Cuantificare pentru Utopia

Consider că „săgeata timpului” şi „punctul arhimedic pivotal”  („fulcrum” pe latineşte) sunt în ziua de azi două concepte fundamentale pentru doctrina economică nouă,  încă doctrina in statu nascendi. Săgeata timpului în teoria economică a fost folosită prima oară de cugetătorul român Nicolae Georgescu-Roegen, (1906 – 1994). „Săgeata timpului” este legată de o interpretare a principiului al doilea al termodinamicii şi de creşterea entropiei. Nicolae Georgescu-Roegen nu a fost primul care vede creşterea entropiei ca pe o degradare în starea lumii. În cea de a doua jumătate a secolului XIX, fizicieni britanici clamau acest adevăr. Care îi influenţează şi pe scriitori. H.G. Wells (1866 – 1946) incorporează degradarea entropică a lumii în romanul Maşina timpului. Valul ideii ajungea şi în literatura română : “Nu ştiu, e melancolia secolului care moare,/ Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare”, –Alexandru Vlahuţă (1858 -1919)–,  versurile marchează şi despărţirea de ideologul primar Volney, în vogă la început de secol. Matematician, Nicolae Georgescu-Roegen creează şi în Economia Politică. Faptul că Nicolae Georgescu-Roegen a fost chemat să scrie articolul despre “Utility” în International Encyclopedia of the   Social Sciences (1968) poate fi explicat simplu în context românesc, vorbesc despre contextul construcţiei ideologice a României în secolul XIX. Coloana vertebrală a României, chiar îndrăznim să o vedem ca pe România Mare spulberată de agresiunea tancurilor sovietice la 28 iunie 1940, este de natură profund culturală. Latura non-falsificabilă din această moştenire culturală a fost negată de Vladimir Tismăneanu în infamul Raport unde atacă protocronismul românesc, pe linia Anneli Maier şi a emisiunilor de la postul de propagandă Europa Liberă. Capitolul România Mare din istoria noastră a fost doar mic fragment care anunţa Romania Neoacquistica. Conceptul Romania Neoacquistica se opune ideologiei pro-ruseşti Montesquieu-Voltaire-Gibbon-Karamzin. Pe istoria non-falsificabilă din Romania se clădeşte acum legitimitatea Romania Neoacquistica. Istoria non-falsificabilă din Romania cuprinde jurisdicţia romană elaborată în primele două veacuri ale erei creştine, Constituţia Antoniniană pentru romanitas care transformă Imperiul Roman în Romania, deconstrucţia de la 378 AD (Adrianopol) şi până  la 381 AD (primul conciliu de la Constantinopol), când se instituie sintagma-sigiliu Nova Roma cu drepturile regaliene pentru noi. Amintim, Nicolae Georgescu-Roegen era originar din Constanţa, oraş din provincia pe care istoricul Ion Nestor (1905 -1974) o numea încă Sciţia Mică (Scythia Minor). Până unde se întindea Scythia Minor către Apus ? Fără îndoială până la cetatea unde s-a născut călugărul scit ce a scris o Carte numită de primul savant modern, Doctor Mirabilis, Vulgata. Este deci în Romania un amalgam de epoci, dar există şi o continuitate până în lumea modernă. Romania Neoacquistica preia în lumea celei de a doua modernităţi setul ei de valori non-falsificabile din temelia statului de drept. Atunci când „utilitatea” conceptuală definită de Condillac ajungea la noi, reamintim, prin programul educaţional de la Sfântu Sava, unirile din Romania Neoacquistica erau doar un vis. Fără îndoială că Nicolae Georgescu-Roegen află definiţia de utilitate încă din liceul său bazat pe extensia programului educaţional de la Sfântu Sava. Să nu ne imaginăm că unirile cu Basarabia şi Transnistria vor putea fi altfel decât prin cultura întemeiată pe Limba Română a celei de a doua modernităţi. Motivul unirist pentru Romania Neoacquistica determină foamea noastră conceptuală pentru Absolutul pozitiv definit. Dar Nicolae Georgescu-Roegen aplică pentru definiţia valorii economice noţiuni care ţineau de termodinamică. Nicolae Georgescu-Roegen este „omul celor două culturi” în definiţia lui Charles Percival Snow. Nicolae Georgescu-Roegen este un enciclopedist român care continuă o tradiţie jalonată de Cantemir, acel Dimitrie Cantemir pe care Voltaire îl vedea grec, ruşii îl văd ca rus, el singur trasa originea lui în Sciţia Mare. Spuneam că Nicolae Georgescu-Roegen era matematician şi economist. Construise pentru sine o punte până la matematici elaborate în Epoca Luminilor de Leonhard Euler şi discipolii săi. Aceste matematici noi se deosebesc de matematicile vechi, –fără să le neglijeze–, prin faptul că incorporează un „fir de cauzalitate” ce permite să fie construite modelări matematice pentru „lumea reală”. Parametrii pe „firul de cauzalitate” se cheamă, cu semnificaţii distincte, parametri exogeni şi parametri endogeni pentru modelările matematice din economia politică.

Titus Filipas

De ce vând străinii euro?

De ce vând străinii euro (http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/bursa/vanzarile-de-valuta-ale-strainilor-au-intarit-leul-iar-cursul-a-coborat-sub-4-36-lei-euro-191954.html ) ? Pentru că nici euro nu o duce prea bine. Indicatorul ‘broken dam’ pentru euro are acum aceeaşi alură ca indicatorul ‘broken dam’ pentru lira sterlină în toamna lui 1992.

Titus Filipas

Reaganomics în lectura unui român

+“Marea revoluţie economică” zisă şi Reaganomics a fost iniţiată în general prin preluarea ostilă a unor firme conservatoare şi dezmembrarea lor în scopul vânzării activelor. Nu era vorba despre firme în incapacitate de plată ! Ci de firme care aveau un profit autolimitat, dar care aveau un viitor sigur pentru încă 30-40 de ani. Firme care aveau mari active administrate „gospodăreşte”,   rezerve bancare, fonduri solide de pensii, dar care plăteau dividente modice (cazul unei firme ce se ocupa de cherestea şi mobilă. Avea şi mari fonduri forestiere pe care le folosea parcimonios , având materia prima asigurată dacă  nu pentru totdeauna, cel puţin pentru un secol ! Piaţa exista… A fost preluată, dezmembrată,…). Firmele acestea au fost “vânate”, dezmembrate pe active, activele vândute cui oferă mai mult. Activele bancare (fonduri) au fost trecute la dividende şi prăduite. Fondurile de pensii s-au transformat în beneficii. Producţia a cam încetat, iar dacă a continuat fost restrânsă şi a trebuit să se bazeze pe credit bancar. Pe termen scurt o “investiţie” (de multe ori credit) în astfel de preluări asigura profituri spectaculoase pentru iniţiatori şi niste dividente crescute pentru acţionari. A asigurat şi o profitabilitate sporită a băncilor …Adică nişte profituri stabile pe termen lung au fost trasformate în profituri mari   imediate, dar fără viitor. Lipsa de producţie a fost acoperită prin delocalizări în China … Însă asta a mai dus la faptul că firmele au fost silite să se concentreze asupra luptei împotriva preluării …, cumpărarea propriilor acţiuni, “lupte bursiere” care au secătuit fondurile proprii şi au indus o anumită scădere a nivelului de calitate a producţiei, interesul mutându-se de la dezvoltare la   supravieţuire  (vă rog căutaţi caracteristicile automobilelor americane din anii ‘80 şi comparaţi cu cele ale rivalilor europeni ! Penibile – să ai un Cadillac şi să te vezi depăşit de o Honda ?! Că, dorind să micşoreze consumul au “tăiat” un sfert de motor V8 obţinând un V6, fără să mai aducă vreo modificare … Păi să nu îţi iei un Mercedes? Sau şi mai bine noul- pe atunci – BMW seria 7? Ăia au fost anii când a explodat vânzarea de automobile BMW în America).

Se zicea pe atunci că firma cea mai îndrăgită de speculatori era cea care se autolichida ca să dea beneficii mari …

Bine-nţeles că toată chestia trebuia până la urmă să se blocheze …, şi s-a blocat (şi după câteva scandaluri de răsunet pe Wall Street). Ceva în genul „vinde-ţi casa şi trăieşte clipa” ! Însă când termini banii …+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Construirea bugetelor

Construirea bugetelor nu ar trebui să se înscrie într-o definiţie ? Cred că da, cel puţin aceasta este lecţia de logică învăţată de “pruncii români” la şcoala de la Sfântu Sava. Iar definiţia este : Bugetele sunt ţinte planificate pentru folosirea resurselor („Budgets are planning targets for the use of resources”, dacă vorbim acum în globish). Se uită aceasta, şi se recurge frecvent la “furtul generaţional”, cheltuindu-se mult mai mult decât sunt resursele. În felul acesta se construieşte în mod planificat, în fiecare an, deficitul bugetar. Cumularea deficitelor bugetare de la un an la altul construieşte Datoria Suverană, care pregăteşte Falimentul Suveran. Economiştii cei mai de vază de la GDS şi SAR, care au povăţuit ca ONG-uri civice “stupidul popor român” să accepte această filozofie economică, îndeamnă acum spre Declaraţia de  Faliment Suveran a României.

Titus Filipas

Un articol greu de priceput

Un articol greu de priceput : “România poate să îşi declare falimentul”, de Ilie Şerbănescu, la   http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/finante/ilie-serbanescu-romania-poate-sa-isi-declare-falimentul-191591.html . Am primit un răspuns pertinent de la un comentator pe blogul http://nastase.wordpress.com/2010/06/25/nice-try/ : +Dl. Ilie Şerbănescu a fost MINISTRUL REFORMEI – primul semnatar al Ordonanţei de Urgenţã Nr.88/1997 – pe care am criticat-o prompt atunci (cum am referit altãdatã aici). Citez art.34 alin.1: “În ramurile strategice ale  economiei naţionale în care se organizeazã societãţi comerciale pe acţiuni, cum sunt: producţia şi distribuţia de energie electricã, termicã şi nuclearã, mineritul şi gazele naturale, prelucrarea petrolului, poşta, telecomunicaţiile şi transporturile feroviare, Guvernul poate decide fie pãstrarea unei acţiuni nominative de control, fie vânzarea pachetului majoritar cãtre investitori de   portofoliu.”, şi alin.3: “Acţiunea nominativã de control poate fi transformatã   într-o acţiune comunã, prin hotãrâre de guvern.”. ! ! !+

Titus Filipas

“Revoluţiile” anului 1989

“Revoluţiile” anului 1989 au servit pentru  camuflarea (şi calmarea) celei mai mari crize bancare din USA de după 1929 ? Citind un text de Richard Koo, –economist la Nomura Research Institute–, am dat peste o taxonomie a crizelor economice. Tipul numărul 1 de criză (după Richard Koo) ar fi criza S&L (Savings and loan crisis), localizată în 1989 doar în sistemul bancar şi de credite ipotecare din USA şi UK. Se pare că a fost extrem, extrem de gravă. Noi nu am ştiut nimic. Nicolae Ceauşescu ştia ? Pentru mine rămâne o mare enigmă de ce a plecat Nicolae Ceauşescu în Iran atunci când în România exista o foarte gravă criză internă. A fost rugat de americani? (Bănuiesc că prin Richard Nixon, Nicolae Ceauşescu avea încredere absolută în Richard Nixon.)

Titus Filipas

Schimbarea din modelul economic chinezesc

O analiză despre schimbarea actuală din modelul economic chinezesc la   http://www.nytimes.com/2010/06/25/world/asia/25china.html  . Dacă până acum China, “atelierul lumii”, se baza în susţinerea ritmului de creştere economică în primul rând pe exportul produselor nenumăratelor fabrici, acum liderii comunişti ai Chinei au trecut la un model economic de creştere bazat pe consumul intern (modelul American sau “modelul fordist”).

Titus Filipas

N. D. Cocea despre 1907

Citesc pe blogosferă : “N. D. Cocea a devenit celebru in anul 1907 cand a publicat in revista Facla cifra de 11.000 de tarani omorati de armata romana. Minciuna care a fost propagata si tinuta vie de comunisti aproape un secol.” O tratare foarte superficială a fenomenelor româneşti din anul 1907. Oricum, există o analogie perfectă între fenomenele româneşti din anul 1907 şi   fenomenele româneşti din decembrie 1989, când domnul Silviu Brucan pronostica 60 000 de morţi. Ştim că înaintea “evenimentelor din decembrie”, Silviu Brucan făcea frecvent naveta între Moscova şi Washington, cu scurte opriri şi în capitala României. Aşa că dacă fenomenele româneşti din decembrie 1989 au avut un pronunţat iz internaţionalist, la fel se poate spune despre fenomenele româneşti din anul 1907. Caracterul internaţionalist al anului 1907 este   subliniat doar în fugă de Stelian Tănase în cartea “Racovski. Dosar secret”. Vorbeam despre caracterul internaţionalist al fenomenelor româneşti din anul 1907. Cât de internaţionalist a fost ? Certamente, evenimentele anului 1907 trebuie văzute în context balcanic şi în context istmic (baltico-pontic).  Comportarea, mai mult chiar, atitudinea tinerilor ofiţeri români, –printre care se afla şi locotenentul Ion Antonescu–, a fost urmărită cu viu interes de către un grup de observatori alcătuit din tineri ofiţeri din armata otomană detaşaţi în Macedonia Vardarului, aflată atunci în Rumelia imperială. Imediat după ce văd comportarea şi atitudinea absolut implacabilă a ofiţerilor români pentru salvarea statului, tinerii ofiţeri din armata otomană formează gruparea Junii Turci, destinată salvării statului lor. Britanicii, a căror acţiune foarte hotărâtă era în fapt ghidată de un grup de interese (obscure atunci), îl foloseau pe colonelul T.E. Lawrence, faimosul ‘Lawrence of Arabia’, pentru destrămarea Imperiului Otoman. De ce să nu spunem că a existat şi un interes   armenesc în acea acţiune anti-otomană, cel puţin aceasta a fost percepţia Junilor Turci. Visul armenesc a fost justificat, el avea un solid temei istoric, un temei existent chiar înainte de crearea Imperiului Otoman. Repet, eu nu redau decât interpretarea Junilor Turci a visului armenesc. Într-adevăr grandios, însă el era bine justificat de evenimente din istoria armenească. Astfel, la un moment dat în istorie, anvergura Armeniei era între Armenia din Caucaz (Armenia Mare) şi Armenia din Cilicia (Armenia Mică), pe malul Mării Mediterane. A fost realmente acesta “visul armenesc” în evenimentele care au precedat “genocidul armenesc” ? Nu ştiu, însă aceasta a fost interpretarea Junilor Turci. Care au acţionat în “genocidul armenesc” la fel de implacabil ca şi ofiţerii români în reprimarea răscoalei de la 1907. Să nu înţelegem că Junii Turci erau sălbatici, erau barbari. Dimpotrivă, erau foarte culţi şi pro-occidentali. Filozofia pe care o adoptaseră era pozitivismul francezului Auguste Comte, unde Observatorul, obiectiv şi rece, joacă un rol capital. În filozofia franceză a lui Condillac, pe care românii o adoptaseră la începutul secolului XIX, în şcoala de la Sfântu Sava, Observatorul este doar “statuie cu simţire”. Dar în pozitivismul lui Auguste Comte, Observatorul devine şi Agent. De fapt ideea aceasta nu îi aparţine lui Auguste Comte, el doar o preia din Antropologia Pragmatică dezvoltată de ideologia clasică germană. Comunismul se naşte tot dintr-o asemenea amalgamare între Observator şi Agent. Junii Turci au acţionat în “genocidul armean” pentru salvarea statului la fel de implacabil ca şi tinerii ofiţerii români în reprimarea răscoalei de la 1907. Aşa că în ceea ce priveşte “11 000 de ţărani români” împuşcaţi în răscoala de  la 1907, nu există doar sursa N. D. Cocea, există de asemenea sursa “Junii Turci şi genocidul armean”.

Titus Filipas

“FLAGRÁNT” definit în DEX

DEX nu este perfect, deşi are şi unele articole perfecte, de exemplu articolul despre “sincretism”. Insist, articolul despre FLAGRANT nu este bine redactat în DEX. Dacă mă uit pe un dicţionar de   referinţă în globish, –şi trebuie să învăţăm să folosim un minimum de metodologii tipice instrumentalismului logic, pe care, dintre cărturarii români, îl aplicau predilect Constantin Rădulescu-Motru şi Nae Ionescu–, văd că “flagrant” înseamnă “conspicuously bad” (cel puţin aşa scrie dicţionarul Merriam-Webster). Dacă trecem la o traducere corectă pe româneşte,   atunci “flagrant” nu se traduce simplificator prin “evident”. Nu! “Flagrant” se traduce prin sintagma “evident rău”, unde “evident” nu este adjectiv, ci adverb! Iar sintagma “evident rău” reprezintă marcajul unei judecăţi de valoare ! Construirea judecăţilor de valoare ţine de cunoaşterea prudenţială. Acest tip de cunoaştere a fost sistematic eliminat din şcoala românească după reforma alogeno-cominternistă a învăţământului din anul 1948. Reamintesc că acea reformă alogeno-cominternistă a învăţământului a fost cerută de Lioncik Tismineţki la întoarcerea sa din respublika Moldova, unde aplicase anti- românismul şi implementase fioros etnogeneza stalinistă a poporului maldavan în vechea provincie românească Basarabia. Era cu totul normal ca fiul Valodea al lui Lioncik Tismineţki să nu amintească aceste aspecte în Raportul Tismăneanu! Rea intenţie, ori starea ignară ? Amestec din amândouă.

Titus Filipas

„Cu trup şi suflet”

La noi sintagma „cu trup şi suflet” a fost în folosinţă, s-a bucurat de egală apreciere şi în capitalism şi în socialism. Temeiul ei vine din cugetul ortodox  românesc. Născut din spiritul mediteranean : De la Sais la Atena şi de la Ierusalim la Constantinopol. Dacă Noica ne învăţa să căutăm filosofia profundă în termenii limbii române, atunci sintagma „trup şi suflet” are corespondent sintagma „body and mind”, la mare preţ în „filosofia analitică”. Aşa se cheamă filosofia anglo-saxonă din spiritul modern al Atlanticului de Nord pe care îl punem în balanţă cu spiritul mediteranean antic ce ne modelează de milenii. Scriitorul Camil Petrescu, despre care se spune că era un cripto-comunist, impune gestaltismul în cultura  română. Deşi gestalt e termen german, în esenţă gestaltismul este o teorie despre „body and mind”. Era o linie în cultura noastră, vorbesc despre linia trasată de Camil Petrescu, anti-paralelă cu linia structuralistă adusă la noi de Constantin Rădulescu-Motru şi Dimitrie Gusti în urma lecţiilor primite de la Wilhelm Wundt. Pentru că, la origine, structuralismul se naşte din psihologia lui Wilhelm Wundt. Personal sînt dispus să cred  că domnii Rădulescu-Motru şi Gusti priveau cu destulă circumspecţie lecţiile profesorului Wundt despre structura experienţei conştiente. Motivul bănuit de mine al neîncrederii lor ? Constantin Rădulescu-Motru şi Dimitrie Gusti erau români ortodocşi, credeau în sintagma „cu trup şi suflet”.

Titus Filipas