Charles Alexander Eastman Chiyesa

După ce a fost supus unui proces de aculturaţie extrem de abruptă, amerindianul Chiyesa, devenit  scriitorul nord-american Charles Alexander Eastman Chiyesa, scrie :

„Copil, ştiam să dăruiesc. Am pierdut această graţie atunci când am devenit civilizat. Copil, duceam o existenţă naturală, iar acum trăiesc  în  artificial. Când eram copil,  o simplă pietricică  frumoasă avea o valoare pentru ochii mei. Fiecare copac era pentru mine un obiect de respect. Astăzi, admir împreună cu omul alb un peisaj pictat a cărui valoare este exprimată în dolari !”

Titus Filipas

Un studiu Humpty Dumpty

Lectura unei postări pe alt blog, http://nastase.wordpress.com/2009/01/22/cand-optiunile-tac%e2%80%a6/ , a provocat articolul meu. Filosoful Karl Popper nu a fost vreodată cu adevărat acceptat în  academicul Oxbridge. Why ? Karl Popper  opunea filosofiei lingvistice ortodoxe de la Oxbridge,   un punct de vedere precar, să nu zicem fragil. Anume opinia  lui Humpty Dumpty, care spunea, – în „Alice în Ţara Minunilor” -, „Cuvintele înseamnă  ceea ce vrem noi să însemne”. Caut în studiul pe care-l recomandaţi, de la adresa http://www.iccv.ro/valori/newsletter/newsletter1.pdf , o definiţie pentru ”valoare”, eventual pentru ”valori”. Nimic, nimic. Deci este realmente un studiu Humpty Dumpty, fără vreo filosofie lingvistică incorporată. Şi absenţa aceasta, regretabilă, chiar nu-i în spiritul viu al culturii române!  

Titus Filipas

Punctul de basculare

Doamna Corina Creţu, persoană competentă să ne vorbească pe teme europene, scrie un articol de blog  despre „Situatia critica a invatamantului romanesc, in atentia Comisiei Europene”, vezi http://corinacretu.wordpress.com/2008/07/12/situatia-critica-a-invatamantul-romanesc-in-atentia-comisiei-europene/  .

 

Niciuna dintre variantele Legii învăţământului nu a definit cuvântul „Valoare”, după cum nu a definit cuvântul „Calitate”. Cele două definiţii aparţin cunoaşterii prudenţiale. Legea învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea  prudenţială din educaţia  românească. Nici un singur  proiect al Legii învăţământului nu s-a apropiat de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinţelor  reformei învăţământului din anul 1948.

Titus Filipas

O reală deplasare de paradigmă

Începând cu secolul XVIII, cazul scoţienilor demonstrează felul cum o naţiune săracă  poate deveni o naţiune bogată dacă stăpâneşte perfect trei tipuri de cunoaştere: teoretică, tehnico-productivă şi prudenţială. Conceptele centrale din cunoaşterea prudenţială sunt Valoarea şi Calitatea, iar cunoaşterea prudenţială înseamnă mai ales ştiinţa identificării Valorii şi Calităţii. Discursul  realist despre bogăţia unei naţiuni aparţine în esenţă cunoaşterii prudenţiale.  

Legea  învăţământului comunist din anul 1948 a eliminat în mod sistematic cunoaşterea  prudenţială din educaţia  românească. După 1989, niciun proiect de lege a învăţământului nu a  încercat să se apropie, măcar ca intenţie politică, de punctul de basculare pentru  eliminarea consecinţelor  reformei învăţământului din 1948.  

Numai prin reintegrarea cunoaşterii prudenţiale în  şcoala românească, şi prin agregarea cunoaşterii teoretice, a cunoaşterii tehnico-productive şi a cunoaşterii prudenţiale în discursul public din România, se poate produce o reală deplasare  de paradigmă în societatea românească. Titus Filipas