Istoria exprimată ca Arheologie Culturală

,,Alţii” înseamnă Epistema. Iar „Noi” ne definim în raport cu Epistema. Sunt reguli puse în cultura română de către Şcoala de la Sfântu Sava. Acesta este avantajul nostru imens în Zonă şi în Lume. Dacă atunci Heliad insista pe Gramatica filosofică a lui Condillac şi pe Gramatica Generală a lui Destutt (după George Băiculescu, mentorul academicianului Alexandru Duţu, un membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu), mutatis mutandis acum eu insist pe Semantică şi pe gramatica programelor de computer. Care produc normativitate algoritmică. Pe la Iaşi a fost un psiholog cognitiv deosebit de important, Vasile Pavelcu. A studiat la Sorbona cu Henri Wallon. Tot Ideolog pe linia lui Condillac şi Destutt. Şi acel acquis, Şcoala de la Sfântu Sava l-a pus în cultura română, subliniez Ideea. Dacă nu ne înţelegem Istoria (exprimată ca Arheologie Culturală), nu avem Viitor. Cu plăcere, şi amicilor mei de pe blogul http://nastase.wordpress.com/2013/12/03/ceremonie-la-bruxelles/#comment-194154
Titus Filipas

Mitul peşterii

În mitul peşterii cu o gură de intrare pentru lumină (asta uităm mereu să spunem), Platon ne descrie ca pe nişte persoane ce privesc umbrele formate pe ecranul din teatrul de umbre chinezesc –peretele peşterii. Revenind noi cu discursul la Ideologia thermidoriană primară, acele „umbre” (în textul platonic ne aflăm mai curând pe tărâmul metaforei decât într-o peşteră reală) sunt chiar lumea fenomenologică pe care o percepem cu simţurile noatre obişnuite într-o descriere furnizată de Ideologia primară, asociaţionist-senzorială, şi ca să contextualizez, să zic că olteanul Ştefan Odobleja a lucrat în această paradigmă, la fel şi basarabeanul Vasile Pavelcu. Dar să mergem mai departe cu mitul peşterii. Platon spune că acele umbre sunt de fapt reprezentările lumii numenale la care nu avem acces cu simţurile. Sigur, în această descriere didactică mi-am permis nişte libertăţi faţă de textul lui Platon.
Titus Filipas

Apariţia acestor EMO kids

 

Blogul fantasya ne atrage atenţia asupra copiilor EMO, prin postarea  şi comentariile sale de la adresa :

http://fantasya.wordpress.com/2008/05/19/bancuri-emo/#comment-3967

Cred că apariţia acestor  EMO kids era cumva anticipată de Vasile Pavelcu (1900-1991) în cartea Drama psihologiei, şi ea  era pusă în legătură cu aculturaţia  indusă de sistemul de educaţie. Care, din  păcate, acum produce  la noi EMO kids care se sinucid* (Dumnezeu să- i ierte  pentru păcatul sinuciderii, căci alte păcate nu aveau !). Iar psihologii noştri „de top”, Iată!,   chiar  stimulează, direct şi indirect, acest proces al nenorocului nostru ca neam, ce nenoroc poate fi mai mare decât sinuciderea copiilor! Sistemul educaţional românesc este “ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate”, spunea  impertinentul  psiholog Mircea Miclea, fostul ministru al Educaţiei şi Cercetării, un personaj dat ca exemplu de “verticalitate” (simbol crypto- masonic din ideologia 33). În psihologie şi educaţie, pseudo – savantul  Mircea Miclea înlocui  modelul etologic al omului bazat pe reflexele câinelui  lui Pavlov, cu modelul robotic al omului ca un Swiss Army Knife de funcţii cognitive. Psihologul Mircea Miclea  este ministrul care a insistat pe importanţa testelor şcolare. Reamintim că la teste se propun şi răspunsurile, dintre care trebuie ales cel corect. Or, aceasta introduce o perturbare inacceptabilă  în modul de gândire al copilului, pentru că  induce subliminal DISTOPIA, ideea perversă că toate răspunsurile propuse ar avea statut egal în cultură. În realitate, despre celelalte răspunsuri propuse, chiar şi cei care alcătuiesc testele sunt de acord că propoziţiile acelea sunt aberaţii. Nişte aberaţii căutate, aberaţii construite artificial, căci o minte condusă natural de gramatica generativă nu creează aşa ceva. Acesta este un caz clar în care exemplul prost înţeles al străinătăţii ne îndeamnă să compunem solecisme în limba română. Ideologia testelor din şcoala propusă de Mircea Miclea instituţionalizează blocajul gramaticii generative naturale. Ceea ce nu au reuşit să termine fanarioţii pe vremuri împotriva limbii române, finalizează cu succes sistemul de învăţământ propus de Mircea Miclea. Care propagă subliminal şi intenţionat un puternic mesaj anti-creştin, testele şcolare degradează Cuvântul. Cred că şi teologii români condamnă blasfemia testelor scolare. Este regretabil că şcoala românească  nu se concentrează pe sinergia câtorva, –nu sunt multe –, arhetipuri culturale utile. Pentru şcoală, totul decurge din arhetipurile culturale care conţin adevăruri sintetice, adevăruri care nu mai trebuiesc demonstrate. Acum, prin joc politic, un liberal  Redneck ajunse ministru la Educaţie şi Cercetare. Cristian Adomniţei nu ştie un adevăr sintetic, nu ştie semnificaţia de perfecţiune evocată de numărul 12, apostoli ori constelaţii, incorporată într– un vechi arhetip cultural. Copiii au demonstrat verde în faţă că ministrul Educaţiei este un ignorant. Acum el vine cu proiecte de legi pentru   învăţământul românesc, proiectat obligatoriu de la vârsta de trei ani!  În proverbialii “şapte ani de acasă”, copilul asimilează arhetipurile culturale din familie. Adică tradiţia. Dar şi acasă, copilul asimilează abia după vârsta de 3 ani! Cu obligaţia de a merge de la 3 ani la şcoală, se forţează aculturaţia. Ideologiile nazistă şi comunistă  dovedeau totuşi sinceritatea  infatuată să numească  această aculturaţie ‘formarea omului nou’! Un studiu recent efectuat pentru familiile hispanice care au venit în USA a diferenţiat între familiile ce au dorit integrarea rapidă a copiilor prin aculturaţie, şi familiile care şi-au păstrat copiii în tradiţie, prin învăţarea arhetipurilor culturale de familie. Spre surpriza lor, cercetătorii au constatat că numărul drogaţilor printre adolescenţii care s-au format prin aculturaţie este de 13 (treisprezece) ori mai mare decât printre adolescenţii care au învăţat arhetipurile culturale de familie! Anticipăm că proiectul învăţământului obligatoriu de la vârsta de trei ani, proiect care elimină din start influenţa arhetipurilor culturale de familie asupra copilului, pregăteşte o viitoare societate de EMO kids care se vor sinucide, şi de drogaţi în România.

*vezi articolul ‘Blestemul EMO: La 12 ani i-a scris mamei biletul de adio si s-a aruncat de la etajul zece’, semnat de Ion Alexandru, Mihnea Petru-Parvu, Adrian Horincar, în ziarul Gardianul din 14-05-2008.

 

Titus Filipas