Archive for Martie 2013

De la Trianon, la diktatul de la Bruxelles

Martie 19, 2013

Autor Anonim : +DIKTATUL DE LA BRUXELLES VA FI ÎN ANUL 2014 ?! În anul 2013, românii se pregătesc să sărbătorească 95 de ani de la Marea Unire de la Alba-Iulia, de la înfăptuirea României Mari. Ungaria şi ungurii de pretutindeni, mai ales cei care sunt cetăţeni ai Statului Român, acţionează uniţi pentru ca aceasta să fie ultima mare sărbătoare românească în Ardeal şi pentru pregătirea argumentelor credibile care să stea la baza Diktatului de la Bruxelles, pe care speră să-l obţină în anul 2014. Marea majoritate a ungurilor din Ungaria şi de pretutindeni au primit gratuit cartea “Ardealul-trecut şi viitor”, scrisă de către Endre Bajksy-Zsilinszky (deputat în Parlamentul Ungariei, în timpul regenţei lui Horthy), publicată în anul 1944 în Elveţia, în limba engleză, carte care a fost tradusă de preşedintele Republicii Ungaria, Arpad Göncz, în anul 1991, fiind tipărită la Budapesta, cu sprijinul Ministerului Culturii. Preşedintele Ungariei a recomandat astfel cartea: “Destinată să ajungă în mâinile tuturor ungurilor cu simţul răspunderii, volumul este, în zilele noastre, o lectură recomandată întregului popor.” Cartea este scrisă împotriva Poporului Român şi Statului Naţional Unitar Român. Ea reflectă ambiţiile imperialiste ale Ungariei şi năzuinţele hungarismului, precum şi sentimentele de ură şi dispreţ faţă de români. În “Introducere” la cartea “Ardealul-trecut şi viitor”, preşedintele Ungariei a scris următoarele: -“Pretenţia românilor asupra Ardealului poate fi susţinută doar de un singur argument: numărul mai mare al populaţiei, mai exact de majoritatea etniei române.”/ -“Problema ardeleană o putem rezolva odată pentru totdeauna în mod corespunzător”, adică prin creşterea artificială a numărului ungurilor din Ardeal, ca urmare a acordării cetăţeniei ungare la românii get-beget, de pe tot cuprinsul României. Cartea tălmăcită de Arpad Göncz cuprinde programul agresiv, revizionist şi războinic al Ungariei. Preşedintele Arpad Göncz prezintă proiectele Ungariei cu privire la destinul Ardealului, proiecte de o importanţă primordială pentru unguri. Din cartea “Ardealul-trecut şi viitor” prezentăm câteva fragmente edificatoare: -“Crearea României Mari s-a făcut sub conducerea lui Ion Brătianu, un escroc internaţional de mare talent”… prin “acceptarea principiului etnic.” (pag.82)/-“În ceea ce priveşte Ardealul, există o singură alternativă: naţiunea ungară-înainte şi după Tratatul de la Trianon – ţine în modul cel mai ferm la dreptul ei de proprietate asupra întregului Ardeal. Nu va exista niciodată o generaţie de unguri dispusă să renunţe la acest sfânt drept istoric. Naţiunea ungară este gata ca în orice clipă să ia arma în mână pentru a-şi exercita acest drept, sacrificându-şi chiar viaţa în luptă, fiindcă fără Ardeal nu poate să existe un stat ungar, nicio misiune ungară şi nici viaţă ungurească.” (pag.86)/ -“Dacă majoritatea românească din Ardeal şi-ar impune cu forţa voinţa în cadrul autonomiei ardelene, va trebui să se recurgă la mijloace artificiale pentru a zădărnici dominaţia majorităţii româneşti.” (pag.101-102) / -“Într-o singură problemă nu putem face concesii: Ardealul în întregimea lui – ca o unitate intangibilă – trebuie repus sub stăpânirea Sfintei Coroane Ungare.” (pag.110) / Părintele Arsenie Boca spunea: “Ungurii vor mai mult decât Ardealul.” Se ştie că, Ungaria acţionează pentru răpirea unor teritorii din Slovacia, Serbia şi Ucraina. Aceste trei ţări au răspuns cu fermitate la pretenţiile şi programele revizioniste ale Ungariei. Singura ţară unde iredentismul unguresc zburdă în voie este România. Mulţi dintre conducătorii partidelor politice româneşti şi dintre manipulatorii de opinie se fac că nu înţeleg de ce, în luna februarie a.c., a început aşa-zisul “război al steagurilor” între Ungaria şi România. Este vorba despre aşa-zisul steag secuiesc, “fabricat” de unguri şi amplasat ilegal, tot de către maghiari, pe instituţiile Statului Român, din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi pe o primărie a unui district din Budapesta. Conform Legii nr.282 din 24 octombrie 2007 pentru ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale sau minoritate, publicată în Monitorul Oficial al României nr.752 din 6 noiembrie 2007, la art.2 sunt înscrise următoarele 20 de limbi minoritare folosite pe teritoriul României: limba albaneză; limba armeană; limba bulgară; limba cehă; limba croată; limba germană; limba greacă; limba italiană; limba idiş; limba macedoneană; limba maghiară; limba poloneză; limba romani; limba rusă; limba ruteană; limba sârbă; limba slovacă; limba tătară; limba turcă; limba ucrainiană.” La art. 3 din Legea nr.282/2007 se precizează că: “În înţelesul prezentei legi, limbile minoritare sau regionale sunt limbile minorităţile naţionale.” Este evident că, legal şi faptic nu există limbă secuiască şi nici minoritate secuiască în România ! La dezbaterea proiectului acestei legi în Senatul României, în luna octombrie 2007, din partea Partidului România Mare am depus şi susţinut un amendament prin care am propus să fie înscrisă şi limba secuiască şi minoritatea secuilor în textul final al legii. Atunci, liderii U.D.M.R. au declarat în Senat că în România nu există secui şi nici minoritate secuiască ! După colonizarea secuilor în Ardeal, în secolul XII în părţile Bihorului şi Târnavelor, iar în secolul XIII în interiorul curburii Carpaţilor, ei au adoptat pe steagul lor trei simboluri heraldice preluate de la geto-daci, respectiv: soarele, semiluna şi lupul dacic. Ungurii, fără să aibă niciun mandat din partea secuilor, au “fabricat” în numele lor un aşa-zis steag secuiesc, de pe care au eliminat lupul dacic, semn al continuităţii geto-dacilor şi românilor în Grădina Maicii Domnului. Această cârpă ungurească au amplasat-o ilegal pe unele instituţii publice din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Nimeni nu-i întreabă pe unguri de ce nu au făcut tentative şi pentru alte aşa-zise ţinuturi secuieşti în Bihor şi pe Târnave. La recensămintele populaţiei din anul 2002 şi 2011 s-au declarat secui sub 500 de persoane, respectiv sub 300. Numai nişte nebuni cu acte în regulă ar putea să creadă că 300 de secui, de toate vârstele, ar fi în stare să înfiinţeze un aşa-zis ţinut secuiesc, cu parlament şi guvern propriu, cu armată, poliţie şi jandarmerie, cu justiţie proprie, cu administraţii locale proprii în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu ambasade proprii. Pentru a fi înţelese mai uşor obiectivele şi acţiunile Ungariei şi iredentismului maghiar din anul 2013 şi 2014 trebuie reamintite, cel puţin, următoarele evenimente istorice: 1.În timpul Revoluţiei de la 1848–1849, revoluţionarii unguri şi Ungaria au avut ca obiectiv prioritar anexarea Ardealului. Atunci, criminalii şi teroriştii unguri au ucis peste 40.000 de români şi au incendiat 300 de sate româneşti, cu tot cu biserici şi mănăstiri. 2.Marea Unire de la Alba-Iulia, de la 1 Decembrie 1918, nu a fost recunoscută niciodată de către Ungaria şi organizaţiile etnicilor unguri din România. Ungaria şi ungurii de pretutindeni nu recunosc Unirea şi nici documentele adoptate la Alba-Iulia. Insultând inteligenţa românilor, ungurii şi cozile de topor româneşti se agaţă de unele texte din Declaraţia de la Alba-Iulia care s-a aplicat minorităţilor etnice din România, celor care au recunoscut România Mare. 3.În anul 1919, Ungaria cu sprijinul Uniunii Sovietice a început un război împotriva României pentru a ocupa Ardealul. Atunci, Armata Română a câştigat războiul şi a ocupat Budapesta, în 4 august 1919. 4.La 30 august 1940, cu sprijinul Germaniei şi Italiei fasciste, prin Diktatul de la Viena, Ungaria a obţinut o parte din Ardealul de Nord-Vest. În perioada septembrie 1940-octombrie 1944, armata amiralului fără flotă Horthy Miklos, sprijinită de localnicii unguri, a săvârşit numeroase atrocităţi împotriva românilor şi evreilor (în zeci de localităţi) şi a trimis în lagărele de exterminare din Germania peste 157.000 de evrei. Până acum, Ungaria a cerut scuze publice Israelului şi Slovaciei pentru crimele săvârşite în timpul celui de-al doilea Război Mondial, împotriva evreilor şi slovacilor, angajându-se să plătească despăgubiri. Niciodată, Ungaria nu a recunoscut antrocităţile săvârşite împotriva românilor şi nu a cerut scuze publice României şi Poporului Român ! 5.După 21 decembrie 1989 au început atrocităţile săvârşite de unguri împotriva românilor în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. În paralel, a continuat separatismul pe criterii etnice (mai ales în şcoli) şi alungarea a zeci de mii de români din cele trei judeţe. Adevărul istoric se regăseşte în Raportul HAR-COV al Parlamentului României, din anul 1991, pentru care s-a primit interdicţie de a fi dezbătut şi aprobat la Bucureşti. 6.În martie 1990, la Târgu–Mureş, Ungaria împreună cu numeroasele organizaţii ale etnicilor unguri din România au încercat, în forţă, să rupă Ardealul din Vatra Strămoşească multimilenară. Este meritul Uniunii Vatra Românească şi al românilor din judeţul Mureş că au reuşit să zădărnicească această nouă acţiune revizionistă a Ungariei. Atunci, bestiile ungureşti au folosit împotriva românilor un arsenal bogat şi diversificat format din: lanţuri, răngi de fier, bâte, sule, cuţite şi pungi cu sare pe care au aruncat-o în ochii românilor. Din rândurile românilor au fost mai mulţi morţi şi numeroşi răniţi. Este celebru cazul Eroului Mihăilă Cofariu, mutilat pe viaţă de bestiile ungureşti. Statul Român a uitat de urmaşii celor omorâţi de unguri la Târgu-Mureş şi de cei răniţi de criminalii unguri, care nu zac în puşcărie. Mai mulţi dintre criminalii de la Târgu-Mureş, din acel martie negru, au fugit în Ungaria. 7.În perioada 1992-2012, în Camera Deputaţilor, conform art.62, alin.2 din Constituţia României, nu a existat niciun deputat din partea minorităţii secuieşti, deoarece aceasta nu există legal în ţara noastră. 8.Aşa-zisul steag secuiesc este de fapt o cârpă ungurească, de pe care a fost înlăturat lupul dacic care confirmă continuitatea geto-dacică şi românească în Ardeal, în vatra vechii Europe. Ministrul de Interne, domnul Radu Stroe şi ministrul Apărării Naţionale, domnul Mircea Duşa, au declarat public la televiziune, în ziua de 10 februarie a.c., că pretinsul steag secuiesc este ilegal, iar amplasarea lui pe instituţiile publice din România încalcă dispoziţiile legale cuprinse în Legea nr.75/1994 privind arborarea drapelelor pe teritoriul României. În realitate adevăratul steag secuiesc a rămas un obiect de muzeu. Secuii au avut o origine turco-avară şi au fost deznaţionalizaţi de către unguri. Aşa-zisul steag secuiesc, inventat şi finanţat de la Budapesta, este un simbol al statalităţii Ungariei. El semnifică, acolo unde este arborat sau purtat la manifestări publice, apartenenţa acelui teritoriu la Ungaria./ Poporul Român, creştin ortodox, iartă dar nu uită atrocităţile săvârşite de unguri ! Sunt cunoscute, românilor, mai ales locuitorilor din Ardeal, megalomania ungurească, sentimentele ungurilor de dominaţie, duşmănie şi dispreţ faţă de români. Aroganţa şi obrăznicia ungurilor a dat, din nou, în clocot, în februarie a.c. De ce ? Unii neajutoraţi mintal care apar la emisiuni televizate, în loc să stea la balamuc, susţin că declaraţiile antiromâneşti ale oficialităţilor de la Budapesta, ale ambasadorului Ungariei la Bucureşti şi ale liderilor ungurilor din România au legătură cu viitoarele alegeri din ţara vecină şi neprietenă care vor avea loc în anul 2014 sau 2050. Cu toţii mint de îngheaţă apele, dar sunt bine plătiţi ca avocaţi ai ungurilor. Din păcate, Iuda are mulţi urmaşi în România. Care este adevărul ? Conducătorii Ungariei şi ai etnicilor unguri din România sunt convinşi că au ajuns foarte aproape de momentul dezmembrării teritoriale a României şi al anexării Ardealului, în mod paşnic, printr-un nou Diktat, de data aceasta de la Bruxelles. Cum ? Prin obţinerea, prin mijloace artificiale (cum i-a învăţat fostul preşedinte Arpad Göncz, al Ungariei) a unei majorităţi ungureşti în Ardeal şi prin dobândirea a peste 50% din proprietăţile imobiliare aflate în Grădina sau Cetatea Domnului (Ardeal) pe calea retocedărilor în natură (foarte multe bazate pe acte false) şi a cumpărărilor de terenuri agricole şi păduri. La toate acestea se adaugă apropiata votare în Camera Deputaţilor a modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003 (votată în unanimitate în Senat, la 27 octombrie 2009), în baza căreia titularii licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale (din care, în Ardeal peste 80% au fost date la unguri) îi vor expropria pe români printr-o procedură diabolică şi extrem de rapidă, inclusiv prin intermediul instanţelor judecătoreşti. Încrederea ungurilor în obţinerea autonomiei teritoriale a Ardealului a fost sporită prin includerea de către Guvernul Ponta II, printre priorităţile legislative, a proiectului de lege privind statutul minorităţilor naţionale. Acest statut, susţin liderii U.D.M.R., va facilita autonomia teritorială a Ardealului. Se ştie că Ungaria are un interes major pentru ca România să nu intre nici în anul 2013 în spaţiul Schengen şi acţionează în această direcţie, cu sprijinul Olandei, Finlandei şi Germaniei. Ca urmare, românii get-beget acceptă acordarea, cu multă generozitate şi în mod gratuit, a cetăţeniei şi paşaportului din partea Ungariei, fără să cunoască limba ungară, Constituţia şi imnul, istoria şi geografia acestei ţări. Pe cale de consecinţă, românii care obţin şi cetăţenia Ungariei se pot angaja uşor în toate ţările Uniunii Europene, fără niciun fel de restricţii. Mai nou, pensionarii români get-beget care cer şi obţin cetăţenia ungară beneficiază de pensie din partea Ungariei, pensie care este de două, trei ori mai mare decât pensia din România, la care sunt obligaţi să renunţe. Pe surse, s-a aflat că sunt peste 2,5 milioane de cetăţeni români care au obţinut dubla cetăţenie în Ungaria. Zilnic se duc în Ungaria mii de români, în cele 920 de localităţi, pentru a dobândi cetăţenia acestei ţări şi paşaportul unguresc. Acţiunea diabolică de acordare a cetăţeniei ungare pentru românii get-beget constituie un precedent foarte periculos pentru Uniunea Europeană, dar pentru Guvernul Ungariei este prioritatea numărul unu. Până în toamna anului 2014 se acţionează pentru acordarea cetăţeniei ungare pentru cel puţin încă două milioane de români. Apoi, Ungaria va solicita organismelor europene de la Bruxelles să constate, pe bază de acte de identitate şi paşapoarte, că în Ardeal sunt 4-5 milioane de cetăţeni unguri. Apoi cer autonomia teritorială a acestei provincii istorice româneşti, prin aplicarea principiului autodeterminării popoarelor. Aşa-zisul război al steagurilor, din luna februarie a.c., declanşat de Guvernul de la Budapesta face parte din programul Ungariei de internaţionalizare a problemei Ardealului, cu scop final anexarea la Ungaria a acestui Sfânt Pământ Românesc. Orice român, cu mintea limpede, realizează că există o legătură artificială între Ungaria şi aşa-zisul steag secuiesc, “fabricat” şi purtat de unguri. În acest context, nu trebuie uitat faptul că în majoritatea localităţilor din Covasna, Harghita şi Mureş au fost organizate ilegal referendumuri locale vizând obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice. Toate documentele referitoare la aceste referendumuri locale au fost depuse la organismele europene de la Bruxelles. Preşedintele României Traian Băsescu, primii-miniştrii (Boc, Ungureanu şi Ponta), preşedinţii Senatului (Geoană, Filip şi Antonescu) şi Camerei Deputaţilor (Anastase şi Zgonea) au fost informaţi, de nenumărate ori, de către Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) şi Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.) despre toate acţiunile Ungariei vizând pregătirea Diktatului de la Bruxelles. De ce nu au acţionat pentru dezbaterea lor în Parlament, pentru mediatizarea şi contracarea lor ? Nimeni nu-i întreabă şi nici ei nu abordează această temă ! Având în vedere pericolul iminent al Diktatului de la Bruxelles, pregătit diabolic de Ungaria, iredentismul maghiar şi organizaţiile ungurilor din România, este necesar ca Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul ţării noastre să hotărască, de urgenţă, următoarele: 1.Până la intrarea României în spaţiul Schengen, se suspendă aplicarea legii din Ungaria privind acordarea dublei cetăţenii pentru cetăţenii români. 2.Suspendarea, pentru doi ani, a aplicării legislaţiei referitoare la restituirile în natură şi verificarea legalităţii tuturor restituirilor făcute în perioada post-decembristă pentru unguri, atât pentru persoanele fizice cât şi persoanele juridice, mai ales bisericile ungureşti şi Statusul romano-catolic. 3.Respingerea în Camera Deputaţilor a modificărilor şi completărilor la Legea minelor, Legea nr.85/2003, pentru a stopa exproprierea românilor de către titularii unguri ai licenţelor de exploatare a bogăţiilor naturale ale Poporului Român. 4.Convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.) pentru a decide modalităţile de stopare a acţiunilor Ungariei vizând pregătirea argumentelor pentru Diktatul de la Bruxelles, din anul 2014. 5.Adresarea unui mesaj Parlamentului României de către Preşedintele ţării pe tema situaţiei din Ardeal şi a acţiunilor extrem de periculoase ale Ungariei. Până acum, Preşedintele Băsescu i-a sugerat premierului Ungariei, Viktor Orban, să fie mai atent şi să acţioneze mai uşor cu pianul pe trepte. 6.Se amână cu doi ani discutarea şi adoptarea legilor privind regionalizarea României şi revizuirea Constituţiei. În faţa pericolului unguresc, românii au nevoie de unire şi nu de dezbinare. 7.Interzicerea vânzării pământului românesc la străini. În faţa uriaşului pericol unguresc, pe lângă unirea românilor, indiferent de opţiunile politice şi judeţele în care locuiesc sau ţările în care muncesc, se impune extinderea poruncii marelui patriot Radu Gyr: Ridică-te Gheorghe ! Ridică-te Ioane ! Ridică-te Vasile ! Ridică-te Mihai ! Scoală-te Traian ! Scoală-te Victor !+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2013/03/diktatul-de-la-bruxelles-va-fi-in-anul.html Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/03/19/dragii-mei-prieteni/
Titus Filipas

Ulciorul de ulei al văduvei din Sarepta

Martie 18, 2013

Excerpt din Cartea Treia a Regilor :+ 1. Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului , a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu” / 2. Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie: /3. „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. / 4. Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo”./ 5. Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s’a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului./ 6. Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu./ 7. Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ./ 8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:/ 9. „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească”. / 10. Iar el s’a ridicat şi s’a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într’un vas, ca să beau!”/ 11. Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!”/12. Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într’un vas şi puţin untdelemn într’un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei şi vom mânca şi vom muri.”/ 13. Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă./ 14. Căci aşa grăieşte Domnul:Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie pe pământ”. / 15. Iar femeia s’a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei;/ 16. şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s’a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie.+ În cartea The General Theory of Employment, Interest and Money, macroeconomistul John Maynard Keynes foloseşte parabola “ulciorului văduvei din Sarepta” ca metaforă pentru profituri. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/03/18/dragi-prieteni-2/
Titus Filipas

„Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte”

Martie 18, 2013

Titlul basmului „Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte” trimite direct la eternitate, adică la infinitul în timp. În basm, apare un personaj chemat “Jumătate de om, călare pe jumătate de iepure şchiop”. Există vreo legătură logică între numele personajului şi titlul basmului ? Sigur că da ! Foarte bizar ce afirm eu, nu-i aşa ? Păi Infinitul înseamnă jumătate de Fiinţă. Într-adevăr, Fiinţa are două genuri : Fiinţa în act şi Fiinţa în potenţialitate. Or, din matematică se ştie prea bine că există numai Infinit potenţial, nu şi Infinit actual. „Tinerețe fără de bătrânețe și viață fără de moarte” este un basm “cules din popor”. Realizaţi câtă profunzime de înţelepciune conţine, şi din ce fond vechi, Ionian pe filiera tracică, provine acest basm ?
Titus Filipas

Matache Voicu despre fabricile de ulei

Martie 18, 2013

+Fabrici de ulei vegetal descentralizate înainte de “rezolvarea” prin distrugere; PEN’CE REGIONALIZARE ?
-Bârlad : Mândra
-Bucureşti : Muntenia
-Buzău : Ulvex
-Carei : Ardealul
-Constanţa : Argus
-Craiova, Podari : Olpo
-Galaţi : Prutul
-Iaşi : Unirea
-Roşiorii de Vede : Roşiori
-Timişoara : Oleatim
-Tăndărei : Ultex
-Urziceni : Expur
-Vaslui : Ulvas
Erau locuri de muncă în teritoriu după distribuţia materiei prime şi a consumatorilor. Clănţăii care o mai ţin că “piaţa decide”, să demonstreze că nu mai era/este piaţă; a fost distrusă oferta naţională – de către cine oare, cu ce prepuşi ?
Prima lovitură a fost în petrochimie : Guvernul Ciorbea a preluat studiul firmei Bechtel şi a încercat în prima fază închiderea unor rafinării. A dat înapoi din cauza consecinţelor cauzate – de exemplu, imediat s-a descoperit că ar fi trebuit să fie importate benzinele de extracţie… Şi chiar dacă nu s-au închis rafinăriile, în schimb s-a trecut la o împărţire foarte complicată a ţiţeiului brut şi la un joc al valorii petrolului folosit. [Ghiţă Bizonu’: http://www.scribd.com/doc/18501028/Seculara-Inapoiere-a-Romaniei%5D ].
Odată cu ştirea închiderii fabricaţiei pentru benzinele de extracţie de calitate pentru uz alimentar, au venit cereri pentru importuri pentru toate fabricile de ulei din ţară (si ce multe aveam ! vide supra); ofertele de import au sărit pe de trei şi repede a crescut şi preţul untdelemnului. La Vega se produceau cele mai rafinate produse petroliere, inclusiv normal-hexan – solvent selectiv pentru fabricarea polietilenei – şi această industrie a fost blocată, şi exporturile ei ! Ca-ntr-un fel de Murphy, nimic n-a mai revenit la normal – doar conducătorii au rămas aceiaşi :mrgreen. M.Voicu în martie 17 : @Doru Coarnă îmi scrie: ”nu pricep nimic, vorbeşti despre rafinării sau despre rafinarea untdelemnului? Sau ăştia le amestecă? Dacă-mi spui DA, mă jur că trec la ouă româneşti, în apă!”
Înţeleg că 2×2=4 vă enerveazã, dar vreţi totuşi clarificare.
Rafinarea este o operaţiune tehnică de separare a amestecurilor până la amestecuri mai simple, sau chiar până la substanţe individuale.
-se rafinează ţiţeiul; aici rafinarea separă lichide – este o distilare repetată, în coloane de distilare,
-se rafinează şi atâtea altele… cuprul, de exemplu. V-am explicat alt’dată diferenţa între element şi substanţă elementară (când cu H, H2, HD … H2O , HDO …) la chestia cu tritiu 😉
Pentru a obţine untdelemn ş.a., strivirea seminţelor nu se poate opera ieftin la presiuni mari, şi trebuie să mănânce şi acela care are grija vitelor (asta e treabă grea, de 7 zile pe săptămână) dar nu cu salariu de birou parlamentar (care are program… mai scurt).
Seminţele se strivesc moderat (d’acolo se colectează virgin oil) şi apoi uleiul rămas în interstiţiile celulozice şi ligninoase se extrage cu un solvent de elecţie; fabricăm o benzină de extracţie pentru uz alimentar – la asta se referea @Bizonu’ şi am detaliat unde pretindeţi că n-aţi înţeles. Benzina de extracţie se obţine în rafinăria de ţiţei din distilatele primare (cele vreo cinci coloane pe care le vedeţi la Brazi una lângă alta sunt de fapt una, secţionată la înălţimea la care ”coeficientul de svelteţe” nu permite flambarea sub propria ei greutate (cum păţesc top-modelele cu tocuri prea lungi). Fracţiile interesante se rafinează (se purifică) onwards; asta era la lecţia de scoală medie: ”combinaţii chimice şi amestecuri” pe vremea mea, iar ”ouă româneşti, în apă” mâncam pe Magheru – pe când p’acolo trecea tramvaiul… Astăzi, nici, nici !+ Sursa http://nastase.wordpress.com/2013/03/15/drumul-spre-vest/
Titus Filipas

Extremiştii neo-Ludiţi din Transilvania

Martie 15, 2013

Criticul literar Dan Culcer ne semnala reducerea de prosperitate în Secuime: “Lefurile din Trei Scaune sunt tot mai departe de media pe țară.” Şi făcea constatarea aceasta pe baza unui articol scris de către jurnalistul de etnie maghiară din România, domnul Mózes László. Dan Culcer sublinia : “FOARTE INTERESANTĂ INFORMAȚIE . Altfel spus, lefurile din acastă zonă sunt mai mici decât cele din restul României. Peste 70 la sută din populația din câmpul muncii cîștigă sub 1400 de lei pe lună. Ziaristul constată dar nu dă nici o explicație. Am eu una neconvenabilă militanților naționaliști autonomiști. Autonomismul participă la concentrarea ofertei de muncă a unor maghiari fericiți că sunt doar între ei, în această zonă aparent protecționistă pentru maghiari (sau secui ?) Oferta pe piața muncii este deci prea mare și patronii pot oferi și impune, în aceste condiții ultraconcurențiale lefuri mai mici conaționalilor maghiari. Căci românii nu vin cu prea mare drag să muncească aici. Așa că procesul de pauperizare locală intracomunitară va continua probabil dacă ghettoizarea va fi considerată so soluție de rezistență națională și de autonomie salvatoare. Grea alegere. Ori se vor sufoca între cei de o seamă, ori vor învăța românește și vor căuta păpică pe unde se va găsi o ofertă cu salarii mai bune. Poate că bunul simț și realismul economic vor câștiga, echilbrând delirul comunitar. Mă bucur și mă întristez în același timp. Nu le doresc săracilor- indiferent de naționalitate- să mai sărăcească.” Care să fie însă cauzalitatea foarte generală pentru aceasta? Îi dădea poate un nume, demult, scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe prin titlul romanului “Afinităţile elective.” Era vorba în roman despre afinitatea creativă. După “revoluţia română din decembrie 1989”, când cineva rămas anonim (să-i zicem “agenturili”) a avut neruşinarea să plaseze insignia pentru Ungaria anului 1956 pe tricolorul sacru românesc, mulţi dintre cetăţenii de etnie maghiară din România au afişat cu multă mândrie (ca şi cum acesta ar fi un merit!) lipsa lor absolută de propensiune faţă de socializarea cu persoanele majoritare de etnie română din ţara noastră. Dar un loc comun din Economia Cunoaşterii este acela că “spaţiul pieţelor” nu este divizat pe regiuni, ci pe “grupurile de afinitate” emergente doar prin existenţa unui fenomen de înaltă propensiune către socializare. Aceste grupuri sunt structurate pe baza creării de cunoaştere, a difuziei de cunoaştere, precum şi a modalităţilor de folosire a cunoaşterii. Însă drumul care merge de la cunoaştere şi afaceri (care este tipic pentru Noua Economie), şi ajunge apoi la Prosperitate, poate să fie blocat de către fenomenele socio-economice regressive, cum acelea construite de către extremişti şi de neo-Ludiţi. Pentru că despre aceasta este vorba, hai să fim sinceri ! În “Afinităţile elective” Goethe explica fenomenul de “afinitate” într-o societate printr-o paralelă chimică. Acum, chimia care conduce la comunitatea (“grupul de afinitate”) din Economia Cunoaşterii, cu acces liber la Prosperitate, este aşa greu de realizat ? Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/03/14/o-idee-interesanta/
Titus Filipas

Teoria umorilor, varianta antică şi cea modernă

Martie 14, 2013

DEX şi Wikipedia românească despre Teoria umorală. Foarte pe scurt, liniile din amintitul dicţionar expun bine esenţa problemei : “UMOÁRE – Dispoziție sufletească; fire, temperament. / caracter, fire, natură, structură, temperament./ Stare sufletească; dispoziție./ Dispoziție sufletească de moment. Dispoziție obișnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament./ dispoziție sufletească de moment. / Dispoziție, toană./ Caracter, temperament: umoare veselă./ a avea umoarea verde expr. a avea chef de scandal. / a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii.” N-aş putea spune acelaşi lucru despre articolul din Wiki http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_umoral%C4%83 , care invocă mai întâi “teoria elementelor a lui Empedocle, în care elementele fundamentale erau: pământul, apa, aerul, focul.” Deşi era din Agrigentum, în Sicilia, Empedocle e listat împreună cu filosofii din Ionia, aflată în Asia Minor http://en.wikipedia.org/wiki/Ionian_School_%28philosophy%29 Şi pe bună dreptate, pentru teoria lui a substanţelor materii tocmai enumerate. Dar problema centrală, şi foarte reală, este legătura dintre “umoare” şi “temperament”. Nu ştiu că Empedocle ar fi antamat-o (de altminteri nici alţi filosofi ionieni). Tabelul care pune în corespondenţă „umoarea corporală“ cu „trăsătura de caracter“ este OK, din moment ce ni se spune că exprimă concepţia antică. Dar Teoria umorală are şi o variantă modernă, care este tot OK, din moment ce invocă mai întâi orizontul modernităţii care-i o “ruptură epistemologică” (vezi termenul la Gaston Bachelard) creată de René Descartes : anume dualismul trup-suflet. Teoria modernă provine din Ideologia fiziologică a lui Cabanis şi a fost expusă de către Maine de Biran. Am mai mai spus că dramaturgul Camil Petrescu o foloseşte în Jocul ielelor. Camil Petrescu foloseşte Ideologia lui Maine de Biran şi atunci când creează termenul “noocrat”.
Titus Filipas

Domnul Radu Ioanid şi bietul român

Martie 14, 2013

Bietul român este doar o insectă sub tocul încălţămintei domnului Radu Ioanid (http://www.ushmm.org/research/center/symposia/bio.php?content=ioanid_radu&audio=roma/ioanid )
Titus Filipas

Iancu Văcărescu şi Sri Aurobindo despre Zeitatea în mişcare

Martie 13, 2013

Muzele sunt cele nouă fiice ale Memoriei, şi le poartă numele loja masonică Les Neuf Soeurs ce i-a ajutat pe Ideologii primari să îşi propage ideile de emancipare. Ajunge cumva, purtată pe val ori pe un curent spiritual, vestea aceasta şi la poetul român Iancu Văcărescu ? Epistemologia din versurile lui Iancu Văcărescu nu este o didascalie : „V-am dat teatru, vi-l păziţi/Ca un lăcaş de muze / Cu el curând veţi fi vestiţi / Prin veşti departe duse” ; pentru că ea poate fi interpretată în cifrul lui Ienăchiţă – ca un flux de reprezentări ontologice în limba română, purtând pe val cohorta de zeităţi ale experienţelor ontice. Constantin Noica, în ‘Logica lui Hermes’, subliniază admirabil această mişcare a ideilor „întru”. Dacă René Descartes spunea : “Cogito ergo sum”, Condillac arăta cât de importantă este experienţa ontică – senzaţia transformată în idee, pentru verbul „a fi”. La Sofocle şi la vechii poeţi greci, toate experienţele ontice aveau asociate zeităţi. Iancu Văcărescu tradusese pe româneşte dramaturgie universală. Deschisese astfel o poartă pentru „veştile” purtate de zeităţi ! Este interesant că şi în poezia lui George Coşbuc apar asemenea personaje-veşti, chiar personaje astrale vestitoare de ontologii. În secolul XX, ideea aceasta va fi incorporată în Metafizica lui Constantin Noica. Ea ne permite să citim versul: ” Prin veşti departe duse”, ca o mişcare din exterior spre interior, împământenind la noi, adică în Limba Română, un Panteon cultural prin conştientizare. Incontestabil, Poeţii Văcăreşti arătau pentru noi Spiritul Timpului în vremuri foarte dificile, demonstraţia aceasta a fost făcută convingător de criticul literar Paul Zarifopol. Iar Sri Aurobindo, un filosof Indian care s-a ocupat cu Yoga integrală şi popularizarea ei, scrie despre zeitatea Kala (Spiritul Timpului) că atunci când ea „se mişcă într-o direcţie determinată, toate forţele lumii sunt chemate într-un curent care ajută atingerea ţintei decretate.”
Titus Filipas

Prosopografia la Marin Sorescu

Martie 12, 2013

Prosop, Prosopoeia şi Prosopografia fac parte din aceeaşi familie de cuvinte. În legătură cu primul cuvânt, care înseamnă șervet, ștergar, obiect de uz casnic pentru ștersul feței, aflăm din DEX că provine din elinică sau vechea limbă greacă, unde prosopon însemna faţă. Iar Prosopoeia este o figură de retorică propusă de Quintilian. În fine, Prosopografia descrie trăsăturile comune ale unui grup de oameni care au trasat Istoria. Pentru noi, românii, exemplificare poate fi poezia lui Marin Sorescu : „Eminescu n-a existat./A existat numai o ţară frumoasă/La o margine de mare/Unde valurile fac noduri albe/Ca o barbă nepieptănată de crai./Şi nişte ape ca nişte copaci curgători/În care luna îşi avea cuibar rotit.// Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli/Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,/Sau mai simplu : ciobani şi plugari,/Cărora le plăcea să spună/Seara în jurul focului poezii -/”Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea a III-a”.//Dar fiindcă auzeau mereu /Lătrând la stâna lor câinii,/Plecau să se bată cu tatarii/Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii/Şi cu turcii.//În timpul care le rămânea liber/Între două primejdii,/Aceşti oameni făceau din fluerele lor/Jgheaburi/Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,/De curgeau doinele la vale/Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei/Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei/Şi ai altor ţări româneşti.//Au mai existat şi nişte codri adânci/Şi un tînăr care vorbea cu ei,/Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt ?//Acest tînăr cu ochii mari, /Cât istoria noastră/Trecea bătut de gânduri/Din cartea cirilică în cartea vieţii,/Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,/Care îi ieşeau mereu fără soţ.//Au mai existat şi nişte tei,/Şi cei doi îndrăgostiţi/Care ştiau să le troienească toată floarea/Într-un sărut.//Şi nişte păsări sau nişte nouri/Care tot colindau pe deasupra lor/Ca lungi şi mişcătoare şesuri.//Şi pentru că toate acestea/Trebuiau să poarte un nume,/Un singur nume,/Li s-a spus /Eminescu.”
Titus Filipas

Scriitori din Romania Orientală nord-pontică

Martie 11, 2013

Mihail Bulgacov, Constantin Paustovski, Arcadie Gaidar, Ivan Antipovici Evremov (alias Ioan Antipa Ifrim), iar din secolul XIX cel puţin Nicolae Gogol şi Anton Cehov, erau toţi din NovoRossiia, adică din Romania Orientală nord-pontică. Prin pacea de la 1774 girată şi de Britania, Romania Orientală de la Caucaz până la Nistru era desfiinţată! Era astfel creată Rusia Meridională ori NovoRossiia. Mai peiorativ, “Sudul Potemkian al Rusiei”! Conotaţia negativă, frivolă, este prezentă. Istoria lui Karamzin, foarte frumos scrisă !, deşi este împănată cu hubris şi minciună, vrea să justifice pentru acea parte din intellighentsia rusă cu înclinaţie spre umanism, hulpava şi cruda creaţie geopolitică intitulată NovoRossiia ori Rusia Meridională pe teritoriul nord-pontic din vechea Romania Orientală (să nu uităm că peninsula Crimea, apoi zona riverană a Mării Azov, a fluviului Don inferior şi a rîului Kuban fuseseră romanizate înainte de a fi fost romanizată Dacia!). După anul 1774, ruinele antice din Chersonesul Tauric (peninsula Crimea) fuseseră botezate „Troia rusească”. Iar după ce însăilarea artificială de teritorii furate de la alţii, profitoarea pactului Ribbentrop-Molotov, vorbesc despre Ucraina, s-a desprins din URSS, aceleaşi ruine au fost rebotezate „Pompeiul ucrainean”. Minciuna construită de Occident despre Rusia iluministă ca „far al progresului” în Europa de Răsărit se chema ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon. Ea a fost preluată de istoricul şi omul de litere rus Nikolai Karamzin, care se credea „al doilea Gibbon.” Ce spunea Occidentul ? Deja Voltaire nega existenţa moldo-vlahilor neolatini! Astfel, ilustrissimul franţuz ne ştergea de pe faţa lumii, scriind în mod expres că „teritoriul vechii Dacii este acum populat de greci.” Voltaire a fost mult mai rău decât împăratul Nero ! Voltaire i-a asmuţit pe Gog şi Magog în spaţiul nord-pontic. Dar influenţa umanismului, a primului umanism, ori a „umanismului bizantin” aşa cum este numit acesta în Occident, rămânea în spaţiul arian nord-pontic din Romania Orientală. După o tendinţă ideologică inaugurată de Montesquieu şi Voltaire, occidentalii se feresc să spună Romania, preferă să-i pună eticheta iluministă Bysance. Umanismul acela de veche şi pură sorginte intelectualistă din Romania noastră, din Romania căreia îi aparţinem cultural prin ortodoxia continuă şi autentică, îşi pune chiar amprenta peste “melancolia rusă”! Care se naşte din tragedia greacă via umanismul din Romania Orientală nord-pontică. Acelaşi umanism îi influenţează deopotrivă în scrieri pe Alexandru Puşkin şi pe Costache Negruzzi.
Titus Filipas