Deontologia lui Andrei Pleşu

Andrei Pleşu a împrumutat titlul cărţii sale, Minima Moralia, de la Adorno. Fără să menţioneze aceasta, necum să mulţumească ! Din ce în ce mai mulţi “intelectuali de elită” consideră că nu este necesară o deontologie în cultura română. Domnul Andrei Pleşu interzice chiar şi termenul “deontolog” în cultura română!

Nu prea ştiu din ce motive.  De teamă că va fi bănuit de posesorii unici ai cuţitului şi pâinii  că a intrat într-un cuib de legionari,  Andrei Pleşu refuză “cuibul” cuvintelor?  Spre convingere, vezi articolul* de la adresa URL http://www.adevarul.md/articole/plesu-despre-deontologia-antenei-3/pagina-2.html . Andrei Pleşu refuză să pună în acelaşi cuib cuvintele deontologie şi deontolog. Andrei Pleşu risipeşte timp într-o demonstraţie anti-feministă, fără să explice măcar ce înţelege prin deontologie! DEX  propune conotaţiile: “1. Parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei activităţi profesionale. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul şi normele obligaţiei morale în general.” “Teoria ca teoria, practica te omoară”, zice proverbul. Deci cum se aplică deontologia? Filosoful polonez Alfred Korzybski  (1879 – 1950) spune că fundamentul în aplicarea normelor deontologice trebuie să fie, mereu, dubiul. Andrei Pleşu are numai categorice asertări. Niciodată dubii.  Bun, să punem atunci întrebarea : Are “filosoful” Andrei Pleşu respect pentru deontologie? 

*Constat, pe 22 noiembrie 2009, că documentul acesta nu mai poate fi accesat. Cine se teme, şi de ce ?

Titus Filipas

Maxima Venalia dar Minima Moralia

În discuţiile din Congres despre Marea Salvare Financiară, unii dintre aleşii americanilor au exprimat preocuparea faţă de nesimţirea executivilor  de pe Wall Street care au primit salarii şi indemnizaţii de opt cifre (în dolari americani) pentru decizii financiare care s-au dovedit eronate. „I share the outrage that people have,” a declarat, cu ipocrizie maximă,  în the Senate Banking Committee, domnul  Henry Paulson în  ultima zi de marţi. El a mai spus, la fel de prefăcut : „It’s embarrassing to look at this. I think it’s embarrassing to the United States of America. There is a lot of blame to go around.” Ceea ce nu a mai spus domnul Henry Paulson, în  ultima zi de marţi,  a fost faptul că el însuşi  a beneficiat de o primă de  $38 milioane în anul 2005, când era CEO la Goldman Sachs.  La acel moment, era cea mai mare gratificaţie dată unui CEO al unei organizaţii  economice  de pe Wall Street. Henry Paulson a dovedit, cum se zice pe la noi, Maxima Venalia dar Minima Moralia. Recent, Goldman Sachs a fost nevoită să anunţe o reformă care să o transforme într-o instituţie financiară de tipul bancă-nexus din modelul japonez zaibatsu de organizaţie economică.

Titus Filipas