Iar despre exploatarea minieră de la Roşia Montană

Cele două grupuri vocale, pro-exploatare (grupul guvernamental pesedist, reprezentat prin liderii Victor Ponta şi Dan Şova), precum şi grupul compozit contra-exploatare mi se par în egală măsură ignare în ceea ce priveşte esenţa temei “Roşia Montană”. Acum mă gândesc la faptul că sinistra farsă a procesului soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost destinată să îl împiedice pe Nicolae Ceauşescu a se disculpa în faţa poporului român pentru condiţiile de trai precare pentru aproape toată lumea. Oricum, populaţia supravieţuia. După 1989 au fost aproape 5 milioane de români dispăruţi, prezenţi acum doar în statisticile pentru falsificarea voturilor (spre surpriza mea, un reprezentant al guvernului American, domnul ambasador Mark Gitenstein a sprijinit în anul 2012 aceste statistici de falsificare oficială a voturilor !). Nicolae Ceauşescu putea invoca faptul că el a fost obligat de Banca Mondială, FMI, şi de prietenia sa personală cu preşedintele American Richard Nixon să adopte indicele macroeconomic agregat PIB drept riglă fiduciară pe care să fie măsurată “creşterea nivelului de trai” ! Am mai spus pe aici că adaptarea la indicatorul propus de economistul Simon Kuznets a provocat îndepărtarea economiei româneşti de la indicatorul fiziocrat PIN, mult mai veridic pentru evaluarea calităţii vieţii într-o ţară ! Domnul Victor Ponta vorbeşte în favoarea începerii exploatării aurului de la Roşia Montană folosind criteriul “investiţiilor” care măresc PIB-ul. Oare grupul de consilieri din jurul său nu ştie nimic să-i spună despre faptul că PIB-ul, aşa cum a fost construit de Simon Kuznets, nu afirmă chiar nimic despre impactul ambiental ? Care în cazul exploatării aurului este colosal ! Nici ceilalţi, când evocă “economia verde” prin culesul fructelor de pădure, dovedesc că nu cunosc de fapt nimic din acest concept (“economia verde”) care se bazează pe LCA (Life Cycle Analysis). Dar nici famiile îngrijorate- ţin să subliez că în mod justificat- pentru viitorul copiilor nu cer firmei RMGC, ori chiar guvenului (şi eu chiar nu pricep de ce nu se implică aici şi Ministerul Educaţiei ?), un program educaţional de calitate pentru învăţarea metodologiei LCA ? Bani europeni sunt aici cu grămada pentru cursuri oferite masiv în linie – MOOC, şi eu vorbesc chiar pe bune !
Titus Filipas

Cum se închide cercul la nivelul egalităţii „debitului de parale”?

Confuzia cea mai mare în aplicarea indicatorului agregat PIB la noi, confuzie existentă şi înainte de 1989, şi după 1989 : Deci veniturile asociate cu factorii de producţie sunt flux pe un semicerc din macroeconomie, apoi cheltuielile de consum sunt flux pe celălalt semicerc. Cum se închide cercul la nivelul egalităţii „debitului de parale” pe cele două semicercuri ? Nu înţeleg, la o adică, de ce s-a mai făcut „revoluţia” din 1989 la noi ? Seniorul Corneliu Coposu nu ne-a explicat.
Titus Filipas

Noutăţi despre politica de “nation-building abroad”

Începusem influenţat de lectura articolului de aici http://www.nytimes.com/2013/09/29/fashion/technology-and-the-college-generation.html?src=me&ref=general&_r=0 , şi dimineaţă am scris : +poziţionarea faţă de TIC (Tehnologia Informaţiei şi a Comunicării) a generaţiei actuale de studenţi începători din colegiile americane este exprimată prin opinia care nu lasă loc de întors :”School is a boring thing. E-mail is a boring thing. It goes together.” Mi se pare mai curând expresia unei “generaţii Z” ce nu a reuşit să înţeleagă sensul şi rostul ultimelor trei războaie purtate de USA într-o politică agresivă de “nation-building abroad”, adică o politică pentru crearea unor naţiuni “noi şi democratice” în Marele Orient Mijlociu. Reamintesc, această politică, deschis anti-jeffersoniană, a fost iniţiată de către preşedintele republican George W. Bush care a invocat în favoarea ei o interpretare eronată a filosofului politic clasicist Leo Strauss (1899 – 1973). Este adevărat că Leo Strauss avea o iniţiere solidă în filosofia politică islamică, dar sinteza lui a posteriori nu constituia bază pentru construirea Marelui Orient Mijlociu prin războaie perpetue, sau măcar repetabile fără termen impus de legea liberului arbitru.+ Acum NYT afişează ultima hartă ipotetică privind felul cum ar putea să arate Marele Orient Mijlociu http://www.nytimes.com/interactive/2013/09/29/sunday-review/how-5-countries-could-become-14.html?ref=sunday Harta este ataşată articolului de avertizare http://www.nytimes.com/2013/09/29/opinion/sunday/imagining-a-remapped-middle-east.html?hp&_r=0 extrem de tulburător.
Titus Filipas

“directorul de proiect”

Domnul @ Florin Luca spune la http://nastase.wordpress.com/2013/09/25/festivalul-enescu-produs-de-import-sau-de-export/ : “Dacă dorim să mai lăsăm ceva urmaşilor nostri, « elitele » şi « oamenii de rând » din România vor trebui să se întâlnească, dincolo de dispute, într-un mare proiect.” Şi cine să fie “directorul de proiect” 🙂 ? Antropologul David Graeber spunea că “directorul de proiect” este doar alt exemplu de “bullshit job” fără utilitate însă remunerat cu bani foarte mulţi. Nu avem deja grămadă de Mari Proiecte la ministerul onorat prin conducerea distinsului Dan Şova ?
Titus Filipas

Iarăşi despre sărăcia americană

Citesc un comentariu incredibil : “I love all the variations on slumgullion. Ours (1960s Connecticut, by way of Depression-era Greater Boston) involved hamburger meat, elbow macaroni and a can of stewed tomatoes seasoned with onion salt — actual onion was too exotic” de aici http://opinionator.blogs.nytimes.com/2013/09/21/the-lost-slumgullions-of-english/?_r=0 Era chiar atâta sărăcie prin anii 1960 în Connecticut, încât oamenii simpli chiar nu îşi permiteau să cumpere ceapă, ea fiind considerată prea “exotică”? În perioada interbelică, doctorul Vasile Voiculescu a scris o carte de reţete culinare pentru ţăranii români. Prin comparaţie, mesele care erau servite la cantinele muncitoreşti din perioada comunistă erau mult mai bogate ! Păi Corneliu Coposu chiar a stat degeaba în puşcărie (era de fapt alegerea sa liberă, ştiu aceasta de la un neam de-al meu prin alianţă, un bătrân social-democrat).
Titus Filipas

e-comerţul şi Jeff Bezos

e-comerţul favorizează practica “dumping”-ului ? Ori Jeff Bezos nu-i „băiatul bun” care pare ? http://www.lemonde.fr/technologies/article/2013/09/26/les-libraires-francais-denoncent-le-dumping-d-amazon-sur-les-frais-de-port_3485733_651865.html
Titus Filipas

“nation-building at home”

America se întoarce iarăşi la politica de sorginte jeffersoniană denumită “nation-building at home” ? Se pare că 67% din populaţia americană sprijină această politică http://www.lemonde.fr/idees/article/2013/09/26/une-opinion-americaine-refractaire-a-la-guerre_3485479_3232.html
Titus Filipas

„Şcoala 42”

„Şcoala 42” din Paris, o şcoală pentru învăţarea programării prin proiecte şi cooperare p2p între elevi http://www.npr.org/2013/09/14/222319627/new-computer-school-upends-french-education-model Deşi fondatorul şcolii, miliardarul francez Xavier Niel, afirmă că ideea şcolii aparţine literaturii SF şi că ar fi împrumutată din volumul The Hitchhikers Guide to the Galaxy* (acolo numărul 42, scris în baza de numărare 13, înseamnă răspunsul final la chestiunea vieţii), ideea şcolii mi se pare că aparţine paradigmei thermidoriene, care subliniază faptul că un proiect posedă obligatoriu o latură voluntaristă şi o latură intelectualistă. *La început, The Hitchhikers Guide to the Galaxy a fost un serial radio, apoi scenariile au fost tipărite într-un volum colectiv, coperta volumului poate să fie văzută la adresa URL (deci este o invitaţie de a parcurge o potecă asociativă) http://en.wikipedia.org/wiki/File:H2G2_UK_front_cover.jpg / Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/28/siria-cronica-unui-conflict-amanat/
Titus Filipas

Deosebirea dintre un indicator sintetic aprioric şi un indicator agregat

Fiziocratul François Quesnay considera în cartea “Maximes générales du gouvernement économique d’un royaume agricole” (1758), că terenul agricol este principala valoare economică. Aceasta este prima variantă în care se dezvoltă o teorie de economie politică pozitivă. Ea este adoptată şi de politicienii români din veacul următor, lizibilă în asertarea lor că “România este ţară eminamente agrară.” Pe vremea regimului burghezo-moşieresc, condus într-o vizită în Valea industrializată a Ruhrului de către oficiali germani care vroiau să îl impresioneze prin bogăţia creată de capitalismul renan, un ministru român îi lasă fără replică afirmând maliţios : “Dacă plouă de patru ori pe an când trebuie, ţara mea produce tot atâta bogăţie!” PIN-ul (Produsul Intern Net) este un indicator sintetic aprioric pentru că este definit fiziocrat. PIB-ul (Produsul Intern Brut) nu este un indicator sintetic aprioric, ci un indicator agregat care conţine şi componente metafizice de tip flogistic (de exemplu valoarea de schimb pe piaţă, vezi şi povestea economică a lui Dănilă Prepeleac spusă de Ion Creangă). În România, trecerea de la indicatorul macroeconomic PIN, deci de la indicatorul macroeconomic burghezo-moşieresc, la indicatorul macroeconomic PIB, s-a făcut pe vremea regimului Nicolae Ceauşescu sub influenţa lui Richard Nixon. După unul dintre ideologii americani post-jeffersonieni, vorbesc despre Arthur Schlesinger Jr, Richard Nixon era un politician fără idei. Însă era un politician cu pseudo-metode, prin aceasta înţelegând mijloacele de acţiune care îi permiteau să achiziţioneze cât mai multă putere personală. Spuneam pe alt fir că metoda autentică este tot un drum, care într-o ordine naturală a lucrurilor urmează drumului iniţiatic, ori chiar este lărgirea drumului care a fost trasat iniţiatic. Influenţa politică a lui Richard Nixon asupra lui Nicolae Ceauşescu îl face pe acesta din urmă să uite şi memoria drumului românesc iniţiatic, adică modul răzeşesc de stăpânire şi de apărare a pământului, precum şi de ideologia naţionalismului românesc ce incorpora ca un acquis epistema de modernitate (inclusă şi în jeffersonianismul American, şi în dekabrismul rusesc). Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/09/25/festivalul-enescu-produs-de-import-sau-de-export/
Titus Filipas

Capacitatea cognitivă

Gând la gând ! Imediat după ce am citit în NYT opiniile psihologului Eldar Shafir despre corelaţia inversă dintre capacitatea cognitivă şi sărăcie, am primit prin e-mail de la Dicţionarul de afaceri un articol referitor la termenii “cognitiv” şi “capacitate cognitivă”. Îl traduc : “Termenul cognitiv se referă la procesele psihologice implicate în achiziţia de cunoaştere şi înţelegerea ei, formarea de convingeri şi atitudini, luarea deciziilor şi rezolvarea problemelor. Procesele cognitive sunt distincte faţă de procesele emoţionale şi procesele voliţionale implicate în ‘a dori’ şi ‘a intenţiona ‘ . Capacitatea cognitivă este măsurată prin testele IQ.” http://www.businessdictionary.com/definition/cognitive.html?nl=bdtod
Titus Filipas