Principiul acceleratorului economic

Este o noţiune de macroeconomie. Principiul de accelerare macroeconomică asertează faptul că o creştere a  PIB-ului dintr-o economie induce automat o creştere a investiţiilor în bunurile capitale care intră în dotarea industriilor din acea economie. Prin bunurile capitale dintr-o întreprindere industrială înţelegem tot capitalul tehnic tangibil care se află în dotarea acelei întreprinderi industriale. Bine, aici se mai presupune implicit că s-a făcut o agregare bottom-up de la întreprinderea industrială care funcţionează într-o anumită industrie, agregare mai întâi la nivelul industriei de referinţă, apoi o agregare a tuturor industriilor care funcţionează într-o economie, ceea ce înseamnă practic o trecere gradată, prin agregare, de la nivel microeconomic, la nivel macroeconomic. Iar nivelul agregat al producţiei dintr-o economie este PIB-ul din acea economie. Pe cale de consecinţă, cererea agregată dintr-o economie este cererea de PIB. Iar efectul de accelerator economic este creat de componenta „investiţii private” din cererea agregată. Dar, atenţie!, investiţiile private sunt caracterizate printr-o mare volatilitate. Altă componentă din cererea agregată o constituie cheltuielile guvernamentale făcute de manieră prudenţială, deci cu adecvare utilă şi fără risipă. Aceste cheltuieli guvernamentale creează efectul de multiplicator economic, adică o creştere a venitului naţional.

Titus Filipas

Distopia postmodernă la noi

Despre distopia construită de doctrinarii mişcării Noua Dreaptă (New Right). „Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”. Aforismul poate fi ilustrat cu titlul unei lucrări din acest nou corp doctrinar bine elaborat în universităţile din Occident, în primul rând din America. Vorbesc aici despre cartea din 1975 a lui Robert Nozick : “Anarhia, Statul şi Utopia”. Robert Nozick aparţine corului doctrinar al Noii Drepte alături de Milton Friedman şi Friedrich Hayek. Este adevărat că Hayek n-a fost profesor la vreo universitate americană. Dar Hayek a primit în anul 1991 decoraţia U.S. Presidential Medal of Freedom, ceea ce arată că ideile sale au fost total încuviinţate de establishmentul American. Cei trei corifei ai Noii Drepte au fondat teoria statului minimal. Ideile lor despre statul minimal au fost implementate în România după 1989. Haosul românesc libertarian, un haos promovat activ de culturnicii GDS (Gabriel Liiceanu,  Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi) plătiţi de George Soros, ilustrează perfect distopia postmodernă la noi. „Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”. „Intenţiile bune” sunt chiar iluministe, vorbesc despre teoria economică laissez-faire promovată în Franţa absolutistă de intelectualii „sectei fiziocraţilor”. Înţeleptul Thomas Carlyle a descris fundamentele teoriei laissez-faire cu  oximoronul : „Anarhie plus poliţistul”. Însă libertarianismul, care pretinde că incorporează ideile iluministe, ne-a adus în realitate numai anarhia economică. Dar ce face „poliţistul”? El este un jandarm internaţional ce veghează atent ca toată bogăţia României să meargă spre Occident.

Titus Filipas

Societatea Civilă pe 15 ianuarie 2011

Pe blogul Politeia (cu atitudine pro-Traian Băsescu) se anunţă criptic o importantă acţiune a „societăţii civile” pe 15 ianuarie 2011. Despre ce să fie oare vorba ?

Titus Filipas

Universalism cultural de sorginte saitică

+“Il y a eu une enfance de l’humanite”, scrie Tzara in prezentarea sa, intitulata “L’art et la vie aux sources intermittente ou continues de l’Egypte”. Oare, ne intoarcem acolo?+ http://nastase.wordpress.com/2010/12/29/tristan-tzara-henri-matisse/

Universalismul cultural a fost inventat în Egipt, la Sais, pe vremea dinastiei XXVI. Thales şi Pitagora îşi iau de acolo ştiinţa. Protocronismul românesc, prin zamolxism, tocmai aceasta afirmă, integrarea lumii noastre vechi în acel universalism cultural de sorginte saitică. Tristan Tzara are şi el intuiţiile sale protocroniste, ceea ce nu este chiar de mirare la Tzara. După cum invers, se poate zice în glumă ca zamolxismul este puţin dadaist.

Titus Filipas

Ideologia dadaist-leninistă

Atât Fernando Arrabal, cât şi Dominique Noguez interpretează bizareriile societăţii construite de Lenin în Rusia ca pe o aplicaţie a ideologiei dadaist-leniniste. La Cabaretul Voltaire din Zurich, Tristan Tzara şi V.I. Lenin ar fi creat ideologia dadaist-leninistă în anul 1916.

Titus Filipas

Cenzurarea Istoriei Românilor

Un text de Emilia Corbu, din Slobozia, Ialomiţa, România. Emilia Corbu este doctor în istorie (Universitatea Bucureşti, 2004), arheolog expert, cercetător ştiinţific, conducător ştiinţific al şantierului arheologic Vlădeni-Popina Blagodeasca. +LEPĂDAREA DE «BANDIŢI» Desele intervenţii ale unor instituţii şi personalităţi evreieşti cu privire la cenzurarea manifestărilor culturale sau de cercetare istorică privitoare la evenimente, personalităţi sau persoane din perioada interbelică sau din cel de-al doilea război mondial din România sunt neconstituţionale şi încalcă suveranitatea poporului român. Constituţia României prevede: ARTICOLUL 2 (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. În DEX ni se explică foarte clar ce înseamnă cuvântul suveranitate: „suveranitate – SUVERANITÁTE s.f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenţa; putere supremă. * Suveranitate naţională = independenţa unui stat faţă de alte state. Suveranitate de stat = supremaţtie a puterii de stat în interiorul ţării şi independenţă faţă de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.” Istoria românilor apartine poporului român. Este suma faptelor stramosilor lor. Prin urmare doar poporul român poate hotărî ce anume interzice sau cenzura din istoria sa. Dar cum istoria este ştiinţa trecutului, niciodată un popor nu a cenzurat cercetarea istorică. De ce ar trebui să o facă tocmai acum? Cu atât mai mult cu cât de abia în ultimii zece ani a expirat termenul prin care anumite arhive sunt deschise după 50 de ani. Reclamarea de curând a unei emisiuni a doamnei Eugenia Vodă este ultima dintr-un şir de evenimente culturale româneşti cenzurate, listă care creşte pe zi ce trece. Tot în acest an aceiaşi indivizi au reclamat la Berlin filmul ,,Portretul luptătorului la tinereţe”. Cu câţiva ani în urmă, au reuşit închiderea expoziţiei ,,Destine de Martiri”. Dacă aceste evenimente culturale ar fi avut loc în Israel atunci evreimea avea dreptul să protesteze. În România, protestul lor încalcă suveranitatea poporului român. Doar românii au dreptul să aplice ,,damnatio memoriae” criminalilor de război. Dar condamnarea publică nu anulează dreptul istoricilor la cercetarea de specialitate. Comunismul a fost condamnat public, dar nu a fost interzis. Or, în timpul comunismului au fost omorâţi sute de mii de români. Dar comunismul este şi va fi mai departe o temă de cercetare istorică, sociologică, ideologică, artistică dacă vreţi. Şi aşa va rămâne. Recunoaşterea holocaustului în România nu este sinonimă cu aruncarea la gunoi a istoriei românilor şi nici cu politica pumnului în gură. Iar dacă se cere cenzurarea unor epoci şi personalităţi din istoria românilor, atunci aceasta trebuie să fie reciprocă şi internaţională. Nu am auzit până acum ca în istoria poporului evreu să fie condamnaţi public bancherii care l-au finanţat pe Hitler la începutul ascensiunii lui politice. Nu am auzit să fie condamnaţi nici evreii comunişti implicaţi activ la instaurarea unui regim criminal în Europa de Est. Nu am auzit ca Ungaria să condamne public şi să interzică acele personalităţi a căror activitate a vizat uciderea a sute sau poate mii de români. De ce doar românii să fie nevoiţi să scoată din istoria lor un capitol despre care nu cunosc mare lucru. Nu ştim dacă au fost buni sau răi. Nu avem date concrete despre aşa-zisele crime. În timpul comunismului, cercetarea Mişcării Legionare nu a fost posibilă. De abia după 1989 există premisele unei cercetări obiective. Dar văd că nici acum nu se poate. Atunci nu au vrut comuniştii, acum nu vor evreii. Şi unii, şi alţii, vor lepădarea de „bandiţi”. Aşa! Fără cercetare, fără judecată! Ce ştiu ei, şi noi nu ştim?+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.com/2010/11/emilia-corbu-lepadarea-de-banditi.html

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Cancun, 2010

Localitate mexicană unde s-a ţinut cea de a 16-a conferinţă a părţilor interesate în adoptarea unor măsuri raţionale pentru reducerea efectului de seră antropogenic. Obiectivul conferinţei a fost prelungirea protocolului de la Kyoto dincolo de anul 2012. Negocierile de la Cancun au fost coordonate de doamna Karen Christiana Figueres Olsen, secretar executiv al cadrului formal onusian pentru Convenţia asupra schimbării climatice. La conferinţă, China a făcut un pas important în chestiunea controversată a transparenţei angajamentelor asupra emisiilor industriale de gaze cu efect de seră. Banca Mondială a hotărât să creeze un fond pentru emergenţa pieţelor emisiilor industriale de dioxid de carbon în ţările aflate în dezvoltare. La Cancun, negocierele de prelungire a protocolului Kyoto au fost amânate până în 2011. Singura ţară care s-a opus textului final a fost Bolivia. Cea de a 17-a conferinţă a părţilor va avea loc la Durban, în decembrie 2011.

Titus Filipas

Investiţiile la Fondul Proprietatea şi Analiza Cost-Beneficii

Domnul Adrian Bărbulescu, director adjunct de operaţiuni la firma de brokeraj Prime Transaction, spune : „Volumele de acţiuni tranzacţionate nu sunt încă satisfăcătoare. Nu aş putea spune că prezenţa străinilor în piaţă este vizibilă. Cu siguranţă putem afirma că listarea Fondului Proprietatea va trezi atenţia investitorior străini mai mari şi inevitabil se va simţi efectul acestora în piaţa românească. Poate acest aspect îi va determina să arunce o privire mai atentă către întreaga piaţă de capital autohtonă”. http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/bursa/cum-aduna-investitorii-bani-pentru-listarea-fondului-proprietatea-211190.html

Investiţiile importante sunt precedate de o serioasă Analiză Cost-Beneficii. Directorul Adrian Bărbulescu ar fi putut să ne ofere o modelare plauzibilă de Analiză Cost-Beneficii pentru o investiţie la FP.

Am primit comentariul unui amic : +Fondul Proprietatea, coane Titus ? Păi ăla a fost creat doar în scopul de a găsi niste sinecure extraodinar de bine plătite pentru cine „trebe”. Atâta.+

Titus Filipas

Şobolanii Istoriei

Comentariu la http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/cum-au-vazut-germanii-23-august-210939.html +Bunicul din partea mamei provenea dintr-o familie de răzeşi munteni. El a venit de tânăr la oraş şi a făcut ceva avere. Prin iscusinţă şi muncă cinstită. Multă muncă. Apoi a început războiul. Au ieşit întâi nemţii din bârlogurile lor şi au invadat pe alţii. Iar în acel oraş unde bunicul acum avea un han şi o curte mare şi un siloz s-au încartuit „ofiţerii germani” la el în casă. Că voia sau nu, trebuia să-i accepte. După aceea au venit ruşii. Şi ei au mişunat peste tot, ca şobolanii. Iar pentru că nemţii au locuit la bunicu’ s-au aciuiat şi ruşii tot la el. Cele două fete pe care le avea, le ţinea ascunse sub duşumea. Făcuse, ca om iscusit, o duşumea dublă şi acolo stăteau ele ascunse. Dupa aceea au plecat şi şobolanii ruşi după cei nemţesti. Au rămas şobolanii noştri, care l-au luat pe bunicu’ şi l-au închis politic. Şi uite-aşa noi, românii, popor aşezat de milenii, am fost zguduiţi mereu de hoarde ce nu-şi află locul lor ci caută mereu să năpădească peste alţii. Acum aceiaşi nu mai folosec tancurile ci mass-media. Nu te mai distrug fizic ci îţi distrug identitatea. Au trecut de la genocid la etnocid. Au fost inventate noi nume de popoare şi limbi: „Romani” pentru ţigăneşte sau „vlax-romani”, tot pentru ţigăneşte… iar dacă te uiţi atent de unde vin toate astea, recunoşti că tot de la acei şobolani ai istoriei care şi acum ne-ar lua ce avem şi ce ne aparţine.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Interpretarea altermondialistă a taxei Tobin

Propunerea impozitării Tobin a fost speculată imediat de mişcarea altermondialistă care este o mişcare anti-globalizare. Totuşi James Tobin, el însuşi :-), s-a delimitat de mişcare : „Nu am absolut nimic în comun cu aceşti rebeli anti-globalizare. Bineînţeles, îmi face plăcere să-i aud lăudând numele meu ; dar trebuie să adaug că aplauzele pentru mine vin dintr-o direcţie greşită. Eu sînt un economist, şi la fel ca majoritatea economiştilor cred în comerţul fără oprelişti. Eu sînt totalmente în favoarea FMI, a Băncii Mondiale, a Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ.” În esenţă, altermondialiştii cer ca impozitarea Tobin să fie aplicată prin mijlocirea unei instituţii mondiale, de exemplu ONU, iar banii colectaţi astfel să fie folosiţi pentru dezvoltarea lumii a treia. Şi unii oameni politici, de exemplu Bernard Kouchner, se raliază acestei interpretări altermondialiste a taxei Tobin.

Titus Filipas