Daniel Morar şi falsificarea dreptăţii

Gânduri extrase din lectura volumului “Revisiting Normativity with Deleuze” (editat de către Rosi Braidotti şi Patricia Pisters). Normativitatea trebuie să ghideze legalitatea şi jurisprudenţa. Am observat că juristul Daniel Morar nu a respectat acest principiu. Adrian Năstase a fost condamnat printr-o „inginerie juridică”. Mai precis, un eveniment eminamente economic, vorbesc despre târgul Trofeul Calităţii, şi ale cărui operaţiuni se încadrează în Codul civil, a fost transferat fără probe logice, printr-o bizară „inginerie juridică”, pur arbitrar, fără dovezi, şi cu interzicerea martorilor apărării, în cadrul Codului penal pentru a se încropi astfel o falsă jurisprudenţă. Cum declara mândru şi necugetat domnul procuror şef Daniel Morar, s-a creat artificial „un precedent judiciar […] important pentru cazuistica judiciară” pe baza căruia “judecătorii nu mai au reticenţe în a aplica pedepse aspre.” Ceea ce a făcut domnul procuror şef Daniel Morar este o jignire la adresa gândirii juridice în România, o jignire la adresa culturii române din Vechiul Regat, şi o ignorare hubrică a principiilor de legalitate, jurisprudenţă, şi de normativitate europene. Prin acţiunea lui de falsificare a dreptăţii, ardeleanul Daniel Morar a jignit de asemenea un geniu al gândirii juridice din Transilvania, vorbesc despre avocatul dr. Ioan Raţiu, unul dintre celebrii memorandişti. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/19/ultimul-cuvant-dosarul-zambaccian-19-decembrie-2013/
Titus Filipas

Etichete: Deleuze, dr. Ioan Raţiu, Ideologia Şcolilor Centrale, jurisprudenţa, legalitatea, Normativitatea, Romania Neoacquistica, Romania Orientală, România, Titus Filipas