Dualismul religios “Cer şi Pământ”

Prima cruciadă latină modificase percepţia bizantină despre Constantinopol. Liderii Comneni încep să vadă în Oraş o reprezentare pentru Împărăţia Cerească. Cei care au realizat primii şi cel mai bine această reprezentare au fost împăratul Ioan al II-lea Comnenul (1087–1143), – supranumit de contemporanii săi Caloianul, fiind considerat de istoriografi drept un Marcus Aurelius bizantin –, precum şi sora lui, Kira Ana, celebra scriitoare bizantină Ana Comnena. Marele împărat Ioan al II-lea Comnenul a fost Caloianul adevărat al românilor. Ideologia Comnenilor şi a Paleologilor era unită de cărturarul cretan Eremia Cacavelas cu ideologia europeană Neoacquistica într-o sinteză care va influenţa educaţia lui Dimitrie Cantemir. Pe vremea antichităţii precreştine, în Creta fusese construit Labirintul care ascundea ferocele Minotaur. Dar influenţa cretană asupra noastră, cel puţin asupra Olteniei, a fost cu totul alta decât influenţa Labirintului. După 1204, insula bizantină Creta este ocupată de veneţienii care nu interferă cu ideologia înălţătoare a Comnenilor, după cum îngăduie şi noua ideologie a Paleologilor în teritoriul cretan ce-l vor păstra până la 1669. Astfel că înregistrăm în Creta un interval semimilenar de continuitate ideologică. O sursă pentru ideologia bizantină care ne influenţează şi acum. Iconografia cretană a Paleologilor se mai vede la noi în pictura din bisericile Craioveştilor. Mediul oltenesc dovedeşte că a fost influenţat cultural de ierarhia cerească propusă în teologia lui Pseudo-Dionisie Areopagitul. Ideologia Comnenilor, a legăturii dintre spaţiul ceresc şi spaţiul pământesc, este incorporată în Coloana fără Sfârşit. Coloana infinitului probează de asemenea faptul că toţi românii ortodocşi trăiesc în dualismul religios “Cer şi Pământ”. Constantin Brâncuşi declara în mod explicit semnificaţia complexului sculptural lucrat la Tîrgu Jiu : “Stâlpul Nesfârşitului este negarea Labirintului.” Comnenii nu aveau încă blazonul heraldic. Abia ultima dinastie din Nova Roma, Paleologii, îşi creează blazon. Centrală într-un blazon trebuie să fie recurenţa la infinit, supranumită recurenţa abismală. Coloana Infinitului, care leagă Cerul cu Pământul -aceasta era atitudinea adevăratului Caloian- poate fi considerată semnul abismal pe blazonul Comnenilor.
Titus Filipas

Nova Roma încă mai exista nu mult „înainte de săptămâna trecută!”

S-a spus, cât de drept ori cât de greşit?, că numai zidirea templului ori a bisericii oferă experienţă religioasă integrală. Nu ştiu cât de întreagă, sau cât de sinceră ca trăire religioasă, este « experienţa zidului ». Însă ea nu-i exclusivă. Orice căutare, pozitivă ori negativă, a indefinitului ce unii îl numesc «Absolut» este o experienţă religioasă integrală. Iar înlăuntrul unui limbaj vernacular, şi acesta un fel de « zidire », căutarea absolutului pozitiv înseamnă să tânjeşti după infinit într-o lume finită: melancolie şi pesimism, când percepută e « durerea lumii » toată. Deplorabilă condiţie, în care romanticii români ar fi ajuns să fie prinşi ca nişte insecte plăpânde într-o pânză de păianjen. Imobilizaţi într-o simţire intensă, pentru că ei nu ar fi avut, prin naştere ori prin educaţie, capacitatea, îndeobşte bănuită a fi salvatoare pentru destinul individual, de adaptare la ‘realitatea socială’. Sau la ‘adevărul social’, totdeauna nimicitor pentru drepturile la subiectivitate şi libertate personală. „M-am căutat pe mine însumi.” Este o frază formulată de către Heraclit. Ea defineşte subiectivitatea ca problemă fundamentală. Istoria noastră veche ne arată că lumea ioniană este nu doar adiacentă cu lumea tracică, este chiar aceasta. Fraza heraclitică ne aparţine intim şi definitoriu. Dar e ceva nou sub soarele palid al vremii ? Căci lucrurile acestea s-au întâmplat în multe rânduri, într-o istorie culturală europeană. Ataraxia şi contemplarea din antichitatea greacă, stări atât de înrudite cu melancolia, nu erau legate şi ele de căutarea absolutului ? În lumea greco-latină târzie, era presentimentul unui Ev Mediu, întunecat, ce urma să vină. El pare strâns înrudit cu acel « mal du siècle » de o acuitate dureroasă în spiritele cele mai sensibile ale cumpenei veacurilor XVIII şi XIX. « Le mal du siècle », ştim precis, a fost o criză declanşată de catastrofa majoră din civilizaţia universală produsă de Marea Revoluţie Franceză şi de războaiele sângeroase din siajul ei, pînă la Waterloo. Pentru minţile cele mai lucide şi nobile ale Occidentului apărea atunci ca evident faptul că universul mundan se schimbase atât de mult după Marea Revoluţie Franceză, încât constatarea privind starea civilizaţiei universale, condensată de Leibniz în aforismul : « Trăim în cea mai bună dintre lumile posibile », nu mai era, din păcate, adevărată. Dar, ţin să ne reamintească supărător protocroniştii, chiar în vremea lui Leibniz un prinţ român simţea «melanholia » într-un Constantinopol care suferise o sută cincizeci de ani de stambulizare. Prinţul Bibescu (el provine dintr-o familie de moşneni de la Gorj), bunicul scriitoarei Marta Bibescu, considera căderea oraşului Constantinopol ca durere personală. Arhetipul cultural prezent în melanholia lui Dimitrie Cantemir se traduce la prinţul Bibescu prin sentimentul mărturisit că Nova Roma încă mai exista nu mult „înainte de săptămâna trecută!”
Titus Filipas

LAUDATO SII

Sînt curios la câte universităţi din România (de stat ori private) este studiată la acest moment enciclica LAUDATO SII ?
Titus Filipas

Interese externe

@adi spune pe blogul https://nastase.wordpress.com/2015/06/22/65-de-ani/#comment-251093 : +sa atragem imigratie compatibila cultural cu spatiul romanesc si o ne fie mai bine. Chiar si in calitate de protectorat.+
? Deci dumneavoastră vedeţi români potenţiali pe toate meridianele şi paralelele planetei! Cred că sunteţi excesiv de optimist. Şi nu impuneţi din start vreo condiţie ! Chiar şi americanii cer viza H-1B ! Ce interese externe reprezentaţi de facto aici pe blog ? Pentru că bănuiesc că sunteţi „zero” în cunoaşterea arhetipurilor culturale româneşti !
Titus Filipas

Nobila familie Frangipani (http://en.wikipedia.org/wiki/Frangipani_family)

Nu ştiu cum se face, însă o ramură a familiei Frangipani, aceea locuitoare în cetăţile portuare de pe coasta dalmată, era depozitara unei cunoaşteri extrem de importante pentru noi privind Jus Valachicum (sau Lex Antiqua Valachorum).
Titus Filipas

Preşedintele Klaus Iohannis trebuie suspendat

Preşedintele României, Klaus Iohannis, prezintă – abia camuflat- o atitudine ideologică belakunistă extremă : „Există multe chestiuni rămase nerezolvate, deziderate ale minorităților naționale privind respectarea efectivă a drepturilor conferite de lege, dar și nevoia de garanții mai bune pentru protejarea și promovarea identităţii lor naționale. Dialogul şi construcția pas cu pas împreună cu liderii politici ai majorității reprezintă singura soluție viabilă. Doar așa putem evita calculele electoraliste sau discursurile pline de stereotipuri, cum se întâmplă adesea atunci când se discută în spațiul public despre autonomie. Subiectele sensibile în relațiile dintre majoritate și minoritate pot fi abordate doar pe calea dialogului, chiar dacă eforturile necesare par uneori enorme și distanța dintre cele două părți insurmontabilă. Atât respectarea sau extinderea drepturilor minorităților, cât și decizii majore precum conturul regiunilor pot fi obținute și consolidate doar deschizând și menținând canale de comunicare cu toate partidele politice care au un cuvânt de spus în politica românească.” SURSA http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/presedintele-iohannis–mesaje-contradictorii-pentru-maghiarii-din-romania-375917?c=q2561 Consider că există incompatibilitate între această atitudine, şi poziţia oficială pe care Klaus Iohannis o deţine acum în statul român. Acesta ar fi un motiv suficient de suspendare.
Titus Filipas

Ţara valahilor ortodocşi

Spre deosebire de omul comun (adică noi, adică „eu”), domnul Adrian Năstase http://nastase.wordpress.com/2014/12/13/am-fost-la-mizil/ a avut şansa (ori poate ghinionul) să cunoască un număr mare de oameni ce ţin de categoria „inteligenţă diabolică.” Unul dintre aceştia a fost Javier Solana. Care a lucrat tenace şi cu subtilitate infinită să despartă România de posesia şi de înţelegerea conceptului de suveranitate. Pe aceeaşi linie, fiind însă mult mai brutali şi mai puţin subtili, au lucrat Gabriel Andreescu şi Monica Macovei (care a fost moştenitoarea ONG-ului creat de Gabriel Andreescu). Ca să băgăm în scenă alt personaj caracterizat prin „inteligenţă diabolică”, să o cităm pe Tatiana Niculescu Bran Mungiu. În prima exprimare pe Facebook după ce a fost numită purtătoarea de cuvânt a saxonului Klaus Johannis, aceasta făcea introducerea de un kitsch lingvistic dezagreabil: „Purtătorul de cuvânt este fiinţă a intervalului, cum ar zice Andrei Pleşu.” Dacă-i vorba despre „intervalul de timp” – aşa cum bănuiesc- atunci trebuia să fie invocat mai întâi Henri Bergson. Aşa ar fi procedat Andrei Tarkowski. Dacă nu l-a invocat, atunci înseamnă că Tatiana Niculescu Bran Mungiu nu-l consideră pe saxonul Klaus Johannis sub aspectul Solaris. Ceea ce-i un punct pozitiv în favoarea amândurora. Dar fiind vremea colindelor, să-l amintim noi pe „Lerui ler.” Intelectualul oltean Mihnea Gheorghiu considera că „Lerui” este LeRoy. Adică Charlemagne. Ce reînfiinţează, se ştie, titlul de Împărat al Occidentului pe un 25 decembrie (anul 800). Mai ştim că Charlemagne s-a luptat, şi a reuşit, să-i disciplineze şi să-i civilizeze pe încăpăţânaţii saxoni. Cred că noi, bieţii rumâni, trebuie să aplicăm lecţia Craiului Lerui. Şi să-l învăţăm pe Klaus Iohannis că trăieşte aici în ţara valahilor ortodocşi pe care el îi dispreţuieşte profund.
Titus Filipas

O problemă pentru Klaus Iohannis

Cer opinia domniei sale despre legitimitatea, sau ilegitimitatea, coloniştilor din landul Württemberg care s-au aşezat în secolul XIX pe teritoriul românilor. De exemplu, citesc aici http://www.istoria.md/articol/6/ : “Germanii au primit (De la Rusia ţaristă, puterea ocupantă n.n.) înlesniri speciale pentru a se aşeza în sudul Basarabiei. Ei erau scutiţi de impozite şi prestaţii pe timp de zece ani; primeau un împrumut de la stat pe cîte zece ani; primeau un ajutor bănesc zilnic pentru hrană din momentul aşezării în Basarabia pînă la obţinerea primei recolte; erau scutiţi de orice prestaţie militară; le era asigurată deplina libertate a cultului. În aceste condiţii, nu e de mirare că, pe lîngă coloniştii nemţi veniţi din Principatul Varşoviei, au preferat să vină în Basarabia şi locuitori din Germania, în special din Bavaria, Württemberg etc.” Iar doamna Uwe Andree din Mediaş scrie aici http://www.mediasch.net/rothro.htm : “In anul 1837, Stephan Ludwig Roth îşi ia liber pentru patru luni, timp în care promovează imigrarea ţăranilor din landul german Württemberg. Acţiunea lui este încununată de succes, astfel vin în martie 307 familii, cu 1460 de persoane în Transilvania. În martie 1846, Stephan Ludwig Roth va trebui sa dea socoteală regimului austriac pentru aceasta.” Ceea ce arată că, totuşi, împăratul de la Viena – mergând în siajul politicii Romania Neoacquistica trasată de către prinţul latin Eugeniu de Savoia – lua partea populaţiei majoritare în Transilvania, adică românii. Abia după înfrângerile zdrobitoare de la Solferino şi Sadowa, cancelarul imperial von Beust îşi imaginează că va reînvia poate Sfântul Imperiu Roman dacă va încheia Compromisul/Ausgleich cu nobilii maghiari, altminteri renumiţi prin ostilitatea faţă de împărat, prin laşitatea lor în luptă, şi prin cruzime. Ce părere îndrăzneşte să exprime preşedintele ales al României, domnul Klaus Iohannis, despre politica Romania Neoacquistica trasată de către prinţul latin Eugeniu de Savoia ? Ar fi poate bine ca domnul Klaus Iohannis să consulte şi opiniile (păstrate în scris) bătrânului naţional-liberal Dan Amedeu Lăzărescu pe tema respectivă.
Titus Filipas

Pacea de la Brest-Litovsk

“Normalizarea” istoriei Germaniei în secolul XX, uneori folosind mijloacele tehnologice vizuale cele mai sofisticate, cele mai atrăgătoare, cele mai convingătoare, înseamnă oare şi reconsiderarea “pozitivă” a păcii de la Brest-Litovsk ? Pentru noi, românii, consecinţele ar fi îngrozitoare http://www.nytimes.com/2014/01/15/movies/generation-war-adds-a-glow-to-a-german-era.html
Titus Filipas

Cât de răi sunt, şi au fost în istorie, românii şi strămoşii lor

@ Ungureanu spune : “Istoria noastră, a românilor se studiază în tot mai puţine ore în şcoală. Cine oare, din lumea asta mare, ar dori să ne uităm trecutul?” http://nastase.wordpress.com/2013/11/02/andrei-popovici-the-political-status-of-bessarabia/ Cum să nu ? Se învaţă cât de răi sunt, şi au fost în istorie, românii şi strămoşii lor, începând din antichitate ! Astfel, MEN va încuraja integrarea studiului Holocaustului, în special a Holocaustului din România, în curriculumul liceal şi gimnazial şi va asigura diseminarea, în sistemul de învăţământ, a broşurii care conţine rezumatul raportului Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului din România http://www.mediafax.ro/social/protocol-de-cooperare-cu-sua-pentru-studierea-holocaustului-in-romania-semnat-de-pricopie-la-washington-11552193 Vedeţi aici http://www.edu.ro/download/holoc.pdf programa : Cap. 1 Evreii în lumea antică şi medievală. / a. Evreii în spaţiul antic european : Imperiul Roman. / b. Evreii în evul mediu european : statut juridic, economic şi cultural. / c. Prezenţa evreilor în Ţările Române (sec. XV-XVIII). / Cap. 2 Istoria evreilor din România./ a. Statutul evreilor din România înainte de 1878./ b. Evreii din România între 1878-1919. De la marginalizare la emancipare. / c. Emanciparea evreilor. / d. Evreii din România între 1919-1938. / e. Statutul juridic al evreilor din România Mare. / f. Participarea evreilor la viaţa cotidiană. / g. Manifestări ale mişcării antisemite (1919-1938). / h. Începuturile legislaţiei antisemite; guvernarea Goga – Cuza. / i. Noul antisemitism (1938-1944) / j. Emigrarea evreilor din România . / Cap. 8 Evreii în lumea contemporană. / a. Sionismul. / b. Constituirea statului Israel. / c. Conflictul din Orientul Apropiat. Palestina şi Israel./ d. Israelul azi. / Cap. 9 Contribuţia evreilor la dezvoltarea patrimoniului economic şi cultural românesc. / Este vorba de un curs de 1 oră pe săptămână tot anul şcolar. Total curs, 35 ore.
Titus Filipas