Moartea Poetului

Cezar Ivănescu este încă un trofeu de vînătoare al predatorului proletcultist Mircea Dinescu. Cezar Ivănescu scria prin 1990, în revista Baricada, că Mircea Dinescu îl omorîse de facto pe poetul Nichita Stănescu, îmbolnăvindu-i ficatul prin provocările acelea constante spre alcoolizarea poetului, mascate de o falsă prietenie. Mircea Dinescu, marele inchizitor de la CNSAS*, i-a fabricat apoi lui Cezar Ivănescu o acuzaţie infamă. Poetul nostru a murit de “inimă rea”, chiar dacă diagnosticul sună altfel. Cezar Ivănescu este şi o victimă a felului cum funcţionează CNSAS, de ce să nu recunoaştem?

Titus Filipas

*O SCRISOARE TRIMISA DE CEZAR IVANESCU CU CATEVA ZILE INAINTE DE MOARTE

Domnului Presedinte Vã aduc la cunostintã, textul pe care l-am transmis d-lui Nicolae Manolescu, Presedinte al USR./ Domnule Presedinte al USR , Subsemnatul Cezar Ivãnescu, membru al Consiliului USR, vã rog sã dispuneti ca Biroul de presã al USR sã transmitã tuturor agentiilor de presã si publicatiilor românesti notificarea care urmeazã. /Fãrã nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntas in Securitate dupã propria-i declaratie în presã), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tãnase si Dinescu afirmând textual cã, în 1961 as fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Dupã mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bãtut cu bestialitate de asa-zisi mineri în centrul capitalei si dupã campania de presã murdarã si denigratoare din 2005 când am candidat la functia de presedinte al USR, este a treia oarã când se încearcã asasinarea mea. De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 12.00, sã declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu oglinzi, grevã pe care nu o voi înceta pânã când nu voi obtine urmãtoarele: 1. o declaratie fãrã echivoc din partea domniei-voastre din care sã reiasã cã nu sunteti implicat în aceastã murdarã „fãcãturã“ (deoarece se colporteazã indicii privind coniventa d-voastrã cu Mircea Dinescu: faptul ca i-ati dat votul decisiv, anul acesta, la Botosani, pentru a obtine Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându- l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul cã Mircea Dinescu se afla la Paris, ca si d-voastrã, la începutul campaniei de denigrare, afirmând cã nici nu mi-a vãzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tãnase si Dinescu sã afirme cã am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi sã mã las intoxicat de stiri fãrã temei si de aceea v-am cerut aceastã declaratie pentru a nu vã implica nici pe d-voastrã, nici USR în aceastã afacere). 2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantã comisã fatã de persoana mea. 3. dosarul meu personal de la CNSAS sã-mi fie adus la USR, audierea mea sã fie publicã si la ea sã aibã acces presa si orice alte persoane ar fi interesate si bineînteles verdictul sã fie comunicat în aceleasi circumstante. 4. membrii Colegiului CNSAS sã vinã însotiti de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri si de livretul militar, cãci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntas la Securitate], este firesc sã am suspiciuni si în privinta celorlalti membri ai Colegiului CNSAS. 5. O sanctiune, care veti crede de cuviintã, din partea USR pentru Mircea Dinescu si demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost presedinte al USR. Vã anunt pe aceastã cale cã voi comunica aceastã notificare si Presedintelui României, ca sef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai sus-numitului Ordin. Cu cele mai nobile sentimente. /4.02.2008 Bucuresti/Domniei-Sale D-lui Presedinte al USR, Nicolae Manolescu/Cezar Ivãnescu , Comandor al Ordinului „Steaua României“/Domniei-Sale D-lui Presedinte al României, Traian Bãsescu

 

Spre o societate de cognoscenti

Protecţia mediului este o componentă din Dezvoltarea durabilă.  Constat cu plăcere că nişte studenţi  de la Politehnica din Bucureşti, care  au realizat situl

http://www.regielive.ro, au copiat documentul meu despre Dezvoltarea durabilă oferit gratuit pe blogecologic la adresa:

http://blogecologic.wordpress.com/2008/02/08/dezvoltarea-durabila/

iar  pe blogideologic la adresa:

https://blogideologic.wordpress.com/2007/12/17/dezvoltarea-durabila/

şi îl oferă (contra unui cost pur simbolic) spre download la adresa:

http://facultate.regielive.ro/referate/stiinte_politice/dezvoltarea_durabila-46909.html

Numai aşa se creează o veritabilă comunitate epistemică într – o societate de cognoscenti. Nu-i  aceasta chiar anunţata Knowledge Society ?

Titus Filipas

Un adevăr sintetic

‘Hristos a înviat!’ este un adevăr sintetic, un adevăr care nu mai trebuie demonstrat. Un prieten îmi  reamintea că ‘Primii creştini sărbătoreau Învierea lui Isus în FIECARE duminică.’ Sfinţii Ierarhi Cappadocieni incorporează acest adevăr sintetic în dogma Sfintei Treimi. Funcţia cea mai importantă de împlinit pentru patriarhul BOR este aceea de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei ocupată pe vremuri de Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare. Chiar prin ‘fişa postului’ său, patriarhul BOR are obligaţia morală să pronunţe ‘Hristos a înviat!’ către toată lumea ortodoxă, nu doar în Limba Română, ci şi în toate limbile Oikumenei.

Titus Filipas

Timpul judecăţii

Pentru cine face jocuri murdare Mircea Dinescu ? Este evident că el reprezintă nişte grupuri de interese, dar la acest moment nu îmi este clar pentru cine joacă. (i) Primul grup de interese, şi cel mai puternic, este al alogenilor care vor să pună mâna pe imensele proprietăţi tradiţionale BOR, prin forţarea unei demantelări a bisericii naţionale BOR sub pretextul acuzaţiei de colaboraţionism cu liderul naţionalist Nicolae Ceauşescu. (ii) Al doilea grup de interese este cel al sectelor care doresc demantelarea BOR pentru a obţine un spaţiu de prozelitism şi de asemenea o parte a proprietăţilor BOR. (iii) Şi last but not least este chiar grupul său minuscul de la CNSAS, alcătuit din personaje ignobile care îl folosesc drept paravan pe omul de paie Constantin Ticu Dumitrescu, trădător al intereselor româneşti numai pentru că este lipsit de discernământ, personaje care fac tot posibilul să nu permită deconspirarea dosarelor de cadre ale primului guvern Petre Roman format din oameni care îşi făcuseră studiile în West pe vremea “Împuşcatului”. Cine erau acei “specialişti tehnocraţi” care înainte de 1989 mergeau lejeri şi liberi la studii în West cu burse plătite de statul român ? De ce nu se interesează CNSAS de dosarele lor? După formarea primului guvern post- revoluţionar, acei miniştri cu studii făcute în West au subminat în mod deliberat economia naţională a României.

Veni- va timpul judecăţii lor?

Titus Filipaş

Despre ‘unduire’

Se constată şi se recunoaşte acum că există o fenomenologie a undelor culturale şi inovative cu diverse perioade.

Primul cugetător de la noi care surprinde această fenomenologie a fost filosoful Vasile Conta (1845 – 1882), un exponent al ideilor burgheziei româneşti radicale. În Teoria ondulaţiunii universale, Vasile Conta publica acele cugetări la anul 1877. Este o certitudine că exemplare ale tipăriturii ajungeau şi în Bucovina.

La Universitatea din Cernăuţi, înainte de primul război mondial, preda un tînăr profesor pe nume Joseph A. Schumpeter (1883-1950). Care va mai ţine cursuri magistrale de economie politică şi la alte universităţi prestigioase din Europa, înainte de a emigra pentru a înregistra apoteoza carierei lui academice la Harvard University. Acolo, Joseph A. Schumpeter impunea în ştiinţa economică  pozitivă sintagma ‘creative destruction’, adică distrugerea urmată de creaţie (dansul lui Shiva, dans “unduit”,  era o metaforă), precum şi teoria ondulaţiunii universale, pe care o va specula şi scriitorul anticipativ american Alvin Toffler în lucrarea The Third Wave.

Salut faptul că domnul Răzvan Codrescu, vezi

 http://www.romanialibera.ro/a122762/dueluri-care-nu-au-mai-avut-loc.html , focalizează spre  atenţia noastră lupta lui Dan Botta cu Lucian Blaga pentru prioritatea ideii de ‘unduire’. Eu trasez începutul la Conta. Dar probabil că el, Vasile Conta, se baza pe surse mai vechi ale ideii, despre care lansez ipoteza că este prezentă în spaţiul de civilizaţie a excelenţei din Romania Orientală cel puţin de pe vremea primului umanism bizantin.

Titus Filipas

Romania Neoacquistica

Karl Marx citea în Biblioteca din British Museum, care alături de universităţile Oxford şi Cambridge constituiau triada supremă de surse intelectuale din Anglia. Cărţile lui Karl Marx erau extrem de bine documentate şi construite. Apoi, el cita copios din Destutt de Tracy, adică din aceleaşi texte care formaseră şi gândirea ‘pruncilor români’ Ioan Eliade Rădulescu şi Petrache Poenaru. Ar fi necesară o discuţie specială a scrierilor  lui Marx despre români. În atmosfera aceea intelectualistă de excepţie a vremii când studia Karl Marx, se reluase  abordarea istoriei în demersul dacoman-protocronist iniţiat de  John Locke şi de  sir Isaac Newton într-un celebru dialog epistolar. În acord cu sir Isaac Newton,  împăraţii romani care cuceriseră provincia  Dacia  Felix  întruchipau călăreţii Apocalipsului.  Mai mult, seriosul Isaac Newton  începea  numărătoarea anilor  până la Sfârşitul lumii de la luptele lui Domitian cu Decebal!  Dar pe vremea lui Karl Marx, –cum este la Oxford University şi în prezent–, debutul  convenţional pentru lumea  modernă este fixat la 285AD, anul când Diocletian împarte imperiul în Romania Occidentală şi Romania Orientală.

Rusofobia din prima tinereţe a lui Karl Marx  a fost  augmentată prin achiziţionarea acestei informaţii. Dreptul autoasumat al Rusiei de a prelua moştenirea Nova Roma de fapt nu exista! În scrierile lui Marx despre români se analizează conflictul dintre ruşii nedemni şi mincinoşi, şi neolatinii demni şi greu persecutaţi din Romania Orientală.

Neolatinii din Latium Novum provin din „socii” – alizarea ilirilor şi a traco – daco – moesilor. Unul dintre aceştia, călugărul Ieronim, scrise Vulgata*. Lăudată  peste mileniu de savantul Roger Bacon. Adoptată ca text constituţional fundamental pentru Romania Neoacquistica, sinteza vechilor Romanii. 

Titus Filipas

*Vulgata lui Ieronim poate fi considerată şi un text de literatură stră-română. Cel puţin acesta este punctul de vedere al protocronismului.

Excerpt din Jurnalul fericirii

“— Şi zici că n-ai vrut să fii martor al acuzării. — N-am vrut. — Păi asta e grav de tot, mă, ce, nu puteai spune adevărul? Eşti un mare ticălos, mă, şi zici c-ai mâncat? Ia, planton, mai adă-i o gamelă de mâncare de la regim şi vezi să fie plină.”

Câtă psihologie incorporează aici Nicolae Steinhardt! Cunoaştere psihologică pe care o presupune prezentă şi la cititorul textului său.

Titus Filipas

Ţinutul Herţa

Găsesc pe panou, la numărul 7 din rubrica „Bloguri cu creşteri rapide în WordPress.com”, titlul  „Însemnări din colţu’ hărţii”.

Gândesc imediat  la un blogger român din Ţinutul Herţa. Deschid. Nu a fost să fie aşa. Ci altfel :

http://uglybadbear.wordpress.com/

În fine, patria mea este Limba Română. Iar în Ţinutul Herţa se vorbeşte acum, prin politica  toporului la brâu, pa-hahlaţki. Adică limba oficială impusă cu forţa nativilor români  în alcătuirea de comă căreia i  se spune  ceremonios „statul Ucraina”. Ghilimele sunt obligatorii.

Titus Filipas

Mit, realitate, noumen

În calculul infinitesimal şi în fizica matematică, propoziţiile dialectice dobândesc validitate apodictică prin convenţia  hubrică, impusă cu forţa, vezi  ce spune David Hume  despre putere şi necesitate. De altminteri puterea brutală incorporată în această fizică matematică a dus la Hiroshima, la Nagasaki, experimente unde se verificau teorii despre reacţiile nucleare.

David Hume  exclude intervenţia metafizicii în discursul despre cauzalitate, însă permite intervenţia mitului. Immanuel Kant recheamă metafizica în  cauzalitate prin inventarea „lucrului în sine” (noumen).

Titus Filipas

Întrebare pentru Ion Iliescu şi Adrian Năstase

Văd că Dumneavoastră şi domnul Adrian Năstase  aveţi  blogul lui  Adrian Păunescu pe blogroll.  Demagogia lui  e percepută apodictic de popor ?

Titus Filipas