Archive for Noiembrie 2008

A murit Artur Silvestri

Noiembrie 30, 2008

Artur Silvestri (1953 – 2008)

+Anuntam cu sufletele indurerate ca in zorii zilei de 30 noiembrie, de Sfantul Andrei, Artur Silvestri ne-a parasit, reintalnindu-se cu al sau Inger Tacut. Raman in urma lucrarile sale ca scriitor, istoric al civilizatiilor si promotor cultural cu activitate enciclopedica si mai ales credinta sa ca exista acea „Romanie Tainica” despre care vorbea neincetat. Sa pastram aceasta credinta in stare sa ne salveze din ratacire ca pe o candela care sa ii lumineze si lui calea spre stele.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Mariana Braescu – sotie

si familia+

Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească!

Titus Filipas

J’ai recommencé à écrire en français

Noiembrie 30, 2008

C’est un commentaire sur l’article de M. Luca Niculescu http://www.liberation.fr/monde/0101269725-la-corruption-oubliee-du-scrutin-roumain , “La corruption oubliée du scrutin roumain”.

“l’étrange héritage d’un million d’euros d’une tante décédée dans la pauvreté”, écrit M. Luca Niculescu.

Mon commentaire:

 La “tante décédée” apartenait à l’aristocratie russe de Basarabia. Après la Révolution russe, la province roumaine de Basarabia revient dans l’état de Roumanie. La petite aristocratie russe de Basarabia a pu garder dans sa propriété jusqu’à 100 ha de terrain, intégralement leurs maisons et leur bijoux. La tante russe décédée avait ses bijoux “d’un million d’euros”.

Voir http://www.liberation.fr/monde/0102269725-reaction-sur-la-corruption-oubliee-du-scrutin-roumain .

Titus Filipas

Demonstraţia de cauzalitate contra vaccinării cu Gardasil

Noiembrie 30, 2008

Sec intitulată „Prezentarea lucrărilor ştiinţifice – metodologia activităţii autorului”, în 1968 apărea la Editura Ştiinţifică din Bucureşti o carte (scrisă de Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu) care incontestabil nu a fost un best-seller.  La pagina 27 se găsea începutul paragrafului 2.3, Elaborarea şi formularea ipotezelor”, iar la pagina 31, titlul „Interpretarea rezultatelor” (experimentale n.n.) anunţa paragraful 2.5. Ceea ce scria acolo este  şi acum relevant pentru  necesara interpretare ponderată, ştiinţifică, a campaniei virulente, grăbite, pernicioase, de vaccinare a fetiţelor românce cu Gardasil,  grăbind pentru ele începerea debordantă a vieţii sexuale şi inducând incapacitatea de a deveni mame.

În ce măsură vaccinarea cu Gardasil are o bază ştiinţifică fără dubii, în ce grad poate invoca în sprijin certitudinea raţionamentului de cauzalitate lipsit de confuzii, cu impecabile demonstraţii prin necesitate şi suficienţă?

Să recurgem la textul din cartea românească. La pagina 36, Barbu B. Berceanu şi Iulian Panaitescu scriau în 1968 :

“În interpretarea datelor furnizate de experienţă, în vederea stabilirii legăturilor cauzale, sunt folosite metode variate. Dintre acestea, cinci metode de bază, stabilite încă de John Stuart Mill (1806-1873), sunt utilizate şi astăzi, sub o formă mai mult sau mai puţin explicită, în toate ştiinţele experimentale.  Iată-le:

  1. Metoda concordanţei […] ”
  2. Metoda diferenţei […]
  3. Metoda combinată a concordanţei şi diferenţei […]
  4. Metoda variaţiilor concomitente […]
  5. Metoda reziduurilor […]”

Nu am copiat de acolo şi enunţurile. Ele pot fi găsite, pe englezeşte, în mai multe surse, de exemplu în documentul cu valoare educaţională http://polisci.berkeley.edu/courses/coursepages/Spring2005/ps3/0421%20nesssuff.pdf .

Să mai reamintesc că John Stuart Mill era atent studiat în universităţile din România Mare (România din perioada interbelică). Excepţie făcea studentul comunist Manea Mănescu, tovarăş de luptă încă de pe atunci cu Nicolae Ceauşescu. Pentru infatuarea lui stupidă şi înclinaţia spre delaţiune, Manea Mănescu a primit o pereche de palme peste obraji de la un student sorocean (altminteri „miel blând”) la Drept şi Academia Comercială în Bucureşti.

Ideile lui John Stuart Mill erau folosite atât în investigaţii medicale (vezi cazul Nicolae Paulescu, felul cum acesta a folosit principiile de cauzalitate pentru descoperirea insulinei), cât şi  în studii economice şi de asemenea în analizele manageriale. Fireşte, nu s-ar putea aserta peremptoriu că în România de atunci chiar se dezvoltase o autentică mişcare culturală de mase intitulată „Aplicarea ideilor lui John Stuart Mill”. Dar unii dintre intelectualii formaţi în acel spirit vor supravieţui în poziţii manageriale puternice în perioada comunismului. Dramaturgul Aurel Baranga a folosit un asemenea model foarte real pentru a crea personajul principal din piesa Mielul turbat. Un aspect pe care Aurel Baranga nu îl relevă în piesă, –poate  nu îl ştia, l-am aflat şi eu abia în anii din urmă–, este faptul că acel maestru român al managementului  ajustase cadrul normativ al economiei comuniste astfel ca mama doamnei Marie-Rose Mociorniţă să fie plătită pentru lucrările de artă meşteşugărească prin care asigura subzistenţa familiei Mociorniţă (aici este vorba despre familia lui “Mociorniţă cel mare) în anii Teroarei împotriva capitaliştilor. (Pe la 1960, profesorul de istorie Piscati de la Liceul Fraţii Buzeşti din Craiova ne explica edificarea capitalismului în România prin exemplul “întreprinderilor Mociorniţă”.)

Revenind la discuţiile prezente despre cauzalitate, să amintesc că recent am fost neplăcut surprins de impertinenţa şi infatuarea ignară dovedite de un înalt funcţionar guvernamental de astăzi!, anume dr. Cristina Vladu, aflată pe funcţia de Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în “argumentele” cu profesorul universitar dr. Pavel Chirilă, la o emisiune “Interviurile Europa FM” moderată de Marian Voicu. Deşi în general a dovedit aproape mereu că el este un excelent profesionist din mass media, de data aceasta domnul Marian Voicu a fost incapabil să îl sprijine pe doctorul Pavel Chirilă prin revelarea aspectelor de cauzalitate, necesitate şi suficienţă din demersul său. Ar fi fost util pentru domnul Marian Voicu şi ascultătorii săi dacă domnia sa ar fi revenit integral la tradiţia intelectuală românească, tradiţie în mod expres anticomunistă dacă ne referim la perioada România Mare, de recunoaştere şi respect faţă de John Stuart Mill. Pentru că filosofia lui de lucru este valabilă încă şi eficientă.  În schimb mi s-a părut a fi mai mult decât o gravă carenţă profesională şi deontologică persiflarea permanent la care un Director General Adjunct la Direcţia Generală Politici, Strategii şi Managementul Calităţii în Sănătate (Ministerul Sănătăţii), în speţă doamna dr. Cristina Vladu, l-a supus pe universitarul Pavel Chirilă. Care dovedea necesara  onestitate intelectuală. Chiar dacă universitarul nu amintea în mod expres şi numele lui John Stuart Mill, pentru mine era totuşi evident faptul că profesorul Pavel Chirilă recurgea direct la metodologia de cauzalitate statuată încă din veacul XIX de către cunoscutul reprezentant şi continuator al iluminismului scoţian fără hiatus, un iluminism fără “deconstrucţia revoluţionară” impusă iluminismului francez. Reamintim că iluminismul scoţian a influenţat şi funcţionarea societăţii ieşene Junimea.

Subliniez că domnul profesor universitar doctor Pavel Chirilă a venit cu o serie de argumente bine construite, argumente extrem de pertinente, pentru a pune sub semnul întrebării cinstite excesiva grabă a politicului aflat acum la putere de a implementa vaccinarea cu Gardasil, deşi  concluziile finale vor fi expuse de către grupul de experimentatori abia în iunie 2009. Cel de al doilea argument pertinent al profesorului universitar doctor Pavel Chirilă se referă la faptul că nu au fost făcute decât nişte extrapolări extreme de dubioase cum că un vaccin făcut unor fetiţe la  vârsta  de 9 ani protejează efectiv contra formei de cancer de col uterin care înregistrează un peak la femei mature în care înregistrază un  peak (vîrf sau maxim de manifestare) abia la femei mature aflate la vârsta  de 50 de  ani! Puteţi citi mai multe în excelentul interviu realizat de jurnalista Oana Antonescu, aici http://www.jurnalul.ro/articole/139531/prof.-dr-pavel-chirila:suntem-rezervati-in-privinta-vaccinului-care-previne-cancerul-de-col . În fine, ceea ce scrie ziaristul Victor Roncea la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/vaccinul-anti-cancer-bun-sau-ru-pentru.html , anume: “Punerea pe acelaşi plan a vaccinurilor care previn bolile copilăriei cu un vaccin ce se presupune că ar preveni o boală care apare doar după începerea vieţii sexuale (mai ales în condiţii de libertinaj), denotă o grabă nejustificată, de neînţeles pentru cei preocupaţi cu adevărat de soarta copiilor noştri, cu atât mai mult cu cât nu au fost comunicate şi informaţiile privitoare la efectele nocive.”, mi se pare de asemenea că se înscrie pe calea abordării corecte a noţiunii de cauzalitate.

Titus Filipas

Rachel şi Bălcescu

Noiembrie 29, 2008

La 1848 Anglia instiga revoluţiile din Europa, „flacăra”   izbucnind din Sicilia, unde exista o puternică reţea de agenţi englezi  constituită pe vremea războaielor napoleoniene. Auzind ştirea despre începutul revoltei în Sicilia, marele politolog  Alexis de Tocqueville anunţa colegii parlamentari în şedinţa din 29 ianuarie 1848 : „Cred că în clipa de faţă dormim pe un vulcan! Sînt profund încredinţat că aşa stau lucrurile!”

Agenţii englezi  din Trinacria stăpâneau, direct ori prin interpuşi,  clădiri comerciale de interes public, aflând de exemplu în hoteluri, chiar şi prin pereţi, ultimele zvonuri din şoaptele oamenilor. Toate metodele de spionaj politic ale vienezului Metternich (1773-1859) erau practicate şi de  englezul Palmerston (1784-1865):   „Hat der Teufel einen Sohn / Das ist sicher Palmerston!” („De-ar avea Dracul un fiu/Este sigur Palmerston!”), ţinea să ne reamintească Dan Amedeo Lăzărescu (singurul dintre liberalii români de după 1989 capabil să conferenţieze despre Destutt de Tracy; mai există vreunul în viaţă?) politica englezească într-un studiu despre „revoluţia intelectualilor” de la 1848.  La  „sfatul” imperativ al  lordului Palmerston, s-a organizat   chiar şi celebra întâlnire dintre revoluţionarii paşoptişti  Kossuth şi Bălcescu, amândoi fiind masoni şi agenţi englezi. Nicolae Bălcescu purta numele conspirativ „Conrad”.  Dimitrie Bolintineanu  îl  dezvăluie  într-un  titlu de  operă  literară  al cărei conţinut a fost parodiat de G. Călinescu în anii   şaizeci. Dar  în vremuri recente,   Ioana M. Petrescu (de  ce este atât de puţin publicată ?) evaluează  poemul „Conrad” într-o   frază  frumoasă : « O muzică a lumii se face simţită în acest poem al eternei rătăciri. »

Iată cum îl  zugrăveşte Bolintineanu pe Bălcescu: „Cotind pe Cornul d-Aur, ieşia în Propontide / Un vas spărgând cu peptul tărâmele lichide. / Dar cine-i omu-acesta ce-n vas stă izolat ? E trist sau este mândru ? mai mulţi au întrebat. / Un servitor răspunde cu oarece sfială : / Că Ţara Românească   e ţara sa natală. /Conrad e al  său nume ; că este exilat, / El pentru libertate, poporu-a rădicat. / Proscris din a sa ţară, el fără ţel se duce / Oriunde îi surîde un cer senin şi dulce ”.  În „Memento Mori”, Eminescu va cânta integrala ciclurilor de civilizaţie care au trecut peste lumea noastră, reluând temele antice  din poemul „Conrad” al Bolintineanului. 

Deşi va fi inspirat şi de expediţia veche  de căutare a fregatelor francezului Lapérouse, Radu Tudoran (1910-1992) va utiliza  în primul rând tema călătoriei mediteraneene  din „Conrad” în arhitectura romanului „Toate pânzele sus!”. Eroul Anton Lupan este poate un Nicolae Bălcescu fără tuberculoză, dar cu studiile inginereşti ale unui Petrache Poenaru. 

Cum ajunsese Bălcescu agent  englez ? Recrutarea lui Nicolae Bălcescu pentru a lucra în serviciul Imperiului Britanic a fost  mijlocită probabil de  actriţa  franceză  Rachel (1821-1858). Egeria  pozase  ca  model  al  celebrului bust  cu bonetă frigiană:  „Marianne”,  simbolul Republicii franceze. În nuvela  ‘Iubita lui Bălcescu’, aflăm numai despre abstracţiunea chemată România,  ca şi cum G. Călinescu s –ar fi  temut  să elaboreze tema frumoasei Rachel.  Dar nici în piesa de teatru  „Bălcescu”, dramaturgul Camil Petrescu nu o foloseşte pe Rachel, această Marianne I a Franţei republicane,  ca personaj principal ori măcar expediată pe un rol secundar.  

Agentă engleză,  inteligenta  actriţă Rachel fusese şi amanta  acelui Theophile Gautier care  influenţase  Junimea şi cultura română atât prin ideologia ‚artei pentru artă’,  cât şi prin „ideologia cărţilor cochon”.

Nicolae Bălcescu o cunoscuse  pe  frumoasa Rachel în revoluţia de la  1848 din capitala Franţei. Să mai notăm ca în anul 1842 se confirmase declanşarea ftiziei  lui Bălcescu, de care el va muri exact peste zece ani, la Palermo, şi să facem un calcul.  Dacă Rachel a  murit din  cauza aceluiaşi bacil la  1858, devine plauzibil că l-a căpătat în 1948.  Dar în acel an, mesajul imperios al lordului Palmerston de conciliere româno-maghiară  fusese  transmis de alt  mason paşoptist, Christian Tell, care ţinea foarte mult să asiste personal la discuţiunea,  în toate privinţele istorică,  dintre  Bălcescu şi Kossuth. Masonul Ludovic Kossuth   favoriza politica „Divide et Impera”,  şi astfel creează o diversiune,  prezentându-le  junilor munteni  pe frumoasa lui nepoată. Al  cărei joc de „nehotărâre” în alegere va determina declanşarea unui duel între Christian Tell şi Nicolae Bălcescu, cei doi tineri uitând  jurământul solemn de fraternitate pronunţat la societatea „Frăţia”.

Titus Filipas

Când începe istoria modernă pentru noi ?

Noiembrie 28, 2008

Istoricii englezi de la Oxford University fixează debutul  convenţional pentru lumea  modernă exact la 285AD, an  când Diocletian împărţea teritoriile imperiale romane în Romania Occidentală şi Romania Orientală.

Noi, în cultura românească, nu ne permitem încă abordarea atât de netă în stilul cut-off. Pentru Anul Domnului 271, istoriografii Occidentului consemnează  “retragerea aureliană”.  Acele date apocaliptice intrau în secolul XIX în manualele de istorie ale şcolii româneşti. Dar Zosimus advocatus fisci, un istoriograf aproape  contemporan  din Romania Orientală, percepea  “retragerea aureliană”  doar ca pe o întâmplare minoră, ce nu l-a afectat în vreun fel, ori istoria locului, –deşi ar fi trebuit, dacă ar fi fost semnificativă, căci el era acolo!–, încât nici măcar nu o consemnează în cronica  Historia Nova. În schimb, ca o formidabilă minciună prin omisiune, manualele noastre de istorie nu vorbesc copiilor despre Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Dar prin acea Constituţie Antoniniană se generează tocmai drepturile noastre civice, precum şi conceptul geopolitic Romania!     

Denumirea Imperiului bizantin (denumirea modernă pentru un lucru trecut :-)) era de fapt Romania. Abia în Epoca Luminilor, Montesquieu, Voltaire* şi Gibbon înlocuiesc ideea de Romania cu aceea de Bysance, într-o ideologie anti-Romania ce aserta, cu prea mare trufie, superioritatea civilizaţiei Occidentului faţă de civilizaţia din Romania Orientală, în primul rând civilizatia ariană din ‘Romania timpurie’ a secolelor IV, V, VI. Dar în Occidentul European se dezvoltă acum o mişcare culturală pro-Romania, contrară ideologiei anti-Romania promovată de Montesquieu, Voltaire şi Gibbon. Citez dintr-un studiu: +Montesquieu used the word “Byzantine.” The word “Byzantine” denoted the Empire and connoted its supposed characteristics: dishonesty, dissimulation and decadence. The English   scholar Edward Gibbon in his Decline and Fall of the Roman Empire treated the Empire after the sixth century as an epic of unrelieved degradation and corruption. The people who lived in the “Byzantine Empire” never knew nor used the word “Byzantine.” They know themselves to be Romans, nothing more and absolutely nothing less. By transferring the Imperial capital from Rome on the Tiber to the New Rome on Bosphorus, dubbed Constantinople, the Emperor  Constantine I had transferred the actual identity of Rome to the new location. Long before Constantine I, the idea of “Rome” had become dissociated from the Eternal City on the Tiber. For a Roman meant a Roman citizen, whereever he lived. Before the Imperial period, in 89 BC, a Roman law had granted Roman citizenship to people throughout Italy. Afterwards, citizenship became extended to an increasing number of people in different parts of the Empire. In 212, Emperor Caracalla declared all free persons in the Empire to be Roman citizens, entitled to call themselves Roman, not merely subject to the Romans. Within a few decades, people begin to refer to the entire Empire less often [in Latin] as “Imperium Romanorum” [Domain of the Romans] and more often as “Romania” [Romanland]+ 

Tot pentru noi, intervalul de început al lumii moderne se sfârşeşte cu 381AD, anul când în conciliul ecumenic de la Constantinopol era consemnată sintagma Nova Roma. Aceasta sintagmă era totodată sigiliu care instituia drepturi supreme pentru noi în ceea ce chemăm Novum Latium. Un teritoriu pe  care obrăznicia rusească nu îl respectă. Un teritoriu din care Rusiile au muşcat mereu, începând cu Suvorov şi Caterina cea Mare.

Rusiile, iată!, cred că ele au moştenit drepturi la sintagma-sigiliu Nova Roma. Nu au vreunul.

*De altminteri, după abandonarea Canadei, tot lui Voltaire trebuie să îi atribuim influenţa malefică de abandonare a Capitulaţiunii din 1740 care garanta frontiera noastră pe Bug.

Titus Filipas 

Sudul Basarabiei şi Transnistria

Noiembrie 26, 2008

Este un excerpt din interviul cu Alexandru Lesco: “Basarabia are nevoie de Eugen Tomac”, realizat de doamna Violeta Toacă şi publicat la adresa URL http://www.jurnal.md/article/9995/ .

Violeta Toacă: Dar, domnule Lesco, el (Eugen Tomac n.n.) este din Ucraina.,,”

Alexandru Lesco: “Glumiţi, cred! Eugen e din Basarabia străbună. El simte şi trăieşte pentru toţi basarabenii. A mâncat în cămin pâinea neagră de student la Istorie la Bucureşti alături de toţi tinerii Basarabiei, pentru care a şi înfiinţat Liga Tinerilor Români de Pretutindeni, din care a făcut parte şi primarul nostru, Dorin Chirtoacă. Ce vorba-i asta cu Ucraina?! E cazul să vă învăţ eu cum bolşevicii lui Stalin au fărâmiţat pământul sfânt românesc pentru a putea stăpâni mai bine Europa?! Eugen e de baştina din Buceag, din satul Babele, care a mai dat un mare om de stat al României: Mareşalul Averescu. Sau o să-mi spuneţi că Mareşalul Averescu e din Ucraina? Şi ştiu că Eugen îi este fidel memoriei şi staturii marelui soldat al neamului nostru. Eu sper din toată inima să-i meargă pe urme. Pentru Basarabia, pentru România! De altfel, chiar şi acum, în calitatea sa de consilier al preşedintelui României, Traian Băsescu, are proiecte inclusiv pentru refacerea singurei biserici româneşti din Basarabia de sud şi din întreaga Ucraina care ţine de Mitropolia noastră: Biserica de la Hagi Curda. Luni m-am întâlnit, la Ambasada României, şi cu Eugen Tomac şi cu Mitropolitul Basarabiei, Petru de Bălţi şi s-a discutat şi despre ridicarea bisericii, care se realizează numai datorită eforturilor acestui tânăr basarabean de care avem nevoie în Parlamentul României. Doamne ajută!”

Aceasta este ceea ce spun prietenii lui Eugen Tomac, vezi şi aici  http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/prietenii-lui-eugen-tomac-alexandru.html .

Ce spun duşmanii săi? Preiau nişte mărturii înregistrate la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/tomac-yes-you-can-scrisoare-deschisa.html :

+”Tomac e un mucos impostor. Minte … ca e de aici din Basarabia. Uita sa spuna ca de fapt e din regiunea Odesa, Ucraina si ca a fost prin RM doar in vizite.”

„A inceput-o spunand ca vine din Basarabia! mi-e sila sa-l aud pe un jmeker ce se leaga de acest cuvant […]! spune-dle clar si sa te auda lumea intreaga: Vin din Ukraina, satul Oziornoe, regiunea Odesa, sunt etnic roman dintr-o zona ocupata de URSS. Spune ca esti cetatean al Ucrainei si de ceva timp si al Romaniei. Sau iti este rusine de radacini? s-ar putea, altfel nu se poate explica tacerea. Mi-e sila de tipii ce se fac ca ploua cand e vorba de origini si radacini.”+

Odesa, aflată acum în artificiala însăilare stalinistă de teritorii chemată Ucraina, a fost capitala provinciei româneşti chemată Transnistria*. 

Semnează pentru conformitate,

Titus Filipas

*Când vorbim despre provincia Transnistria, trebuie să menţionăm şi  capitala sa, Odessa. “Rusul-paparus” (am citat dintr-o poezie populară a răzeşilor de la Nistru) Igor Smirnov, preşedintele facticei respublici Transnistria,  nu o revendică de la Ucraina. De ce oare ? Pentru că Igor Smirnov este rus sadea. Care ştie prea bine că Ucraina este tot Rusia, adică (mala) RUSIA.  Ucraina de jure nu există ca stat, există numai  prin politica faptului împlinit prin forţă şi prin încălcarea dreptului popoarelor, în speţă a poporului român, de la care “statul” Ucraina a furat Sudul Basarabiei, Ţinutul Herţa, Nordul Bucovinei şi Insula Şerpilor.

 

Comunicat de presă (24 noiembrie 2008)

Noiembrie 25, 2008

15 organizaţii din România au înaintat astăzi, o scrisoare preşedintelui, Guvernului şi Parlamentului României prin care se semnalează acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi”.

Scopul principal al demersului este recunoaşterea prin lege a Genocidului Anticreştin în România comunistă şi dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe. Credincioşii ortodocşi, care reprezintă organizaţiile semnatare ale scrisorii, au recurs la această măsură după ce demersurile de a clarifica temeiurile legale în baza cărora s-a recurs, la Iaşi, la închiderea expoziţiei „Destine de martiri” nu au primit nici un răspuns. Obiectul expoziţiei l-au constituit dosarele din fondurile CNSAS a şase foşti deţinuţi politici, dintre care patru preoţi ortodocşi. Semnatarii scrisorii consideră acuzaţia de „imagine făcută unor legionari” adusă expoziţiei de către directorul Institutului pentru cercetarea Holocaustului în România drept „instigare la ură religioasă şi defăimare a memoriei colective a Bisericii Ortodoxe”.

Creştinii-ortodocşi reclamă faptul că nu există nici un act normativ care să le apere dreptul la cinstirea memoriei colective a Bisericii Ortodoxe, în acest sens solicitînd revederea Ordonanţei 31/2002 pe care o consideră „ambiguă” şi „o discriminare comisă printr-un act normativ al statului român”.

Printre altele, în scrisoare se menţionează:

 „Creştinii-ortodocşi protestează împotriva discriminării de orice fel, condamnînd ideile şi manifestările fasciste, rasiste sau xenofobe, invitînd instituţiile şi autorităţile statului să se menţină în limitele unei democraţii reale care să asigure dreptul la opinie şi credinţă. Orice aspect al vieţii sociale, precum şi orice vedere asupra fenomenelor şi evenimentelor istorice poate constitui obiect de cercetare sau de dezbatere pentru oricine, atîta timp cît prin aceasta nu este pusă în pericol viaţa nimănui şi nu se încalcă ordinea publică şi drepturile fundamentale ale omului. Ordonanţa nr. 31/2002, prin unele puncte ale sale, creează un precedent de cenzurare a ideilor şi credinţelor, reinstaurînd în România un regim de teamă şi persecuţie pe motiv de opinie sau credinţă. Considerăm că reformularea Ordonanţei 31/2002, se constituie într-un act democratic şi necesar care ar îndrepta o greşeală impusă prin şantaj şi presiuni care nu-şi au locul în epoca democraţiei şi a libertăţii de opinie”.

„Vă rugăm să interveniţi cu atutoritatea pe care o aveţi în calitate de preşedinte al României pentru ca expoziţia „Destine de martiri” să-şi poată relua traseul itinerant şi pentru a asigura, pe viitor, accesul la dosarele foştilor deţinuţi politici în vederea cercetării şi popularizării dovezilor de martiraj creştin în perioada regimului comunist totalitar din România. Totodată, dorim ca, prin intermediul Excelenţei Voastre, cererea creştinilor-ortodocşi de a revedea şi reformula Ordonanţa 31/2002, în vederea recunoaşterii persecuţiilor împotriva creştinilor în perioada comunistă, să ajungă la organele competente”.

Scrisoarea creştinilor-ortodocşi este însoţită şi de cererea fără răspuns a celor 54 de istorici adresată CNSAS care atacă problema accesului liber la informaţie.

Organizaţiile semnatare :

Asociaţia Prietenii Muntelui Athos

Liga Tinerilor Creştini Ortodocşi Români (filiala Câmpia Turzii)

A.S.C.O.R. (filiala Cluj)

Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni

Asociaţia Ieromonah Arsenie Boca

Asociaţia Brâncoveanu

Asociaţia Civic Media

Asociaţia Altermedia

Grupul Independent pentru Democraţie

Asociaţia ROST

Grupul Cathisma

Asociaţia Drept

Uniunea Vatra Românească

Liga pentru combaterea Anti-Românismului LICAR

Asociaţia „Suflet pentru suflet”

Observaţie:

Dar să nu îi uităm nici pe deţinuţii politici voltairieni care au suferit în puşcăriile comuniste din România. După cum nu trebuie să uităm numărul impresionant de cărţi ale culturii universale, care se aflau în bibliotecile româneşti, şi care au fost arse la anul 1948 din ordinele bolşevicilor alogeni care conduceau atunci România. Din lipsa acelor cărţi arse sîntem acum atât de înapoiaţi.

Doamne ajută!

Titus Filipas                                                   

Victor Roncea este ameninţat de serviciile rusofone

Noiembrie 25, 2008

Aflăm din postarea http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/sfantul-mina-cu-mana-pe-sabie-la.html , că : ”La Chisinau mi-a fost gaurit un cauciuc. Pe drum mi-a fost furat un obiect pretios. Astept cu pace sa fiu cautat.”

Blogosfera românească este alături de tine, Victor Roncea.

Titus Filipas

Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ?

Noiembrie 23, 2008

Blogul domnului Dan Popa publică aici, http://hymerion.wordpress.com/2008/11/21/strauss-kahn-in-economie-miracolul-painilor-din-biblie-este-imposibil/ , traducerea românească a unui interviu cu directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn.

Reţin fraza :  “de vina e modul in care s`au acordat creditele imobiliare in SUA.”

Nici acum DSK nu înţelege fenomenul (ori nu îşi asumă riscul să îl expună, sincer, opiniei publice, şi cred că mai curând acesta e cazul). În realitate agenţiile de notare au contribuit la propagarea nelimitată a unei toxicităţi financiare prin mecanismele pieţii libere, atât de lăudate de M. DSK şi în acest interviu. Pentru că au fost date calificative AAA la produse financiare ce conţineau şi creanţe imobiliare de mare risc. Este exact aplicarea tipului de management al poluării de toxicitate, prin difuzie şi diluţie. Iar aici este vorba despre o difuzie a riscului, ceea ce DSK nu spune.

M. DSK nu analizează propagarea fluxului de risc şi crearea unei unde de şoc asociată lui. Ce se întâmplă cu ştiinţa economică a Occidentului ? Deja Mihai Eminescu vorbea despre necesitatea creării unei doctrine economice româneşti, pentru ca unda de şoc a riscului să nu lovească păturile cele mai defavorizate de la noi. Cine l-a ascultat ? De aceea am avut anul 1907, când armata română a trebuit să împuşte 11 000 de ţărani pentru a reinstaura ordinea internă în stat („omor scuzabil”, cel puţin aşa a înţeles situaţia de atunci ofiţerul român Ion Antonescu). Dar la 1907, 1929, 2008, şi mă refer aici la starea economiei mondiale, a fost vorba despre dezvoltarea unei crize a creditului din motive ce nu sunt explicate nici acum de ştiinţa economică. Sigur, acum nu sunt împuşcaţi români, ci congolezi. Nu pentru grâu, ci pentru coltan.

Titus Filipas

Ideologia Partidei Naţionale din România

Noiembrie 20, 2008

Ideologia primară a fost inventată în puşcăriile Terorii din Marea Revoluţie franceză.  După deschiderea thermidoriană, Destutt de Tracy a fost eliberat, şi ideologia lui influenţează răsăritul european ajungând până la Gheorghe Lazăr, Ioan Eliade Rădulescu, Petrache Poenaru şi Eufrosin Poteca (bunic al lui Constantin Rădulescu-Motru, creator de sistem filosofic în limba română prin utilizarea “filosofiei ca slujnică a teologiei” după exemplul marilor Părinţi ai Bisericii din secolul IV). Deja în secolul XIX apar primele ideologii deformate, mutante, deviante: ideologia iudeo-creştină şi ideologia comunistă (simultan, şi nedespărţită la început de aceasta, apărea ideologia sionistă). După ce ideologia sionistă se desparte oficial de ideologia comunistă, iată că sub influenţa ideologiei sioniste apare şi ideologia extrem de periculoasă şi de agresivă a panslavismului, care vieţuieşte şi acum, se manifestă şi pe blogul fostului prim-ministru Adrian Năstase, unde Mihai Eminescu este numit Eminovici, ca şi cum linia directoare a lui  Iosif Vulcan în cultura română nu merită a fi luată în seamă!

În fine, de la acel moment amintit din secolul XIX, ideologia sionistă şi  panslavismul pravoslavnic generează ceea ce un autentic şi actual ideolog de stânga precum Andrei Marga proslăveşte : ideologia iudeo-creştină, invenţie mistificatoare. Ideologia lui Destutt de Tracy, de asemenea filosofia şi pedagogia senzualistă a lui Condillac (ideolog primar avant la lettre), influenţau ideologia Partidei Naţionale din România. Am mai spus şi repet, vezi http://nastase.wordpress.com/2008/11/17/tratament-consensual-sau-paleative-ieftine/ , ideologia în care îmi pare a crede domnul Adrian Năstase este de facto  continuatoarea ideologiei Partidei Naţionale din România. 

Titus Filipas