Andrei Pleşu a împrumutat titlul cărţii sale, Minima Moralia, de la Adorno. Fără să menţioneze aceasta, necum să mulţumească ! Din ce în ce mai mulţi “intelectuali de elită” consideră că nu este necesară o deontologie în cultura română. Domnul Andrei Pleşu interzice chiar şi termenul “deontolog” în cultura română!
Nu prea ştiu din ce motive. De teamă că va fi bănuit de posesorii unici ai cuţitului şi pâinii că a intrat într-un cuib de legionari, Andrei Pleşu refuză “cuibul” cuvintelor? Spre convingere, vezi articolul* de la adresa URL http://www.adevarul.md/articole/plesu-despre-deontologia-antenei-3/pagina-2.html . Andrei Pleşu refuză să pună în acelaşi cuib cuvintele deontologie şi deontolog. Andrei Pleşu risipeşte timp într-o demonstraţie anti-feministă, fără să explice măcar ce înţelege prin deontologie! DEX propune conotaţiile: “1. Parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general.” “Teoria ca teoria, practica te omoară”, zice proverbul. Deci cum se aplică deontologia? Filosoful polonez Alfred Korzybski (1879 – 1950) spune că fundamentul în aplicarea normelor deontologice trebuie să fie, mereu, dubiul. Andrei Pleşu are numai categorice asertări. Niciodată dubii. Bun, să punem atunci întrebarea : Are “filosoful” Andrei Pleşu respect pentru deontologie?
*Constat, pe 22 noiembrie 2009, că documentul acesta nu mai poate fi accesat. Cine se teme, şi de ce ?
Titus Filipas
Etichete: Adorno, Andrei Pleşu, Deontologia, Minima Moralia, Titus Filipas
Blog ideologic Titus Filipas 