Forțele din exterior și liberul arbitru al inițiativei din interior

Introspecția nu este o acțiune abulică. Introspecția este o acțiune în hotărâre. Dar spațiul introspecției este de asemenea spațiul alegerilor pentru libertatea personală. Se poate face o distincție clară între spațiul memoriei și spațiul introspecției ? Spațiul discursului devine spațiul memoriei și al repetiției. Acțiunile de supraviețuire ale omului sunt ghidate de ordine de luptă în comanda fiziocrată. Nu “mânca!” este o comandă fiziologică. Dar ea trebuie repetată, topită într-un discurs simplu alcătuit de expresii repetate pentru a o menține în memorie. În felul acesta, introspecția este memorie, iar memoria este introspecție. Or, chiar termenii introspecției sunt ordinele de luptă! Ai tu însuți o trupă personală în discursul tău! Chiar dacă-i mai mult o bătaie de tobă ienicerească.
Titus Filipas

Etichete:


%d blogeri au apreciat asta: