Marea victorie oltenească de la anul Domnului 599 împotriva Avarilor

A fost prima înfrângere de importanță majoră aplicată Avarilor, considerați până atunci invincibili. Nu mai știm nimic despre această bătălie importantă pentru România și datorită modului cum o transmite cronicarul Theophylact Simocatta. El vorbește despre bătălia de la Viminacium. În realitate, zona luptelor contra Avarilor a fost situată pe malul din stânga al fluviului Dunărea, mai precis în raionul pe care acum îl denumim Drobeta Turnu Severin. Istoricul bizantino-egiptean Theophylact Simocatta prezintă la modul colosal istoria aceasta veche îndrăgită atât de astronomul Copernic, cât și de mitropolitul Dosoftei. În lupte participă și un început de armată thematică, adică o armată locală, formată din autohtoni “socii”-alizați, comandată de generalul Comentiolus. Theophylact Simocatta atribuie victoria generalului Priscus, favoritul său, iar nu generalului Comentiolus. La anul Domnului 602, uzurpatorul Phocas îl omoară pe Comentiolus, dar Priscus scapă. Mai mult, generalul Priscus devine ginerele uzurpatorului. Domnitorul Petru Rareș consemnează în Enciclopedia murală de la Moldovița cea de a doua lovitură majoră aplicată Avarilor, la anul 626. Mai departe, avarii vor fi scoși definitiv de pe scena Istoriei prin lovituri mici, aplicate începând cu anul 790 de către Charlemagne. Dar poate că-i vorba despre altă categorie de avari, anume despre Avarii Pannonieni.
Titus Filipas

Castelul

Viminacium (Castelul), oraș zidit în secolul I al erei noastre pe Via Militaris, marchează cel de al doilea cap al podului roman construit de împăratul Traian la Drobeta Turnu Severin. Scena a XXV-a de pe Columna lui Traian reprezintă cartierul general al împăratului Traian la Viminacium
https://ro.wikipedia.org/wiki/Viminacium#/media/File:025_Conrad_Cichorius,_Die_Reliefs_der_Traianss%C3%A4ule,_Tafel_XXV.jpg Spre sfârșitul secolului III, împăratul Dioclețian observa cu surprindere calitatea excepțională a limbii latine vorbită și scrisă la Viminacium, spre deosebire de celelalte orașe de pe Dunăre unde era folosită limba greacă în administrația romană. Putem așadar să vorbim că exista o adevărată punte latinească la Viminacium care trecea limba latină de pe un mal al Dunării, pe celălalt mal al Dunării, la Drobeta. În istoria modernă a României, numai un Nicolae Ceaușescu și-a amintit aceasta. Putem deci să-l numim pe Nicolae Ceaușescu “descălecător”? În aceeași măsură în care putem să-l numim “descălecător” pe împăratul Valens, căci el a creat orașele Burgu Latu și Burgu Literatura pe Limes. Dar cine își mai amintește de ele? Drobeta Viminacium poate să fie inferată drept acel loc drobetan-pontic unde împăratul Mihail al V–l-lea PALEOLOGUL instalase Universitatea din Dacia înaintea Conciliului de la la Lyon.
Titus Filipas

Estetică

Fizicienii de la stellaratorul german au urmărit timp de șase ani de zile felul cum avansau lucrările în procesul construcției magneților în colizionorul foarte mare pentru hadroni de la CERN. Este exemplul actual cel mai amplu de estetică industrială. Ceva la fel de incitant întâlnim numai în viața lui Raymond Loewy, care a mers de la proiectarea locomotivelor cu aburi Pacific până la proiectarea laboratorului Skylab pentru NASA. Ca fiu de cheferist, am făcut școala primară locuind la un canton. Trenurile trase de locomotivele cu aburi Pacific treceau chiar pe lângă casă. Tata îmi vorbea cu emoție despre ele și performanțele lor. Plus despre noțiunile de economie politică aferente. La CERN se fabrică particulele cele mai mici din univers, cheltuindu-se energii enorme pentru fiecare. Fiind vorba despre cheltuieli, se pune o problemă și de buget. Vor fi recuperate pierderile acestea vreodată ? Stellaratorul ar putea fi o cale. Estetica magneților din stellarator a fost modelată de estetica magneților din colizionorul foarte mare pentru hadroni. Asta explică de ce mașinăria lui a devenit operațională imediat. Dacă stellaratorul va produce energie în cantități mari, atunci cheltuielile de la CERN vor fi justificate. Până atunci, este doar o joacă taxonomică a fizicienilor teoreticieni după descoperirea fiecărei noi particule.
Titus Filipas

Forțele din exterior și liberul arbitru al inițiativei din interior

Introspecția nu este o acțiune abulică. Introspecția este o acțiune în hotărâre. Dar spațiul introspecției este de asemenea spațiul alegerilor pentru libertatea personală. Se poate face o distincție clară între spațiul memoriei și spațiul introspecției ? Spațiul discursului devine spațiul memoriei și al repetiției. Acțiunile de supraviețuire ale omului sunt ghidate de ordine de luptă în comanda fiziocrată. Nu “mânca!” este o comandă fiziologică. Dar ea trebuie repetată, topită într-un discurs simplu alcătuit de expresii repetate pentru a o menține în memorie. În felul acesta, introspecția este memorie, iar memoria este introspecție. Or, chiar termenii introspecției sunt ordinele de luptă! Ai tu însuți o trupă personală în discursul tău! Chiar dacă-i mai mult o bătaie de tobă ienicerească.
Titus Filipas

Hrană pentru gândire

O primă ședință de parsing https://en.wikipedia.org/wiki/Parsing / Parsing înseamnă “părțile de orațiune.” “Orația” mea este o postare pe blog. Prima variantă a fost publicată aici https://nastase.wordpress.com/2016/01/31/la-munte/ O redau : +Credem că am identificat bine voința națională la acest moment. România rămâne pe firul civilizației universale. Cel care a transportat-o din renașterea saitică până aici. Este firul definit prin romantismul lui Novalis și cel al intelectualilor români care au urmat Ideologia primară și a crescut această națiune în epistema de modernitate. Este totodată și direcția deferlantei informaționale majore ce nu se pierde în capriciile profitului spre care ne îndeamnă George Soros. Este bine ca președintele Klaus Iohannis, cel care îl disprețuiește de moarte pe “românul ortodox toxic”, să țină cont de această voință.+ În continuare, am ținut cont de “opinia publică.” Mi-a făcut critica, iar ceea ce am publicat pe blogul meu este puțin modificat. Totuși, cu mai multă atenție îmi dau seama că prima oară am avut dreptate. Care ar fi anvergura analizei de parsing aici ? Întrebările “cine a?” și “cine au?” Fiecare dintre noi care iubește Limba Română cultă are o poveste personală adunată sub titlul inventat de Costache Negruzzi : “Cum am învățat românește.” Frazarea a fost inventată în Epoca Luminilor. Totuși, Epoca Luminilor nu a fost școală românească. Așa că intervine acum povestea mea : “Cum am învățat frazarea.” Prilejul a fost traducerea romanului “Nechemat în țărână“, de William Faulkner. Frazările lui sunt generoase, creează hrană pentru gândire. La noi, subiectul colectiv asociat celor două întrebări din anvergură este “firul definit prin romantismul lui Novalis și cel al intelectualilor români care au urmat Ideologia primară și a crescut această națiune în epistema de modernitate.” Răspunsul la “cine a?” este “Firul.” Deci “a” este varianta corectă.
Titus Filipas

Voința națională

Credem că am identificat bine voința națională la acest moment. România rămâne pe firul civilizației universale. Cel care a transportat-o din renașterea saitică până aici. Este firul definit prin romantismul lui Novalis și cel al intelectualilor români care au urmat Ideologia primară și au crescut această națiune în epistema de modernitate. Este totodată și direcția deferlantei informaționale majore ce nu se pierde în capriciile profitului spre care ne îndeamnă George Soros. Este bine ca președintele Klaus Iohannis, cel care îl disprețuiește de moarte pe “românul ortodox toxic”, să țină cont de această voință. Cu plăcere, și amicilor mei de pe blogul https://nastase.wordpress.com/2016/01/31/la-munte/
Titus Filipas