărele naziste, ea a venit în România şi nu a făcut altceva decît să deschidă gulagul comunist, care n-a fost decît o altă formă de lagăr de concentrare! Putem noi să spunem astăzi că, în memoria evreilor ucişi în lagărele germane, Ana Pauker ar merita vreo compasiune, din moment ce ştim că, în acelaşi timp cu holocaustul, ea punea bazele unui sistem criminal, la fel de criminal ca şi cel nazist? » De aceea, cred că interesul românesc a lui Norman Manea pentru acest personaj, interes care pare o fixație, merită să fie psihanalizat. Câtă vreme nu se încearcă astfel o victimizare și o disculpare a «eroinei» căzută sub loviturile antisemitismului endemic românesc. http://www.ziaristionline.ro/2015/08/24/ion-spanu-dezvaluie-venitul-imens-din-7-surse-al-lui-alexandru-florian-de-la-elie-wiesel-si-rolul-comunistilor-evrei-in-bolsevizarea-fortata-a-romaniei/ A se vedea : http://www.ziaristionline.ro/2015/08/24/ion-spanu-dezvaluie-venitul-imens-din-7-surse-al-lui-alexandru-florian-de-la-elie-wiesel-si-rolul-comunistilor-evrei-in-bolsevizarea-fortata-a-romaniei/#sthash.Svye00iW.dpuf » Eu nu sunt conaţional cu dumneavoastră, reprezint o instituţie publică şi sunt cetăţean al României. Despre etnia mea nimeni nu poate şti, atât timp cât nu mă exprim public. Această lege nu a fost făcută de Institutul Elie Wiesel.« (Alexandru Florian) Sursa http://www.antena3.ro/actualitate/alexandru-florian-la-secvential-ce-se-intampla-cu-mircea-eliade-si-petre-tutea-conform-legii-310021.html Oficial, Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale s-a înfiinţat prin Ordonanţa Guvernului 121/2000, aprobată prin Legea 396/2001 şi funcţionează conform prevederilor Hotărârii Guvernului 893/2007. Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale funcţionează la Cluj-Napoca, ca instituţie publică, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului şi în coordonarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Obiectivele Institutului sunt studierea şi cercetarea inter şi pluridisciplinară a păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, aspectelor sociologice, istorice, culturale, lingvistice, religioase sau de altă natură ale minorităţilor naţionale şi ale altor comunităţi etnice din România. Dacă acestea sunt scopurile instituției, atunci ea trebuie să vegheze și la păstrarea identității insulelor românești din zona Trei Scaune, care se află sub o presiune de deznaționalizare și de care nu se ocupă mai nimeni în mod oficial. (dan culcer)+ SURSA Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 10/25/2015 09:15:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

“Reabilitarea” alogenei cominterniste Ana Pauker

Dan Culcer: +Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă / Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat acum câțiva ani în Observatorul cultural (dar și în volumul Plicuri şi portrete) o reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie : « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.» « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a optat pentru idealul Revoluţiei din cauza antisemitismului românesc* şi care a sfîrşit anihilată tot de antisemitism, de data asta stalinist. Cazul este extrem de semnificativ pentru diferitele niveluri de angajare şi de vizibilitate ale multor militanţi evrei, care se alăturaseră manifestului marxist visînd la dreptatea şi egalitatea universale, care aveau să pună capăt persecuţiilor, la care ei şi strămoşii lor fuseseră supuşi, doar pentru a le regăsi curînd în rîndul tovarăşilor lor comunişti.»
Ce frumos, ce idilic! «Antisemitismul românesc» devine, fără nici o rezervă sau nuanță, sub pana blocată de viziunea comunitară a altfel inteligentului scriitor, pricina adeziunii unor evrei la comunism și explicație pentru aplicare metodelor anarhiste în politică. Atentatele ca metodă politică sunt motivate la anarho-comuniști, nu și la anarho-naționaliști (adică legionari).
Și încă : «Numele Anei Pauker a dispărut după moartea ei şi a reapărut, după 1989 şi prăbuşirea comunismului, ca Hannah Rabinsohn, numele ei de fată! O ţintă perfectă în noua-veche campanie împotriva noilor-vechi „duşmani ai poporului“, evreii.» Ar fi fost corect ca atât de atentul la nuanțe prozator să se scrie «comuniștii evrei». Căci aceștia au fost dușmanii poporului și doar tâmpiții de ambe sexe i-au putut eticheta global pe evrei ca dușmani. Interesat de biografia Anei pauker, tot în spiritul victimizării ei, pare să fie regizorul Radu Gabrea (radugabrea@gmail.com) care spune despre textul semnat de Norman Manea : ‘Excelent articol! Încerc de ani de zile să fac un film documentar despre Ana Pauker, în încercarea de a demola miturile despre rolul ei „nefast” la „colectivizarea agriculturii” în România şi alte inexactităţi antisemite, menite doar să justifice farsa celebrei declaraţii din Aprilie a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej! Un exemplu perfect de manipulare, ca şi celebra plenară din Octombrie 61 în care s-a exclamat ipocrit: „datorită tovarăşului Dej, noi nu a trebuit să „reabilităm pe nimeni”… Sper să găsesc undeva finanţarea….)’ Nu aflăm de unde știe Radu Gabrea că Ana Pauker nu ar fi avut un rol nefast în colectivizarea agriculturii. Probabil o rumoare sau amintiri din interiorul comunității! Nici nu știm de ce tot Radu Gabrea consideră Declarația din Aprilie ca o farsă și, mai ales, în ce sens? Dar filmul se va realiza și sponsorizarea va apare, dacă se va considera oportună reabilitarea definitivă a teroristei devenite victimă.+ SURSA Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 10/20/2015 07:42:00 p.m.
*
Acest alogen Norman Manea nici măcar nu cunoaște bine cultura română livrescă. Într-o scrisoare către Vasile Alexandri, prinţul nostru literat Ion Ghica punea o întrebare mirată și justificată despre evreii non-biblici sau noii evrei : “Cine auzise la noi de ovrei?” Între Norman Manea și Ion Ghica, eu aleg să îl cred pe bunul nostru prinţ. Cu plăcere, și amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/10/22/conferinta-la-universitatea-valahia/
Titus Filipas

Iuliu Maniu despre Problema minorităţilor (1924)

«Din acestea rezultă, că problema minorităţilor are două aspecte, adică ea trebuie rezolvită din două puncte de vedere : Ea trebuie privită şi rezolvită întâiu din punctul de vedere al Statului naţional în înţelesul, că numărul, importanţa culturală, economică şi socială a minorităţilor şi influenţa lor în legislaţia, administraţia, justiţia şi instrucţia publică să nu pericliteze :
a) Existenţa şi integritatea teritorială a Statului ;
b) Dăinuirea perpetuă a neamului şi în acest scop să nu stângenească închegarea sufletească şi naţională a corpului şi a Statului naţional ;
c) Să nu corupă spiritul genuin naţional, tradiţia, gândirea şi aspiraţia naţională şi elementele constitutive ale însuşirilor specifice ale poporului alcătuitor de Stat, adică acele izvoare de bogăţii sufleteşti şi morale, cari singure dau drept de existenţă unei naţiuni.
Trebuie apoi privită şi rezolvită din punctul de vedere al umanităţii şi al respectului faţă de om ca individ şi din punctul de vedere al minorităţilor etnice, de limbă sau de religie, ca personalităţi colective, cari, numai admiţându-li-se anumite drepturi corporative, pot să-şi desvolte însuşirile specifice.» (Extras din Problema minorităţilor de Iuliu Maniu. Conferinţă ţinută la Fundaţia Universitară Carol I în ziua de 11 Mai 1924)
De 20 de ani diverse surse propagandistice (unele susținute de români de bună credință, probabil, dar naivi sau inculți politic, istoric, economic) încearcă și par să reușească a-i convinge pe români că au o datorie, niște datorii față de diversele minorități cu care conviețuim de secole (multe cu maghiarii, mai puțin cu rușii și chiar puține cu evreii). Nu avem nici un fel de datorii, fiindcă dacă ar fi să mergem spre rădăcinile datoriilor, se va vedea că datornici ne sunt minoritarii. Dar aceste raporturi nu pot fi discutate în termeni de datorie, ci de politică. Așa cum spunea Iuliu Maniu, ordinea priorităților este cea dată de el. Și nimic din ce s-a îmtâmplat din 1925 până acum nu motivează vreo modificare a acestor priorități pentru națiunea și Statul România. Dan Culcer+ Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 9/05/2015 08:05:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Sistematizarea ceauşistă şi propaganda anti-ceauşistă

Dan Culcer : +Cum observasem într-un reportaj eseistic şi cinematografic scris şi publicat la întoarcerea din periplul efectuat în România în ianuarie 1990, fenomenul sistematizării satelor fusese mai ales o temă de propagandă anti-ceauşistă în anii premergători Căderii. Îmi confirmă observaţiile acest final de studiu publicat de Ilarion Itu în Sfera politicii : « Nemulţumirile populaţiei, dar şi intensificarea presiunilor internaţionale (la 27 aprilie 1989 prinţul Charles al Marii Britanii a condamnat sistematizarea într-un discurs), au determinat încetarea temporară a proiectului sistematizării. Autorităţile erau de părere că mai întâi populaţia trebuia convinsă de necesitatea economică a măsurii. Peste graniţe ajungeau însă informaţii distorsionate despre stadiul sistematizării satelor. Postul de radio Europa Liberă difuza săptămânal ştiri neverificate, privind cazuri de sate „rase“ de pe suprafaţa pământului. „Scrisorile“ veneau în general din localităţi cu populaţie maghiară din Transilvania, Ceauşescu fiind acuzat că a intensificat măsurile naţionaliste prin distrugerea patrimoniului cultural al acestei minorităţi. Ştirile alarmiste, combinate cu acţiunile emigraţiei româneşti şi ale organizaţiilor internaţionale legate de sistematizare au contribuit, în anul 1989, la adâncirea prăpastiei dintre regimul comunist de la Bucureşti şi lumea democratică. Acest proiect distructiv a degradat în plus imaginea lui Nicolae Ceauşescu, care în ultimele luni de viaţă era complet izolat pe plan internaţional. Textul domnului Ilarion Itu mai arăta “Consecinţele sistematizării”: Până în 1989, cel puţin 29 de oraşe au fost distruse şi reconstruite în proporţie de 85-90% : Suceava, Botoşani, Paşcani, Iaşi, Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Vaslui, Huşi, Bârlad, Tecuci, Focşani, Galaţi, Râmnicu-Sărat, Buzău, Mizil, Ploieşti, Piteşti, Slatina, Craiova, Râmnicu-Vâlcea, Giurgiu, Slobozia, Călaraşi, Medgidia, Tulcea, Constanţa, Mangalia, Baia Mare etc.» Dacă primul paragraf descrie corect ceea ce se întâmplase, paragraful final este siderant prin imprecizie : În câte decenii au fost distruse şi reconstruite oraşele înşiruite? Reconstruirea sau construirea de cartiere noi, chair dacă adesea cu blocuri de confort redus, cum se numeau, era o distrugere sau un răspuns disperat al problemei demografice urbane?+ SURSA Publicat de catre Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 9/01/2015 08:29:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Refugiații şi clanul Rothschild

Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei, a publicat recent un articol, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei (Österreichischen Abwehramts), conform căruia organizații neguvernamentale din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa. În special pe cel în care sunt aduși imigranți de pe coastele libiene spre Italia meridională. Conform articolului publicat de ziarul austriac, serviciile secrete de la Viena estimează că pentru fiecare persoană care ajunge în Europa ca refugiat costul este mai mare de 3.000 de euro sau dolari, așa cum se spunea până acum în unele publicații. ”Cei care aduc refugiați în Europa cer sume exorbitante. Care pornesc de la 7.000 de euro și ajung până la 14.000 de euro, în funcție de zonele de unde se pleacă și de diversele organizații de traficanți. Dar imigranții care vor să fugă din țările lor sunt mult prea săraci pentru a da acești bani”, se spune în raport. Spionajul austriac ar avea informații că “organizații din SUA au creat un model de co-finanțare și contribuie substanțial la costurile cerute de traficanți”. Ar fi vorba de ”aceleași organizații care, în 2013, au aruncat Ucraina în haos”, aluzie la acele ONG-uri americane, așa-numite ”umanitare” și ”pentru drepturile omului”. ONG-uri despre care, se știe foarte bine, au fost create de Departamentul de Stat al SUA sau direct de speculatorul și finanțatorul ”revoluțiilor portocalii” din fostele state sovietice, magnatul american de origine evreiască George Soros, părintele cunoscutei Human Rights Watch. Poliția din Austria, care primește solicitanții de azil, cunoaște aceste date de multă vreme, însă, scrie InfoDirekt, nimeni nu e dispus să vorbească. Nici măcar sub protecția anonimatului. Semnatarii articolului lansează un apel către toți jurnaliștii, polițiștii și oamenii din serviciile secrete, cerându-le să participe activ la investigații și la confirmarea acestor informații. Într-un articol ulterior, InfoDirekt dezvăluia că și ”în Austria există un business al refugiaților”, de care profită Barclays Bank, o puternică multinațională cunoscută drept ”Blindații de la Rotschild”. Iar clanul Rothschild nu se dă în lături de la nicio afacere, nici măcar de la cea a ”primirii și îngrijirii” refugiaților cu bani publici”, subliniază ziarul austriac. Publicat de către Blogger la » Asymetria — Antiacvarium , 8/28/2015 02:05:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Criticul literar Dan Culcer comentează

Declarația Consiliului Științific al Institutului „Elie Wiesel”: „Unii intelectuali care joacă un rol important în orientarea opiniei publice s-au erijat în apărători ai trecutului lipsit de glorie al unora dintre personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române. Vocaṭia comunităṭii intelectuale reprezentate de INSHR-EW este aceea de apărare a valorilor democratice fundamentale, de încurajare a studiilor, cercetărilor şi dezbaterilor, de pe poziṭii riguros ştiinṭifice, pentru stabilirea adevărului istoric, precum şi de largă difuzare a rezultatelor acestora, contribuind astfel la consolidarea democraṭiei în România.” Nota Redacţiei (Dan Culcer): Deoarece semnatarii comunicatului nu specifică cine sunt „personalităṭile cel puṭin controversate ale culturii române cu trecutul lipsit de glorie”, ne facem datoria de a da pentru cititorii noştri câteva dintre aceste nume puse de semnatari pe o listă neagră: Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Petre Ţuţea, Lucian Blaga, Emil Cioran, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Radu Gyr, părintele Stăniloaie, părintele Justin Pârvu, părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc. Asta la prima vedere…Ne cerem scuze dacă am uitat pe cineva. Vă rugăm să comparaţi lista „personalităṭilor cel puṭin controversate ale culturii române cu trecutul lipsit de glorie” cu lista semnatarilor acestui comunicat. […] anume : Viorel Achim, Lya Benajamin, Liviu Beriş, Virgil Ştefan Niṭulescu, Dennis Deletant, Mihai Dinu Gheorghiu, Radu Ioanid, Andrei Pippidi, Liviu Rotman, Michael Shafir, Paul Shapiro, William Totok, Raphael Vago, George Voicu. SURSA Publicat de către Blogger la » Asymetria — Antiacvarium , 8/27/2015 10:25:00 a.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

“La loi des suspects de 1793”

Dan Culcer: + Spre regimul de excepție generalizat / Legile care au fost votate, impuse în ultimul deceniu, de la Patriot Act la Legea «antifascistă» de auto-protecție a evreilor în România, fac parte dintr-un proces de control generalizat al instituțiilor statului asupra cetățenilor, sub diverse pretexte, depășindu-se limitele legale anterioare, spre instalarea unui regim de excepție, ca în vreme de război. Alain de Besnoit scrie pe această temă o frază cheie : «Il ne s’agit plus de cibler, mais de quadriller. En dépit des assurances lénifiantes des pouvoirs publics, c’est bien à une surveillance de masse des citoyens que l’on est en train d’assister, alors même qu’il n’existe pour l’immense majorité d’entre eux aucune suspicion de lien avec une quelconque infraction. Le régime d’exception devient ainsi la norme. La vie privée n’existe plus et les libertés publiques sont menacées par une loi qui se fixe pour objectif de savoir si chacun d’entre nous connaît des gens qui connaissent des gens qui connaissent des gens qui ne sont pas « clairs ». Tradition « républicaine » oblige, on en revient à la loi des suspects de 1793. Les citoyens se plaignent non sans raison de ne pas être entendus. À défaut d’être entendus, ils seront écoutés.» Sentimentul meu este că se pregătesc condițiile pentru instalarea unor regimuri totalitare, sub mască democratică electoralistă, care vor fi chemate să impună reforme cu caracter „revoluționar” în interesul unor grupuri imperiale aflate în conflict cu alte grupuri imperiale. Pe fondul complexelor de criză ecologică, alimentară, energetică anumite grupuri care și-au asumat funcții de lideri, construiesc condițiile ca orice opoziție să fie imposibilă.+ SURSA Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 8/15/2015 04:11:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Civilizaţia Gupta

Primul om de cultură de la noi care semnalează existenţa unui sincronism cultural între civilizaţia excelenţei din Romania Orientală şi civilizaţia Gupta a fost George Coşbuc.
Titus Filipas

Dan Culcer : A nu alege sau a risca alegând

+Chiar dacă extremismul și violența politică au fost și sunt un pericol real, a pune în cârca unei mișcări politice naționaliste (legionarii, adică) o responsabilitate a vârfurilor ei sau a unor exaltați, pentru violențe detestabile și condamnabile penal și individual, responsabilitate colectivă care se extinde excesiv asupra tuturor membrilor ei trecuți, prezenți și viitori, nu este juridic și moral corect și acceptabil. Cei care încearcă demult asta sunt adesea fii sau nepoții celor care au instaurat dictatura comunistă bazată pe o armată de ocupație. Adică niște trădători de țară care au pretenția să judece apărătorii unei țări. Fiindcă, chiar dacă o alianță cu Germania hitleristă a fost funestă independenței României în război, alianța cu Rusia bolșevică a fost chiar funestă în vreme de pace (sau Război Rece). Iar comuniștii din vîrful piramidei au fost deci trădători de țară, adică vînzători. Dacă se află între ciocan și nicovală sau între ciumă și holeră, nici persoanele, nici comunitățile, nu pot alege decât riscând.+ SURSA Publicat de către Blogger la Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog , 6/13/2015 01:19:00 p.m.
Pentru conformitate,
Titus Filipas