Ungrovlahia şi Moldovlahia

@ Adrian Năstase https://nastase.wordpress.com/2015/11/21/mihai-viteazul-si-gheorghe-basta/
Sigur că momentul Mihai Viteazu, anul 1600, a fost capital. Dar mai sunt alte două momente pregătitoare, la fel de importante : 1/ Marea victorie de la Sirmium din anul 1167, când a fost creată Ungrovlahia de către Manuel I Comnenul. 2/ Primirea Diademei împărăteşti la anul 1403 de către Alexandru cel Bun, când a fost creată Moldovlahia. Prin actul de la 1167, se reduce rolul şi forţa Hungariei-1, în favoarea creşterii puterii Valahiei. Toate adjectivele de caracterizare pentru Mihai Viteazu derivă din acel act. Oikumena ungrovlahică este o politeia suportabilă pentru valahi. Iar prin Diadema împărătească de la 1403, Moldova şi Muntenia încep să acţioneze într-un tandem ce le extrage din Commonwealthul slavonic (având slavona ca limbaj liturgic). În acest tandem, cele două state se prezintă la Conciliul din anul 1415 de la Constanţa. Este surprinzător, şi totodată foarte supărător pentru mine, că în ultimii ani au apărut teologi ortodocşi de limpede exprimare liturgică românească, teologi care încearcă, într-o totală conivenţă şi supuşenie faţă de ideologul rus Alexandru Dughin, să introducă România în Commonwealthul slavonic !
Titus Filipas

Etichete: Adrian Năstase, arhetip cultural, Fernand Braudel, Ideologia Şcolilor Centrale, Miron Costin, Nova Roma, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas