Luminiţa Arhire :

+Schimbările de regim, brutale sau mai line, au creionat cam întotdeauna o anumită categorie de cetăţeni (suficient de apropiaţi ca vârstă pentru a forma o generaţie) mai vulnerabili la şocurile istoriei decât ceilalţi actori ; categoria cea mai expusă astăzi, la 25 de ani după cutremurul social din 1989, mi se pare a fi cea a adolescenţilor. Teoretic, parcurgând o singură perioadă istorică, obişnuiţi cu regulile acesteia şi feriţi de convulsii ideologice majore, dimpotrivă, ar părea generaţia cea mai sigură, cea mai imunizată din epocă şi exact aşa ar fi, dacă astăzi educaţia ar mai reprezenta pentru majoritatea adolescenţilor o prioritate sau măcar o aspiraţie. Problema -deci slăbiciunea -, aşa cum o văd eu, provine din intransigenţa acestei generaţii pentru ceea ce nu cunoaşte de fel ; ambiţia de a condamna trecutul, fără a-i recunoaşte şi meritele, efect care decurge din înstrăinarea de părinţi şi de bunici, dar şi din dispreţul pentru educaţie, atâta vreme cât diplomele şi titlurile se pot tranzacţiona pe o piaţă cu oferte nenumărate, fac din adolescenţi o pradă de cele mai multe ori sigură pentru propaganda cea mai sinistră. Or, „trecutul ” nu înseamnă doar ceea ce li se picură în ureche, adică numai coada de la lapte din crucea nopţii, frigul din apartamente şi Securitatea omniprezentă – trecutul înseamnă şi şcoala făcută „pe bune ”, şi cărţile la preţ neprohibitiv, şi spectacolele de teatru care ridicau sala zgribulită în picioare , aclamând actorii, şi patriotismul ţinut treaz , cât să-ţi conserve identitatea şi să-ţi pună în valoare particularităţile. Un tânăr fără (încă!) drept de vot îşi îndemna apropiaţii ca vârstă să o aleagă pe Monica Macovei, recomandând-o drept „singura şansă (!!!!) ” a accederii la mult-dorita democraţie vestică ! Drumul spre bunăstarea occidentală ar trece, în opinia aceluiaşi, obligatoriu prin aparatul digestiv al DNA şi ANI. El iubeşte necondiţionat Liiceanu, el admiră enorm Cărtărescu ; pe niciunul dintre ei pentru operă – pe amândoi însă pentru textele politice, adică , aşa cum spuneam , pentru cea mai vădită propagandă. Acea propagandă pentru care este total reprobabil ca Radu Beligan să-l susţină pe Ponta, fiind în schimb absolut „politically correct ” ca Andrei Pleşu să-l sprijine pe Iohannis.+ SURSA http://nastase.wordpress.com/2014/10/22/schimbarea-de-generatie/
Pentru conformitate,
Titus Filipas

Etichete: 1989, Ideologia Şcolilor Centrale, Ioan Eliade Rădulescu, Limba Română, Mihai Eminescu, Nicolae Ceauşescu, România, Titus Filipas