Archive for Ianuarie 2009

Atitudini culturale la scufundarea Titanicului

Ianuarie 29, 2009

Atunci când pasagerii panicaţi s-au precipitat către bărcile de salvare, un gentleman britanic a strigat organizator :„Ladies first!”.  Un grobian american a continuat să îmbrâncească fără discriminare, urlând  mesajul :„Fuck the ladies!”. Un bărbat francez a evaluat timpul şi a întrebat cu mirarea sceptică  :„On a encore le temps?”

Titus Filipas

Joburi de tip Agenda 21 pentru profesori

Ianuarie 29, 2009

Salariile în educaţia preuniversitară românească sunt atât de mici, încât nu permit o alimentaţie corectă, pentru ca “sângele să curgă, iar creierul să dea roade”, cum remarca, şi pe bună dreptate, un dascăl din preuniversitar pe un forum de ziar central. Este nevoie stringentă de reforme structurale în educaţie, iar aceasta presupune o politică proactivă a ofertei prin abordarea conceptuală descendentă (top-down approach) la Ministerul Educaţiei. Alături de structurile instituţionale din şcoli, pentru care profesorii primesc salarii de mizerie, este nevoie şi de structuri asociative, care să asigure un al doilea job, chiar în clădirea şcolii, pentru profesorii care doresc să înveţe abordările noi ce ţin de practica dezvoltării durabile. De exemplu, se spune că 6% din PIB trebuie să meargă pentru infrastructura în educaţie. Dar este absolut necesară şi infrastructura Web 2.0 în educaţie. Aici intervine problema fluxurilor informaţionale care se propagă prin respectiva infrastructură. Din cauza  aceasta noi am propus dezvoltarea structurilor asociative pentru Agenda 21 de proximitate a fiecărei şcoli, implicând joburi de tip Agenda 21 pentru profesori, antrenând de asemenea elevii şcolii (şi părinţii lor) pentru furnizarea datelor acelei Agenda 21 de proximitate a şcolii. Sigur, este nevoie de cursuri de perfecţionare ale profesorilor din preuniversitar, unele sindicate cer chiar în mod expres aceasta (Spiru Haret), altele nu se implică. Este un spaţiu de muncă imens, există fonduri pentru aceste proiecte, problema este că unii fac să funcţioneze proiectele chiar la stadiul dell’arte, şi alţii iau banii! În aceste condiţii, totul se blochează chiar din start.

Titus Filipas

Societatea civilă

Ianuarie 28, 2009

La  adresa URL http://www.romanialibera.ro/a144596/enciclopedia-pentru-elevi-plina-de-erori.html , este publicat articolul: „Enciclopedia pentru elevi”, plina de erori. 

Cineva comentează pe forum : +Lipsa de profesionalism a editorului este evidenta. Cel care arunca o privire atenta in aceasta „enciclopedie” britanica ar ramane crucit de grosolanele greseli privind Romania. Adeseori seamana a…dezinformare.+

Chiar este dezinformare. Premeditată. Şi nu doar aici. Vedeţi de exemplu cum definesc intelectualii elitişti de la GDS „societatea civilă„. Cu totul şi cu totul altfel decât o definea Jean – Jacques Rousseau* în Epoca Luminilor.

În perioada comunistă de la noi, ziarul Scânteia combatea constant opiniile ideologice din Epoca Luminilor. Nu a fost Silviu Brucan redactor la Scânteia ? Si nu a contribuit el decisiv, după 1989, la înfiinţarea GDS? Există o continuitate …

Titus Filipas

*vezi „Discours sur l’origine et les fondements de l’inégalité entre les hommes”

Războiul Crimeii şi Unirea Principatelor

Ianuarie 25, 2009

Nu avem stenograma discuţiei din 1849 între Ioan Eliade Rădulescu şi ministrul britanic de război, lordul Palmerston. Accente din convorbire, bănuim,  stimulează hotărârea lui Palmerston ca Imperiul Britanic să lanseze un război pentru a controla  istmul baltico-pontic. Atunci când s-a întâmplat, Aberdeen (George Hamilton Gordon) fiind primul ministru, Disraeli s-a opus, deşi dorea sincer ca Imperiul Britanic  să câştige Marele Joc dominator  în Eurasia. Într -un discurs pronunţat în 1872 la Manchester, Disraeli reamintea audienţei : “There has been for this country a great calamity…. the Crimean War […] And yet the Crimean War need never have occurred.”Palmerston  înţelegea  anvergura logistică a războiului. Mult mai târziu, când Adolf Hitler are de înfruntat aceeaşi problemă, el hotărăşte să construiască un Autobahn între Germania şi istmul baltico-pontic. Soluţie impusă de circumstanţa că Germania era  putere continentală, nu putere maritimă. Anglia se afla într- o situaţie exact contrarie. Pentru a rezolva problema: „Cum transporţi  regimente,  echipamente, şi proviantul, până la cele două capete ale istmului în ritmuri egale?”  Palmerston gândeşte un vas de transport  al cărui itinerar urma să oscileze între Anglia şi cele două capete ale istmului baltico-pontic. Anul deciziei este fie 1849,  fie 1850. Nava cerută de Palmerston va fi construită  într-un şantier  de pe Tamisa, mai jos de  „London bridge”. Verificarea carnetelor de schiţe lăsate  de Isambard Kingdom Brunel (1806-1859)  arată  că din 1851 el  începea proiectul unui  mare vapor din „iron and steel”,  oţel adică. Planurile definitivate  erau transmise în 1852 şantierului naval de pe Tamisa. Multe detalii din  proiectul lordului Palmerston nu au fost publice. Palmerston păstra  secretul de stat la fel de bine ca Winston Churchill.  După cel de al doilea război mondial, s-a spus, începând cu Winston Churchill, că multe secrete ale pregătirii debarcării din Normandia nu vor fi dezvăluite vreodată. La fel, putem bănui că multe secrete din pregătirea campaniei militare ce în istoria noastră a rămas cu numele de „Războiul Crimeii” (1853-1856)  au fost,  şi  vor rămâne,  ascunse. O parte din acea informaţie a „transpirat” totuşi către public şi către serviciile secrete ruseşti. Spionajul rusesc aflase despre  proiectul lui Palmerston. În atelierele din fortăreaţa navală  Kronstadt de la Marea Baltică, ruşii proiectează cele dintâi mine acvatice, destinate scufundării  navelor  din „iron and steel”. Istoricii ruşi ai tehnicii insistă că tot pe atunci la Kronstadt ar fi fost proiectate  şi primele torpile. Profesorul Aronnax, personaj din „20000 de leghe sub mări”, credea că submarinul Nautilus funcţiona precum torpilele ruseşti.

Ruşii erau perfect conştienţi că inginerii navali britanici erau cei mai buni din lume. De aceea ruşii  comandă în 1851 şantierelor engleze  un  vapor perfecţionat. Acel vas nu va fi livrat:  Izbucnise Războiul Crimeii. Comanda rusească va fi rechiziţionată pentru flota britanică. În loc să se cheme Bogatyr sau  Kniaz Igor, vaporul se va numi Black Prince. Construcţia navei lui Brunel se desfăşoară prea lent ca ea să mai participe la „Războiul Crimeii”. Dar Isambard Kingdom Brunel   a  participat activ la  efortul  de inginerie militară destinat purtării „Războiului  Crimeii”  atât  în Marea Neagră, cât şi în Marea Baltică:  el proiectează şi supervizează construirea unor piese de artilerie,  a unor barje blindate  pentru debarcarea la Kronstadt, ori a unor spitale  de campanie. Unul dintre aceste spitale militare proiectate de Isambard Kingdom Brunel   va fi instalat la Scutari, cartier  asiatic al oraşului Istanbul. Aici, sora de caritate Florence Nightingale  (1820-1910) confruntă o cohortă  de probleme. Pentru gestionarea lor,  Florence Nightingale  inventează  instrumentul managerial chemat „diagrama polară” pentru indicatori relevanţi, numită acum şi ‘diagrama radar’, folosită  în prezent la managementul calităţii totale în organizaţii, într- un stil botezat de industriaşii japonezi cu termenul Kaizen. Dar pentru asigurarea logisticii la Marea Neagră,  în locul uriaşei nave din proiectul Brunel, se recurge la o flotilă numeroasă  de nave de transport mult mai mici. Pe data de 10 aprilie  1854,   flota anglo- franceză  apare în faţa celui mai mare port al imperiului rusesc  la Marea Neagră, oraşul Odesa. Canonierele  engleze şi franceze încep să bombardeze fără discriminare Odesa,  aprinzând  clădirile. Oraşul avea şi un teatru, construit la  1809.  Funcţionarea lui fusese la început aproape  falimentară, din lipsă  acută  de spectatori. Guvernatorul, în marea lui înţelepciune, acordă managerului companiei teatrale   şi  contractul pentru instituirea carantinei  asupra navelor  care se aflau în port pe vreme de pace. Frecventarea teatrului s-a  ameliorat  brusc. Sistemul managerial Gosudar şi-a dovedit din nou eficienţa. În Războiul Crimeii, clădirea teatrului scapă de la distrugere şi incendiere. Arde totuşi complet într- un foc accidental din 1873. Va fi elaborat un proiect nou, datorat arhitecţilor vienezi F. Fellner şi H Helmer. Clădirea teatrului nou din Odesa va fi inaugurată la 1887. Aceiaşi arhitecţi  vienezi vor proiecta şi  clădirea teatrului naţional din Iaşi, inaugurată  la  1896. Cele două teatre, din Odesa şi Iaşi,  au incorporată în structura lor ideea  arhitectonică de auditorium  în stil Louis XVI.

În Războiul Crimeii, natura dezlănţuită îi ajută pe ruşi. Ne referim la efectele furtunii din 14 noiembrie  1854. Curios, dezlănţuirea  naturii îi ajută şi pe români. Această furtună va determina puterile occidentale participante  la Războiul Crimeii să sprijine atât restituirea celor trei judeţe din sudul Basarabiei, cât şi unirea principatelor  româneşti dunărene,  act geopolitic care constituie un exemplu de cultură organizaţională occidentală care atinge excelenţa. Din 1854, Observatorul astronomic şi  meteorologic din Paris avea un nou director, în persoana lui Urbain Jean Joseph Leverrier (1811–1877). Meritele lui Leverrier  fuseseră  deja recunoscute de Franţa în ianuarie 1846, când era primit în Académie des sciences  pe fotoliul eliberat la moartea academicianului Cassini IV. Leverrier  era un maestru al calculului de perturbaţii în mecanica astronomică. Observatorul astrelor Johann Galle a descoperit planeta Neptun chiar în seara zilei (23 septembrie 1846) când pe o depeşă  de la Leverrier a citit  coordonatele cereşti unde trebuie să caute planeta Neptun. Fizicianul francez François Arago (1786-1853) a comentat : «Monsieur  Le Verrier a vu un astre au bout de sa plume !». În cultura proletcultistă de limbă română, această afirmaţie era tradusă : „Leverrier a descoperit planeta Neptun în vîrful peniţei”, fiind atribuită ideologului comunist Friedrich Engels (1820–1895).  Urbain Jean Joseph Leverrier poseda o capacitate de analiză uriaşă, combinată cu evaluarea corectă post-analiză, transmisă decidenţilor politici care puteau alege rezonabil o cale de acţiune a forţei. Cum se gestionează puterea ? Epoca Luminilor impunea modelul: “Herculem Imitare!”, propus de marele educator Comenius (1592–1670),   care îl imita pe sofistul Prodicus (născut probabil între 460 şi  465 î.d.C., şi care mai trăia pe vremea lui Socrate). Acesta era de fapt spiritul Epocii Luminilor. Unirea principatelor româneşti şi  implementarea conceptului de Romania Neoacquistica se fac în spiritul Epocii Luminilor. Leverrier analizează cu mare atenţie datele europene de presiune atmosferică şi de viteză a vântului din zilele care au precedat dezastruoasa furtună. El observă un minim al  presiunii atmosferice care a traversat în termen de patru zile Europa, ajungând în Marea Neagră. Leverrier a mai observat un anumit tip de circulaţie atmosferică în jurul minimului, pe care îl denumeşte ciclon. Leverrier conchide că din direcţia de mişcare a centrului ciclonului se pot face predicţii. Leverrier îi transmite împăratului Napoleon al III-lea concluzia  studiului efectuat la  Observatorul din Paris : Existenţa unei linii telegrafice sigure între Viena şi litoralul Mării Negre ar fi permis  comunicarea datelor de avertizare. Pe baza acestor analize efectuate de Leverrier, Napoleon al III-lea  urma să ia o decizie de politică externă. Pentru această linie telegrafică  sigură, împăratul francez va sprijini unirea principatelor româneşti. Am subliniat va sprijini. Doar atât. Pentru că unirea principatelor româneşti va fi hotărâtă, a fost hotărâtă, de adhocraţia românească. Adhocraţia este un revelator de autenticitate.

Titus Filipas

Responsabilitatea primului guvern Petre Roman

Ianuarie 24, 2009

Ceea ce se uită acum este responsabilitatea primului guvern Petre Roman, instalat imediat după 22 decembrie 1989. Toate comunicatele oficiale de atunci anunţau că primul guvern Petre Roman era alcătuit din „specialişti formaţi în Occident”.

Problemele reale sunt : 1/Acei specialişti au fost formaţi prin doctorate în Occident, pe banii statului comunist român. 2/ Acei specialişti au fost trimişi în mod expres în Occident de regimul Nicolae Ceauşescu pentru a învăţa managementul întreprinderii la stadiul dell’arte. Deci nu se aducea atingere ideologică bazelor macroeconomiei, se intra numai în microeconomics, cu folosirea modelului vest-german al economiei sociale de piaţă bazată pe principiul informaţiei asimetrice (unii au voie să ştie, alţii nu). 3/ În decembrie 1989, industria românească nu era o „grămadă de fiare vechi”. Un studiu al lui J.W. Kendrick arăta că începând cu 1973, economia USA investea mai mult în “capital intangibil” decât în “capital tangibil”. Deloc întâmplător, zic eu acum, România lui Nicolae Ceauşescu primea tot atunci liber să importe din USA nelimitat “capital tangibil” sub formă de tehnologie industrială High Tech, iar World Bank acorda cu generozitate împrumuturi României ca să cumpere industrie de vârf din USA. 4/ De ce nu se fac publice dosarele membrilor primului guvern Petre Roman, „formaţi în West” pe banii statului comunist român ? Primul guvern Petre Roman a distrus în mod sistematic “capital tangibil” în valoare de vreo 11 miliarde dolari USA, la nivelul anulului 1989.

Titus Filipas

Un studiu Humpty Dumpty

Ianuarie 23, 2009

Lectura unei postări pe alt blog, http://nastase.wordpress.com/2009/01/22/cand-optiunile-tac%e2%80%a6/ , a provocat articolul meu. Filosoful Karl Popper nu a fost vreodată cu adevărat acceptat în  academicul Oxbridge. Why ? Karl Popper  opunea filosofiei lingvistice ortodoxe de la Oxbridge,   un punct de vedere precar, să nu zicem fragil. Anume opinia  lui Humpty Dumpty, care spunea, – în „Alice în Ţara Minunilor” -, „Cuvintele înseamnă  ceea ce vrem noi să însemne”. Caut în studiul pe care-l recomandaţi, de la adresa http://www.iccv.ro/valori/newsletter/newsletter1.pdf , o definiţie pentru ”valoare”, eventual pentru ”valori”. Nimic, nimic. Deci este realmente un studiu Humpty Dumpty, fără vreo filosofie lingvistică incorporată. Şi absenţa aceasta, regretabilă, chiar nu-i în spiritul viu al culturii române!  

Titus Filipas

Frivolitatea UDMR

Ianuarie 21, 2009

“Frivolitatea  înseamnă să fii mulţumit cu simbolurile”, spunea filosoful francez Jacques Derrida. Privesc simbolul LALEAUA, deasupra inscripţiei Romanyai Magyar Demokrata Szovetseg, la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a144129/udmr-vrea-ca-limba-maghiara-sa-devina-oficiala-in-unele-zone-din-romania.html . Hungaria-1 (numerotarea este obligatorie) a fost aneantizată prin consecinţele bătăliei de la Mohaci (1526). Laleaua a fost adusă în Europa  de slujitorii turci ai lui Soliman cel Măreţ. Secuii au adoptat ca simbol de identitate naţionalistă Laleaua, sărbătorind astfel distrugerea Hungariei -1 de sultanul turc Soliman Magnificul! Bram Stoker (scriitor extraordinar de bine documentat prin lecturi în British Library) ni-l prezintă pe mândrul conte Dracula  drept unul dintre aristocraţii secuilor care au refuzat jugul ungar: “After the battle of Mohacs, we threw off the Hungarian yoke”! Cred că în prefecturile din “judeţele secuieşti” ar trebui să fie inscripţionată această remarcă. Nici măcar vechile cronici ale maghiarilor  nu îi prezentau pe secui drept una dintre Săgeţile ungureşti. Forţându -i să înveţe limba maghiară, ungurii le-au distrus  identitatea de secui. Faptul că secuii nu sunt trib ungur este consemnat de savanţii Occidentului, Encyclopedia Britannica îl menţionează. Ne reamintim că la anii  1437/38,  tratatele Unio Trium Nationum întăreau de facto privilegiile enorme ale ungurilor minoritari, nu-i protejau deloc pe secui de agresiunea prin asimilare maghiară, şi îi excludeau complet pe români, populaţia majoritară din Transilvania ! Triburile  singulare de daci care nu s-au romanizat decât parţial şi reversibil, –precum kurzii, numiţi ‘romani’ de către arabii cuceritori–, s-au transformat prin  evoluţie istorică în secui şi huţuli. Numărul siturilor dacice din ‘ţinuturile secuieşti’ vorbeşte pertinent în sprijinul tezei noastre. Dar chiar şi după 2000AD, naţionaliştii extremişti maghiari au distrus sistematic dovezile arheologice dacice din ţinuturile secuieşti.

Hungaria -2 a fost reconstruită  de la zero de către prinţul regent latin Eugeniu de Savoia (1663-1736),  care nu ştia măcar o boabă din  limba maghiară. Deoarece a fost şi  eliberatorul Timişoarei, acest Eugeniu de Savoia născut la Paris a fost  de facto « prinţ  regent » pentru Romania Neoacquistica ai cărei regi dintr-o dinastie  hotărâtă tot la Paris încă nu se născuseră. Dar Hungaria -2, renăscută  prin geniul organizatoric  latin, a fost apoi distrusă brutal de pseudo-elita   maghiară  odată cu inventarea “sistemei, a constituţiunei, a dualismului”, cum numea poetul Mihai Eminescu actul Ausgleich  (Compromisul) de la 1867 care instaurase  regimul “K und K”. Se năştea astfel Hungaria -3. Unde metodic se forţa ideologia maghiarizării populaţiilor secuieşti şi româneşti. După 1 decembrie 1918, această maghiarizare brutală a populaţiei româneşti se aplică doar pe versanţii Tisei, de unde dispar complet nenumăratele  sate româneşti existente  înainte de 1914. Prin conivenţa dintre Hitler şi Stalin, maghiarizarea populaţiilor secuieşti şi româneşti este reluată după Diktatul de la Viena, împreună cu incalificabila  deportare a evreilor ardeleni la Auschwitz, unde aceştia vor fi exterminaţi. Wikipedia de  limba română pune acest fragment de Holocaust tot în responsabilitatea românilor, aleşi a fi ţapi ispăşitori pentru istoria din această parte a Europei. După cel de al doilea război mondial, Stalin impunea Republicii Populare Române instaurată la 30 decembrie 1947, crearea Regiunii Autonome Maghiare (RAM). În acest “stat în stat” unde  securiştii erau maghiari, activiştii comunişti de etnie maghiară forţau nestingheriţi  aplicarea maghiarizării. Unde erau comuniştii români Constantin Pârvulescu şi Vasile Paraschiv, cum au reacţionat ei atunci ?

Titus Filipas

„America este pregătită să conducă din nou.” Este?

Ianuarie 21, 2009

Citesc la adresa  URL http://www.romanialibera.ro/a144182/obama-america-este-pregatita-sa-conduca-din-nou.html , declaraţia lui Barack Obama : „America este pregatita sa conduca din nou”. Este ea, într-adevăr ?

Unul dintre modelele prezidenţiale pe care şi l-a ales Barack Obama a fost personalitatea lui Franklin Delano Roosevelt.

Or, în opinia mea, criza financiară profundă în care-i prinsă la ora actuală întreaga lume, nu doar USA, a fost creată, inconştient, de politica New Deal iniţiată de preşedintele Franklin Delano Roosevelt.

Fondul problemei este acela că nu există o corespondenţă biunivocă între fluxul de materii prime, energie şi mărfuri tangibile, un flux care aparţine economiei reale, şi fluxul monetar, un flux care aparţine economiei virtuale (a nu se confunda termenul acesta cu e-economia!).

După o gamă de estimări, doar de la 2% până  la 5% din fluxul monetar are corespondenţă biunivocă în economia reală.

Cum s-a ajuns  la această situaţie ? Tocmai prin politica New Deal promovată de Franklin Delano Roosevelt. El şi-a dat seama că principalul obstacol ce împiedica succesul politicii de relansare economică a USA, pentru că acesta-i sensul principal din  politica New Deal, îl constituia faptul că dolarul American avea o acoperire în aur până la New Deal. Or, această situaţie foarte echilibrată, foarte OK, nu permitea tipărirea de bani noi în mare cantitate, bani ce ar fi urmat să meargă pe piaţa creditelor. S-ar fi insuflat astfel în America New Deal o poftă nemaipomenită pentru consum pe baza creditelor cu aceşti bani noi. Iar consumul, nu vă vine să credeţi, este considerat a fi principalul motor în doctrina de Economie Politică oficială din USA ! Sună extrem stupid, într-adevăr, dar majoritatea populaţiei din USA se află foarte aproape de nivelul cultural al populaţiei din Trinidad Tobago!

În consecinţă, preşedintele Franklin Delano Roosevelt a forţat o politică în care dolarul American nu mai este cuplat cu aurul!

În felul acesta, a fost foarte uşor pentru sistemul bancar american „să creeze bani” ! Problema este aceea că între 95% şi 98% din aceşti bani nu se mai află în corespondenţă cu economia reală!

Mă uitam la componenţa noii echipe de economişti pe care se bazează preşedintele democrat Barack Obama. Ei provin mai ales dintre economiştii fostului preşedinte democrat Bill Clinton,  nişte oameni ce cred aproape la modul fundamentalist într-o politică New Deal.

Titus Filipas

Un text extrem de bine scris

Ianuarie 18, 2009

Am găsit la adresa URL http://culianu.wordpress.com/2009/01/17/razvan-vintilescu-biocipul-si-biserica-ortodoxa-romana/ , următorul text Românesc :Intregul premerge partea. Totalitarismul ne bate la usa. Usa deja intredeschisa. Cipurile, incarcerarea birocratica, “hipnoza” culturii de masa, eliberarea femeilor ( distrugerea familiei ca taina a Domnului), reducerea puterii in piata a intreprinzatorului liber si cate altele ne duc usor-usor spre pierderea demnitatii umane. Pe vremea comunismului oamenii sperau sa vina America sa ne salveze. Aveau unde fugi, aveau spre ce spera. Acum nu mai ai unde sa fugi (totul e in   miinile lor sau va fi in timp) nu mai ai ce sa speri. Nu mai ai cum sa impui in spatiul tau imediat o alternativa demna, umana, caracterizata de puterile tale. Pentru ca ti s-a soptit de sute de ani ca esti un nimic, o intamplare a evolutiei si cum tu esti “superior” anticului esti de fapt inferior omului ce se va naste dupa tine. Demnitatea omului este ultimul camp de batalie. Daca aceasta se va stinge se va stinge Frumosul. Incarcerarea tehnologica, precum si promisiunea idealului acesteia, este noua eshatologie a istoriei. De fapt este cea din toate timpurile. Hristos Iisus spune ca Imparatia este in inima noastra si ca ea va veni in plinatate. Cam asta este diferenta. Ca Domnul ne-a spus ca noi suntem deja in Imparatie, dar doar in Biserica (unica realitate comunitara, de dragoste si de creatie). Omul inteligent nu accepta Adevarul, este de nesuportat sa ti se spuna de fapt cum esti cand tu crezi despre tine ca esti Don Juan, si il arunca mereu inainte pentru a-si  face mendrele ACUM. Nimeni nu crede intr-un Adevar ce va veni/ fi dar este placut sa-ti poti darui ceva timp pentru joaca.  Asa ca problema cipurilor nu este o problema monahala/ crestina/ feudala ci este o problema UMANA. Si cum Dumnezeu Treimea a creat omul si l-a chemat spre asemanare cu el NEFORTANDU-L la nimic, lasandu-l chiar sa pacatuiasca liber alegand calea dupa vointa lui, nu pot accepta eu sa vina un ochios inhamat sa ma introduca  intr-un plan dement creat de cineva pentru ceva.”

Semnează pentru conformitate,

Titus Filipas

Viziunea în educaţie şi cercetare

Ianuarie 16, 2009

Deci sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, a conchis peremptoriu comisia Mircea Miclea, vezi şi textul de la adresa URL http://www.romanialibera.ro/a143790/educatia-si-cercetarea-la-rascruce.html . După 1989, profesorul universitar clujean Alexandru  Roşca îi acorda o foarte dubioasă diplomă de „Doctor în psihologie”  domnului Mircea Miclea, ajuns după alegerile din 2004 ministru al Educaţiei şi Cercetării. Universitarul Nicolae Mărgineanu  a fost trimis pe vremuri la grea  închisoare comunistă din cauza acuzaţiilor  formulate  tocmai de acel universitar de la Cluj pe nume  Alexandru  Roşca. 

La C.F.R. nu funcţiona nici în capitalism şi nici în comunism regula de mare ubicuitate : „Din greşeală în  greşeală spre victoria finală!”. Pentru aceste motive, psihologilor care lucrau în laboratoarele C.F.R.- ului li se permitea să folosească literatura de psihologie scrisă de Nicolae Mărgineanu (vezi  pentru documentare  cartea apărută în anul 2006 la Editura Polirom: “Nicolae Mărgineanu, un psiholog în temniţele comuniste”, scrisă de doamna Cristina Anisescu), o literatură ştiinţifică interzisă de facto şi pe vremea comunismului, dar şi acum, fiind substituită în prezent cu textele scrise de profesorul universitar clujean Mircea Miclea. În psihologie şi educaţie, savantul  Mircea Miclea a înlocuit  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic al “omului” dotat cu un Swiss Army Knife de funcţii cognitive!  La ora actuală, industria farmaceutică din USA are pregătite medicamente care intensifică potenţa funcţiilor cognitive.

Mircea Miclea  a fost ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Aceasta introduce o perturbare inacceptabilă  în modul de gândire al copilului, pentru că  induce subliminal ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut echivalent în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Totdeauna răspunsul corect aparţine unui arhetip cultural. Şcoala trebuie să predea arhetipuri culturale utile, agregate  şi transformate în humus cultural pentru gândirea copilului. Dar denigrarea arhetipurilor culturale trebuie să continue, pentru că aşa este politiceşte corect în vremea de acum. Din legenda iluminării lui Saul pe drumul Damascului, matematicianul René Thom extrăgea  un arhetip cultural vechi, valabil şi pentru şcoala modernă. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Prin joc politic, un  personaj Redneck ajungea  ministru la Educaţie şi Cercetare. El demonstra  ostensiv că nu cunoştea un arhetip cultural – semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii (Nae Ionescu adăuga, ironic, şi  categoriile kantiene). Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale. Numai folosirea arhetipurilor culturale permite organizarea lexiconului enumerativ în Limba Română, şi transformarea lui într-un lexicon generativ. În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale de familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă o numeau ‘formarea omului nou’. Un studiu recent efectuat printre familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile care au dorit  integrarea rapidă a copilului lor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copilul în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie. Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani (propunere Mircea Miclea, funcţiile cognitive fiind intensificate cu medicaţie adecvată, plătită din banul public), un proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de drogaţi în România.

Cercetarea  ştiinţifică se face în acord cu o Viziune, care este un set de valori. Dar niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul “Valoare”, după cum nu a definit cuvântul “Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea prudenţială din educaţia românească. Nici un singur proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru îndepărtarea  consecinţelor reformei învăţământului din anul 1948. Nu ştiu în ce măsură se înţelege faptul că Viziunea educaţională pentru România diferă consistent de Viziunea educaţională Princeton University, ori de Viziunea educaţională Shanghai University, ce reprezintă Viziunea educaţională pentru un Imperiu. Valorile (imponderale) servesc pentru a mări puterea celui care enunţă Viziunea. În cazul acesta, USA. Cercetarea  ştiinţifică românească, –la fel ca educaţia universitară românească–, nu are o Viziune cu adevărat pentru România. Chiar şi celebrele criterii ISI (acronimul pentru Institute for Scientific Information) sunt de fapt nişte ‘criterii de excelenţă’ destinate a răspunde strict intereselor din Viziunea USA. Criteriile Shanghai pentru universităţi (the Academic Ranking of World Universities) au fost stabilite  la Shanghai Jiao Tong University deoarece China visează să depăşească USA ca forţă imperială. Cercetătorii români care lucrează pentru criterii ISI nu lucrează de fapt pentru România, universităţile româneşti care lucrează pentru criteriile Shanghai nu lucrează de fapt pentru România. Este o morală dubioasă ce confirmă că “Mai binele este duşmanul binelui”. În fine, morala sistemului criterial ISI obligă cercetătorii din toate ţările, care primesc  granturi din ţările lor, să lucreze gratuit pentru America!

România nu poate progresa prin educaţie şi cercetare decât folosind un criteriu de performanţă triplă (triple bottom line) pentru cunoaştere : 1/tehnico-productivă ; 2/ prudenţială ;3/ teoretică. Înainte  de venirea comuniştilor la putere, cunoaşterea prudenţială făcea  parte dintr-un “savoir faire” naţional. Politica ofertei în educaţie şi cercetare trebuie să creeze calitatea (vezi Jean-Baptiste Say) care adaugă valoare pentru economie. O politică a cererii de tip keynesian pentru relansarea economică a României trebuie să aibă drept ţintă reintegrarea cunoaşterii prudenţiale într-un “savoir faire” la stadiul dell’arte. Performanţa educaţiei şi cercetării ştiinţifice  româneşti nu se va obţine decât atunci când cele două politici, –ale cererii şi ofertei–, se vor racorda.

Titus Filipas