Atacat pe forul militar român de istorie

Constatam, pe 29 aprilie 2009, la “People clicked links from these pages to get to your blog”, o conexiune de la http://worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=5160&st=15&#entry71396 . Este vorba despre forul militar român de istorie, nici nu ştiam că există aşa ceva ! Adevărul este că am scris pe teme de istorie, chiar pe teme de istorie militară, dar prea puţină lume a citit articolele. În fine, pus în discuţie era articolul https://blogideologic.wordpress.com/2008/09/06/dennis-deletant-un-agent-mi6/ . Care nu era analizat pe fond, ci numai ca opinie negativă la adresa lui Dennis Deletant. “Among the results, most of which in Romanian, I found little value. Also, annoying as it may seem, Mr. Deletant appears to have also detractors in Romania:     https://blogideologic.wordpress.com/2008/09…t-un-agent-mi6/ What is „ideological blog”, BTW?”

Primeşte răspunsul prompt :“That blogger sees enemies everywhere.  Ignore him.

Radu / This post has been edited by Radub on April 29, 2009 02:37 pm”

Acest Radu este lăudat şi consiliat de un tip care supraveghează mersul correct al discuţiilor pe forum, un tip ce se prezintă ca Generalul Dénes :“ “Nice detective job, Radub. I suggest one of the forum’s owners write him a short e-mail inviting him here. You never know, after all he might be     interested in what we are saying here…” Gen. Dénes

Evident, nu am fost invitat la discuţie pe acest pompos intitulat „forul militar român de istorie”. De fapt nimeni nu se străduie să analizeze pe fond conţinutul postării mele. Şi eu cred că tratam despre teme foarte grave şi foarte dureroase. Reiau unele paragrafe şi alineate :

+Responsabilitatea indirectă a  lui Dennis Deletant pentru “masacrul de la Otopeni” din 23 decembrie 1989 reiese din mărturisirile făcute chiar de el: În august 1986 m-am dus sa ma întîlnesc cu domnul Corneliu Coposu, pentru ca ma interesau legaturile dintre taranisti si englezi în timpul razboiului. Dl Coposu, de fapt, a transmis mesaje codificate englezilor, cu acordul lui Iuliu Maniu. Bineînteles ca am fost avertizat de niste prieteni sa nu ma duc, pentru ca dl Coposu era supravegheat de Securitate. Dar eu i-am telefonat dlui Coposu, i-am spus cine sînt, auzise de mine, iar dumnealui mi-a spus: ‘Eu sînt tinut sub supraveghere, dar daca în aceste conditii doriti sa veniti la mine, va primesc cu placere’. I-am spus ca vreau sa vin, l-am întrebat unde sta si mi-a spus ca pe aleea Mamulari nr. 19, în zona care se demola pentru a se construi Casa Poporului. Si a adaugat: „Sa fiti discret“. Cînd am ajuns în zona, m-am trezit în mijlocul unui teren viran, iar aleea Mamulari era singura pe care se mai aflau niste case, asa ca ma întrebam „cum sa fiu discret?…“. Erau niste soldati si ofiteri care lucrau pe santier – dar pe arsita aceea nu prea le ardea sa munceasca… M-am dus la dl Coposu, mi-a povestit lucruri foarte interesante, iar dupa vreo patru ore una dintre surorile sale mi-a facut un semn discret sa nu-l obosesc. M-am întors dupa doua zile si, înainte sa începem sa vorbim, mi-a spus ca fusese la dumnealui un colonel de Securitate care l-a întrebat ce discutase cu mine, iar dl Coposu îi raspunsese ca am discutat despre perioada razboiului, nimic altceva. Dupa alte patru ore de discutii, dl Coposu mi-a dat niste hîrtii despre relatiile sale cu englezii în timpul razboiului si mi-a spus sa fiu foarte atent la plecarea din tara, sa nu se gaseasca asupra mea acele hîrtii. Eu ma aflam în vizita în cadrul schimbului dintre Academia Britanica si Academia de Stiinte Sociale si Politice din România – pentru ca, în epoca aceea, Academia Româna nu mai avea dreptul sa gestioneze schimburile internationale, de asta se ocupa Academia de Stiinte Sociale si Politice. Domnul de la ASSP, care se ocupa de mine, m-a invitat la masa în ajunul plecarii. Mi-a spus: „Dennis, nu ai fost cuminte, nu ne-ai anuntat ca mergi la domnul Coposu, ne-ai pus într-o situatie jenanta…“. I-am raspuns: „Dar ce, trebuie sa anunt unde merg? Doar este o tara libera, nu? Sînt aici în cadrul schimbului între doua Academii…“. Iar el mi-a zis: „Lasa gluma, Dennis; am fost tras la raspundere ca nu am anuntat ca mergi la dl Coposu“. Si a adaugat: „Îti mai spun un lucru: mîine, cînd pleci, vei fi perchezitionat; sa nu se gaseasca ceva la tine, caci am s-o patesc si eu, nu numai tu“. La Otopeni, desigur, m-au perchezitionat, dar n-au gasit nimic…+ In interviul din DILEMA VECHE (adresa URL este  http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=145&cmd=articol&id=4270 b) , Dennis Deletant admite implicit că a existat o minută încheiată între serviciile secrete britanice (ce serviciu reprezenta Deletant,  MI6 ?) şi Corneliu Coposu.  Securitatea a înregistrat tot ce era verbal, nu a avut acces şi la acel protocol scris. Este mare păcat că nu s-a ştiut de el, dar pe Dennis Deletant nu îl poate obliga  vreun român să dea publicităţii minuta (bănuiesc că a păstrat o copie). Corneliu Coposu era monarhist  convins şi declarat, probabil că minuta din 1986 conţinea menţionarea expresă că în 24 de ore de la răsturnarea republicii  comuniste, va fi anunţată reinstaurarea regimului monarhic constituţional. Corneliu Coposu a fost cel păcălit, şi nu o singură dată! Pe 22 decembrie 1989, până la orele 12, situaţia era încă tulbure. Alexandru Mironov, care a făcut acel  celebru anunţ  emoţional la Radio România: ‘A fugit! A fugit!’, îmi povestea ulterior că i-a fost realmente teamă că va fi împuşcat de cineva în timp ce vorbea ! […] dacă Securitatea ar fi ştiut de conţinutul minutei între Coposu şi Dennis Deletant, masacrul celor 50 de copii din trupele securităţii pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989 nu ar fi avut loc. Este clar că un reprezentant oficial al Casei Regale de România, –dacă nu chiar regele Mihai însoţit de domnul Dennis Deletant–, trebuia  să aterizeze pe 23 decembrie 1989 la Otopeni. Tot sinistrul cu teroriştii din noaptea 22/23 decembrie 1989  a fost montat tocmai pentru a nu trezi suspiciuni un atac tam-nesam (mă văd utilizând, împotriva dorinţei mele,  acest rusism, dar el se potriveşte extraordinar  aici ca locuţiune adverbială!) al teroriştilor asupra unui reprezentant al Casei Regale de România pe aeroportul Otopeni la 23 decembrie 1989. Dennis Deletant, care vorbeşte atâta de mult, nu găseşte cuvenit să ne spună ceva despre agenda Casei Regale de România  pe 22/23 decembrie 1989 ?+

Titus Filipas

Hiperputerea americană

Relansarea economiei se putea face fie printr-o “politică a ofertei”, fie printr-o “politică a cererii”. Dacă s-ar fi recurs la relansarea economiei americane printr-o “politică a ofertei”, aceasta ar fi implicat foarte multe reforme structurale, care trebuiau să fie temeinic gândite. Or,  “gândirea temeinică” nu face parte din psihologia turboconsumeristă americană. Atunci s-a recurs la relansarea economiei americane printr-o “politică a cererii”. De aici îndatorarea publică masivă.  În acord cu echivalenţa ricardiană, datoria va fi plătită de generaţiile viitoare. Care pot trăi şi în alte ţări ale lumii, nu doar în America. Paradox pe care se bazează hiperputerea americană! 

Titus Filipas

Mai există România culturii ?

Un articol despre canularul “brăţărilor  dacice de aur” poate fi citit la adresa URL  http://stiri.kappa.ro/actualitate/bratarile-meserie-aur/stire_188218.html .  Pe blog am scris în multe rânduri : https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/25/semnul-mirarii/ https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/25/cultul-inacuratetei/ https://blogideologic.wordpress.com/2008/07/28/mircea-cartarescu-si-tropul-pervertit/ , despre scandalul “brăţărilor  dacice de aur” pentru care unii escroci au încasat  bani grei de la săracul buget al României. Şi sunt implicate pentru sprijinirea escrocheriei numele unor personaje publice de mare rezonanţă, cum ar fi Călin Popescu-Tăriceanu, care va trebui să fie judecat, să plătească ! Dar nu aspectele politice şi financiare mă interesează, ci aspectele de cunoaştere şi cultură. Întâmplător, această reluare de către presă a scandalului privind canularul “brăţărilor  dacice de aur” vine odată cu anunţul apariţiei unui volum omagial Andrei Pleşu, “filozof” balcanic, volum din care lipseşte asertarea comparativă necesară. Pentru că există în contemporaneitatea noastră un mare filosof  balcanic autentic, slovenul Slavoj Žižek, vezi  http://en.wikipedia.org/wiki/Slavoj_%C5%BDi%C5%BEek .

Fără asertarea comparativă din volumul omagial Andrei Pleşu putem  întreba cu bună justificare : Mai există România culturii ?

Cine era chemat, pe linie cultural-academică, să atesteze autenticitatea “brăţărilor  dacice de aur” ? Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Cine conduce acest Seminar de Arheologie de la Universităţii din Bucureşti? Profesorul universitar dr. Mircea Babeş! Care în loc să se ocupe de o temă ştiinţifică extrem de serioasă, mergând pe  linia lui Fernand Braudel, se bagă într-o deviaţie politică, atacând în mod expres protocronismul, pentru că acesta era atacat şi de Raportul Tismăneanu! Ca şi cum profesorul universitar dr. Mircea Babeş, de la Seminarul de Arheologie Vasile Pârvan al Universităţii din Bucureşti nu ar avea o listă de priorităţi ! Îi amintim noi prioritatea sa numărul 1, el fiind un slujabaş plătit de statul roman ! Demontarea canularului “brăţărilor  dacice de aur” ! În ceea ce îi priveşte pe protocronişti, aceştia au fost primii care au demonstrat foarte convingător lipsa de autenticitate a “brăţărilor  dacice de aur”, să amintesc aici numai articolele cercetătoarei Aurora Peţan.

Titus Filipas

Volumul omagial Andrei Pleşu

Aflăm de aici http://tismaneanu.wordpress.com/2009/04/27/nec-plus-ultra-mircea-mihaies-despre-andrei-plesu/#respond , că se pregăteşte primul volum omagial Andrei Pleşu, dintr-o serie mai extinsă.  Totuşi, rămâne deschisă chestiunea : Se face vreo asertare comparativă acolo între filosofia lui Slavoj Žižek şi “filozofia” lui Andrei Pleşu ? Supărătoare asertare comparativă. Toată şcoala de encomiastică pentru  Pleşu, faimoasa  NEC (adică New Europe College, unde domnul Andrei Pleşu este Rector), pur şi simplu n-a auzit că există filosoful balcanic Slavoj Žižek*!

Titus Filipas

*http://en.wikipedia.org/wiki/Slavoj_%C5%BDi%C5%BEek

Ce spunea domnul Roubini în anul 2007 ?

Economistul american Nouriel Roubini este tratat de mulţi acum ca un profet al lumii finanţelor şi economiei. Dar ce spunea domnul Roubini nu mai devreme decât anul 2007 ?

În gazeta România liberă din 7 Septembrie 2007, citeam articolul liniştitor  ‘Noua sperietoare a capitalismului financiar’ scris de domnul Nouriel Roubini.  Articolul începea cu frazele: “Recenta criză de pe piaţa americană a creditelor ipotecare a abătut atenţia de la temerile tot mai mari faţă de aşa-numitele fonduri suverane de investiţii (FSI), care se conturează ca noua sperietoare în lumea finanţelor globale. Dar în secunda în care criza ipotecară se va fi încheiat, frica de FSI va reveni, pentru că apariţia acestui bazin enorm de fonduri controlate de stat poate avea implicaţii mult mai profunde şi în orice caz mai sensibile din punct de vedere politic decât problemele, sperăm temporare, cauzate de  criza de pe piaţa creditelor ipotecare.“ Marturisesc că nu mi-au creat deloc preocupări aceste ‘fonduri suverane de investiţii’, tot  aşa cum ele  nu mă îngrijorează nici după ce sinapsele neuronilor din capul meu au fost biciuite de mulţimea avertismentelor severe pronunţate de Nouriel Roubini în amintitul articol. În vreme ce criza împrumutului ipotecar riscat (‘subprimes’ în limba engleză), care se poate transforma într –o  criză a creditelor, mă face să gândesc la o problemă economică veche de 100 de ani, a cărei natură  perversă reapare. Astfel, o criză a creditelor a fost la 1907, alta s-a întâmplat la 1929 (pe care nu a înţeles-o încă nimeni !), în fine cea mai recentă se produce acum. De ce  articolul acesta al lui Nouriel Roubini care încearcă să abată atenţia de la gravitatea crizei  care sifonează banii din România ? Numai într -o singură zi din anul 2007 a fost sifonat 1 (un) miliard de euro peste graniţele României, şi din bogăţia naţională a României! Care a fost suma totală pierdută  în anul 2007  de România,  şi cine a luat miliardele de euroi ?

Titus Filipas

Sub teroarea serviciilor

Despre România supravegheată, ziarista Ondine Gherguţ scrie un articol accesibil la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a152394c/fosti-securisti-dezvaluie-secretele-microfoanelor-din-casele-noastre.html . Sunt exemplificate fel şi fel de cazuri.

Mai există reţelele Big Brother de cartier care acoperă activităţile serviciilor de acum, adaug eu. Unii băieţi  din cartier vând la negru CD-uri cu înregistrări ale „zgomotelor de intimitate”. Poliţia ştie, serviciile ştiu. Nu te poţi plânge, nu ai cui. A trăi în România sub teroarea serviciilor de acum este mai rău decât a trăi în Calabria sub teroarea Ndrangheta. Serviciile sunt acoperite, pentru că au primit din străinătate (ghiciţi  de unde?, chiar ţările “cele mai democrate”, cele două, au cerut asta!) un nomenclator cu categorii de persoane care trebuie obligatoriu supravegheate şi înregistrate.

Titus Filipas

Voltaire şi pacea de la Kuciuc Kainargi

Prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, Franţa renunţă la drepturile atribuite şi parafate  prin Capitulaţiunea din anul 1740 la Constantinopol! Exact acel tratat de la 1740 garanta frontiera românească pe rîul Bug care se varsă în Marea Neagră. Deci după abandonarea Canadei în războiul de şapte ani (vezi celebra expresie de evaluare a Canadei : „quelques arpents de neige”), Voltaire creează un lobby puternic pentru abandonarea garanţiei franceze la frontiera Romaniei pe Bugul pontic.

Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat dupa încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): +[…] Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles. Voilà un chancelier sans chancellerie qui vous devient inutile, un nouveau venu que peut-être vous ne connaissez pas, et qu’il faudra prévenir par quelques vers flatteurs avant d’entamer l’affaire de Jacques-Marie; enfin un témoignage que vous me demandez, et qui n’est pas selon le style de la chancellerie. On prétend qu’un attestat de l’officier général dans le régiment où il sert est suffisant, et que les princes ne doivent pas s’abaisser à demander grâce à d’autres princes pour ceux qui les servent, ou il faut en faire une affaire ministérielle. Voilà ce qu’on dit. Pour moi, qui ne suis exercé ni en style de chancellerie, ni profondément instruit du punctilio, je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris qu’il       dise un mot en faveur du jeune homme au nouveau chancelier. Si les anciens usages barbares prévalent contre les bonnes intentions de François-Marie Arouet de Voltaire […], il faudra s’en consoler, car ce n’est pas une raison pour que nous déclarions       la guerre à la France. […] Le destin des choses humaines est de changer […] : peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.[…] Vale. Fédéric.+

Dar, sincer să fiu, nu mă aşteptam să îl văd implicat şi pe matematicianul D’Alembert în lupta pentru spulberarea Romaniei Orientale creată prin Constituţia Antoniniană de la Anul Domnului 212. Bizar acest mod de „accelerare a istoriei”!

Este perfect demonstrabil că a existat şi există o conspiraţie istorică împotriva destinului nostru ca neam.  Nu mai departe decât învăţătura falsă despre “retragerea aureliană” propagată prin şcoală. Un advocatus fisci, Zosimus, cel care a scris Historia Nova cunoscând evenimentele de aproape, vedea “retragerea aureliană” numai ca pe o retragere a fiscului, nu a populaţiei din Dacia nord-dunăreană. Totuşi, pe temeiul contestabil al “retragerii aureliene”, ilustrul Voltaire scria într-o carte din anul 1731 că “acum teritoriul vechii Dacii este populat de greci”. Voltaire a jucat un rol absolut mizerabil pentru istoria noastră, Mihai Eminescu ţinteşte către el săgeţile tropilor  cu vârf  înmuiat în amarul vieţii noastre. Conspiraţia împotriva drepturilor noastre, conspiraţie plătită de ţarina Caterina cea Mare,  –Voltaire a jucat rolul de agent de influenţă în Occident–, chiar a existat ! Când Caterina cea Mare preia puterea în Rusia la sfârşitul  războiului de şapte ani, ea conducea un stat cam cât Olanda, inşii care contau şi deci meritau asistenţă (apărare de hoţi, tătari, pugaciovi şamd, erau cam tot câţi cei din Olanda, restul erau   mujici, nu contau, puteau fi vânduţi şi pe piaţă). Voltaire a jucat rol capital în extinderea împărăţiei ruseşti pe vremea Caterinei cea mare. Cât de moral a fost Voltaire, dacă luăm în calcul că a fost plătit de ţarină pentru a organiza un lobby pro-Rusia în Occident ? Acel infam lobby voltairian a pregătit semnarea tratatului de la Kuciuk Kainargi din anul 1774, “temei legal” pentru a fi creată NovoRossiia  în Romania Orientală nord-pontică, iar Marea Neagră să devină „lac rusesc”.

Titus Filipas

Cum minte domnul Petre Roman

„După noi, vom veni tot noi. Noi nu scriem istoria, noi o creăm.” Citatul este din Walter Roman, tatăl lui Petre Roman. Un articol extrem de verosimil despre una dintre minciunile lui Petre Roman poate fi citit la adresa URL http://stiri.kappa.ro/actualitate/omorat-ceausescu-walter-roman/stire_187506.html .

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Ştampila de absenţă

Andrei Pleşu a împrumutat un titlu de la Adorno. Nu trebuie acuzat pentru împrumut. Însă l-a împrumutat din motive foarte venale. Şi pentru asta îl înţeleg. Dar a degradat nepermis, în ochii străinătăţii, condiţia de intelectual român. Lui Pleşu i s-au acordat nişte facilităţi în Occident   pentru a face o muncă precum cei de la Praxis*. Iar pentru cei din ţară care mai ştiu câte ceva, Andrei Pleşu a lansat legenda cu celebra lui “lene”. Doamne!, de nu era “lenea”, îl întrecea pe Slavoj Žižek** ca filosof balcanic. În fond, dacă n-a spus nimic, Andrei Pleşu a “rămas filosof”, nu-i aşa ? Pentru cei din ţară. Problema este că pentru străinătate a creat o ştampilă de   absenţă gânditorilor români. Altminteri sublimi 🙂

Titus Filipas

*http://en.wikipedia.org/wiki/Praxis_School

**http://en.wikipedia.org/wiki/Slavoj_%C5%BDi%C5%BEek

Scenariile finalului de criză

Cineva discuta aici http://nastase.wordpress.com/2009/04/24/sesiunea-adunarii-parlamentare-a-consiliului-europei/#comment-54262  , chestiunea finalului de criză.

Dacă se iese din criza financiară, va mai trece încă un an până când succesul financiar va impulsiona economia reală. Se admite că actuala criză financiară şi economică nu este o nouă Mare Depresiune, ci o Mare Recesiune. Scenariile ipotetice pentru ieşirea din Marea Recesiune sunt în general desemnate cu litere latine mari, după forma graficului. La început s-a sperat într-o ieşire rapidă din recesiune, acesta fiind scenariul grafic în V. Din motive de prudenţă, unii au presupus că pe parcurs va interveni o bulă financiară, deci scenariul grafic în W. Alţi economişti previzionişti spun că starea de recesiune  se va prelungi mult, dar predictibil se va ieşi din ea, scenariul în U. Cei excesiv de pesimişti spun că trebuie să ne mulţumim doar cu stagnarea declinului economic, după care va fi o mişcare a economiilor numai pe planşeu : scenariul grafic în L.

Titus Filipas