Rugul Aprins nu mai este ‘o taină’

Discutăm iarăşi „Adevărata călătorie a lui Zahei (V. Voiculescu şi taina Rugului Aprins)”, din

http://www.romanialibera.ro/a128221/v-voiculescu-si-rugul-aprins.html .

‘Adevărata călătorie a lui Zahei’ este ceea ce a hotărât  Vasile  Voiculescu să fie, prin tropii cei mai potriviţi. Nu ceea ce stabileşte criticul (istoricul) că este ‘adevărul’. Adevărul  este  ca  pielea de sagri,  se reduce în permanenţă.  La noi se vede dispreţul măreţ al unor  Nicolae Manolescu şi Mircea Cărtărescu faţă de Jacques Derrida. Care, totuşi, ne cerea, –şi nouă, rumânilor!–,  să îl recitim atent pe Bonnot de Condillac. Ioan Eliade Rădulescu, Petrache Poenaru şi prima generaţie de elevi de  la Sfântu Sava foloseau manualele scrise de Condillac pentru educaţia Micului Prinţ (principele de Parma). În filosofia existenţialistă a lui Jacques Derrida, veridicitatea, identitatea, şi autenticitatea  sunt înlocuite de Signatură, iar cauzalitatea de Diferanţă. În fine, paralela –deşi spun că omotetia este neavenită–, între  Zahei şi Vasile Voiculescu putea fi analizată folosind Diferanţa. Oricum, nu poţi face o comparaţie între puşcăria din Belle Époque şi represiunea comunistă, decât recurgând la Adorno. Nu am citit cartea lui Marius Oprea, însă predefinit clamez că referinţa Adorno nu este prezentă între  coperţile semnate de Marius Oprea.

Taina Rugului Aprins nu mai este demult ‘o taină’, mişcarea culturală Rugul Aprins, protejată de patriarhul BOR ca locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei,  a fost  un curent de renaştere rumânească a primului umanism bizantin.

Titus Filipas

A fost persecuţie rasială

În Aldinele ziarului România liberă din 26 Iunie 2008, domnul Marius Vasileanu prezintă cartea istoricului Marius Oprea intitulată „Adevărata călătorie a lui Zahei (V. Voiculescu şi taina Rugului Aprins)”, apăruta recent la Humanitas, vezi
http://www.romanialibera.ro/a128221/v-voiculescu-si-rugul-aprins.html  .
Bazat pe mărturii, istoricul Marius Oprea ţine să ne reamintească atmosfera în care Vasile Voiculescu trăia detenţia ca politic : + Se crease in jurul lui un cerc de profitori, care uneori ii luau mancarea fara ca macar sa-l intrebe. Intr-o zi, un bolnav, desi operat, s-a repezit sa-i ia mancarea pe care i-o adusesera detinutii de drept comun. Raspunsul lui la riposta colegilor a fost: „Lasati-l, si el este creatura lui Dumnezeu si daca s-a repezit s-o ia, inseamna ca el are nevoie mai mare decat mine de aceasta mancare”. +
Din alte surse mai ştiu că dincolo de persecuţia securităţii, doctorul Vasile Voiculescu a fost persecutat rasial în mod special de către penalii rroma. Persecuţia lor, îndreptată spontan către un intelectual de elită ce lucrase enorm pentru umilitul nostru neam românesc, se chema ‘a face mişto’.
Titus Filipas