Despre PNŢ(CD)

DAN UNGUREANU : +Corneliu Coposu s-a transformat în moaşte scoase la răstimpuri spre închinăciune şi pupat, într-o raclă de tinichea, cu geam, de ţîrcovnicul voluntar Vladimir Tismăneanu. Lipită pe tabla raclei, Svĕti Kopos s jitii / Sanctus Coposus cum vita ( Vieaţa şi pătimirile fericitului mucenik Copos).  În 1945, Corneliu Coposu nu era bătrînul distins din 1990. Era un tînăr mardeiaş de un metru 90 şi 130 kilograme. La treizeci de ani n-avea decît două cefe şi două guşi şi era fost campion de haltere. Era nepot de departe al lui Alexandru Vaida Voevod. Era înrudit şi cu fraţii Zaharia şi Romulus Boilă. Îi era rudă prin alianţă şi lui Iuliu Maniu, al cărui secretar-bodyguard era. Partidul Naţional Ţărănesc, după 1919, era o afacere de familie, în curs de consangvinizare. Principalele sale merite politice erau, în 1937, fălcile harnice, o burtă cu circumferinţa de un metru şi 37 cm, succesele la box şi haltere, ca şi calitatea de nepot al lui Iuliu Maniu – care, printre altele, l-a scăpat de frontul de la Stalingrad. Partidul Naţional Ţărănesc interbelic şi Partidul Naţional Ţărănesc de după 1990 n-aveau nimic în comun ideologic. Partidul interbelic era (vag) populist de stînga, mereu în opoziţie. A ajuns la putere doar în timpul crizei mondiale din 1929-1933. În 1929, Maniu fiind prim-ministru, sînt împuşcaţi 22 mineri grevişti la Lupeni. În februarie 1933, Alexandru Vaida Voievod fiind prim-ministru, sînt împuşcaţi şapte grevişti la Atelierele Griviţa, în Bucureşti. În 1931 guvernul Maniu introduce prima curbă de sacrificiu (ca în iunie 2010) reducînd cu 10 -20 % salariile angajaţilor la stat ; iar Vaida Voevod introduce a treia curbă de sacrificiu, (cu 10 procente) în februarie 1933. În iulie 1932, Vaida Voevod dădea afară femeile ale căror soţi aveau un loc de muncă. Iuliu Maniu s-a remarcat prin faptul că l-a readus pe tron pe Carol II, care a instaurat în scurt timp dictatura regală ; a readus în ţară un rege venal, un playboy dezabuzat şi cartofor, rege care ulterior s-a dezbărat de el. A făcut o alianţă electorală cu legionarii antisemiţi în 1937. N-am pomenit de vinderea monopolului chibriturilor în România către o firmă de carton suedeză, Svenska Tändsticks, şi nici de scandalul Škoda. În 1939, Maniu semnează un contract de cumpărare de armament de la firma cehă, contract defavorabil statului român. În 1933, izbucneşte scandalul. Ministrul ţărănist al justiţiei, Mihail Popovici, (cumnat cu Vaida Voevod…) ordonează sistarea percheziţiei. În cîteva ore, cehul Seletzki distruge listele cu politicieni ţărănişti care primiseră comisioane. Ţărăniştii au pierdut alegerile ulterioare. Bilanţul interbelic al ţărăniştilor e alcătuit din scandaluri de corupţie, greve cu morţi, scăderea salariilor, nepotism, alianţe dubioase ca readucerea pe tron a unui rege aventurier şi pactul cu legionarii. Nu era nicidecum un bilanţ pozitiv. Hagiografiile curente ale lui Mihai Popovici, închis şapte ani la Sighet, nu pomenesc nici una scandaloasa sa corupţie. Cîtă puşcărie a făcut a meritat-o din plin. După 1990, partidul s-a declarat creştin-democrat, trecînd de la stînga la dreapta, şi-a rescris (repetat) istoria, trecînd eufemistic peste perioadele cînd partidul fusese la guvernare. PSDR dezamăgise. Orice alt partid îi era preferabil. În 1996 partidul ţărănist, creştin şi democrat, a venit la putere împreună cu o mare coaliţie, CDR. Victoria CDR era însoţită de speranţe mari. În 2000 ele se prăbuşeau toate. Preşedintele ales, Emil Constantinescu, nu avusese nici o funcţie politică înainte de a deveni preşedinte, nu avea nici o experienţă, şi nu aparţinea nici unui partid pe care să se sprijine. (Alianţa Civică din care făcea parte nu era mai mult decît un cerc elitist de discuţii politice). Noua alianţă a luat puterea într-o asurzitoare luptă de împărţire a posturilor ; „ciolan” şi „algoritm” au devenit sinonime. Preţurile se dublară în primul an. Dobînzile au urcat, iar economia a intrat în criză. Anii petrecuţi în puşcăriile comuniste de către noua gerontocraţie ţărănistă nu le ofereau nici o competenţă politică specială. Numirile şi revocările subite deveniră un obicei : Valerian Stan, conducător al unui parchet anti-corupţie, a fost rapid sacrificat de dragul armoniei coaliţiei. Daniel Dăianu, ministrul de finanţe, a fost concediat fiindcă refuzase un contract de armament extrem de costisitor (contract anulat ulterior). Scandalul Bancorex, care acordase credite imense pentru ipoteci fără valoare, a fost muşamalizat cu grabă în 1999. În 1998, şeful serviciului prezidenţial de pază şi protecţie e prins făcînd contrabandă cu ţigări. Procesele criminalilor Revoluţiei s-au fîsîit ; cele ale torţionarilor stalinişti n-au avut niciodată loc. În anuarul statistic al României, anii 1997-2000 sînt anii cei mai catastrofici : creşterea şomajului, creşterea numărului de greve, creşterea infracţionalităţii, scăderea producţiei industriale. În 2000, partidul ţărănesc trecea de la putere direct în insignifianţă.+

Pentru conformitate,

Titus Filipas

Anunțuri

Etichete: , , , ,


%d blogeri au apreciat asta: