Bătălia de la Cahul

În bătălia de la Cahul, http://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Kagul, dintre imperiul rus şi imperiul sultanilor otomani, victoria a fost de partea forţelor conduse de contele Petru Rumianţev, guvernator în Rusia Minor, o  provincie iniţial varegă, mai exact dominată de  vikingii răsăriteni Rus, supranumiţi şi ruteni. Aceştia nu erau slavi, subliniem. În procesul de slavizare, ţarina Caterina cea Mare va transforma denumirea latinească Rusia Minor, în Malorusia. Pentru a glorifica bătălia de la Cahul din 21 July 1770, ţarina Caterina cea Mare va înălţa un monument la Ţarskoe Selo în anul 1772. Bătălia de la Cahul a fost doar una dintre bătăliile purtate în cadrul războaielor ruso-turce dintre anii 1768 şi 1774. Iluministul Voltaire, care era plătit de ţarina Caterina cea Mare să facă un lobby pro-Rusia în Occidentul Europei, spunea că în “războaiele ruso-turce au murit mai puţin oameni decât la focurile de artificii prilejuite de nunta regelui Louis XVI cu Maria-Antoaneta”. Minţea cu neruşinare. În realitate, numai de partea imperială otomană, unde luptau şi mulţi români (moldo-vlahi) au murit sau au fost răniţi 20000 de oameni. Această serie de războaie ruso-turce este încheiată prin pacea de la Kuciuk Kainargi din anul 1774. Voltaire a făcut un lobby intens pro-Rusia pentru această pace. Am mai spus, pacea de la Kuciuk Kainargi a avut consecinţe dezastruoase pentru români. În primul rând pentru că era eliminată, tacit, Capitulaţiunea  de la 1740 garantată de Imperiul Otoman şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii la acea vreme. Capitulaţiunea  de la 1740 stipula în mod expres  frontiera răsăriteană legitimă pe rîul Bug pentru principatul moldovenesc. De altminteri Voltaire mai dăduse dovadă de lipsă de onestitate intelectuală şi de reavoinţă faţă de români (moldo-vlahi) în cartea sa din 1730 despre expediţia regelui Suediei, Carol al XII-lea, pe istmul baltico-pontic. Acolo Voltaire scria în mod expres că teritoriul vechii Dacii era acum locuit de greci ! Voltaire avea o asemenea notorietate, cuvântul lui scris avea atâta greutate, încât minciuna lui a prins temporar în Britania, garanta păcii de la Kuciuk Kainargi. Abia paşoptiştii români emigraţi în Franţa şi Britania reuşesc să facă un lobby pentru anularea păcii de la Kuciuk Kainargi. Din cauza aceasta va fi pregătit războiul Crimeii, care trebuia să fie de fapt un război pentru cucerirea istmului baltico-pontic. Sunt recâştigate doar cele trei judeţe din Sudul Basarabiei. În cel de al doilea război mondial –Winston Churchill scrie aceasta în mod expres în memoriile sale– Anglia şi America îl avertizează pe Ion Antonescu despre faptul că lupta răsăriteană a României avea legitimitate numai până la rîul Bug. Ceea ce însemna de facto revalidarea Capitulaţiunii de la 1740 de către Anglia şi America. În fine, foarte recent, Hillary Clinton a pus în gardă Rusia despre faptul că Moldova cuprinde legitim şi regiunea transnistreană !

Titus Filipas

Etichete: Basarabia, Ion Antonescu, Rusia, Titus Filipas, Winston Churchill