Imaginaţia liberală

LIONEL TRILLING (Lionel Mordecai Trilling, 1905 – 1975) a fost membru al grupului de reflecţie Intelectualii din New York. Wikipedia spune despre grup că ideologic se apropia de Şcoala de la Frankfurt, poate şi de Troţkism. Dar observ eu, cel puţin pe cazul criticului Lionel Trilling, şi rădăcinile liberale împrumutate din Jeffersonianism. Iată un scurt excerpt din eseul Imaginaţia liberală, scris în anul 1950 : “Sarcina criticii este aceea de a reaminti liberalismului principiile imaginaţiei esenţiale care creează varietatea şi posibilitatea, care implică o conştiinţă a complexităţii şi a dificultăţii. Pentru critica imaginaţiei liberale, o parte din literatura modernă este orientată în mod explicit către politică.” Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/01/31/cetateanul-kane-din-romania/
Titus Filipas

Ce este avantajul competitiv ?

O superioritate câştigată de către întreprindere/organizaţie/firmă atunci când poate furniza aceeaşi valoare (aici termenul acesta cu semnificaţii multiple se referă la toate beneficiile şi drepturile ce apar prin posesia respectivei valori. Cel mai frecvent sunt considerate două tipuri de valoare economică : 1/ Utilitatea unui bun ori serviciu. 2/ Puterea unui bun ori serviciu de a induce o situaţie de schimb voluntar prin care acel bun ori serviciu permite achiziţionarea altor bunuri, servicii, ori a banilor) ca şi competitorii săi, dar la un preţ mai mic, sau când poate cere preţuri mai mari furnizând mai multă valoare prin “diferenţiere” (diferenţierea este rezultatul eforturilor de a face un produs ori un brand să se remarce ca furnizor de valoare unică pentru clienţii săi, prin comparaţie cu valoarea oferită de către competitorii săi). În marketing, “valoarea” semnifică extensia percepţiei unui bun ori serviciu de către clienţi în ceea ce priveşte acoperirea necesităţilor sau dorinţelor lor specifice, măsura acestor necesităţi ori dorinţe fiind WTP (willingness to pay) sau dorinţa de a plăti pentru achiziţionarea acelui bun ori serviciu. Acest tip de valoare din marketing depinde mai mult de percepţia subiectivă a clientului, decât de valoarea intrinsecă a produsului. Avantajul competitiv rezultă dintr-o potrivire exactă a “competenţelor distinctive” (reprezintă abilitatea unică pe care compania o dobândeşte de la fondatorii săi, ori o dezvoltă pe parcurs, şi nu poate să fie imitată uşor de către competitori. Competenţele distinctive pot da companiei unul sau chiar mai multe avantaje competitive în crearea şi furnizarea de valoare către clienţi într-un anumit domeniu) cu “oportunităţile” (reprezintă un set exploatabil de circumstanţe având rezultatul nesigur, cerând cheltuirea de resurse şi implicând expunerea la risc).
Titus Filipas

Da, Junimismul

Secolul XIX cultural românesc irumpea vulcanic în Epistema modernă prin influenţa vest europeană numită Ideologia Şcolilor Centrale (cum îi spun eu) sau paradigma thermidoriană (cum îi zice toată lumea). Până la Junimism, această Ideologie liberală centrală domină şi transformă România. Junimismul readuce la noi şansa Iluminismului pierdut în secolul XVIII. Societatea Junimea a fost influenţată indirect de Iluminismul scoţian. Primul filosof scoţian remarcabil a fost Francis Hutcheson. Iar acesta lega filosofia politică de estetică (sau invers) ! Criticul literar Titu Maiorescu a fost atât un estet, cât şi un mare om politic. Criticul literar american Alfred Kazin, remarcat pentru butada lui egocentrică „I love my worldliness, my snobbery, my ease”, afirma despre criticul literar în general că acesta-i un „gânditor, nu un artist, ultima postură întâmplându-se doar ca excepţie incidentală”. Alfred Kazin agrega o lungă istorie anglo-saxonă în materie de critică, începând cu anul 1864. Iar Junimea începea la Iași în anul 1863. În anul 1904, filosoful Constantin Rădulescu-Motru, format în spiritul Junimii, sumariza legătura dintre estetică şi filosofia politică în cartea Cultura română şi politicianismul. Prin sublinierea rolului principiului identităţii din logică, Rădulescu-Motru construia o punte până la Miron Costin, cel care dădea primul enunţ al principiului. Mai departe în timp, până la Unirea de la anul 1600, continuitatea noastră culturală este marcată de un galop continuu al ideilor şi faptelor culturale. Observând dincolo de anul 1600, în secolul XVI, aflăm Epistemologia lui Coresi ca bun început al tradiţiei noastre în Discurs.
Titus Filipas

Dincolo de ‘Robospeak’

Firma Facebook merge dincolo de limbajul robotic (‘Robospeak’), şi de asemenea buchiseşte acum cu mult sârg lecţiile de psihologie pentru ameliorarea modelului său economic http://www.nytimes.com/2013/01/29/business/how-facebook-taught-its-search-tool-to-understand-people.html?hpw
Titus Filipas

Esther Duflo

Vedem un succes al paradigmei thermidoriene şi în economia prezentului ! Angajarea cercetătoarei franceze Esther Duflo la Casa Albă, precum şi numirea ei de către preşedinte în Consiliul pentru dezvoltare mondială, le putem interpreta şi drept o plecăciune involuntară făcută de către Barack Obama Ideologiei primare din paradigma Thermidoriană. Astfel, putem spune, Barack Obama merge pe urmele lui Thomas Jefferson. Ceea ce nu-i un lucru chiar neînsemnat, şi de bine prevestitor, pentru relaţiile României cu America. În materie de inovaţie, Esther Duflo a fost adeseori comparată cu Steve Jobs. Însă, toată lumea recunoaşte, Esther Duflo are o manieră de abordare a inovaţiei cu totul şi cu totul diferită de aceea folosită de regretatul Steve Jobs. Aceasta certamente, zic eu, şi pentru că Esther Duflo este absolventă a celebrei l’École normale supérieure înfiinţată pe 3 brumaire anul III (24 octombrie 1794). Deci atunci când paradigma thermidoriană era dominantă.
Titus Filipas

Microcreditare „à la française”

Cum lucrează economia socială şi solidară în Franţa de-acum ? Să privim doar la felul cum funcţionează instituţia microcreditului. Se ştie că această instituţie are o cultură organizaţională modernă fondată de către economistul bangladais Muhammad Yunus. Pentru această inovaţie organizaţională, Muhammad Yunus a primit premiul Nobel pentru pace în anul 2006. Articolul http://www.lemonde.fr/argent/article/2013/01/28/le-microcredit-a-la-francaise-resiste-a-la-crise_1823657_1657007.html analizează aplicaţiile microcreditului „à la française”. Asociaţia pentru dreptul la iniţiativă economică (ADIE) din Franţa a acordat în anul 2012 un număr de 13 157 de micro-credite. În termeni incrementali, aceasta înseamnă o creştere cu 8 % a numărului de persoane care au beneficiat de microfinanţare, precum şi de o bună consiliere în materie, cu scopul de a-şi dezvolta propriile proiecte profesionale. Care au fost succesele ? Se constată că 68 % dintre micro-întreprinderile create graţie sprijinului organizaţiei ADIE sunt perene. Un bun rezultat. Pe viitor, asociaţia ASIE va încerca sprijinirea seniorilor care sunt în şomaj cronic. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/01/27/davos-analiza-competitivitatii/#comment-175273
Titus Filipas

Anul 1204

Islamiştii din Sahel, activaţi de filosoful francez Bernard-Henri Lévy prin “Revoluţia primăverii arabe” din Libia, au dat foc celebrei Biblioteci cu manuscrise Sufite din oraşul Tombuctu. Cel mai vechi dintre acele manuscrise era datat : anul 1204. Atunci când veneţienii lui Dandolo au dat foc bibliotecilor din Constantinopol. http://www.guardian.co.uk/world/2013/jan/28/mali-timbuktu-library-ancient-manuscripts
Titus Filipas

Alexandru Vlahuţă despre domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni

„Neculai Mavrogheni ar da foc țării pentr-o zi mai mult de domnie. El înșeală pe turci, jurându-se că ține oaste multă care se bate vitejește pentru ei: și oastea aceasta e o adunătură de tălhari, tocmită pe jaf, în fruntea căreia el însuși merge de pradă casele boierilor și sfintele lăcașuri. În toamna anului 1787, pe când erau turcii în război cu nemții și cu rușii, acest Mavrogheni sparge zidurile Mânăstirii Cozia, o jefuiește și scrie la Constantinopol că, după o luptă crâncenă, biruind pe nemți, le-a luat în sfârșit o puternică cetate-a lor, care se cheamă Cozia.“
Titus Filipas

Uciderea cailor

din România a fost ordonată de către Alexandru Moghioroş, un etnic maghiar din „conducerea superioară de partid şi de stat” şi comunist belakunist feroce. Totuşi, mai rămăseseră destui cai. Astfel, după consemnările regizorului american Stanley Kubrick din anul 1968, partea românească (reprezentată prin generalul naţional-ţărănist Vasile Milea ; în anul 1946 el a fost vice-președinte al Organizației de tineret a PNȚ din comuna Lerești, județul Muscel) putea oferi până la 30 000 de cai pentru filmările la superproducţia „Borodino”.
Titus Filipas

Şampania şi Ideologia franceză

Scriitorul Gustave Flaubert era ferm convins că Ideologia franceză s-a răspândit în lume prin mijlocirea şampaniei.
Titus Filipas