Martin Heidegger

Spuneam că după anul 1800, gândirea din provinciile Vechiului Regat a fost influenţată de filosofia analitică, în vreme ce gândirea din Ardeal a fost influenţată de filosofia continentală. În secolul XX, ontologia dezvoltată de către Martin Heidegger –un „filosof continental” studiat intens la noi după anul 1989- vede fiinţa umană ca situându-se ferm în lume şi aflată în interacţiune cu lumea. Să mai observăm că Martin Heidegger nu recurge de facto la ştiinţele cognitive moderne (care sunt dezvoltate din filosofia analitică).
Titus Filipas

Spiritul Ideologiei sămănătoriste

Trei intelectuali ardeleni contemporani cu noi, împotriva Ideologiei sămănătoriste a lui George Coşbuc. Care sunt cei “trei intelectuali ardeleni contemporani cu noi” pe care vreau să-i amintesc aici ? Păi, sunt procurorii băsişti Laura Codruţa Kovesi, Daniel Morar, şi Elena Botezan. Unii mă vor acuza – poate cu deplină dreptate- că sînt excesiv de neglijent atunci când îi caracterizez pe nişte procurori băsişti drept “intelectuali”. Nu, este doar respectul meu faţă de normarea lui George Coşbuc în discursul românesc. Unii scriitoraşi de duzină din ceea ce avea să fie ulterior definit prin termenul Vechiul Regat (după Marea Unire) erau foarte iritaţi de cartea “Coroana de oţel” a lui George Coşbuc. Dar nu trebuie să desparţi Ideologia cezarist-plebiscitară din “Coroana de oţel” de spiritul Ideologiei sămănătoriste ! În esenţă, tocmai acest spirit a pregătit Marea Unire. Am mai vorbit pe aici despre cele două mari îndatorări filosofice europene ale Vechiului Regat, pe de o parte, şi Transilvaniei, pe de altă parte ! Încă Gheorghe Lazăr a văzut distincţia, dar nu a mai avut “timpul material” pentru explicitarea ei printr-un discurs în Limba Română. Într-un fel, George Coşbuc urmează linia lui Gheorghe Lazăr atunci când aduce importanta sa contribuţie ardeleană la Ideologia sămănătoristă. Comunismul de sorginte alogeno-cominternistă a construit în fel şi chip detractări ale culturii române atunci când afirmă cu o formidabilă intransingenţă şi tărie internaţionalistă că Sămănătorismul ar fi pus bazele “doctrinei legionare.” Păi, asta-i o acuzaţie pur şi simplu ideologică ! Atunci trebuie să urmărim şi să caracterizăm serios contribuţia lui George Coşbuc la Sămănătorism. Vorbeam mai înainte despre faptul că, într-o măsură importantă, George Coşbuc era un continuator al operei lui Gheorghe Lazăr pentru cultura română. Distincţia pe care o propuneam despre influenţele filosofice asupra culturii române din Vechiul Regat şi din Transilvania nu-i chiar o dihotomie de separabile ! Între ele poate fi realizată o sinteză, şi chiar înainte de filosoful Lucian Blaga, poetul George Coşbuc ne propune această sinteză prin Ideologia Sămănătorismului.
Titus Filipas

Alexandru Graur a promovat „limba moldovenească”!

A fost o periodă când în RPR (republica populară Română, instaurată de divizia Tudor Vladimirescu formată prin diligenţa  cominternistului Valter Roman, tatăl revoluţionarului Petre Roman care şi-a luat doctoratul în Occident pe banii Securităţii române), studiul lui Octavian Goga în şcoală era interzis, dar el era permis în “desiatiletcile” (“desiatiletca” înseamnă şcoala medie cu o durată de zece ani, “desiatiletci” au existat şi în RPR, după modelul preluat din URSS) din respublika sovietică socialistă Moldovenească ! Deşi un membru al Academiei RPR, în speţă academicianul Alexandru Graur, scria pe atunci teorii cum că „limba Moldovenească” este diferită de limba română, au fost intelectuali de curaj născuţi în Vechiul Regat care au mers cu acele manuale şcolare din r.s.s.M., –care conţineau poeziile lui Octavian Goga scrise cu litere cirilice–, la conducerea comunistă naţionalistă română din RPR şi au cerut reintroducerea lui Octavian Goga şi în şcolile din RPR!

Conducerea comunistă naţionalistă română a fost criticată în mod expres de Raportul Tismăneanu, citit de preşedintele Traian Băsescu în Parlamentul Românei. Se cheamă “Raportul Tismăneanu” după numele coordonatorului Vladimir Tismăneanu, profesor universitar în USA. Tatăl lui Vladimir Tismăneanu se chema Lioncik Tismeneţki şi era un evreu  născut la Soroca, în Basarabia. La ocupaţia sovietică din perioada 1940-1941, acest Lioncik Tismeneţki a adus Gulagul peste Basarabia. Bunicul meu Grigore Filipaş, răzeş-chiabur din judeţul Soroca, a stat ascuns în toată perioada 1940-1941 pentru a nu fi arestat şi deportat în Siberia.

Titus Filipas

Ce nu spune Wikipedia despre Iuliu Maniu

Oricât de multă cazuistică ar fi  risipită de argumentatori, Ungaria modernă –« Hungaria Neoacquistica » sau ‚Hungaria 2’  este, şi ea ! produsul geniului latin. Îndepărtarea otomanilor din centrul Europei s-a datorat prinţului Eugeniu de Savoia care eliberează Timişoara şi Oltenia – vechiul Banat  de Severin. Într-adevăr, francezul acesta căutând un loc pentru a-şi exercita acţiunea, talentul, şi de ce să nu recunoaştem?, chiar geniul în partea răsăriteană a Europei,  a lucrat cel mai mult pentru implementarea doctrinei Neoaquistica în interesul latinităţii orientale. Prinţul Eugeniu de Savoia a fost  eliberatorul ‘banaturilor’ de sub ocupaţia otomană, fiind prinţ regent pentru toate aceste banaturi, nu doar pentru Hungaria 2, căci toţi regii Hungariei -1 muriseră de mult fără să lase urmaşi. Eugeniu de Savoia a fost  « prinţ  regent » şi pentru Romania Neoacquistica, ai cărei regi  încă nu se născuseră. Iar când timişorenii proclamă : „Banatu-i fruntea !”, au fără îndoială dreptate, pentru că nu doar provincia asta,  ci şi toate banaturile au fost regenerate în virtutea geniului prinţului Eugeniu de Savoia, geniu european. De altminteri numai proiectul pentru Ungaria gândit de regentul de Savoia era acceptat  de subiectul chezaro-crăiesc Iuliu Maniu. Intelectualii unguri din secolul XIX lamentau faptul că jumătate dintre magnaţii Ungariei din secolul al XVIII-lea nu ştiau limba maghiară, imitându-l întru această ignoranţă  pe eminentul  regent francez de Savoia. Înainte de a compune discursurile acelea rostite în parlamentul de la Budapesta, unde  apăra un concept foarte modern şi european despre Ungaria, deputatul Iuliu Maniu admira statuia ecvestră a prinţului Eugeniu de Savoia instalată în faţa palatului crăiesc din Buda la anul 1900, şi gândea la ‚doctrina neoacquistica’,  la fel ca boierii olteni cu două veacuri mai devreme. Să-l învinovăţeşti pe Iuliu Maniu că a trecut şi printr-o  fază de anti-românism în evoluţia sa doctrinară este absurd şi nedrept! Adevărul este că deputatul român din parlamentul maghiar,  Iuliu Maniu,  mai percepea încă pozitiv Hungaria Neoacquistica, deşi pentru politicienii  maghiari ideea Neoacquistica murise în „Compromisul” (Ausgleich) de la  1867. Maghiarii  luptaseră din greu pentru acel Ausgleich ucigaş ce instaurase  regimul „K und K”,  monarhia  duală pe care scriitorul Robert Musil (1880– 1942) o numea Kakania. Iuliu Maniu  nu dorea Kakania, ci Hungaria Neoacquistica. După 1867, Kakania  a  înlocuit Hungaria Neoacquistica. Că Iuliu Maniu nu dorea Unirea la România, aşa cum  s -a spus!? Chestiunile lingvistice nu fuseseră complet rezolvate, îngăduind un  ‘surfing al cunoaşterii’ în Limba Română. La 1900, Limba Română nu era încă  prilej de infinită  bucurie  nici măcar în şcoala din Vechiul Regat. Aducem din Moldova  mărturia foarte convingătoare a lui George Bacovia : «  Liceu, – cimitir/Al tinereţii mele -/Pedanţi profesori /Şi examene grele…/Şi azi mă-nfiori/Liceu, – cimitir/Al tinereţii mele! ». Chiar atunci când va fi preşedintele Consiliului de miniştri din România Mare, Iuliu Maniu nu va reuşi să vorbească  într–o Limbă Română impecabilă, spre deosebire de  transilvăneanul Octavian Goga.

Titus Filipas

Şcoala în Basarabia

Albert Einstein a criticat  în două rânduri administrarea românească a Basarabiei, fără să ştie realmente despre ce vorbeşte. Exista în Basarabia  o ‘intellighentsia albă’, ruşi cu licenţe şi doctorate luate în oraşe universitare din Rusia ţaristă, şi care după primul război mondial trăiau în Basarabia, cel mai adesea fără mijloace de subzistenţă. Guvernarea românească a Basarabiei a găsit o soluţie  ingenioasă de continuare a educaţiei de calitate –nu cu „apostoli” din Vechiul Regat–, pentru copiii moldoveni care nu aveau decât patru clase, folosind  drept profesori acea resursă  intelectuală nepreţuită: ruşii albi cu doctorate  bine documentate prin acte ţariste. Această instituţie pur românească din Basarabia combina gimnaziul, liceul, precum şi studiile universitare exact la nivelul minimalist cerut în anul 1999 şi de Uniunea Europeană. Comuniştii cominternişti din România instalaţi la conducerea ţării de tancurile sovietice, comunişti precum Valter Roman şi Silviu Brucan,  nu au mai recunoscut acele diplome universitare. A fost nevoie să vină Nicolae Ceauşescu la putere în România, pentru ca diplomele acelor şcoli complexe din Basarabia să fie recunoscute din nou, printre care şi diploma de studii superioare a tatălui meu.   Titus Filipas