Favorizarea belakunismului

Încă o dovadă a perpetuării şi favorizării belakunismului în România condusă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu : Cartea “Estetica” (două volume), scrisă de fostul ministru belakunist Georg Lukacs, a fost tradusă pe româneşte şi publicată în anul 1972 la Editura Meridiane. Am spus aici, de câteva ori chiar, adevărul iluministului scoţian Francis Hutcheson, preluat şi de Titu Maiorescu : Filosofia politică şi Estetica sunt strâns legate. Reamintesc aici doar o mostră din Filosofia politică a lui Georg Lukacs : „Vom ruina omenirea, copil după copil.” Estetica lui Georg Lukacs nu este nici neutră, nici anodină.
Titus Filipas

Revoluţia culturală

impusă ca un jug de Nicolae Ceauşescu peste echilibrul şi simţul românesc al măsurii (derivat poate chiar din anticul metron ariston, cum ar zice protocronistul) a cunoscut un maximum de eficienţă în impunerea ei negativă peste fenomenul artistic de la noi în perioada 1971-1973. Să n-aibă această negativitate chiar nicio legătură cu ESTETICA belakunistă tipărită la noi în aceeaşi perioadă cu permisiunea specială a dictatorului Nicolae Ceauşescu ?
Titus Filipas

“omul cel de la urmă”

Este domnul @Mark Gitenstein “omul cel de la urmă” ? Cu sensul sintagmei dedus din titlul cărţii lui Francis Fukuyama : “The End of History and the Last Man”. Oricum, eu încerc să disec gândirea domnului @Mark Gitenstein. În anii cât a fost ambasador în România, domnia sa a luptat feroce împotriva industriei româneşti. Ca şi cum ar fi încercat să forţeze intrarea cât mai rapidă a poporului român în post-industrialism. Am mai constatat personal că nu îl interesează ideologiile, nici măcar jeffersonianismul ! Gândirea domnului @Mark Gitenstein pare a se încadra aşadar în paradigma sociologului Daniel Bell, “Sfârşitul Ideologiei” (http://en.wikipedia.org/wiki/The_End_of_Ideology ) . Pe undeva parcă există o zonă de congruenţă între gândirea ambasadorului Mark Gitenstein şi gândirea premierului maghiar Viktor Orban, care nu mai vede niciun fel de idei pentru societate.
Titus Filipas

ministrul Cseke Attila

Ceea ce n-a spus cetăţenilor români ministrul sănătăţii de la UDMR. Până la urmă domnul Cseke Attila a fost necinstit (minciună prin omisiune) şi cu propriul electorat al UDMR în proiectul intitulat pompos “Reforma sănătăţii din România”. “Ministrul Sănătaţii transformă spitalele în cămine de bătrâni”, titra pe atunci presa. Faptul că ministrul Cseke Attila închidea pe atunci spitale nici nu trebuie să surprindă. Era un puseu de răutate absolut gratuită, explicabil prin teoria machiavelliană a managementului, care pleacă de la principiul : “Toţi oamenii sunt răi şi gata mereu să îşi arate natura lor răutăcioasă.” Ceea ce mă uimea pe mine, nu puteam deloc să pricep, doar puţinii iniţiaţi înţelegeau “afacerea”, era intenţia de a transforma spitalele româneşti desfiinţate în tot atâtea cămine de bătrâni. De unde atâţia bătrâni pensionari ?, mă întrebam. “Personalul medical nu va fi disponibilizat”, ne asigura domnul Cseke Attila, şi cred că era sincer. Însă domnul de la UDMR păstra faţă de toţi, fie etnici români, fie etnici maghiari, secretul afacerii. Abia acum îl surprind, citind articolul http://bigbrowser.blog.lemonde.fr/2012/12/28/recyclage-les-allemands-exportent-leurs-retraites-en-europe-de-lest-et-en-asie/ . Urmau să vină în mare număr bătrâni pensionari germani, afectaţi de sărăcie. Dar până la urmă afacerea aceasta nu s-a mai perfectat complet şi pentru România. “Bilanţul spitalelor închise: 21 cămine de bătrâni, 17 redeschise, restul în paragină.”
Titus Filipas

de Gérando

Dintre Ideologii primari, după Condillac şi Destutt de Tracy, Jules Michelet cunoaşte cel mai bine opera lui de Gérando. Presupun că exprimă opinii despre aceasta şi în faţa studenţilor săi români. Vin cu o mărturie care, indirect, confirmă. În primul rând să reamintesc că tomurile şi revistele strânse în prima jumătate a secolului XIX în biblioteca Şcolii Centrale din Craiova (http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Hora_Unirii_la_Craiova.jpg ) fuseseră arse la 1848 de otomani pentru încălzirea pilafului (Ienicerii nu procedau aşa din răutate, ci din pură utilitate). Chiar dacă vreo lucrare a lui Gérando se va fi aflat iniţial în acel fond, noi nu ştim, nici nu mai putem şti. Să mai reamintesc de asemenea şi numărul mare de astronomi olteni, formaţi începând cu cea de a doua jumătate a secolului XIX. Cum s-ar putea explica propensiunea lor pentru astronomie şi succesul lor în această ştiinţă ? În fine, să-l reamintesc pe inventatorul britanic al computerului, Charles Babbage, şi mărturisirile acestuia. Articolul său despre computer, o maşină Turing de facto, fusese publicat într-o revistă britanică de astronomie. Babbage spunea sincer că a fost influenţat în creaţia matematică (şi informatică) de lucrările ideologului primar francez de Gérando. Istoriceşte, începând cu domnia lui Barbu Ştirbei, biblioteca Şcolii Centrale din Craiova se va completa iarăşi, chiar îmbogăţindu-se foarte mult. Ulterior, Şcoala Centrală din Craiova se va transforma în Colegiul Carol I. Acum, în povestirea aceasta a mea intră în joc un fost deţinut politic şi refugiat din Cadrilater. Anii de puşcărie politică îi blocaseră studiile. Însă avea o inteligenţă nativă şi o curiozitate vie. Din cauza aceasta l-am avut prezent într-o clasă de liceu seral ca un elev vârstnic. Adunase un fond de cărţi vechi şi m-a invitat acasă la el ca să le văd şi să-mi exprim opiniile. M-a surprins, dar m-a şi derutat în acelaşi timp, un manual de Logică scris de un profesor de la Colegiul Carol I din Craiova. Cartea data din Belle Époque, şi dacă-mi aduc bine aminte, avea înscris pe ea anul tipăriturii 1912. Ei bine, profesorul de la fosta Şcoală Centrală descria în manualul destinat învăţăturii elevilor olteni de la Colegiul Carol funcţionarea unei maşinării logice capabilă de a face un set de operaţiuni pentru care, agregate, profesorul de la Craiova folosea la anul 1912 verbul „a ordina”. Dar cuvântul „ordinator” (egal computer) a fost inventat abia după cel de al doilea război mondial. Profesorul a murit în hecatomba „dăscălimii” române din primul război mondial.
Titus Filipas

“politica porumbului”

Pentru că “editorialistul Rupert Wolfe-Murray [este] colaborator al Dilemei Vechi” http://www.cotidianul.ro/huffington-post-a-fost-revolutia-din-1989-un-fals-202924/, putem vorbi despre miştocăreala de tip Dilema Veche (redactor Andrei Pleşu) publicată de Huffington Post. Dar nu mai putem vorbi categoric despre profesionalism şi deontologie la Huffington Post. Care transmite planetei întregi exclusiv punctul de vedere anti- românesc despre evenimentele din 1989. Ţin minte că înainte de 1989 aflasem în librării, a doua zi după apariţie, “Jurnalul de la Păltiniş”. Am frunzărit cartea, nu m-a impresionat, n-am cumpărat-o. Însă după vreo săptămână, iată cam toată intelectualimea cu “Jurnalul de la Păltiniş” în braţe. L-am citit atunci şi eu. “Ce vor băieţaşii aceştia, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu?”, m-am întrebat, în limba română există cărţi cu mult mai bune, care totuşi nu sunt atent citite. Acum înţeleg că evenimentul “Jurnalului de la Păltiniş” marca, neştiut de noi, începutul unui lanţ de cauzalitate pentru ceea ce se întâmplă acum : degradarea completă şi distrugerea României. Faptul că Rupert Wolfe-Murray de la Huffington Post ne transmite că : “Nu am niciun dubiu că schimbarea de guvern din România din 1989 a fost o revoluţie-chiar dacă a fost înscenată şi mulţimea manipulată.” reprezintă încă o verigă din acest lanţ. Vorbeam despre o (aparentă) lipsă de profesionalism. Rupert Wolfe-Murray nu l-a interogat pe “dizidentul” şi “exilatul” de la Tescani (unde primea un salariu de director de întreprindere de gradul zero) despre evenimentul din 23 august 1989 petrecut acolo. Unde participase şi viitorul director al SRI-ului, Imre Astaluş/Virgil Măgureanu, actualmente consilier de taină al lui Traian Băsescu în lupta împotriva României. Rupert Wolfe-Murray nu spune nimic despre rolul britanic în pregătirea “revoluţiei”. Faptul că fusese creat un grup special, sub aripa unui Institut strategic londonez, pentru analiza condiţiilor din România dinainte de “revoluţie”. Şi domnul Dennis Deletant făcea parte din acel grup. Ziaristul Rupert Wolfe-Murray nu a stat de vorbă cu el. Pe data de 19 decembrie 1989, un cercetător din acel grup a fost intervievat de postul de radio BBC World Service. Întâmplător, am ascultat interviul, despre care nu mai vorbeşte altcineva din România (securitatea era complet lălăită). Cercetătorul britanic afirma în mod categoric : „În România nu se poate produce o revoltă spontană care să ducă la căderea dictaturii comuniste.” Aşa s-a montat “revolta” din 21 decembrie 1989 petrecută în faţa Comitetului Central al PCR. Până anul acesta, televiziunile mai reluau filmul. A fost analizat, complet şi minuţios, de genialul ziarist sportiv Horia Alexandrescu. Un om pregătit profesional să distingă şi să coreleze mişcările indivizilor într-o mulţime de oameni. Pe film se pot vedea valurile de oameni cum se propagă în mulţime, şi din înregistrarea sonoră se aud ţipetele de spaimă ale unor femei, sunetele fiind bine corelate cu mişcările de vălurire din mulţime. Horia Alexandrescu probabil că a interogat pe unii dintre participanţi. Informaţia era că fuseseră securişti strecuraţi în mulţime, care ascundeau în mânecă bastoane scurte, prevăzute cu vârf ascuţit la capăt. Provocau ţipetele muncitoarelor obosite şi speriate, cu agresiunea înţepăturilor acelor vârfuri. Pastorul Laszlo Tokes se consideră catalizatorul “revoluţiei” pe data de 16 decembrie 1989, şi zice că mulţimea a fost “solidară” cu el. Dar ţine de logica elementară faptul că “autonomia” şi “solidaritatea” nu se pot amesteca. Singura notă optimistă este adusă de lozinca strigată, cu simţul Istoriei, pe data 20 decembrie 1989 de câteva sute de oameni (“români absoluţi”) în centrul Timişoarei: “Vrem făină şi mălai, şi pe regele Mihai!” Într-adevăr, “politica porumbului” era mult mai rea pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu, decât pe vremea ocupaţiei otomane.
Titus Filipas

“Ergobrain”

Am găsit pe Internet un text interesant, intitulat “Ergobrain”, scris de un rus cu numele Mişa Lomov. Nu cer comentarii la text, poate că merită sau nu. Este doar comentariul meu. Autorul pleacă de la Descartes. Mai apoi ajunge, oarecum pe o cale rusească, ori dekabristă, la Ideologia primară. Ţin minte că Adrian Rogoz, care era şi filosof, băgase în Colecţia pe care o îngrijea un text SF cu o ideologie similară. Am discutat în particular cu acesta. Îmi povestea despre nişte schimburi epistolare cu autorul, un „rus nou”, în sensul că provenea din NovoRossiia, intrată nepermis în istorie prin pacea de la Kuciuk Kainargi din anul 1774 (profesorul meu de istorie de la Liceul Fraţii Buzeşti, ne vorbea insistent despre aceasta, şi ne spunea că trebui să studiem cu atenţie evenimentul de la Kuciuk Kainargi şi consecinţele sale). Acel „rus nou” era un enciclopedist foarte enigmatic pentru cultura rusă. Pe undeva, el lăsa să-i scape informaţia că îşi petrecuse copilăria pe malul Bugului pontic. La Olbia, oraşul de la gurile Bugului pontic, trimisese reprezentanţi cu însemnele puterii sale, Mihai Viteazu, la prima Unire. Aşa că autorul „rus nou” s-ar putea prea bine că avea strămoşi români.
Titus Filipas

@ Mark Gitenstein

Ţin mult să vă reamintesc următorul aforism al lui Thomas Jefferson: “Atunci când poporul îl detestă pe deţinătorul Puterii şi se teme de el, aceasta înseamnă tiranie; când deţinătorul Puterii se teme de popor, aceasta înseamnă libertate.” Fie ca înţelepciunea lui Thomas Jefferson să fie alături de @Mark Gitenstein în anul 2013.
Titus Filipas

Generalul Patton

Poate că dacă generalul Patton era mai prudent, istoria se scria altfel pentru noi. Mai bine.
Titus Filipas

Cultul lui Ceauşescu pentru belakunistul Fóris István

Toate datele se-adună cum că Nicolae Ceauşescu este cel care a comandat uciderea marelui nostru prozator Marin Preda. De ce ? Acesta se pregătea să facă o dezvăluire teribilă despre Nicolae Ceauşescu. Ce anume ? Originea cultului său pentru belakunistul Fóris István. Pe care îl considera cel mai important comunist român până la el. Să nu uităm un fapt important. Să nu uităm că Nicolae Ceauşescu şi-a început activitatea comunistă de după 23 august 1944 atacându-l propagandistic pe generalul Sănătescu în timp ce acesta se lansase în eliberarea Ardealului de Nord.
Titus Filipas