“Hollandismul revoluţionar”

Entuziastul Emmanuel Todd declară : „Eu pariez pe hollandismul revoluţionar !” Antropologul şi istoricul francez Emmanuel Todd (născut în anul 1951) este specialistul mondial #1 în studiul legăturilor dintre structurile familiale şi ideologie. Emmanuel Todd este de asemenea un darling al sistemului bancar mondial care îl invită să ţină conferinţe (pe bani).
Titus Filipas

Privitor la privatizare

Am auzit acest panseu delicios privitor la privatizare : „Mafia e sistemul capitalist ultim, unde chiar funcţiile regaliene sunt plutocraţii private.”
Titus Filipas

O comparaţie politică între România şi Ungaria

@ Ruxandra Paul (doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard) : Domniţă, atunci când vrei să faci o comparaţie politică între România şi Ungaria (http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/mustata-lui-kover-laszlo-in-relatiile-romano-ungare-265565.html ), trebuie să te referi la perioade cu bătaie lungă (vezi ce ne învaţă Fernand Braudel şi Immanuel Wallerstein în această privinţă). Eu subliniez mai departe, pentru dumneata, numai diferenţa esenţială. Probabil că îţi este cunoscută doctrina lui Barbu Catargiu (1862 – 1862) despre inexistenţa feudalismului de tip vest-european în România. Mi se pare că aceasta a fost o contribuţie majoră în dezvoltarea ideologiei naţionalismului românesc. Aristocraţia franceză conducătoare se formează după victoria lui Charles Martel la Poitiers (împotriva arabilor) în anul 732. Nu putem să căutăm, pentru că nu putem să găsim, afirmă ideologul conservator Barbu Catargiu, nimic similar în istoria noastră. Ungurii, care veneau de foarte departe, pentru a supravieţui între două imperii, Romania (cum se numea de fapt Imperiul Bizantin, denumirea aceasta a fost voltairian impusă abia pe la anul 1750) şi Sfântul Imperiu Roman, se integrează în paradigma occidentală şi creează aristocraţia exact în tiparul francez de la Poitiers. Din acest motiv, vesticii îi vor adopta pe maghiari, cu nenumărate încuscriri regale. Însă latinii orientali, care sunt nişte autohtoni „socii”-alizaţi de fapt, recunoscuţi ca atare prin sintagma-sigiliu Nova Roma de la 381 AD, respectă ierarhia bisericească şi o consideră forţa conducătoare, similară aristocraţiei occidentale numai în acest rol de conducere unanim recunoscut. „Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină” scria poetul Andrei Mureşan, surprinzând acest adevăr istoric din vechimea noastră. Putem înţelege acum, pe baza principiului Barbu Catargiu, de ce sunt respinşi atât de categoric protestanţii şi neoprotestanţii, atunci când ei vin să facă prozeliţi într-o zonă populată de români ortodocşi. Mai amintesc că Sfântul Nicodim de la Tismana venea în Ţara Românească pentru a propovădui isihasmul lui Grigore Palamas (el fiind supranumit „cel de al patrulea Sfânt Ierarh”). În supranumele său putem să vedem teza lui Giambattista Vico despre “corsi e ricorsi storici”. Ne limităm, profund nemulţumiţi, să amintim doar numele primilor doi Sfinţi Părinţi Ierarhi ai Bisericii universaliste (ecumenice). Însă citarea numelui celui de al treilea Sfânt Părinte Ierarh este acum intens prohibită, ea fiind considerată „nepoliticeşte corectă”. Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare şi Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul sunt asociaţi cu binomul de moarte a vechii conduceri politice din Romania Orientală (la 378 AD, în bătălia de la Adrianopole cu Vizigoţii) şi naştere a noii conduceri politice fundamentaliste (la 381 AD) din Romania Orientală.
Titus Filipas

Gaz de şist cât mai puţin consumat în America

@ Porthos portocaliul, alias V.V. portocaliul, vezi personajul în vizită la http://nastase.wordpress.com/2012/05/27/destul-2/ , ne face alt “subtil” comentariu pro-Traian Băsescu, idolul său politic, în mai 28, 2012 la 10:12 pm, vorbind despre gazul de şist extras prin fracturare hidraulică. În comentariu, @ Porthos portocaliul pedalează exclusiv pe conceptul de preţ, fără a ne spune absolut nimic despre costuri ! Hai să zic şi eu ceva de preţul gazului natural, cum mă forţează acest partizan necondiţionat al lui Traian Băsescu prezent, din ce motive oare ? pe blogul lui Adrian Năstase. Abundenţa gazului de şist face curba de ofertă a gazului natural mai elastică în raport cu preţul, deci mai plată. Aceasta are drept efect o creştere a stabilităţii preţului gazului natural. Dar care sunt “costurile Chevron” pentru societatea românească ? Am mai spus că trebuie făcută o distincţie netă între “costul privat” şi “costul social”. Firma Chevron suportă numai “costul privat” ! Ce poate spune Vladimir Putin despre exploatarea Chevron creată printr-o interferenţă nepermisă, de tip lobby pentru o firmă, sau alta, de fapt pentru mai multe firme, fiecare pe alt sector de exploatare a României, a preşedintelui jucător economic Traian Băsescu ? Vladimir Putin se bucură ! Pentru că firma Chevron distruge o parte însemnată din aquiferele cele mai bune ale României, şi în felul acesta sunt foarte, foarte mult diminuate în mod absolut toate şansele dezvoltării României. Există în general o competiţie acerbă între energetica gazului natural şi energetica nucleară, plus energetica alternativă, adică solară şi eoliană. Exploatarea Chevron din Sciţia Mică (Dobrogea) interferă negativ cu energetica nucleară de la Cernavodă. Şi nu vorbesc aici numai despre o creştere a riscului seismic. Dar totodată promisiunea gazului natural ieftin permite acestei stupide şi anti- româneşti guvernări prezidenţiale Traian Băsescu să ignore riscurile de etiaj la Dunăre, care cresc de la un an la altul ! Să nu uităm că energetica nucleară necesită cantităţi uriaşe de apă pentru răcire. Iar predicţia climatică face foarte probabilă o secare, măcar temporară, a Dunării, într-o perioadă nu excesiv de îndepărtată, secătuirea fiind urmată imediat de riscul unui accident nuclear major la Cernavodă! În plus, construcţia celorlalte două reactoare la Cernavodă necesită încă mai multă apă de răcire. De unde va fi luată ? Probabil că sunt necesare două apeducte până la Cernavodă, dus şi întors, pentru apa de mare. De ce-i prezentă firma Chevron în România, şi nu mai extrage gazul de şist, prin metoda poluantă a fracturării hidraulice, în USA ? Pentru că s-a produs o schimbare de percepţie a populaţiei de consumatori prezentă pe piaţa gazului natural din America. Aşa cum arată graficul bifurcat prezentat în Figura 1 din studiul (datând din anul 2010) intitulat “Abundant Shale Gas Resources: Long-Term Implications for U.S. Natural Gas Markets” făcut de Stephen P.A. Brown şi Alan J. Krupnick, vezi acolo “old perception” şi “new perception”, în vechea percepţie, care-i de fapt aceea pe care încerci să ne-o impui tu şi idolul tău Traian Băsescu, accentul în categoria de gaz consumată era pus pe gazul de şist. “Propaganda ecologistă”, aşa cum spui tu, a impus o nouă percepţie în America, o percepţie despre care tu şi idolul Traian Băsescu habar nu aveţi. Noua percepţie înseamnă : Cât mai puţin gaz de şist extras prin fracturare hidraulică. De ce s-a produs această schimbare de percepţie ? Pentru că americanul simplu a realizat că este mai importantă apa bună pentru agricultură, pentru consumul uman, şi pentru răcirea din energetica nucleară.
Titus Filipas

Preţul şi costul gazului de şist

Unii compară, naiv, preţul gazului rusesc importat, cu preţul gazului de şist extras din subsolul autohton, şi se limitează la atât. Dar oamenii aceştia pur şi simplu nu înţeleg diferenţa dintre preţ şi cost. Într-adevăr, preţul gazului rusesc importat ar putea fi eventual mai mic decât preţul gazului de şist extras din subsolul autohton. Însă atenţie, am spus “ar putea fi eventual mai mic”, ceea ce nu înseamnă că se va şi întâmpla. Pentru că atât firma, cât şi diverse organisme internaţionaliste dominate de americani (precum FMI) pot interveni pentru a impune preţuri mai mari pentru gazul de şist în România. De altminteri am văzut că toată politica macroeconomică a României a fost lăsată pe seama FMI, iar guvernul PDL-UDMR a lucrat orientat numai pe obiectivul care se cheamă “demantelarea României” ca stat naţional cu identitate tradiţională. Deocamdată ne păcălim cu gândul că avem un guvern USL, el se află în realitate sub călcâiul FMI. Dar hai să trecem discuţia pe terenul meu, deci nu vorbim mai departe de preţuri, ci de costuri. Costul, în general, marchează o pierdere. Şi mergând încă mai departe, trebuie să facem o distincţie între costul privat şi costul social. În cazul proiectului Băsescu-MRU de exploatare a gazului de şist în România, costul privat este costul pe care îl suportă firma Chevron. Iar dacă Chevron şi ambasadorul Gitenstein ţin atâta de mult să intre în afacerea asta din România, atunci costul privat este mic. Dar costul social îl suportă societatea românească. Or, costul social cerut de exploatarea gazului de şist în România este imens pentru societatea românească ! Acest cost social derivă din două tipuri de externalităţi negative pe care în general le provoacă exploatarea gazelor de şist : 1/Atacul brutalist, eu am folosit un termen delicat, de fapt este vorba despre un atac sălbatic şi iraţional (or, chiar în economia politică a capitalismului se cere, şi se prezumă, în mod expres că agentul economic trebuie să fie un “agent raţional”!) asupra aquiferelor. Chiar dacă puţurile de foraj şi de exploatare se pot modela pe hartă, din punct de vedere geometric, prin nişte puncte, ele se află deasupra unor arii uriaşe pe care colectează apă aquiferele, şi pe care o alimentează cu apă aceste aquifere dacă sunt pline. Unde se află aceste aquifere ? Precizez încă o dată, deşi am mai spus : tot în roci, mai exact în materiale geofizice poroase. Iar în proiectul Chevron- România, este vorba despre extracţia gazelor, prin fracturare hidraulică, din materiale geofizice poroase. Inevitabil, acţiunea inginerească se intersectează cu mişcarea apei. Care se poluează cu vreo 500 de substanţe chimice folosite în hydrofracking. Deci este vorba despre poluarea ireversibilă a unor aquifere pe arii importante din România. Apoi, consumul de apă prin hydrofracking este luat, fără de costuri, în mod gratuit, de către firma Chevron din cota de apă alocată agriculturii din România. 2/Circa zece dintre substanţele folosite în hydrofracking sunt cancerigene, chiar violent şi rapid cancerigene. Or, toate acestea sunt nişte costuri sociale gigantice pe care nu le poate plăti societatea românească decât prin intrarea ei într-o stare de comă. Aceasta după starea de vomă. S-a spus uneori, şi pe bună dreptate, că apa este mai scumpă decât diamantul. De ce nu se înţelege că apa este mai scumpă decât gazul de şist ?
Titus Filipas

Primăvara arţarului Canadian

“Primăvara arţarului Canadian” (le printemps érable ) finalizează oare procesul “Vive le Québec libre!” ? Dacă independenţă va fi, atunci vedem naţionalismul îmbinat cu doctrina economică. Provinciile anglofone rămân tributare neoliberalismului de capitalism anglo-saxon. Studenţii din provincia francofonă Québec demonstrează mai mult pentru implementarea unei doctrine economice social-liberale. N-ar fi exclus ca un “Québec libre” să fie boicotat oficial de capitalismul nord-american anglo-saxon.
Titus Filipas

Colonişti din landul Württemberg s-au aşezat pe teritoriul românilor

Citesc aici http://www.istoria.md/articol/6/ : “Germanii au primit (De la Rusia ţaristă, puterea ocupantă n.n.) înlesniri speciale pentru a se aşeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe cîte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia pînă la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului. În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lîngă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au preferat să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.” Iar doamna Uwe Andree din Mediaş scrie aici http://www.mediasch.net/rothro.htm : „In anul 1837, Stephan Ludwig Roth îşi ia liber pentru patru luni, timp în care promovează imigrarea ţăranilor din landul german Württemberg. Acţiunea lui este încununată de succes, astfel vin în martie 307 familii, cu 1460 de persoane în Transilvania. În martie 1846, Stephan Ludwig Roth va trebui sa dea socoteală regimului austriac pentru aceasta.” Ceea ce arată că, totuşi, împăratul de la Viena lua partea populaţiei majoritare în Transilvania, adică românii. Abia după înfrângerile zdrobitoare de la Solferino şi Sadowa, cancelarul imperial von Beust îşi imaginează că va reînvia Sfântul Imperiu Roman dacă va încheia Compromisul/Ausgleich cu nobilii maghiari, altminteri renumiţi prin ostilitatea faţă de împărat, prin laşitatea lor în luptă, şi prin cruzime.
Titus Filipas

Mihail Kogălniceanu despre tratatul de la Kuciuk Kainargi

„În adevăr, lasând a vorbi de tratatul încheiat între Petru cel Mare şi Dimitrie Cantemir, în 13 aprilie 1711 (adică cu două sute de ani în urma capitulaţiei Moldovei către Poarta otomană, şi care dovedesc că Moldova a fost privită de Curtea Petersburgului ca stat suveran, deşi tributar, iar nu ca provincie, cum o declară acum depeşa din 19 iulie 1848, căci atuncea n-ar fi putut încheia tratat cu o provincie), prin care tratat reformatorul Rusiei cunoştea domnului Moldovei titlul de autocrator şi ţării o deplină neatârnare. Rusia, prin tratatul de la Kainargi din 1774, cunoaşte pe stăpânitorii Moldovei şi Valahiei de suverani şi prin urmare şi ţările de staturi suverane. Pe acest tratat în care pentru întâiaşi dată prinţipul mijlocirii Rusiei în favorul Principatelor este stipulat (însă numai încât aceasta se poate ierta de către consideraţia prietenească şi luările aminte) ce Puterile au unele pentru altele sunt întemeiate şi toate celelalte tratate încheiate între Rusia şi Turcia pentru Principate”. Cuvintele de mai sus îi aparţin lui Kogălniceanu. Mihail Kogălniceanu a fost oare primul care scrie, în cărţile româneşti de istorie, despre tratatul de la (Kuciuk) Kainargi din anul 1774 ? Dar văd că nici Mihail Kogălniceanu, totuşi, nu aminteşte nimic despre Capitulaţia de la 1740 prin care i se recunoştea principatului moldovenesc ca fiind legitimă frontiera estică pe Bugul pontic. Prima oară am aflat, aluziv, despre Capitulaţia de la 1740 citind Memoriile lui Winston Churchill aflate în biblioteca Universităţii din Craiova. Aceasta se întâmpla înainte de anul 1989, deci cartea respectivă fusese achiziţionată din sumele în valută acordate de regimul Nicolae Ceauşescu pentru dotarea cu un fond de carte ideologică tocmai pentru această universitate pe care Nicolae Ceauşescu a ctitorit-o. Curios, eu eram doar cel de al doilea cititor al cărţii! Primul fusese un student, mi s-a spus. Certamente nu îl chema Sabin Gherman (http://ro.wikipedia.org/wiki/Sabin_Gherman ), care şi-a luat o diplomă de la Universitatea din Craiova. Dar ce treabă avea el cu biblioteca universitară ? Este suficient să blamezi România, ca să ocupi un loc onorabil în cultura din Mitteleuropa. În ce context vorbea aluziv Winston Churchill despre Capitulaţia din 1740, semnată la Constantonopol şi de Franţa, a cărei politică era condusă de cancelarul cardinal André Hercule de Fleury (1653 – 1743), cel care a chivernisit bine pentru interesele Franţei şi o parte din pacea de treizeci de ani ? Era vorba despre justificarea faptului că într-o perioadă critică din cel de al doilea război mondial, Anglia şi America au revalidat legitimatea frontierei pe Bug pentru România condusă de Ion Antonescu. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2012/05/26/vreti-sa-cititi-adevarata-poveste-a-dosarului-trofeul-calitatii/
Titus Filipas

Văcăreştii şi nobilul neam al Boarilor

Remarcabilul studiu „Poezia românească în epoca lui Asachi şi Eliade” al lui Paul Zarifopol demonstrează convingător legătura dintre poezia lui Iancu Văcărescu (1786 – 1863) şi poezia lui Mihai Eminescu, unde sunt concretizate obiectivele proiectului Văcăreştilor atât ca intensitate, cât şi în extensie. Traseul spre civilizaţia absolutului pozitiv din Epoca Luminilor fusese desenat de Văcăreşti. Domnitorul Constantin Brâncoveanu (1654-1714) avea un ginere vistiernic, Enache Văcărescu (1654 – 1714), ucis la Stambul odată cu Brâncovenii. Acest Enache Văcărescu a fost sanctificat de Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfântul Ianache – sfetnicul domnesc. Spiritul de familie la Văcăreştii ce au rămas era foarte emancipat. De la ei, din neamul lor de boieri, provine iluministul Ienăchiţă Văcărescu (1730 – 1796), ce a influenţat cultura română la modul “releu”. Opera lui se racordează nemijlocit la truda lui Dimitrie Cantemir, cel puţin prin tomurile :”Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani” şi „Gramatica greacă completă.” După ce scrie „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduielilor gramaticii româneşti”, –„observaţii” ce ţin cont de „gramatica filosofică” din Epoca Luminilor–, Ienăchiţă construieşte un releu cultural cu obiectiv anunţat: „Urmaşilor mei Văcăreşti!/Las vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/Ş-a patriei cinstire.” Obiectivul va fi împlinit ca intensitate, dacă nu şi în anvergura dorită. Conceptul legat de numele Văcăreştilor este uşor să fie dezlegat prin Gramatică şi prin Logică. Acest concept ne permite şi unificarea heraclitică prin curgerea naturală, fără minuni adică, a Ideilor legate de acest nume. Conceptul (şi mă refer la el într-un sens Kantian) ne trimite la astronomia din antichitatea profundă a lumii mediteraneene căreia i se aplică Teoria Duratelor Lungi din istoria acestui spaţiu, teorie construită de savantul francez Fernand Braudel. Primul Văcar, sau Boarul primordial, apare în mitologia mediteraneană ca paznic al celor şapte boi de tracţiune (Septem Triones). Identificaţi de noi acum, într-un mod mai comun, cu septentrionala constelaţie a Carului Mare (Ursa Mare). Istoria muntenească a familiei Văcăreștilor ne spune că aceştia se trag dintr-un Văcar ce a venit, păzindu-şi cireada lui, de la Răsărit (poate Basarabia, poate Transnistria, oricum din Romania Orientală nord-pontică). În Istoria Moldovei (http://www.istoria.md/articol/6/ ) stă scris într-un mod expres : “Originea familiei scriitorilor Văcăreşti din Muntenia este în ţinutul Sorocei.” Dacă speculăm natural universalismul cultural căruia îi aparţinem, universalism cultural subliniat de protocronism, atunci sîntem forţaţi să observăm că Văcăreștii de la Răsărit sunt neamul cel nobil al Boarilor descrişi de către lingvistul Georges Dumézil (1898 – 1986). Reamintesc faptul că Lingvistica Generală (unde s-a ilustrat în cea de a doua jumătate a secolului XX savantul român Eugen Coşeriu) se trage din Gramatica Generală a Ideologiei primare. De altfel în discursul pronunţat atunci când a fost primit în Academia franceză, Georges Dumézil îi aminteşte în partea introductivă şi pe Ideologii primari Antoine Destutt de Tracy şi Pierre Jean George Cabanis. Mă întreb naiv, de ce se tem aşa de mult duşmanii noştri de conceptul protocronismului românesc precum şi de ideologia naţionalismului românesc ,care în secolul XIX incorpora, ca un acquis european, Ideologia primară ?
Titus Filipas

IUG Craiova

MRU: „Criza este doar pentru cei care nu doresc să muncească” http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ungureanu-criza-este-doar-pentru-cei-care-nu-doresc-sa-munceasca-265070.html Dar MRU nu observă, ori a uitat să spună, că oamenii de acolo lucrau folosind o tehnologie vintage. Într-adevăr, Popeci Utilaj Greu este de fapt acel IUG Craiova ridicat de olteni pe vremea lui Nicolae Ceauşescu. IUG Craiova era o bijuterie industrială. Ce spun eu aici ? Spun prea puţin. IUG Craiova era o valoare imensă, aproape inimaginabilă ! Era, dacă vreţi, acel fabulos “munte de diamant” descris de către sir Walter Raleigh şi scriitorul Francis Scott Key Fitzgerald (autorul romanului Marele Gatsby). Ştim cu toţii Legea debuşeurilor a lui Jean-Baptiste Say. Inventatorul şi managerul Steve Jobs o folosea intuitiv, spontan, pentru piaţa de bunuri de consum. Dar nu ştim că roata bogăţiei, şi este vorba aici chiar despre “avuţia naţiunilor” despre care scria filosoful moral scoţian Adam Smith, ca să funcţioneze are nevoie de două tipuri de pieţe : 1/piaţa bunurilor de consum ; 2/ piaţa bunurilor capitale (capital goods http://en.wikipedia.org/wiki/Capital_good ). Incontestabil, unul dintre visurile într-adevăr măreţe ale lui Nicolae Ceauşescu a fost şi acela de a crea o industrie şi o piaţă de bunuri capitale în România, explicat şi explicitat, acel vis “nebun” de politician român, comunist şi naţionalist concretiza ideea foarte modernă de accelerator macroeconomic.
Titus Filipas