Archive for Iulie 2010

Miciurin

Iulie 30, 2010

„În anul 1918, el a dat în primire statului sovietic”, scrie domnul Adrian Bucurescu în articolul http://www.romanialibera.ro/opinii/aldine/victimele-lui-miciurin-195132.html . Aceasta este doar mică parte parte a unui fenomen de tranziţie, completez eu. În Rusia ţaristă se dezvoltaseră comunităţi epistemice în cadrul unui anarhism constructiv. După 1918, unele dintre aceste comunităţi epistemice pre-revoluţionare au fost transformate în institute de cercetare ştiinţifică. Liderii lor au rămas aceiaşi, dar ei primeau bani de la statul sovietic pe care îi administrau după dorinţa lor. Şi în general administrau foarte bine. Astfel, un român transnistrean de geniu asimilat ca rus, Petre Căpiţă/Piotr Kapitza, a luat şi premiul Nobel pentru lucrările de la institutul său. Din câte ştiu eu, grădina lui Miciurin din Rusia a fost vizitată de botanistul american Luther Burbank (1849 – 1926), ameliorator de plante. Ceea ce arată că Miciurin avusese realmente ceva realizări cu valoare practică, dacă americanii se arătau interesaţi ! Cu Lîsenko e altă poveste : a fost un bolşevic escroc. Iar pe linia vicioasă Lepeşinskaia s-a dezvoltat academicianul Oparin. Coacervatele lui Oparin, notabil fapt, sunt studiate cu fonduri practic nelimitate în America de acum. Dar puţini se bagă în aiureala aceasta care încearcă să demonstreze cum din materia moartă apare materia vie. Coacervatele lui Oparin sunt acoperite de o membrană formată dintr-un singur strat de molecule. Dar membrana celulară este formată din două straturi. Matematic, ca problemă  de topologie, n-a rezolvat nimeni problema trecerii de la membrana simplă la membrana dublă. Fireşte, îl felicit pe domnul Adrian Bucurescu pentru articol ! Îmi place cum scrie.

Titus Filipas

Anunțuri

“Cu o putere a minţii aproape divină”

Iulie 30, 2010

Este un excerpt din epitaful înscris pe piatra de mormânt a lui sir Isaac Newton din Abaţia Westminster. Cum interpretăm aceasta ? Sir Isaac Newton a fost unul dintre geniile recunoscute ale Epocii Luminilor. Trebuie să mai spunem că în arhipelagul britanic spiritul din Epoca Luminilor nu a fost rupt de vreo revoluţie, a continuat chiar sub forma generic numită acum “Iluminismul soţian”.   Care ajunge şi în America, unde induce inovaţia industrială, dar şi în România secolului XIX, unde influenţează constructiv Junimismul, remarca lui Sorin Adam Matei este întru totul corectă. Totuşi, Partida Naţională de la noi al cărei spirit ar trebui să anime oricare constructivism al României nu este continuarea directă a Iluminismului continental, a Iluminismului francez caracteristic pentru Vechiul Regim vrem să spunem, ci este construită în jurul noului acquis European denumit ideologia primară a lui Destutt de Tracy. Ce este ideologia primară, cu ce se ocupă aceasta ? Destutt de Tracy explică în „Éléments d’idéologie” : „La connoissance de l’entendement est proprement la science unique” („Cunoaşterea înţelegerii este la modul propriu ştiinţa unică”). Ideologia primară evită recursul la teologie, dar discursul lui Destutt de Tracy posedă inevitabil coloratură teologică pentru că Unul sau Absolutul este prezent, –chiar dacă prea bine ascuns–, în sintagma Ştiinţa Unică. În această abordare cum interpretăm epitaful  : “Cu o putere a minţii aproape divină” ? Ştiind realizările  lui Newton, observăm cum foloseşte el simultan analiza şi sinteza. Prin această caracteristică, Epoca Luminilor se apropie de cele mai ilustre perioade ale antichităţii clasice.

Titus Filipas

Biblioteca anarhiştilor

Iulie 30, 2010

„În seara când m-am dus urma să fie proiectat un documentar. Nu-mi amintesc cum se chema, ştiu însă că m-am plictisit copios: nu doar că părea făcut pe genunchi, ci era şi extrem de static, vorbind despre o formaţie de afro-punk, compusă din băieţi şi fete de culoare. Nu erau obişnuiţii şmecheraşi de cartier, ci genul de student american din zona umanioarelor. Protagoniştii au debitat conştiincios platitudine destupată după platitudine destupată, mă rog, discursul democratic corect. Inteligentsia a rămas la sfârşit pentru discuţii; s-a vorbit despre hrana vegană, ce s-ar mai putea face cu copiii bieţilor romi care stau în vecinătate”.  Sursa  http://www.romanialibera.ro/util/timp-liber/biblioteca-anarhistilor-195134.html

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Are utilitate raţională autonomia Ţinutului Secuiesc?

Iulie 29, 2010

Pe un blog „etno-politic” se susţine că formularea cererii de autonomie a ţinutului secuiesc de către episcopul Laszlo Tokes ar fi  produs printre români o „isterie naţionalist-paranoidă” (http://tihiczika.wordpress.com/2010/07/28/cazul-lui-tokes-cu-isteria-nationalist-paranoida/ ). Un document de pe la 1438 (Unio trium nationum) arăta că maghiarii şi secuii erau naţiuni diferite. Care vorbeau limbi diferite. De aceea înţelegerea se făcea în limba latină. Se spune că acum au mai rămas vreo 200 de secui. Ce s-a întâmplat cu secuii ? Cine i-a eradicat pe ei din istorie ? De ce discursul pentru secui se ţine acum în limba maghiară, când pe vremuri dialogul maghiari- secui era purtat în limba latină ? Nu se poate face o comparaţie între secui şi catalani, aşa cum ne împinge să procedăm, împotriva celei mai evidente logici, episcopul Tokes (iertaţi-mă, dar în limba latină nu se pun diacritice). În primul rând  pentru că există o puternică  literatură în limba catalană, să amintesc numai romanul medieval ‘Tirant lo Blanc’. În al doilea rând, catalanii respectă principiul de subsidiaritate. Documentele Uniunii Europene sunt traduse şi în limba catalană. Eu personal n-am auzit despre documente ale Uniunii Europene  traduse în limba secuilor. Numai aceste documente ar putea să justifice, în sensul de utilitate raţională, autonomia Ţinutului Secuiesc.  

Titus Filipas

@ Vasile Burtea

Iulie 28, 2010

Cine este Vasile Burtea ? Un sociolog “rom” (ghilimelele le-am pus eu, pentru a sublinia că termenul este o invenţie cominternistă, poetul Alexandru Puşkin spunea mai corect, „ţîgan”).  “Domnul Burtea este unul dintre pionierii mişcării civice rome de la noi”,  citesc la http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/am-deranjat-parisul-ce-am-putea-castiga-194924.html .  Nu contest, doar mă adresez lui. În Biblicele şi Echilibru între antiteze, Ioan Eliade Rădulescu schiţează un program românesc de întâlnire culturală a nomazilor. Arată şi succesele, deloc neglijabile, înregistrate până la acel moment când el vorbeşte. Este păcat că instituţia prezidenţială a României nu afişează pe saitul ei acel excerpt din Echilibru între antiteze,  excerpt ostensiv doveditor al gândirii extrem de avansate a Partidei Naţionale privind integrarea culturală a etniilor con-locuitoare.  Domnule Vasile Burtea, ai citit Echilibru între antiteze ? Dacă nu, –şi  cam totul arată aşa ceva–, înseamnă că dumneata ai din start un dispreţ imens faţă de ideile româneşti. Cum putem să ne întâlnim la jumătatea drumului dacă dumneata nu faci măcar un singur pas către întâlnirea culturală cu ideologia naţionalismului românesc care incorporează un imens acquis cultural European? Exact acelaşi acquis este incorporat în spiritul Jeffersonian din America. Cultura română este subsumată universalismului cultural. Dumneata de ce refuzi acest universalism? Noi, românii, nu ne putem îndepărta de la calea noastră cea dreaptă care ne-a extras din cumplita epocă fanariotă.

Titus Filipas

Lagărul de la Târgu Jiu

Iulie 28, 2010

În acest articol http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/unde-au-ascuns-romanii-tezaurul-de-frica-rusilor-194827.html ni se explică unde au ascuns românii tezaurul de frica ruşilor. Dar pe aproape se afla şi lagărul de la Târgu Jiu, unde se afla închisă viitoarea conducere naţional-comunistă a României, printre care Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. Gheorghe Gheorghiu-Dej ştia tot ce se întâmpla în zonă, imposibil să nu fi fost informat şi despre aducerea aurului la Tismana. Moldovenii au participat şi ei activ la acţiunea de secretizare. Un basarabean, fost student al lui Ştefan Procopiu, care în perioada ascunderii tezaurului la Tismana era asistent la Universitatea din Bucureşti, şi care s-a ocupat personal de organizarea (în perspectiva nefastă) transferului Universităţii din Bucureşti la Târgu Jiu, îmi povestea că, ajuns la Târgu Jiu, după câteva zile i-a fost prezentat Gheorghiu-Dej drept omul care va prelua conducerea României, în perspectiva cea mai nefastă pentru România. Basarabeanul a discutat în chipul cel mai politicos cu Gheorghiu-Dej. Peste ani, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi-a reamintit, şi i-a acordat Ordinul Muncii pentru munca sa de organizare din anul 1944.

Titus Filipas

Accidentul elicopterului israelian

Iulie 28, 2010

Accidentul elicopterului încărcat cu trupe de commando israeliene este prins de un ziar central în titluri precum : “Un elicopter israelian s-a prăbuşit. La bord se aflau şapte militari” (http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/un-elicopter-israelian-s-a-prabusit-la-bord-se-aflau-sapte-militari-194777.html  ); “Trupele de comando din Israel se antrenează în România?” (http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/trupele-de-comando-din-israel-se-antreneaza-in-romania-194927.html  ). Pe un blog găsesc întrebarea asociată : +Israelienii: “România, potrivită pentru antrenamente”. Super, dar ce inamic al Israelului are un relief asemanator cu Carpatii?+ (http://saccsiv.wordpress.com/2010/07/27/israelienii-romania-potrivita-pentru-antrenamente-super-dar-ce-inamic-al-israelului-are-un-relief-asemanator-cu-carpatii/ ). Indirect, acelaşi ziar răspunde printr-un interviu : “România, adversarul de serviciu al Ucrainei”; (http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/romania-adversarul-de-serviciu-al-ucrainei-194895.html).  Se cunoaşte buna înţelegere şi apreciere între generalul israelian Moshe Dayan şi preşedintele român Nicolae Ceuşescu. La un moment dat, generalul Moshe Dayan vorbea criptic despre deschiderea unui corridor între Levant şi Marea Neagră. “Ce-l mâna pe el în luptă” ? Faptul că în Arhivele Ghazariei de la Genova s-au păstrat acte notariale doveditoare că negustori khazari iudaizaţi au cumpărat de la un han tătar Peninsula Crimea. La fel cum Israelul modern devine stat prin acte doveditoare ale cumpărării de pământ în Palestina, şi Peninsula Crimea poate fi incorporată. La drept vorbind, Ucraina nu-i stat în sensul propriu al cuvântului, ci doar o însăilare teritorială menţinută artificial în viaţă  prin “politica toporului la brâu”  practicată de extremiştii haholi. O  parte dintre aceste teritorii provin din vechea implementare a pactului Ribbentrop-Molotov. De fapt pactul Ribbentrop-Molotov (sau Hitler-Stalin) a lovit patru state de pe istmul  baltico-pontic : Estonia, Letonia, Lituania şi România. Consecinţele negative ale pactului Ribbentrop-Molotov au fost rezolvate pentru Estonia, Letonia, Lituania , dar nu şi pentru România. Un principiu de uniformitate cere o rezolvare şi pentru România, vorbesc în mod expres despre Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, şi Basarabia de Sud. România are tot dreptul să ceară aplicarea principiului de uniformitate şi pentru aceste teritorii. Iar Israelul, bănuiesc, n-are interesul să sprijine pactul Ribbentrop-Molotov. Acesta este motivul pentru care România şi Israelul fac manevre militare comune în Munţii Carpaţi. Ele au interese teritoriale comune. Chiar dacă interesele provin din surse de legitimitate foarte diferite.

Titus Filipas

Limba „romani” şi poporul „rroma”

Iulie 28, 2010

Limba „romani” şi poporul „rromi” sunt detalii dintr-o invenţie cominternistă. Dar o anticipare de mare succes a propagandei cominterniste din secolul XX era deja, în secolul XVIII, ideologia Montesquieu-Voltaire-Gibbon, o ideologie în mod clar anti-Romania. În secolul XIX  românesc, Partida Naţională se opune cu succes acelei ideologii. În Biblicele şi Echilibru între antiteze, Ioan Eliade Rădulescu schiţează un program românesc de întâlnire culturală a nomazilor. Arată şi succesele, deloc neglijabile, înregistrate până la acel moment. Este păcat că instituţia prezidenţială a României nu afişează pe saitul ei acel excerpt doveditor din Echilibru între antiteze privind gândirea extrem de avansată a Partidei Naţionale despre integrarea culturală a etniilor con-locuitoare în Romania. Ştiu, termenul Romania este antic. El desemnează primul stat de drept din istorie. Iniţiat prin legislaţia romană din primele veacuri ale erei creştine. Ioan Eliade Rădulescu avea dreptate să integreze Biblicele în istoria noastră. Ideologic,  Contra Reforma vrea să restituie lumii, chiar Romania! Deja în secolul XVI, Contra Reforma considera voievodatele Transilvania, Moldova şi Muntenia ca pe nişte palatinate. Contra Reforma a fost o mişcare atât pentru Biserica Universală, cât şi pentru Romania Neoacquistica. Ne place, nu ne place, dar acesta este adevărul istoric : Din punctul de vedere al mişcării de Contra Reformă, Mihai Viteazu a fost doar condotier angajat să cucerească Stambulul. Unde mişcarea de Contra Reformă vroia să reinstituie Nova Roma, capitala Bisericii Universale. Chiar şi Nicolae Iorga, un savant ortodox român extrem de lucid, îl “blama” postum pe Mihai Viteazu că nu s-a pliat acelui plan. Însă prin faptul că defineşte “Pohta” sa, –doar fragment din Romania Neoacquistica, subliniem–, Mihai Viteazu apropie totuşi un deziderat al populaţiei româneşti din acel timp de Viziunea Contra Reformei. În ce măsură se apropia Viziunea Contra Reformei de viziunea europeană de astăzi ? Este o temă de discutat. Oricum, după primul război mondial şi succesele de recunoaştere obţinute  de România prin alianţa sa militară cu Antanta învingătoare, bolşevicii cominternişti au viziunea foarte corectă că produsul ideologiei  Montesquieu-Voltaire-Gibbon se diluase până  la neglijarea ei de către noile puteri din lumea Occidentului. Bolşevicul Nikolai Buharin resuscită ideologia anti-Romania printr-un proiect cominternist anti- România Mare. Ne pare rău să spunem aceasta, dar marele teoretician Albert Einstein se raliază necondiţionat acestui proiect declarat anti- românesc, vorbesc despre planul buharinist-cominternist.  Dar nu ajungeau numai voinţa lui Nikolai Buharin şi conivenţa lui Albert Einstein. Era necesară şi o latură intelectualistă. Scriitor el însuşi, Nikolai Buharin se inspiră din Alexandru Puşkin. Se ştie că prin poemul Ţîganî  din 1824,  Puşkin impune lumii civilizate credinţa falsă că Basarabia ar fi populată de Ţigani ! Puterea sovietică pune în operă cu mare succes ideea pur buharinistă de creare a limbii literare romani, a literaturii romani, şi a poporului rromi care, chipurile, ar vorbi acea limbă, ar scrie acea literatură, şi care ar trebui, în ultimă instanţă, să acopere România Mare. Am mai spus, această ideologie buharinistă anti- România îşi continuă drumul ei distrugător.

Titus Filipas

Mesaj împotriva sinuciderii

Iulie 27, 2010

Doamnă Angela Furtună, vă rog sincer să renunţaţi la această grevă a foamei (http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/07/26/angela-furtuna-greva-foamei-26-iulie-ora-10-comunicat-de-presa/ ). Cunoscându-vă intransingenţa morală, sînt sigur că nu veţi mima o grevă a foamei, ci va fi una reală care inevitabil vă va conduce la epuizarea fizică şi la un final de viaţă non-ortodox. Ştiţi că ortodoxia românească, unde tradiţional laicii simpli sunt la fel de importanţi ca şi ierarhii, slăveşte înţelepciunea postului negru dar condamnă în modul cel mai expres sinuciderea. De altminteri chiar dumneavoastră declaraţi că principala voastră sursă de tărie este discursul. De ce renunţaţi atunci, ca act volitiv, la  discurs? Apoi, rămânând pe terenul acestui tip de comunicare, de ce renunţaţi în lupta dumneavoastră la un „leverage” prin discurs ? Văd că nu îl folosiţi. Există nenumărate alte pârghii prin care vă puteţi impune intelectualist voinţa.  „Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci”, spunea Mihai Eminescu. „O luptă-i viaţa; deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor.” scria sămănătoristul George Coşbuc.

Titus Filipas

Modelul de creştere economică exogenă

Iulie 27, 2010

Modelul de creştere economică exogenă (cunoscut şi ca modelul Solow–Swan) reprezintă un termen-umbrelă sub care sunt agregate diverse idei, având autori diferiţi, pentru a descrie raţional un proiect al creşterii economice pe termen lung. Sigur, când vorbim despre creşterea economică pe termen lung, trebuie să avem în vedere respectarea principiilor Brundtland, care în esenţă descriu trei obiective de performanţă ale proiectului de creştere economică. Dar trebuie să subliniem faptul că modelul de creştere economică exogenă reprezintă într-o anumită măsură şi o reconsiderare, chiar o extensie, a vechiului model Harrod–Domar pentru creşterea industrială. Chiar dacă în mod comun, ca un “loc comun” al discursului despre evoluţia omenirii vrem să spunem, acum se vorbeşte frecvent despre o societate post- industrială, în realitate încă este vorba despre o societate industrială, dar supusă constrângerilor raţionale din termodinamica economică a lui Nicolae Georgescu-Roegen.

Titus Filipas