„Măduva de înţelepciune”

În cartea „Anti-Iluminismul din secolul XVII până la Războiul Rece” (Les anti-Lumières: Une tradition du XVIIe siècle à la guerre froide), istoricul israelian Zeev Sternhell (născut în anul 1935) afirmă că filosofia lui Herder prefigura „campania anti-universalistă din secolele XIX şi XX”. Îmi permit să invoc aici un contra-exemplu românesc : protocronismul, atacat de Vladimir Tismăneanu. În esenţă, protocronismul pentru noi este foarte bine justificat prin fapte istorice. Se ştie că Imperiul milezian pontic este contemporan cu dinastia saitică. Or, această dinastie saitică (căreia Novalis îi dedică o carte întreagă în semnificaţia de renaştere culturală) este sursa universalismului civilizaţional. Herder denumea influenţa egipteană din Sais „măduva de înţelepciune”.
Titus Filipas

Daniel Cristea-Enache şi tehnica interviului

Octavian Paler a fost învinuit de către Vladimir Tismăneanu, de la GDS, în faimosul „Raport împotriva comunismului”. Dar nici conferenţiarul universitar Daniel Cristea-Enache nu se lasă mai prejos ! Tehnica interviului pe care o practică atinge arta perfidiei. Eu nu îi găsesc vreo vină lui Octavian Paler pentru felul în care şi-a trăit viaţa. Daniel Cristea-Enache realizează perfect un mini-experiment Piteşti : provocarea victimei nevinovate la mărturisirea unor stigmate inventate.
Titus Filipas

Ideologia Polirom

Aflu din lectura textului publicat la adresa URL http://victor-roncea.blogspot.com/2009/01/cum-fost-pacalit-vladica-bartolomeu.html , revelaţii privind ”Editura Polirom [care este] baza acoperită a unei reţele anti-româneşti”.

Editura Polirom aparţine ideologului Serge Moscovici, fost agent al Kominternului.  Serge Moscovici a fost  şi autorul proiectului Respublika Moldova cu capitala la Iaşi! Obiectivul criptat de Serge Moscovici a fost ca Polirom să  lucreze pentru decerebrarea şi dezmembrarea României. După 1989, Serge Moscovici s-a asociat cu Adrian Butuca, fost şef al tineretului comunist. Adrian Butuca  a dezvoltat  editura Polirom tipărind în respublika Moldavia. Cum a găsit Butuca intrările potrivite? Tipografiile erau controlate de statul bolşevic. Dintre cei îmbogăţiţi cu sprijinul Rusiei, cel mai notoriu caz este Patriciu- ARLUS.  Directorul general al Editurii Polirom, Silviu Lupescu,  este editorul  piesei cu personaje de bordel* numite Iisus şi Fecioara Maria… Butuca şi Silviu Lupescu au transformat  editura Polirom în vectorul  de influenţă al Rusiei postmoderne care continuă efortul Kremlinului pentru degradarea sufletului românesc. În fine, la capitolul de coordonare ideologică, după Serge Moscovici au venit Sorin Antohi şi Andrei Hoisie…  

*piesa a fost scrisă de Alina Mungiu

Titus Filipas

Bla, Ideiindialog.ro

În revista Ideiindialog.ro, văd listarea foarte elitistă: Traian Ungureanu, Georgiana Perlea, Bogdan Iancu, Marius Balan, Valentin Constantin,  Constantin Balasoiu, Mihail Radu Solcan, Alexandru Budac, Sorin Lavric, Ghia Nodia, Alex. Leo Serban, Dan C. Mihailescu, Daniel Cristea-Enache, Andrei Brezianu, Horatiu Pepine,   Horia Barna, Ioan Stanomir, Mihail Neamtu, S. Damian, Vladimir Tismaneanu, H.-R. Patapievici, unele dintre numele acestea fiind strâns asociate  cu Institutul Cultural Român. Am dat peste ei căutând să văd cum este reflectat aspectul cel mai important din opera filosofului Cornelius Castoriadis, anume logica ensidică, în literatura  românească din spaţiul virtual.

Am fost la început bucuros, când am găsit adresele URL :

http://www.ideiindialog.ro/articol_708/cornelius_castoriadis_acest_raymond_aron_al_stingii__i.html , şi http://www.ideiindialog.ro/articol_728/cornelius_castoriadis__acest_raymond_aron_al_stangii__ii.html .

Filosoful Cornelius Castoriadis (1922 – 1997) a fost comunist în tinereţea domniei sale, şi a studiat foarte intens filosofia ideologilor comunişti din secolul  XIX. Această filosofie se mai cheamă şi dialectica marxistă. Întrucât contribuţia cea mai mare la respectivul tip de filosofie îi aparţine lui Friedrich Engels (1820 – 1895), Stalin a denumit-o Materialism dialectic, arătând echidistanţă faţă de Marx şi de Engels. Una dintre cele mai importante legi ale acestei dialectici  din secolul  XIX este „transformarea cantităţii în calitate”. De exemplu, un segment foarte scurt de pe o linie curbă poate fi aproximat printr-un segment infinitesimal de linie dreaptă. Dar în extensiunea segmentului de linie curbă începe să apară „calitatea” acesteia, de exemplu dacă este parabolă, elipsă, hiperbolă.  În principiu, logica ensidică inventată de Castoriadis se aplică la introducerea ordinii într-o cantitate mare de date, de exemplu numerele se ordonează în vectori şi matrici, care sunt şi “noi calităţi” ale acelor date. Eu  folosesc pe româneşte cuvântul ensidic deoarece iau ca model fiducial cuvântul echivalent în globish (global english) ce se scrie “ensidic”.  Spre convingere, vă invit la citirea unei pagini din „World in Fragments”, de Cornelius Castoriadis, care poate fi accesată aici  http://books.google.com/books?id=VVN4HmMz64AC&pg=PA396&lpg=PA396&dq=ensidic&source=bl&ots=b__ZkGWWWc&sig=FJXd8AesHKrl559dlA4rnbMhKKM&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=1&ct=result, ori la o  pagină din “Paradoxes of Interactivity”, la adresa URL http://books.google.com/books?id=keAePsdANhEC&pg=PA166&lpg=PA166&dq=ensidic&source=bl&ots=YMR2P8W0l6&sig=SWsf7Wz9IhyjnDpYNVEF5Ix44s0&hl=ro&sa=X&oi=book_result&resnum=5&ct=result . Spre surpriza mea, am constatat că revista Ideiindialog.ro  uzează de provincialismul ansidic, nu de forma globală, fiducială, din cărţile bibliotecii Google.

Titus Filipas

Alexandru Graur a promovat „limba moldovenească”!

A fost o periodă când în RPR (republica populară Română, instaurată de divizia Tudor Vladimirescu formată prin diligenţa  cominternistului Valter Roman, tatăl revoluţionarului Petre Roman care şi-a luat doctoratul în Occident pe banii Securităţii române), studiul lui Octavian Goga în şcoală era interzis, dar el era permis în “desiatiletcile” (“desiatiletca” înseamnă şcoala medie cu o durată de zece ani, “desiatiletci” au existat şi în RPR, după modelul preluat din URSS) din respublika sovietică socialistă Moldovenească ! Deşi un membru al Academiei RPR, în speţă academicianul Alexandru Graur, scria pe atunci teorii cum că „limba Moldovenească” este diferită de limba română, au fost intelectuali de curaj născuţi în Vechiul Regat care au mers cu acele manuale şcolare din r.s.s.M., –care conţineau poeziile lui Octavian Goga scrise cu litere cirilice–, la conducerea comunistă naţionalistă română din RPR şi au cerut reintroducerea lui Octavian Goga şi în şcolile din RPR!

Conducerea comunistă naţionalistă română a fost criticată în mod expres de Raportul Tismăneanu, citit de preşedintele Traian Băsescu în Parlamentul Românei. Se cheamă “Raportul Tismăneanu” după numele coordonatorului Vladimir Tismăneanu, profesor universitar în USA. Tatăl lui Vladimir Tismăneanu se chema Lioncik Tismeneţki şi era un evreu  născut la Soroca, în Basarabia. La ocupaţia sovietică din perioada 1940-1941, acest Lioncik Tismeneţki a adus Gulagul peste Basarabia. Bunicul meu Grigore Filipaş, răzeş-chiabur din judeţul Soroca, a stat ascuns în toată perioada 1940-1941 pentru a nu fi arestat şi deportat în Siberia.

Titus Filipas

Respect pentru Edgar Papu

Este un răspuns la invectivele grosiere proferate împotriva mea pe situl ziarului Romania libera :

http://www.romanialibera.ro/a133011/unde-a-gresit-patapievici.html .

1)Termenul protocronism a fost propus de Edgar Papu. 2) Edgar Papu nu a fost comunist. 3) Edgar Papu a fost deţinut politic în România comunistă.4) Cel care a amestecat comunismul cu protocronismul a fost Vladimir Tismăneanu. 5) Raportul Tismăneanu a rescris istoria. 6) Lioncik Tismenetski, tatăl lui Vladimir Tismăneanu, a adus Gulagul peste Basarabia în 1940-1941. 7) Bunicul meu Grigore Filipaş, răzeş chiabur din  judeţul Soroca, a stat ascuns în anul 1940-1941 pentru a nu fi deportat în Siberia. 8. Strămoşii mei răzeşi au fost vecini cu moşia lui Miron Costin din judeţul Soroca 9)Pe cine supără  enunţul  principiului identităţii  în formularea lui Miron Costin ?

Marile culturi moderne sunt acelea cărora le-a reuşit racordarea umanistă, pe teritoriul unui limbaj perfect, a tradiţiei din Sais la  cultura renascentistă şi post-renascentistă.

Prin doctrina protocronismului, cărturarul român Edgar Papu demonstrează  că racordarea aceasta s-a produs şi în cultura română. Eu cred în adevărul doctrinei lui Edgar Papu. Alţii nu  pot vedea acest adevăr, este poate dreptul lor sacrosanct la anti- românismul exercitat de pe funcţii  înalte plătite gras chiar de statul român. Dar ca persoană umilă întreb : De ce nu renunţă “ei” la funcţii,  înainte de a vorbi cu atâta ocară şi ură împotriva românilor?

Protocronism se numeşte intuiţia de anvergură pentru sinteza românească  a culturii europene. Sincronismul reprezintă metodologia  pentru confirmarea intuiţiei protocroniste. Dar nu înţeleg pentru ce   oameni din cetatea românească  a cuvântului  scris opun  Protocronismului, care continuă linia culturală   Cantemir-Văcăreştii-Eminescu, Sincronismul promovat  ca o metodă de către Eugen Lovinescu.  Aceşti oameni îl scot artificial  pe Eugen Lovinescu din fluxul major al culturii române. Pentru a-l racorda la ce? Raţionamentul pe care ei nu îl duc până la capăt devine  lozincă. Protocronismul şi Sincronismul nu aparţin unui binom antinomic, nu sunt subsumate unui maniheism. A vorbi despre conflict între cele două concepte înseamnă că revii fie la ideologia comunistă, fie la ideologia postului de radio „Europa liberă”, egal de pernicioase.  

Edgar Papu  exprimase idei geniale, –să amintim fulgerările minţii sale despre Arta Moldovenească!–,  în domeniul unde  Andrei Pleşu este numai debitant de locuri comune.  Fostul ministru al Culturii Andrei Pleşu a interzis publicarea lui Edgar Papu în reviste finanţate de stat, şi l-a lăsat literalmente să moară de foame. Plata pentru acele articole din reviste asigura subzistenţa lui Edgar Papu. A fost Edgar Papu un personaj atât de periculos ? Raportul lui Vladimir Tismăneanu citit  în parlament de preşedintele Traian Băsescu acuza Protocronismul lui Edgar Papu drept cel mai mare pericol pentru România. Noi chestionăm privitor la propagandismul de iarmarok din Raportul Tismăneanu/ Tismenetski: Cine se teme de România şi dezvoltarea ei în Romania Neoacquistica ?   

Titus Filipas

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu

Andrei Pleşu, Mihail Neamţu şi Dorin Dobrincu slujesc la acelaşi stăpân ? De ce întreb ?

După ce am criticat pe blogul meu +scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe, […] într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic simplu cetăţean plătitor de impozite, subliniind că „aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată  acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera  românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,  perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică  marxist – leninistă  a existenţei realităţii directe. Misticismul  rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.+, mă pomenesc pe blog cu un link-căpuşă spre un sicofant al lui Andrei Pleşu, vezi http://sfwd.blogspot.com/2008/08/icrny-cristi-neagoe-pro-anti.html .

Apoi, la mine pe blog vine un comentariu  malevolent scris de avatarul Scardanelli (alias eseistul Mihail Neamţu). De ce oare? Intru pe blogul Scardanelli la ultima lui postare,  http://grupareadeparte.wordpress.com/2008/08/13/dreapta-securista-de-pe-net-si-stanga-care-se-face-ca-n-o-vede/ , şi citesc : “Ce au în comun Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, Gruparea Aproape, Generaţia Katehontică, Cercul Noica, Victor Roncea, Alex Bogdan Duca, Ovidiu Hurduzeu, liberalism.ro, “Abatele” Savatie, Mircea Platon, Gigel Chiazna & Co.”

Eu simpatizez cu Altermedia, Asociaţia Rost, Proiectul Arche, iar blogideologic Titus Filipaş este pe blogroll la Victor Roncea, totodată am scris un articol în apărarea călugărului basarabean  Savatie, atunci când era atacat de un blogger care lucra pentru “maica rusie”. Dar tot nu văd încă legătura.

În fine, surprind tabloul complet  când citesc „Martiri ortodocsi ai temnitelor comuniste ucisi a doua oara”,   http://victor-roncea.blogspot.com/2008/08/martiri-ortodocsi-ai-temnitelor.html :

+O expozitie cu martiri ai temnitelor comuniste propusi spre canonizare in Biserica Ortodoxa Romana a fost interzisa la Iasi de „noua Securitate” Expozitia itineranta „Destine de martiri”, realizata de Muzeul Judetean Ialomita, CNSAS si Asociatia Rost la sediul Muzeului „Mihail Kogalniceanu” din Iasi, este inchisa in urma unor denunturi realizate prin presa in stilul „Scanteii” anilor ’50. Folosind ace­leasi argumente ca si anchetatorii si securistii regimului bolsevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor anticomunisti au speriat organizatorii expozitiei ca „fac imagine unor legionari”. Miscarea Legionara nu a fost condamnata la Procesul de la Nürenberg, iar dintre cei sase martiri doar unul a fost legionar, ispasind ani grei de temnita ca „dusman al poporului”. In cadrul expozitiei erau prezentate destinele a sase militanti anti-co­munisti propusi spre canonizare, consemnate inclusiv in documentarul discursului prezidential de condamnare a comunismului din Romania. Si anume: Ioan Ianolide, cu 21 de ani de temnita si o viata mutilata; Valeriu Gafencu, „Sfantul inchisorilor”, mort in penitenciarul de la Targu Ocna, dupa ce isi donase doza de streptomicina oferita de un prieten pentru salvarea evreului Richard Wurmbrand; parintele Gheorghe Calciu, cu cei 21 de ani de temnita si marturisire impotriva daramarii bisericilor in anii ’80, eliberat la cererea presedintelui SUA Ronald Reagan, devenit simbol al apararii drepturilor omului in Romania comunista; parintele Daniil (Sandu Tudor), initiator al Rugului Aprins, mort la Aiud dupa ce purtase patru ani lanturi la picioare; parintele Arsenie Boca, supranumit inca din timpul vietii „Sfantul de la Sambata”, mare predicator, inchis, umilit, caterisit, marginalizat pana la sfarsitul vietii, al carui mormant este vizitat si acum de mii de ortodocsi; nu in ultimul rand,  parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani si este un stalp al Bisericii Ortodoxe Romane la Manastirea „Sfanta Maria” Techirghiol.[…] Asociatia Rost ii va actiona in judecata pe autorii campaniei impotriva martirilor anticomunisti, [în primul rand pe] Dorin Dobrincu. +

Într-un editorial din revista electronică Asymetria, http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=606&mode=thread&order=1&thold=-1 , domnul Dan Culcer de asemenea focalizează atenţia noastră asupra acestui “Dorin Dobrincu, cercetator ştiinţific, directorul actual al Arhivelor naţionale, beneficiar unei promovari spectaculoase, membru al Comisiei prezidenţiale de analiza a comunismului, al carui prezident a fost Vladmir Tismaneanu.”

Într-un articol pe blogul meu scrisesem deja pe 18 ianuarie 2008 despre acest fervent susţinător al prozelitismului evanghelic, atunci  când  semnalam +Un  “fulminant” şi hilar mesaj pro – Dobrincu  postat la adresa  : http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments , o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti. Şi adăugam :„Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki,  milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu  de neamul Tismeneţki,  ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn  : Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal!  Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului  Tismăneanu? Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de  istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate  cu  tomberoanele minciunilor  prin omisiune  şi tomberoanele  minciunilor  prin comisiune.”

Acţiunea acestui Dorin Dobrincu este îndreptată şi asupra lui Sandu Tudor, intelectualul român care a fost iniţiatorul mişcării culturale Rugul Aprins ce  marca o Renaştere în Limba Română sacră a primului umanism bizantin.

Prin faptul că sunt complici la această nouă persecuţie, Andrei Pleşu şi  Mihail Neamţu decad de la orice pretenţii de roluri pozitive în cultura română.

În domeniul certitudinilor recente, Holocaustul se măsoară prin dimensiunea unor  compensaţii pecuniare. Într-un interviu consemnat aici, http://alandra.wordpress.com/2008/08/19/interviu-cristian-neagoe/  , Cristian Neagoe zice :”ne inflamam nevoie mare de svastica de pe curu poneiului, dar ne facem ca nu stim nimic despre holocaustul din Romania.”

Cerceii Doamnei noastre, Maria de Mangop, aveau formă de svastică, ştiai tu asta, “prea cultule” Cristian Neagoe ? Cum îţi permiţi tu, bietule Cristian Neagoe, să pui imaginea cerceilor Doamnei noastre, de sânge imperial suprem, “pe curu poneiului”? De ce îţi baţi joc de imaginea şi istoria României, prea infatuatule Cristian Neagoe ? Şi eşti plătit de Institutul Cultural Român, toată insulta asta la adresa României este plătită din impozitarea românilor! Ei, da, noi, românii, ne asumăm svastica, este un simbol care face parte din istoria civilizaţiei noastre ariene de excelenţă!  ICRNY trebuia în esenţă să execute la standardele de excelenţă o reprezentare   culturală a României la New York. Iar aceste standarde de excelenţă pentru o reprezentare culturală a României la New York implică anterior nişte studii serioase de geografie behavioristă. Din bibliografia prezentată pe un alt blog de prietenii lui Cristian Neagoe nu rezultă aceasta. Cristian Neagoe a citit măcar studiile lui Paul Claval? Nu ştie nimeni?!  Există nişte arhetipuri culturale româneşti, deşi unii culturnici, începând cu Andrei Pleşu la 5 februarie 1990, scuipă peste ele. Institutul Cultural Român avea datoria morală să popularizeze, mă rog, să facă publicitate, ostensivă şi chiar, de ce nu?, ostentativă, acestor arhetipuri culturale româneşti. Ştie   cineva, (eu nu am găsit date de vreun fel), după ce metodologie se conduc secţiile din străinătate ale ICR? Vă atrag atenţia că orice metodologie pentru ICR trebuie să incorporeze noţiuni de Teorie Culturală, iar acestea la stadiul dell’arte. Apoi, în ce măsură a respectat ICRNY proporţia corectă endogen/exogen în expoziţia „românească”  de la New York?

Titus Filipas

Adevărata faţă a lui Cristian Neagoe

Mărturisesc, titlul postării a fost inspirat de aici : http://mirunavlada.wordpress.com/2008/08/11/adevarata-fatza-a-lui-cristian-neagoe/ . Şi mă adresez acestui/acestei Miruna Vlada.

De ce nu daţi o mostră din scriitura reală pe care o promovează Cristian Neagoe? El scrie într- o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă, spre care vrea să împingă limba română cultă, iar aceasta o face pe banii mei, de generic “simplu cetăţean”. Dar aceasta politică de înlocuire a limbii române culte cu o sub-vernaculară pseudo – neolatină grotescă a fost promovată de către culturnikul Lioncik Tismeneţki (tatăl lui Vladimir Tismăneanu) în perioada 1940-1941 în Basarabia, după cum este promovată  acum şi pe blogurile plătite de “maica rusie” şi care au invadat blogosfera  românească. Bizar, dar aceşti bloggeri plătiţi de “maica rusie” salută activitatea lui Horia Roman-Patapievici la Institutul Cultural Român! După cum îl sprijină, acum, pe Cristian Neagoe. Tot bizar, Cristian Neagoe alege din raţionalul Jurnal al Fericirii tocmai un scurt pasaj de misticism. Or, aceasta este influenţa misticismului rusesc infiltrată în ortodoxismul românesc în perioada slavonică. Misticismul medieval rusesc,  perpetuat de patriarhatul apocaliptic de Moskova, a fost amplificat şi de propaganda ideologică  marxist – leninistă  a existenţei realităţii directe. Misticismul  rusesc este una din laturile unui fenomen de maniheism. În literatura rusă, acest maniheism explodează în romanele lui Vladimir Sorokin. Iar Cristian Neagoe încearcă şi el, bietul!, să fie imitatorul rusului Vladimir Sorokin. Sigur, el nu primeşte bani de la “maica rusie”, pentru că este plătit de Institutul Cultural Român.

Titus Filipas

Cine se teme de Ion Iliescu?

Despre articolul lui  Traian Ungureanu:  “Amnistierea lui Iliescu trebuie oprită” , din Cotidianul – ediţia din 29 Februarie 2008

1)“Ion Iliescu e bolnav. Sufera de tineretea omului imbatrinit in rele.” 

Ion Iliescu este absolvent al liceului Spiru Haret din Bucureşti, un liceu care asigura o pregătire egală cu a facultăţilor  actuale. Am discutat cu un fost coleg al său, care m-a asigurat că elevul Ion Iliescu învăţa serios şi că nu era utecist. Respecta profesorii şcolii, şi aceasta demonstrează o atitudine, arată valorile în care credea.

Ion Iliescu nu are nicio vină că biografia tatălui său l-a înscris automat în “rezerva de cadre” a partidului comunist.

2) “Actul de acuzare incepe cu cel mai notoriu secret al Romaniei de fata. Iliescu a venit la putere printr-o lovitura de stat pe care a botezat-o, din mers, revolutie.  Problema nu a fost detronarea, ci uzurpatorul.”

Hai să descompunem:  “Cel mai notoriu secret al Romaniei de fata” este adevărul că  la 23 august 1989 Nicolae Ceauşescu nu mai deţinea puterea de facto, ci doar puterea de aparenţă  în România de atunci.  Traian Ungureanu l-a  întrebat  pe Andrei Pleşu, fin connoisseur,  despre planurile “loviturii de stat”  elaborată pe 23 august 1989  şi pe care Ion Iliescu “a botezat-o, din mers [pe 23 decembrie 1989 n.n.], revoluţie”?

Traian Ungureanu dovedeşte  apoi că ştie multe când declară senin: “Problema nu a fost detronarea, ci uzurpatorul.”  Ce sarcini i s-au trasat pe 23 august 1989  lui Ion Iliescu pe care el, “uzurpatorul”  Ion Iliescu, nu le-a mai respectat ? Dizolvarea  României ca stat naţional ?

3) “Crimele de stat din iunie ’90 au deslusit rolul violentei din decembrie ’89.”

Transportul minerilor în iunie ’90 a fost organizat de  Traian Băsescu, prin subordonaţii lui, deşi el a şters apoi cu foarte mare grijă  aproape toate urmele care îl implică şi îl acuză direct. Dar unele dovezi tot au mai rămas.

4)“Institutiile si-au schimbat firma, dar au continuat sa macine in complicitate cu noua echipa.” Aşa dispărură  (“macinate”?) şi dosarele de securist ale lui Traian Băsescu. De ce nu le mai  caută acum ziaristul Traian Ungureanu?

5)“Raportul Comisiei Tismaneanu are mare nevoie de volumul doi.”

De acord. Pentru ca volumul 1 este  o mare minciună. Tatăl lui Vladimir Tismaneanu aduse Gulagul peste România. Nu ar trebui să plătească, în bani, Vladimir Tismăneanu pentru crimele comise de tatăl lui asupra chiaburilor din Basarabia furată de la Romania? Tinerii germani n-au plătit oare cu bani grei pentru Holocaustul comis de părinţii lor? De ce  fu exonerat  la noi tocmai Vladimir Tismăneanu?

“Volumul doi” ar trebui sa fie registrul cu sumele plătite pentru crimele bolşevicilor în România.  Vladimir Tismăneanu (un avatar!) figurează deocamdată doar printre marii datornici.

6) “Amnistierea repetata a lui Ion Iliescu trebuie curmata.”

De ce  oare? Pentru că Ion Iliescu ştie enorm de multe lucruri, asupra cărora tace, pentru a – şi apăra viaţa. De ce a fost împuşcat Nicolae Ceauşescu? Ca să nu vorbească.

“La mulţi ani, domnule  Ion Iliescu!”, îţi urează cu sinceritate un membru al AFDPR, chiar acest blogger.

Titus Filipas

 

Mărturii pro şi contra Dorin Dobrincu

Un  “fulminant” şi hilar mesaj pro – Dobrincu este postat la adresa  : http://danutm.wordpress.com/2008/01/16/ingrijorare-fata-de-ofensiva-impotriva-lui-dorin-dobrincu/#comments

Este o mostră de mesaj ideologic orientat împotriva intereselor româneşti. Cu o mărturisită,  infinită  scârbă, copiem aici acest mesaj anti- românesc : +Scrisoare deschisa/ Subsemnatii, specialisti si cercetatori in istoria Romaniei, am salutat numirea in 2007 a domnului Dorin Dobrincu (doctor in istorie) in functia de director general al Arhivelor Nationale ale Romaniei. Dr Dobrincu este un cercetator activ si respectat care a adus contributii importante in domeniul istoriei Romaniei contemporane, inclusiv in studierea rezistentei armate anticomuniste si a colectivizarii fortate a agriculturii. Numirea domnului dr Dobrincu ca director general reprezinta un pas major spre insitutionalizarea practicilor si procedurilor echitabile, profesioniste, si transparente in arhivele romanesti, cu precadere in domeniile accesului si cercetarii. Eforturile sale de pina acum de a moderniza resursele infrastructurii arhivistice (de la spatii de depozitare si sali de lectura pana la personal angajat) precum si cele legate de o noua Lege a Arhivelor, merita laude, cu ata mai mult ca sunt necesare si oportune./ Ne ingrijoreaza atacurile ad hominem impotriva domnului dr Dobrincu care au aparut in unele mijloace de informare si care urmaresc sa-i submineze autoritatea stiintifica. Aceste atacuri reprezinta acele interese din Romania care incearca limitarea accesului la arhive si care sint provocate de recenta deschidere promovata de Dr Dobrincu. Ca urmare, ne exprimam profunda ingrijorare legata de aceasta continua ofensiva impotriva domnului dr Dobrincu odata cu sprijinul nostru pentru eforturile sale de a democratiza si profesionaliza mai departe arhivele Romaniei. Apelam la colegii nostri din Romania sa sustina demersul domnului Dobrincu./ Stefano Bottoni, cercetator asociat, Universitatea del Piemonte Orientale/ Maria Bucur, profesoara, Indiana University, Bloomington/ Daniel Chirot, profesor, University of Washington, Seattle/ Dennis Deletant, profesor, University of London/Tom Gallagher, profesor, Bradford University/Keith Hitchens, profesor, University of Illinois, Champaign-Urbana/Charles King, Ion Ratiu profesor de studii romanesti, Georgetown University/Gail Kligman, profesoara, University of California Los Angeles/Robert Levy, doctor in istorie, Los Angeles/Irina Livezeanu, profesoara, Universitty of Pittsburgh/Lavinia Stan, profesoara, Concordia University, Montreal/Vladimir Tismaneanu, profesor, University of Maryland, College Park/Lucian Turcescu, profesor, Concordia University, Montreal, Canada/Katherine Verdery, profesoara, City University New York/10 ianuarie 2008/[Acest text a fost publicat în Revista 22, XV, 932, 15-21 ianuarie 2008 – textul scrisorii deschise nu este disponibil în format electronic pe situl Revistei 22. ]+

Ce mai putem comenta noi?

Sînt un basarabean sorocean, iar tatăl profesorului universitar Vladimir Tismăneanu a persecutat familia mea din Basarabia în perioada 1940-1941. Familia lui Vladimir Tismăneanu nu a plătit vreodată daune familiei mele pentru acele persecuţii. Aş cere acum lui Tismeneţki,  milioane de euro compensaţii pentru răul făcut neamului meu  de neamul Tismeneţki,  ori Tismăneanu, cum îşi zic ei acum ! Din această cauză, declar la modul cel mai solemn  : Oricare prieten cu Vladimir Tismăneanu devine automat duşmanul meu personal!  Se aude, domnule Eugen Negrici (fostul meu prieten), semnatar al Raportului  Tismăneanu?

Dorin Dobrincu se înscrie în categoria şcolii internaţionaliste Roller, de  istorici români lipsiţi complet de onestitate intelectuală. Sigur, între Mihai Roller şi Dorin Dobrincu există o diferenţă. Mihai Roller era internaţionalist în vena cominternist- cominformistă. Dorin Dobrincu este internaţionalist în vena ideologiei deformate iudeo- creştine, inventată după 1800 AD. Ideologia iudeo- creştină vrea să ne înveţe că Limba Română nu poate fi Lingua Sacra! În fine, dacă vrem neapărat să ne ocupăm de intellectual garbage, atunci se poate demonstra că textele lui Dorin Dobrincu sunt încărcate  cu  tomberoanele minciunilor  prin omisiune  şi tomberoanele  minciunilor  prin comisiune. Titus Filipas