Trei tipuri de cunoaştere

Acest articol a fost provocat de postarea: http://plusvaloare.wordpress.com/2008/11/07/de-tinut-minte/ . Simplă, era citarea unui aforism pronunţat de Warren Buffet :  Preţul e ceea ce plătim , valoarea este ceea ce primim.” Am comentat:  Valoarea este definită în cadrul cunoaşterii prudenţiale. După reforma comunistă a învăţământului românesc din anul 1948, cunoaşterea prudenţială nu se mai studiază în şcoală. Nicio reformă a învăţământului post-1989 nu a repus   în drepturi cunoaşterea prudenţială în şcoala românească.

Un comentator care semna mihais spunea, noiembrie 8, 2008 la 9 şi 24 ante meridian:

+  interesant conceptul numit cunoastere prudentiala. nu am mai auzit de el si nu stiu sa fi studiat la faculate asa ceva banuiesc ca are legatura cu managementul riscului ?+

Am răspuns : Da, include şi Teoria culturală a riscului. Am adăugat  :  Dezvoltarea durabilă se bazează pe trei tipuri mari de cunoaştere: 1) teoretică; 2) tehnico-productivă; 3) prudenţială.

Titus Filipas

“Neghiobimea ortodoxistă” este în Grecia ?

Despre sintagma “neghiobimea ortodoxistă”, inventată de tînărul teolog ortodox  român Cristian Bădiliţă, am găsit comentarii la multe adrese URL:

http://www.rostonline.org/rost/aug2008/lamuriri.shtml

http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/06/o-punere-la-punct.html

http://infocrestin.wordpress.com/2008/06/

http://groups.yahoo.com/group/credinta_ortodoxa/message/13178 .

Toată această discuţie mi se pare futilă. Dacă este să aleg  între Petru Pavel Aron şi Popa Tunsu, îl voi alege pe acela care a luptat realmente pentru cauza românismului. Iar cauza românismului a fost slăbită şi de chinga limbii slavonice inventată  de iluştri cărturari ai primului umanism bizantin, şi de influenţa neogrecismului stopată abia cu intervenţia statală a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Chiar şi în perioada comunistă de la  noi, unii cărturari români care vizitau Grecia constatau, neplăcut  surprinşi, atmosfera  culturală prăfuită, provincială, de la Atena. Nu avem ce să învăţăm de la neogreci, chiar  şi în materie de ortodoxism! De aceea am rămas deconcertat să văd promovată, pe blogul domnului Victor Roncea, cartea mitropolitului grec Hristodoulos Paraskevaidis – Razboiul impotriva satanei, vezi postarea: http://victor-roncea.blogspot.com/2008/11/sfintii-arhangheli-si-razboiul-nevazut.html .

Este adevărat, fraza liminară scrisă de Victor Roncea este inteligentă şi coerentă : „SFINTII ARHANGHELI SI RAZBOIUL NEVAZUT/DESPRE RAZBOIUL IMPOTRIVA SATANEI, IN CARE SUNTEM AJUTATI PERMANENT DE SFINTELE PUTERI  INGERESTI”.

Arhanghelul Mihail era numit  într-un limbaj medieval: „căpetenia peste cetele de puteri fără de trupuri”. Traducând limbajul românesc medieval într-un limbaj modern, trebuie să explicăm că „Puterea fără de trup” este Valoarea, imaterială şi imponderabilă, valorile alcătuind un „set de valori”  însemnând  „cetele de puteri fără de trupuri”.  Toate acestea ţin nu doar de teologie, ci şi de cunoaşterea prudenţială în general.  Mă aşteptam ca mitropolitul grec Hristodoulos Paraskevaidis să ne prezinte aici, http://www.razboiulnevazut.org/carte/113/Razboiul-impotriva-satanei , “tactica şi strategia” acestui război dialogic, plecând  de la o definiţie a valorilor şi de la felul cum valorifică ortodoxismul neogrecesc de azi, ca ideologie, vechile arhetipuri culturale bizantine. Nu neg, tema este foarte interesantă. Dar  am rămas la fel de însetat după această cunoaştere prudenţială. Cartea mitropolitului Hristodoulos Paraskevaidis este provincială şi prăfuită. Noi, românii, nu avem ce învăţa din ea, şi trebuie să spunem aceasta la modul intelectualiceşte cel mai onest şi politiceşte corect.

Titus Filipas

Oferta publică de recompensă

Paradoxal, dar iletrismul cu orizont de timp foarte extins al lui Gigi Becali îl avantajează. În De Bello Gallico, dictatorul quintesenţial Iulius Caesar scria despre împotrivirea sacerdoţilor druizi ca tinerii gali să înveţe citirea, căci scrisul şi cititul îi opresc să reţină  istoria ca memorie vie. Iletrismul de care este învinuit adesea Gigi Becali lucrează de fapt în favoarea sa. El poate pretinde că ştie istoria ca memorie vie, auzită  de la tatăl său. Demonstrează aceasta la o televiziune naţională, “în direct şi la o oră  de vîrf”. Ofertele publice de recompensă, făcute într-un stil managerial învăţat din familie, erau deja înscrise în ‘Codul civil roman”, preluate în “Codul lui Napoleon”, traduse pe româneşte în “Codul lui Cuza”. Prin discursul său public participativ, Gigi Becali demonstrează totodată  că se încadrează în stilul doctrinar ţărănist care incorpora de asemenea vechi arhetipuri culturale în doctrina ţărănistă. Mai este posibil că patronul Gigi Becali a dispus şi de sfaturile unui jurist de extraordinară competenţă.

Oferta publică de recompensă înseamnă o  „redistribuire” de bogăţie, la fel cum era intervenţia salvatoare a domnului Gigi Becali, îi putem zice Becali -“Sator”?   pentru aplanarea conflictului din cartierul  Ferentari – Zăbrăuţi. Dar sînt un tip interogativ, rămâne o „enigmă economică” pentru mine  felul cum a fost creată  această  bogăţie care este „redistribuită”  de  Gigi Becali, capitalistul  succesului inexplicabil  în afaceri.  Gigi Becali  dă  vina  pentru norocul său pe bunul Dumnezeu. El nu are nevoie de cauzalităţi, de lectura tutorialelor economice  ori  a tutorialelor ecologice,  nici de „explicaţiile eficiente”. Cum a fost creată bogăţia unor personaje precum Gigi Becali ori SOV?  Altfel spus, “cum au adăugat ei valoarea” ? Misterele aproape divine  ale “adăugării de valoare economică”  de către „capitaliştii”  SOV şi Gigi Becali nu se încadrează în reguli economice. Ele nu aparţin unui  proces transparent al accesului la resurse,  aşa cum ar fi normal de aşteptat, de cerut,  într- o democraţie reală. Intervenţii de felul acestora, tipice unei dictaturi a imposturii economice,  perturbă societatea românească, în amonte şi în aval faţă de  „intervenţiile”  de recompensă şi „redistribuire” de bogăţie. Postura de Sator-Salvator a lui Gigi Becali  stopează  proiectele manageriale democratice,  ucide  în faşă evoluţia organizată Kaizen a calităţii în economia românească (nu este legendă  inserată pe vreun desen manga).

Titus Filipas